Ce este realitatea?
 

Pentru cine are curajul sa gandeasca - un exercitiu de rationament:

http://consc.net/papers/matrix.html

Tu ce ipoteză preferi?

Complicata problema. Sa ramanem la lucrurile simple.
 

Problema cu aceste exercitii de cercetare gnostica si nu numai, ar fi ca se bazeaza pe ipoteze (folosite in avansarea gandirii), dar ca unele pot fi false. Stiinta a demonstrat de multe ori aceasta. S-ar putea sa fie un joc polivalent al gandirii...Sa cultivam lucrurile simple: rugaciunea, smerenia, intr-ajutorarea aproapelui. Sa nu ne pierdem in teorii complicate, care s-ar putea sa fie si false...

"Dumnezeu este 1, restul este 0." (Liebniz)

"Cred Doamne! Ajuta necredintei mele."

...sa inteleg ca tu ai curajul...sa gandesti?..daca n-ai avut curajul sa-ti spovedesti pacatele la un preot ...restul e vorbarie.

In acest caz, valoarea rationamentelor nu rezida in descoperirea a ceea ce este adevarat sau fals - pentru ca evident nu poate fi demonstrata nicio varianta - ci efectiv in modul de formulare a ipotezelor, flexibilitatea de a analiza fara prejudecati, de a contempla natura realitatii obiectiv-subiective prin filtrul unor paradigme ipotetice.

Aceasta analiza nu este doar un joc de idei - ci poate fi productiva in sensul ca genereaza o intuitie speciala cu privire la ceea ce este perceput, actul perceptiei si subiectul care percepe.

In filmul Matrix, Neo poate evada doar atunci cand moartea sa este simulata, cand biologicul sau este decuplat de la retea.

O trezire la realitate presupune in mod necesar o renuntare in favoarea adevarului (red pill)/o moarte a perceptiilor prefabricate in retea.

Samanta trebuie sa moara.

Adevarul vine la pachet cu "prejudecatile" sale .
Da...intuitia speciala a naturii cazute(in pacat) care isi imagineaza ca poate face ceva prin sine insasi.

Doamne ajuta!

Prin "sine" decizi sa crezi,
prin "sine" faci efortul de a te ruga
prin "sine" faci efortul de a citi si contempla

----

prin "sine" te predai Lui Dumnezeu

Toate sunt decizii si actiuni ale sinelui care tinde spre alt sine.

Fara ispite si provocari, cine oare se mantuie?

Ispita ne forteaza sa rationam, sa gandim, sa luam o decizie si sa actionam in consecinta.

Spovedania nu este doar o marturisire orala, ci este o traire aparte, de fiecare clipa, avand intelegerea ca fiind vii pentru aceasta lume, de fapt suntem morti - ca de fapt traim "in matrix". Egiptul Matrice.

Conditia umana:

http://www.crestinortodox.ro/forum/p...ictureid=14628

"Doar"? Sa intelegem ca ai trecut totusi si prin acest "doar"?

Pasărea Colibri -€“ Intoarcere la orient

"Poate nu-i exact decorul, poate-mparatia-i trista
Insa plina de umor
Hai sa tragem zdrang zavorul realitatea nu exista
Noapte buna tuturor
Doamnelor si domnilor" :4:

"Fara de Mine nu puteti face nimic"

"Nimic" inseamna chiar nimic.

Florine... în antiteză, uite asta-i realitatea cea adevărată:

http://ortodoxiatinerilor.ro/intervi...-si-actioneaza

Tot un "Florin", matematician român care se ocupă de copii supra-dotaţi intelectual din România:

"Pot demonstra (matematic) că Dumnezeu există şi acţionează"

Deci acum ştii ce-i realitatea. Ai primit răspunsul, slavă Domnului. Să mulţumeşti şi tu lui Dumnezeu.

Igor, problema nu rezida in intrebarea daca Dumnezeu exista, pentru ca avand credinta intrebarea este solutionata rapid - ci esential o problema de perceptie.

Adica, in momentul in care mintea constientizeaza o forma (in spectrul simturilor sau mentala), nu-l vede simultan si pe Dumnezeu.

Daca auzim un sunet oarecare, mintea nu-L aude pe Dumnezeu.

Daca gustam ceva, nu-L gustam pe Dumnezeu.

Daca vedem lumea, Dumnezeu se estompeaza.

Acest aspect m-a preocupat in anii '90, inceputul anilor 2000'.

Invatatura budista cu privire la unificarea vederii Dumnezeu/Lume ("precum in cer asa si pe pamant") mi-a clarificat acest aspect cognitiv dihotomic.

------

In budism se spune asa:

Rabdarea este cauza dobandirii frumusetii dinafara iar
credinta este cauza dobandirii frumusetii dinlauntru.

Daca esti initiat sa vezi profund realitatea, poti percepe ca este exact invers:

Credinta este cauza dobandirii frumusetii dinafara iar
rabdarea este cauza dobandirii frumusetii dinlauntru.

2:22
 

Ca bine ar fi :

"15. Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
16. Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea"

https://www.youtube.com/watch?v=bHHUhcV2eVY

Cat de bine ar fi sa fim si reci si fierbinti in acelasi timp!

Reci (morti) fata de cele lumesti
si fierbinti (vii) fata de Dumnezeu.

Aceasta cred ca este posibil numai atunci cand percepem corect realitatea, cand ii intelegem natura fundamentala.

Concentreaza-te omule.

In pasajul respectiv e vorba strict de viata spirituala, atitudinea fata de Dumnezeu.

Ce faci, vrei sa-ti scrii propria evanghelie sau sa-ti demonstrezi ca ai putea sa o faci mai consistent decat este scrisa deja?

Fiecare crede ca este vorba despre cate ceva,

fiecare se concentreaza in felul sau.

Definitia sectarismului in blana de oaie inteleapta.

Flexibilizarea si antrenarea perspectivei

https://www.youtube.com/watch?v=H2d7czQbeOk

Jobul nostru este acela de a aseza fiecare aspect al vietii noastre particulare,
de a-l raporta la perspectiva corecta, de ansamblu.

esti sigur de asta?

Poti sa-L intrebi pe Dumnezeu.

Parabola semintei care trebuie sa moara
http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...ra-pentru-rodi

Cimpanzeii nu cred in rai
http://www.catchy.ro/cimpanzeii-nu-cred-in-rai/76583

Un rationament bun, facut insa doar pe jumatate.

Pentru ca si ceea ce pare real, solid, concret furnizat de simturi este tot o imputatie, interpretare mentala.

Da, omul nu e decat un animal, nu are nimic special, nici macar biologic/neuronal, a evoluat doar pentru ca e capabil sa inventeze lucruri abstracte si sa creada in ele, cum ar fi Dumnezeu.
Sau UE.
Credeti mai bine in UE, chiar daca nu exista, puteti sa o vedeti.

Inca o poveste cretina de la prietenii nostri maimutele, pardon, ateii.

Eu cred ca tocmai perspectiva lipseste de acolo.
Mai ales ca se numeste "we are not the centre of Universe"

Ce este tragicomic - ca si denominarile ateu / credincios sunt tot imputari mentale!

Este nevoie de inca un strop de patrundere cognitiva pentru a vedea dincolo de aceasta perdea de catalogari mentale.

In orice perceptie este o perspectiva. Ea lipseste doar atunci cand nu facem efortul sa o identificam.

Ca nu suntem centrul universului poate, de exemplu, sa ne imbogateasca cu o perspectiva smerita asupra conditiei noastre existentiale.

Realitati, alegeri, poate vrei sa zici.

Mai degraba de o minte goala.
Dar goala-goala nu de ignoranta si alte cuvinte de jonglat filosoficeste.

Tocmai ca deocamdata nu avem date stiintifice care sa contrazica ideea ca suntem centrul Universului.

Universul observabil este practic o sfera in jurul Pamantului :)

Cu mici imperfectiuni care rezulta din procesul de rotatie... dar ce mai conteaza acum cateva mii de km la atatia ani lumina..

Adica acum sustii geocentrismul? Ca nu inteleg. Geocentrismul imi pare o idee extrem de...ceva de genul: pasarile migratoare nu migreaza, ci se ascund in namolul lacurilor, si revin primavara. E cam cum zici copiilor de "adusul cu barza" ca explicatie pentru conceptie. (Nu e mai putin adevarat ca eu, din motive subiective, pe care le cunosti prea bine, nu suport ideea geocentrica). :))) Insa, daca trec peste pataniile personale cu ciudati si fanatici, tot imi evoca habotnicie, cultul prostiei sub masca smereniei, gnoseofobie, si ce mai vrei tu. Adica latratul ateilor militanti si altor specimene la curul imaginatei de ei zeita a cunoasterii, dar cu semn opus: ignoranta ca virtute. Sincer, nici daca mantuirea mea ar depinde de credinta ca Pamantul e fix, stabil, in centru, etc., tot nu as crede-o, si nici chiar daca ar fi articol explicit de credinta in catehism (ultima idee prin absurd). Din doua motive: primo, exista mai multe dovezi stiintifice ca Pamantul NU e centrul sistemului solar local, cu atat mai putin al galaxiei sau universului; secundo, ideea imi inspira tamaie, figurat vorbind, si, mai rau, o atmosfera de "capul plecat" Middle Ages-style. Greu de suportat asa o aiureala mistica. Brrrrrrr!...

In primul rand vorbea despre universul observabil si asta este un fapt - universul observabil este o sfera cu pamantul in centru. :21:
In al doilea rand nu reiese de nicaieri ca daca un punct nu este in centrul unui sistem mai mic atunci nu poate fi nici in centrul unui sistem mai mare. Asta ar functiona doar in situatia in care am vorbi despre cercuri concentrice.

In opinia mea, problema centrismului planetei Terra (geometric) la nivelul Universului nu are o relevanta majora spirituala.

Este limpede ca la nivelul unor structuri mai mici - gen sistem solar sau galaxie nu se poate afirma ca se afla in centrul acestora.

Pentru a stabili centricitatea la nivelul intregului Univers, acesta ar trebui sa aiba o anumita forma.

Insa, evident ca Universul nu are o forma, pentru ca spatiul este nemarginit. Nu se pot trasa granite pentru a identifica o anume forma geometrica 3D.

In consecinta, la aceasta scara infinita orice afirmatie cu privire la o pozitie anume a Pamantului este lipsita de sens.

---

Ceea ce intradevar este crucial din punct de vedere spiritual este realizarea centricitatii perceptiei. Adica tot Universul se pliaza cognitiv in jurul subiectului.

Este o etapa necesara de parcurs in procesul de maturizare spirituala.

Fara aceasta intelegere si actualizare in fluxul experientelor nu putem realiza integrarea cognitiva, adunarea mintii in ea insasi, pentru a initia etapa contemplativa profunda.

Cea care ne duce in stadiul UNML (Union of No More Learning).

--------

Iuliu, Pamantul nu observa/percepe. Fiecare fiinta insa o face, in felul sau.

Sau din aceasta perspectiva orice punct este un centru pentru ca tot exteriorul se afla in jurul sau.

Interesant, dar subiectul nu e nou. Ipoteza ca lumea e de fapt o simulare pe un calculator gigant a fost clar exprimata de prin anii '70. Pe atunci lumea a luat-o in gluma fiind considerata de domeniul SF-ului.

Astazi progresele fizicii par sa convearga spre aceasta idee care, in mare, emite niste ipoteze printre care unele interesante enumerate mai jos:

1. universul e creat din nimic
2. exista un creator care l-a creat
3. acel creator nu face parte din universul creat
4. in lumea creatorului universul nu exista decat sub forma de idee (un fel de program software)
5. toate interactiunile din univers isi au originea in ideile creatorului (programul - mai concret pe intelesul nostru)
6. universul poate fi considerat infinit in lumea noastra avand in vedere ca practic nici nu exista in lumea creatorului decat ca idee, iar aceasta idee poate fi arbitrar de mare


Ipotezele s-au nascut in principal din imposibilitatea de a intelege mecanica cuantica si din progresele facute in teoria stringurilor.


Daca stam sa ne gandim un pic (nu trebuie multa gandire) cand ateistii spun ca nu poate fi creat ceva din nimic, se inseala. O simulare poate fi , si de fapt este creata din nimic. Din nimic material ma refer, este creata dintr-o idee. La inceput a fost cuvantul.

De asemenea ateistii spun ca decat sa creada ca universul e creat mai degraba ar crede ca acesta este infinit in timp, adica n-a fost creat niciodata, exista pur si simplu.

Eu cred ca e mai logic sa fie creat decat nu. Dar atentie, nu in sensul in care spun credinciosii, ca a fost creat de o inteligenta infinita si necreata. Nu. Nu stim de cine a fost creat. Nu stim daca nu cumva de vreo echipa de programatori, un singur programator, o civilizatie avansata, etc.

Ar putea fi o simulare dar ar putea sa nu fie, ar putea sa aiba un creator si totodata sa existe fara inceput prin el insusi, etc.

Bietii atei, nu-si permit decat indoielile limitelor ratiunii, credinciosii mai au si luxul unor certitudini, ale credintei :)

E tare aia cu civilizatia avansata. Parca vorbeste dom` general Strainu. :71:

Partial sunt de acord cu tine.
Numai ca si ateii au acelasi lux : de a crede ca nu exista Dumenzeu. Ateismul tot un fel de credinta este.

Eu ma refer la ceilalti oameni, cei normali, care isi pun intrebari existentiale, si care nu au avut luxul sau norocul sa creada tot ce li se spune de catre unii sau altii.

Tu ai merge pe front cu domn gen Strainu ? :23: