Arsenie Boca - 105 ani de la nastere
 

Astăzi se împlinesc 105 ani de la naşterea părintelui Arsenie Boca. Chiar dacă majoritatea românilor au auzit de el şi mulţi cred că a fost sfânt, puţini sunt cei care ştiu cine a fost şi ce a făcut. În primul rând a fost un om cu o cultură vastă. A studiat medicina, teologia şi artele. A încercat să se perfecţioneze în fiecare zi şi a fost un om care se inspira din culturile orientale. Cele mai multe informatii despre el LE gasesti in teancurile de dosare din arhivele securitatii. In repetate rânduri anchetatorii l-au pus sa isi scrie autobiografia.
În 29 septembrie 1910, în Vața de Sus, în judeţul Hunedoara, se năştea Zian Boca, fiul lui Iosif Boca şi al Cristinei. 19 ani mai târziu, în curtea Liceului „Avram Iancu”, din Brad, şeful de promoţie al absolvenţilor din acel an, acelaşi Zian Boca, planta, în cadru festiv, un gorun ce avea să se numească, prin hotărîrea tuturor, „Gorunul lui Zian”. În 1929 s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu. După absolvirea Academiei din Sibiu, Mitropolitul Nicolae Bălan îl trimite, cu bursă, la Școala de Belle Arte din Bucureşti, pentru a se pregăti ca pictor bisericesc. Tot aici va urma şi studii de medicină, dezvoltând o pasiune pentru ştiinţe, ce-l va cuceri până la moarte. Încă din timpul studenției i se spunea „Sfântul”.
Hirotonit diacon în 1935, iar în 1938 termină Belle Arte. Anul următor este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan în Sfântul Munte Athos, pentru a deprinde viața călugărească. Revine în țară îmbogățit cu experiențe minunate și intră în obștea Mănăstirii Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus. În Vinerea Izvorului Tămăduirii, din 1940, este tuns în monahism, primind numele Arsenie. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbându-i înfățișarea. Rapid, faima părintelui Arsenie Boca se răspândește în întreaga țară, devenind simbol al Sâmbetei de Sus. Faima sa s-a datorat în bună măsură trăirii cu consecvență a regulilor cele mai aspre ale monahismului. Tot mai mulți oameni vin să îl vadă și să îl audă pe „Sfântul de la Sâmbăta”,pe cel renumit ca mare duhovnic.
Este arestat, pentru prima dată, sub suspiciunea de legături cu legionarii, în 1945. Dar este eliberat în absența unor dovezi clare. În mai 1948, este din nou arestat și anchetat, pentru vina de a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Pentru aceste bănuieli, cât și datorită notorietății sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat.
Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămută de la Sâmbăta la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948, pentru a-l proteja. Securitatea continuă să îl hărțuiască, iar la 10 ianuarie 1951 este arestat din nou și dus la Ocnele Mari.
Datorită influenței pozitive asupra deținuților, este trimis la șantierul Poarta Albă din cadrul șantierului deschis de regimul comunist pentru Canalul Dunăre Marea Neagră.
Este eliberat, dar, pentru scurtă vreme. Prigoana continuă, astfel că, de Rusalii, în septembrie 1955 este din nou anchetat și arestat. Securitatea nu reușește să îi găsească o vină, pentru a-l închide mai mult timp. Așa că este pus în libertate și se întoarce la Prislop. În 1958, după impunerea unui nou regulament monahal, părintele Arsenie Boca și stareța Zamfira Constantinescu sunt nevoiți să părăsească mânăstirea, iar maicile sunt obligate să intre în lume. Mănăstirea devine cămin de bătrâni până în 1967.
Din acest moment și până la moartea sa, în 1989, nu mai are voie să poarte haina călugărească. Patriarhul Iustinian reușește însă să îl aducă la atelierele de pictură ale Patriarhiei. Pentru a scăpa de teroarea regimului comunist și de oamenii Securității, părintele Arsenie acceptă să lepede haina duhovnicească și să o îmbrace pe aceea de mirean. Nu însă fără a renunța la stilul auster de viață trăit în mânăstire.
A fost înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989, prorocind că aici va fi loc de pelerinaj. Mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop reprezintă în prezent unul din importantele locuri de pelerinaj din țară, zeci de mii de oameni venind în fiecare an, aici, pentru a se ruga la Sfântul Ardealului, una dintre marile figuri duhovnicești.

Puţină lume ştie că la Roman, în judeţul Neamţ, trăieşte o fostă ucenică a părintelui Arsenie, Aspazia Oţel Petrescu, şi ea o eroină a închisorilor comuniste. Încarcerată încă de pe vremea studenţiei, deoarece aderase la Cetăţuia (organizaţia de tineret a femeilor din Mişcarea legionară), Aspazia Oţel Petrescu a fost arestată pe 9 iulie 1948 şi a stat 14 ani după gratii. Întâlnirea cu părintele Arsenie a avut loc în vremea studenţiei, lăsând în sufletul ei o amintire de neşters, care a pregătit-o pentru anii grei pe care avea să-i traverseze şi pentru chinurile cumplite prin care avea să treacă.
Evocarea întâlnirii cu părintele Arsenie şi a discuţiilor purtate cu acesta completează portretul „călugărului de foc”, la mormântul căruia se petrec şi astăzi nenumărate minuni…
„Un albastru infinit, aşa erau ochii Părintelui!”
„Şi, în atmosfera aceasta, (…) aud o voce foarte blândă, cu un accent puternic ardelenesc, care mă întreabă: «No, ce s-o întâmplat?»
Eu m-am întors, să văd de unde vine vocea şi m-am speriat! M-am speriat atât de tare, încât era să cad pe spate! Dar Părintele – că el era – prevăzuse lucrul acesta, pentru că mâna lui îndată m-a atins şi m-a redresat, m-a adus direct pe picioare înapoi.
De ce m-am speriat eu? Lângă mine era o siluetă înaltă, îmbrăcată în alb. Părintele purta de multe ori rantia albă. Îmbrăcat în alb, foarte subţire, foarte înalt. Un bărbat deosebit de frumos! Foarte frumos! O frumuseţe care nu e pământeană! Nu puteai să-i spui un bărbat frumos. Puteai să spui un bărbat scânteietor, strălucitor în toată înfăţişarea lui. Era foarte aproape de mine, mă privea foarte de aproape, serios şi atent. Dar ceea ce m-a speriat pe mine nu era seriozitatea cu care mă privea, ci privirea în sine. Ochii… Erau de un albastru… Un albastru infinit, aşa erau ochii Părintelui! Nu aveau spate! Era o privire cu prelungire undeva, departe. Aşa cum se pierdea în vastitatea cerului fumul albăstrui, tot aşa, privirea Părintelui nu avea obstacol de care să se oprească. Şi era de o luminozitate şi de o căldură nemaipomenite! Simţeai fiorul acela de sfinţenie care te străbate din cap până în picioare! E un lucru care te sperie, mai ales când vii – cum spunea Părintele mai pe urmă – din Vavilonul care se înhoalbă la voi! Când veneai din Babilon… Şi ziceam: Doamne Dumnezeule, unde am venit eu? Mi-a pierit tot curajul! Îmi ziceam: La ce om am venit eu? La un om care mă priveşte cu infinitul! Mă priveşte cu veşnicia! Părintele a continuat: «De ce te-ai speriat? Nu aşa ai cerut să mă cunoşti?»
Ei, când a mai spus şi lucrul acesta, m-am topit cu totul! Am zis: Doamne, Doamne, nu mă lăsa! Dă-mi curaj! Simţeam, pur şi simplu, că mă dezagreg! Mi-am simţit, într-o clipită, în clipa aceea, toată nevrednicia, dar mi-am simţit şi talanţii; am ştiut şi talanţii pe care mi i-a dat Dumnezeu şi pe care am obligaţia să nu-i îngrop, ci să-i dezvolt, şi eram uluită, că nu era unul singur. În acelaşi timp, am simţit o spaimă nemaipomenită! În clipa aceea, mi-am văzut într-o străfulgerare de secundă, de clipă, nu pot să vă spun, doar două greşeli care erau, la ora aceea, esenţiale în viaţa mea. Le-am văzut clar şi am zis: Dacă nu le-ai fi avut, ai fi putut să stai frumos în faţa Părintelui! Cu ele, nu ştiu cum ai să faci…
Şi Părintele mi-a spus în continuare: «Deci aşa ai vrut să mă cunoşti… Eu sunt acela şi sunt pregătit să te ajut să rupi zapisul cu nenumitul şi să mergi pe Calea care se cheamă Adevăr şi Viaţă, Care este Mântuitorul nostru. Deci ne vom împrieteni cu Mântuitorul nostru. Te voi ajuta! Dar nu trebuie să-ţi fie frică! Trebuie să ştii că, dacă începi un astfel de drum, începi o cursă cu obstacole. Va trebui să ai curaj, ca să poţi să treci peste aceste obstacole. Viaţa noastră dintre cele două capete – naştere şi moarte – este un test. Este o cursă cu obstacole. Este o cursă cu examene, pe care noi le putem lua sau le putem pierde. Pentru asta, îţi trebuie curaj. Chiar dacă pe undeva mai este câte o greşeală…»
Şi atunci am luat contact cu felul Părintelui de a vorbi, cu totul neobişnuit! Părintele vorbea puţin, nu era sfătos, cum era Părintele Cleopa, de pildă, la care nu se mai terminau vorbele. Nu! Nu era sfătos! Vorbea puţin. Eu am zis că cuvintele Părintelui nu sunt cuvinte pe care să le percepi cu înţelesul lor semantic. Erau cuvinte-portret. Te făceau să vezi. Să vezi ceva, nu numai să auzi şi să înţelegi cu mintea, ci să vezi. Să vezi cu inima, să vezi cu sufletul. Să vezi printr-o categorie de cunoaştere care mai târziu mi-am dat seama că se numeşte iubire. Deci să cunoşti prin iubire, nu prin raţiune.”

Cu voia Domnului, se pare că oficial a început procedura de canonizare a părintelui.

Arhim. Gherontie Ciupe, Episcopia Devei şi Hunedoarei, a mărturisit că în viitorul apropiat nu se aude nimic de canonizarea Sfantului Părinte.
"Eu inca nu am auzit nimic si nu cred ca ar fi ceva oficial. Asa ca sunt niste ganduri, dar oficial, ceva demersuri oficial nu s-au inceput. Majoritatea doresc acest lucru, mai sunt si altii care se opun. Eu personal, personal am impresia ca o sa se mearga inainte. Probabil o sa fie cu vremea canonizat", a declarat Arhim. Gherontie Ciupe

si totusi parerile sunt impartite

Alte marturii despre ratacirile parintelui Arsenie Boca : http://cartearomaneasca.blogspot.ro/...atacirile.html

daca parintele Arsenie Boca a fost ratacit, atunci Dumnezeu nu va ingadui sa fie canonizat, iar daca Arsenie Boca va fi canonizat, inseamna ca acest lucru s-a realizat cu ingaduinta lui Dumnezeu

Pr. Constantin Necula - despre pesonalitatea Părintelui Arsenie Boca: https://www.youtube.com/watch?v=qd8Eru_PaHM&t=0m49s

Cercetaţi cine este Părintele Necula.

Întrebat când ar putea avea loc canonizarea, ÎPS Laurenţiu Streza a răspuns: „Poate să fie rapid, poate să mai treacă timp, depinde de voia lui Dumnezeu. Îmi cereţi un lucru.... Eu pot să fac această mărturisire, că aş fi cel mai fericit om din lume, membru al Sfântului Sinod, cu atât mai mult că l-am cunoscut pe părintele, să pot să semnez şi eu pe actul de canonizare”

Dumnezeu intotdeauna are grija de sfintii Lui

Mitropolitul Ardealului despre canonizarea părintelui Arsenie Boca: Biserica nu se opune

Vorbeați despre două fenomene înregistrate în rândul celor care îl caută pe părintele Arsenie Boca. Care sunt acestea?
ÎPS Laurențiu Streza: Sunt două fenomene, un fenomen firesc, al oamenilor credincioși, al oamenilor echilibrați, care nu se duc acolo nici să arunce un ban undeva, ca să câștige nu știu ce, nici să își pună un pomelnic ca să aibă un folos imediat, ci se duc pentru bucuria de a face un pelerinaj la un loc binecuvântat, la o mănăstire care e un loc sfințit și sfințitor și se întorc cu bucuria aceasta, a unui pelerinaj, cu atât mai mult, dacă se duc într-o zi de sărbătoare și sunt atâtea mii de oameni acolo, toate acestea sunt niște lucruri firești pe care Dumnezeu le binecuvântează și la care contribuie și personalitatea respectivă (a părintelui Arsenie Boca n.r.). A doua categorie sunt curioșii și între aceștia și curiozitatea are două nuanțe. Cei care doresc să caute peste tot, poate nu sunt mulțumiți de ce au găsit, dar vor să găsească ceva mai mult. Mai sunt și curioșii care vin indecent îmbrăcați, care vin fără niciun fel de sentiment, care sunt totuși atinși de curentul acesta spiritual, simt ei că e ceva deosebit de discoteca de noapte.

Credincioșii nu vă cer și dumneavoastră personal, canonizarea părintelui?
ÎPS Laurențiu Streza: Am primit de la unii credincioși bine intenționați, adeziuni prin care spun: Vrem canonizarea Sfântului Arsenie! Am primit scrisori. Am spus să fie liniștiți, manifestați-vă credința așa cum se cuvine, că Dumnezeu, la vremea potrivită, El va hotărî.

L-ați cunoscut pe părintele Arsenie Boca. Cum a fost întâlnirea cu el?
ÎPS Laurențiu Streza: Nu oricine și dintre cei care ar fi dorit să se ducă, ar fi putut să ajungă acolo. Părintele se ferea. Părintele a pictat ani de zile la o biserică, la Drăgănescu, a tot lungit-o, numai ca să stea de vorbă cu oamenii. Prima dată când am fost la părintele, am fost înainte de a mă căsători. Eram proaspăt absolvent de facultate. După aceea, am mers la părintele, când am fost să vin la facultate ca profesor și i-am spus că diferența dintre mine și magistrul meu este ca între Dealul Ocna și Muntele Everest. Și a zis: Lasă, du-te tu acolo ca să faci lucruri pe care trebuie să le faci și pe care nu le-a făcut magistrul tău.

Nu v-a surprins ce v-a spus?
ÎPS Laurențiu Streza: M-a surprins, dar am zis să ascult și când am venit, după Revoluție, la facultate, s-a transformat catedra mea, care era de Liturgică, Pastorală și Artă Creștină, s-a despărțit în trei discipline și s-a transformat în Teologie Liturgică și a trebuit să adaug și eu ceva din partea spirituală. Iar când am fost la doctorat, am mai fost de câteva ori. Dânsul picta, mi-a explicat toată pictura. Am mai stat uneori alături și îmi spunea: Stai și ascultă! Îmi dădea și sfaturi practice, îmi spunea dacă există o acțiune împotriva bisericii, cea mai periculoasă e cea din interior, promovarea în interiorul bisericii a persoanelor care nu sunt demne. De aceea mi-a zis când e un băiat cuminte și bun, nu îl lăuda în școală, că îl dărâmă toți. Spune: E de treabă! Îmi aduc aminte de lucrurile acestea. Întâlnirile acestea au fost pentru mine, în momentele cruciale ale vieții de preot și profesor de teologie, au fost providențiale. Pentru că îmi spunea că vin mulți și nu ascultă.

E adevărat că putea citi omul?
ÎPS Laurențiu Streza: Da, însă faptele prețioase ale lui au fost cele ale vieții sale, viața de creștin, ca un teolog.

Ce îi sfătuiți pe credincioșii care merg și de Paști la mănăstirea Prislop sau la alte mănăstiri unde acesta a fost?
ÎPS Laurențiu Streza: Fiecare să meargă în suflet cu rugăciunea pe care o înalță acolo, la mănăstire, către Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este autorul minunilor, a faptelor minunate care vin. Dumnezeu știe cum ne ajută. Nu le-am permis nici preoților să ajungă a face icoane sau a alcătui acatiste, pentru că deja există un acatist (al părintelui Arsenie Boca n.r.) care nu corespunde, el trebuie revizuit, sunt niște lucruri aberante trecute acolo de oameni nepricepuți, care poate au avut intenții bune.

Acatistul părintelui Arsenie Boca nu e lăsat de părintele?
ÎPS Laurențiu Streza: E făcut de un părinte de la Sâmbăta, care nu știu câte clase avea, care îl confundă pe cel lăudat în paraclis, cu Hristos. Și alte lucruri care sunt făcute doar așa, din exces. Părintele nu permitea...Am văzut odată când, o persoană, când trăia părintele, a luat piatra cu care părintele ascuțea coasa, că el cosea, și i-a zis: Părinte, piatra asta o duc acolo și ...! La care părintele i-a spus: Măi, arunc-o jos! Dacă cuvintele pe care ți le-am spus eu, care sunt cuvinte dumnezeiești inspirate nu te-au transformat pe tine, nu te face piatra asta! Bigotismul e o boală.

Deci "testamentul părintelui" a fost ca noi să credem în Dumnezeu?
ÎPS Laurențiu Streza: "Testamentul" lui a fost ca oamenii să fie credincioși, cu o credință puternică, vie, o viață credincioasă, nu o credință declarativă, pentru că Dumnezeu există și dacă noi nu credem. Era un om foarte echilibrat, un om care diferenția cele spirituale de cele materiale, nu le-a amestecat niciodată și a reușit prin tot ce a făcut și ce a lăsat, ca cele materiale să vorbească acum despre spiritual. Câtă modestie! Părintele și-a scris pe cruce, el și-a făcut o cruce de lemn simplă, pe care a scris: Monahul Arsenie. Ce vreți mai mult? Dacă nu, știți ce era acum acolo?! Cel mai grozav monument. A rămas ca monumentul în sine să fie florile cinstirii, aduse de credincioși, îngrijite de maici.

Biserica se opune canonizării lui Arsenie Boca?
ÎPS Laurențiu Streza: Biserica nu se opune (canonizării n.r.). Noi respectăm slujirea pe care a avut-o el. Noi îl cinstim și la Sâmbăta o să facem un parc în fața altarului făcut de dânsul, acolo cine vrea poate să stea. Deja am pus piatra de temelie și pentru o bisericuță, un schit la izvorul părintelui, o fântână a părintelui. La Sâmbăta, mai există sus o chilie săpată în piatră, va trebui să controlăm fenomenele acestea, să fie cu o rânduială. Acolo s-a apucat unul la fântâna părintelui, a pus niște bănci și lua banii oamenilor că stăteau pe bancă și i-am spus: Măi nene, dacă iasă o dată părintele la tine, pe unde fugi? Ce faci?

-patriarhia si Patriarhul organizeaza saptamana de rugaciune in comun cu ereticii, Dumnezeu nu se opune,ingaduie aceasta ratacire ,deviere de la invatatura sfintilor, dar nu e de acord
-asa si aici pot sa faca o canonizare formala, a unui ecumenist (p Boca care a pictat 2 eretici)

Pr Constantin Necula si pr Cristian Pomohaci au pactizat cu sectarii https://saccsiv.wordpress.com/2012/0...ca-ortodoxiei/

"Ortodocsii din Beius considera participarea celor doi preoti la astfel de evenimente neoprotestante, tocmai in Duminica Ortodoxiei, ca fiind o sfidare a canoanelor si invataturilor Sfintilor Parinti, martiri si marturisitori, care au murit pentru dreapta credinta de-a lungul istoriei Bisericii. Nu stim daca cei doi preoti au binecuvantarea ierarhilor lor, sau macar a ierarhului locului, dar daca s-ar respecta canoanele Bisericii Ortodoxe, acestia ar fi trebuit depusi din treapta preotiei sau macar sanctionati (conform Constitutiilor Apostolice VI, 18).

Anunturile facute de organizatori spun ca se va vorbi despre ortodoxie. Ne intrebam care ortodoxie va fi marturisita de catre cei doi preoti, fara a se discuta despre pururea fecioria Maicii Domnului, cinstirea icoanelor si a Sfintei Cruci, importanta traditiei, botezul copiilor si alte chestiuni de credinta, de care secta penticostala s-a lepadat prin reformele sale religioase. Sau, marturisirea ortodoxiei celor doi, se va limita doar la un impresionant discurs protocolar in care “toate adevarurile sunt adevarate” astfel incat toata lumea sa fie incantata, iar participantii sa se bucure de aplauze in timp ce organizatorii se vor folosi din plin de popularitatea acestora."

Pe afisul de prezentare al conferintei se anunta: “Depasind barierele confesionale ne vom ruga impreuna si vom canta din cantarile Oastei Domnului”. Amintim preotului profesor dr. Constantin Necula ca prin canonul 45 al Sfintilor Apostoli este interzisa comuniunea cu ereticii: “Episcopul sau preotul daca numai s-a rugat impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca…” iar canonul 64 Apostolic spune: “Daca vreun cleric sau laic ar intra in sinagoga (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, sa se si cateriseasca sis a se si afuriseasca”.

...:))) de toată jena interpretarea făcută de cei de la saccsiv...la stuf şi cu Părintele Necula.
Strădania Părintelui Necula este de a-i aduce pe calea cea dreaptă pe cei de la Oastea Domnului, pe penticonstali sau pe cei de altă confesiune. E greu de înţeles acest lucru de cei pentru care singura preocupare este ce fac alţii.

Pr. Constantin Necula la penticostalii din Beius, de Duminica Ortodoxiei: https://www.youtube.com/watch?v=rtfTONbSZkk

De acord cu tine: la stuf!

Eram sigur ca se gaseste cel putin unul care sa practice acest infantilism.
Nenea , nu a pactizat cu nici un sectar, ci s-a dus la altii sa vesteasca
adevarara Evanghelie.Of,of,of...

Pr. Aniţulesei Gheorghe - Fenomenul Arsenie Boca

http://www.scribd.com/doc/271060731/...l-Arsenie-Boca

",Săracul Boca a fost un înşelat. Dacă înşelările şi învăţătura lui neortodoxă nu ar fi afectat Biserica aş fi tăcut.
Ucenicilor şi fanilor lui le spun să treacă peste simpatia lor personală şi să analizeze, să judece în duhul învăţăturii de credinţă ortodoxă dacă eu am greşit sau opera lui A. Boca nu se conformează cu învăţătura Bisericii Ortodoxe. Nu vă grăbiţi să daţi certificate de sfinţenie, fără o cercetare în duh ortodox. Ştiu că astăzi dă bine să vorbeşti laudativ la adresa lui Boca, dar îmi asum riscul spunând adevărul.,,...,,Ca să fie canonizat Boca, trebuie scoşi din calendar Sf. Ignatie Briancianinov, Ioan lacob, Iustin Popovici, care au înfierat catolicismul şi îndrăcirea lui Francisc de Assisi, ce se vedea pe sine în locul Iui Hristos.

Atenţie! Şi Boca afirma că la Judecată va sta de-a dreapta Tatălui. Iată credinţa lui Boca în sfinţenia ereticului Francisc de Assisi, exprimată în pictura de la Drăgănescu, unde îl găsim pictat cu aureolă şi pe episcopul semiarian Ulfila.
Spun unii, chiar clerici, că lumea se întoarce la credinţă la Prislop. întreb ce fel de credinţă? Cea a lui A. Boca, nu cea a
Bisericii, se vede după cum se exprimă. Majoritatea ucenicilor cred cu tărie că ce a spus Boca este adevărat, adică biserica ortodoxă şi erezia catolică sunt cele două strane ale aceleiaşi biserici, Francisc şi Ulfila sunt sfinţi. Pentru ei Biserica este judecată după etalonul lui Boca, nu invers.,,"

Cine este omul din spatele brandului ARSENIE BOCA?

http://cotidianzilnic.ro/2015/08/cin...-arsenie-boca/

"Care este ret›eta succesului în social media pentru brandul vostru?

B.O.R. este un client relativ nou al agent›iilor, cu un produs clasic, tradit›ional dacă vrei, care nu a avut niciodată nevoie de publicitate. Au venit la noi pentru un redesign. Trebuie sa inteleget›i că Dumnezeu, Iisus, Sf. Duh sunt campanii puternice, de încredere, dar publicul de azi are nevoie de ceva mai mult, de o figură mai accesibilă, down to earth (râde) dacă vrei. Acesta este Arsenie Boca, care pur s™i simplu a explodat în social media.

Cum at›i stabilit traseul pe care trebuie să-l parcurgă brandul A.B. pentru a se sedimenta atât de repede în cultura consumatorului român?

În primul rând trebuie să găses™ti nis™a care nu este satisfăcută, acea nevoie a publicului de care nici acesta nu este cons™tient. Apoi a fost destul de straight forward: logoul de tip Eminescu, o singură fotografie cu Arsenie Boca care circulă pe toate canalele. Un push de tip trinket, breloace, calendare, magnet›i s™i tot felul de souveniruri, după care minunile au început să vină singure. Totul a mers în paralel cu dezvoltarea s™i extinderea activităt›ii PARCULUI DE DISTRACȚII MĂNĂSTIREA PRISLOP.
Brandul este pur s™i simplu suficient de bun încât să meargă singur, oricum regula noastră este să crezi în brandul tău, iar în Arsenie Boca este us™or să crezi!"

Se pare că "sfinţişorii" ăştia modoveni nu mai au nimic altceva de făcut decât să arate cu degetul.

Bre astia o sa-si ia plata pe masura faptelor lor.Astia cu "brandingul" lor
is vai de capul lor.Habar n-au pe ce planeta sunt.Este clar ca nu stiu in
ce s-au bagat si nici nu inteleg ce fac ei mai exact.
Sa etichetezi manastirea de la Prislop drept "parcul de distractii de la Prislop" de catre harbanistul si ignorantul ala
biped de la "advertising" este de-a dreptul demonic.Astia nu-s advertiseri, astia-s decupatori de hartie cu foarfeca
care au facut cunostiinta cu pc-ul, evident nu si cu inteligenta.
Insa eu te intreb urmatoarea:
Vrei sa platesti si tu cu ei ? Sa imparti nota de plata ? Daca nu, du-te si
spovedeste-te.

-ma intrebi pe mine?
-de ce nu-i intrebi pe cei din BOR care au comandat asa ceva:
"B.O.R. ...Au venit la noi pentru un redesign."

Sunt curios dacă cineva ascultat înregistrarea cu Părintele Necula şi dacă una din acuzaţiile aduse de cristirg la adresa Părintelui Necula sunt fondate. Cum este posibil să scrii minciuni la nesfârşit (acuzaţiile nu bat deloc cu realitatea) fără să fii sancţionat?
La stuf cu PF Daniel, cu Părintele Arsenie, cu Părintele Necula şi mulţi alţii.

parintele Necula este cu ecumenismul

http://comorinemuritoare.ro/bLOGOS/?p=3130
„Facultatea de Teologie «Andrei Şaguna» din Sibiu, a găzduit, la sfârşitul săptămânii trecute (13 mai 2010) un dialog între studenţii anului al III-lea şi Frere James din partea Comunităţii Taizé – Franţa. Din partea Facultăţii de Teologie din Sibiu a participat pr. conf. univ. dr. Constantin Necula. Invitatul le-a prezentat studenţilor Comunitatea Taizé, a vorbit despre pedagogia micilor grupuri de studiu biblic din comunitate şi de vocaţia surorilor şi a fraţilor implicaţi. Pr. Constantin Necula a prezentat personalitatea lui Frere Rogers, fondatorul Comunităţii Taizé [eretici catolici].

http://www.apologeticum.ro/2010/05/a...nitatii-taize/

"Sibiul nu se dezmite de rolul sau in propovaduirea ereziei ecumenismului, chiar prin reprezentantii Bisericii Ortodoxe din acea zona. Despre C-tin Necula se stie de mult timp ca este un pro-ecumenist notoriu si ca are un limbaj “colorat” si bombastic chiar si cand vorbeste de cele sfinte. La Taize este o mica comunitate de calugari protestanti ce practica o dubla identitate: sunt in acelasi timp catolici si protestanti, dar doctrina lor e de fapt protestanta. Cat despre “fratele” Roger,

iata ce ne spune Parintele Gheorghe Calciu:

… eu m-as gandi la Roger, “fratele” Roger, care era un demonizat, era cel mai mare pacatos. El a fost un cuib al diavolilor. Si toata Biserica plange, si se lamenteaza, si vai, ce ne facem, ca nu o sa mai fie acolo, ca sa mai trimitem tinerii astia din Romania, din ortodoxie sa ii trimitem la pierzare, acolo era pierzare. Acolo era un demon foarte mare. El isi facuse asa, o chestie demonica, un fel de administrator al tainelor, aparea in alb… Cel mai mare pacatos a fost el. Era pur si simplu un new age-ist. Toata chestia asta era New Age. Si bisericile de aici isi trimiteau copii lor la pierzare.– Deci este o mare greseala…

Si ca dracul sa fie si mai negru, mai avem si Asociatie “ortodoxa” pentru o Lume Noua (New World…), deci un fel de new-age-ism ortodox.
Slava lui Dumnezeu ca am avut si avem Parinti care ne-au vorbit despre toate aceste pericole si sa ne tina bunul Dumnezeu in ascultare fata de invataturile lor. Sa lepadam pe invatatorii mincinosi, ce amesteca intunericul cu Lumina."

Părintele Necula - Despre activităţi ecumenice : https://www.youtube.com/watch?v=u6LwJ39Gaak

Ascultă: https://www.youtube.com/watch?v=0feoBAbpp00&t=24m18s
Sper să nu fie o problemă că nu a amintit de Sfinţii Părinţi şi de Sfintele Canoane...:))

Şi ascultă şi despre conferinţa de la Beiuş (că înregistrarea e clar că nu ai ascultat-o): https://www.youtube.com/watch?v=0feoBAbpp00&t=26m58s

Un răspuns la ce înseamnă antiecumenism: https://www.youtube.com/watch?v=0feoBAbpp00&t=28m15s

Petitie online impotriva canonizarii ratacitului parinte Arsenie Boca: http://www.petitieonline.net/petitie...p40293146.html

S-a inceput procesul canonizarii parintelui Arsenie Boca. Invatatura parintelui protosinghel Arsenie Boca are grave rataciri. El ii socotea pe papistasi in Biserica, credea in reincarnare, se ocupa cu vrajitoria si hipnoza, era plin de mandrie si slava desarta, iar in pictura sa necanonica de la biserica din Draganescu i-a pictat pe papistasul Francisc de Assisi si pe ereticul arian Ulfila ca si sfinti etc. Curentul arsenist este ratacit ca si idolul curentului: Arsenie Boca. Ii rog din toata inima pe toti traditionalistii sa semneze aceasta petitie online ca sa nu ajunga in calendar ratacitul parinte Arsenie Boca. Daca parintele Arsenie Boca ce a fost si ecumenist va fi canonizat ecumenistii vor avea un mare atu in sustinerea cauzei lor ecumenisto-francmasonice. Marea erezie eclesiologica a ecumenismului este creatia francmasoneriei(ce este o secta satanica mondiala).Vedeti blog-ul OPRITI RATACIRILE DE LA PRISLOP! si brosura parintelui Gheorghe Anitulesei FENOMENUL ARSENIE BOCA.

oare e bine ce faci?
ps: eu personal nu sunt un "fan" al lui Arsenie Boca

-ce fac?
-arat ce au zis niste parinti,ca Arsenie Boca a fost in inselare si nu trebuie canonizat

http://opritirataciriledelaprislop.blogspot.ro/

http://www.scribd.com/doc/271060731/...l-Arsenie-Boca

Petitiile online sunt ridicole, la fel si cei care apealeaza la ele.

Si mai ridicol va fi cand dupa cateva luni, petitia nu va strange mai mult de o suta de semnaturi, asta binenteles daca nu se apeleaza la diverse dedesupturi.
Eu unul n-as avea incredere intr-o petitie din asta daca nu se afiseaza si o statistica GeoIP a sursei semnaturilor + semnaturile duplicat de pe aceeasi adresa de IP.

Deja mi se pare amuzant ca din 15 comentarii, 12 sunt ale aceluiasi "Adin Lucian Roman".
Nu m-ar mira ca lucrurile sa stea la fel si cu cele 19 semnaturi.

criststiann: Ragleanu Cristian tu esti?

Nici eu nu sunt un mare fan al canonizarii dar pot sa cred ca sunt altii care stiu mai bine cum stau lucrurile.

-tu cine esti ?

El e Alin.

nume de familie nu are ?

Ce, vrei sa ne inrudim? :21:

Tristețe

Când tu şi eu şi el şi fiecare
La rugăciune ne plecăm, în gândul nostru,
Când cerem multe, dar puţin : „ Iertare!"
Vorbim cu Tatăl meu, cu-al tău sau cu al Nostru?

Iar dacă-i Tatăl Nostru – suntem fraţi, fireşte!
Fraţi de ţărână şi-ndumnezeire!
Acelaşi lut şi-aceeaşi taină ne uneşte:
Toţi din iubire-am fost lăsaţi, pentru iubire!

Dar noi, cu-a noastră veche cerbicie,
Ne desfiem, sinucigaş, de tot înaltul...
Deşi egali întru nimicnicie,
E unul mai ţărână decât altul!

Ne înălţăm, ieşim din ale firii,
Ieşim viclean de la frăţeasca cină,
Vrăjmaşi apoi, pârâm lipsa iubirii
Şi-ntotdeauna-i celălalt de vină!...

Când, lacomi de păcat, ca orice om,
Uitând că vine ultima strigare,
Luăm al vrajbei măr din vechiul pom -
Mai este vreo nădejde de iertare?!?

Când, viermănoşi şi colcăind de ură,
Ne credem drepţi şi vrem dreptatea noastră,
Când ne rugăm şi blestemăm cu-aceeaşi gură –
Cui trebuie îngenuncherea noastră?

de Paraschiva Rădoi

Uneori o imagine valoreaza cat 1000 de cuvinte .Alteori o poezie valoreaza cat 1000 de imagini.

Arsenie Boca se picta pe el in icoane: https://888adevarul8despre8arseniebo...senie-boca.pdf

Ce exprimare nasoala.
Poate ai vrut sa spui ca si-a folosit portretul ca model, ca de inteles se intelege altceva.

Ma, dar ce ofensiva ati pornit..

Materialul e plin de sublinieri care il face ridicol.
La unele chestii e chiar greu de inteles ce vreti sa spuneti de fapt, cuvinte si imagini buluc dar ideea enuntata nu rezulta de nicaieri.
Nu fara o doza de reavointa, desigur.

Ideea e simpla dar nu intelegi tu
-deci p Boca se zice ca era vazator cu duhul dar in loc sa-i picteze pe sfinti sau pe Hristos se picta pe el,
-ce fel de duh il inpira daca se picta pe el in locul sfintilor, si cand a pictat 2 eretici cu aureola de sfinti ?

Sunt pictori care folosesc chipurile unor oameni reali pentru icoane, nimic ciudat in asta.

Dar altfel, eu unul n-as baga mana in foc pentru asemanare.

-nu ai inteles ideea, el era "vazator cu duhul", nu un pictor obisnuit
-el zice ca pictura toata e inspirata de un duh, dar ce fel de duh o fii daca a pictat 2 eretici cu aureola de sfinti ?

"...de la un anumit moment, când părintele Arsenie a adoptat alt mod de a vedea lucrurile, relațiile dintre ei s-au răcit, tata [parintele Staniloae] nu i-a mai aprobat felul de viață, iar părintele Arsenie n-a vrut să accepte critica și observațiile tatei. Și sentimentele lui Stăniloae în urma acestei îndepărtări se pot descrie printr-un singur cuvânt: dezamăgire profundă"
Lidia Stăniloae Ionescu, Lumina faptei din lumina cuvântului: împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, Ed. Humanitas, București, 22010,

"Părintele Arsenie Papacioc mărturisește că a auzit aceasta chiar de la Părintele Arsenie Boca care o striga în gura mare, să o audă cât mai mulți, să-l laude, să-l iubească și să i se închine ca unui prooroc sfânt aflat în viață:

Părintele Arsenie Papacioc nu mințea când ne spunea (scriu din cele ce îmi aduc aminte): „Eu care l-am cunoscut pe Arsenie, acum când sunt întrebat de credincioși dacă este bine să-i citească Acatistul vreau nu vreau trebuie să le spun câte ceva, ca să nu se smintească, să nu-și pervertească credința. Eram odată mai mulți tineri la el, la Sâmbăta de Sus, și ne-a spus, printre alte: „Vedeți locurile acestea, pe aici am fost acum 300 de ani cu duhul lui Ilie”. Pentru că am văzut și auzit atâtea lucruri neortodoxe de la el când am fost călugărit și mi s-a pus numele Arsenie m-am întristat, înțelegând că mulți mă vor lua drept ucenicul lui. Apoi când m-am întâlnit cu el în București, când era dat afară din mănăstire, și mi-a spus:

„- Acum tu rămâi în locul meu!” Eu i-am răspuns:

„- Nu! fiecare cu locul lui”

Cuvânt al Părintelui Iachint, ucenicul de chilie al Părintelui Cleopa Ilie. Din DVD-ul dat nouă, de către sfinția sa, la Sfânta Mănăstire Pavel, din Sfântul Munte, în Joia Mare, 2015