Certuri in familie. De unde vin,cum le rezolvam.
 

Salut! Silviu ma numesc si am 18 ani. Nu stiu daca e bine ca postez in Generalitati dar sunt nou pe forum,si mai ales nu am mare legatura cu religia ortodoxa,sper ca cineva care se pricepe mai mult ca mine sa ma ajute sa lamuresc si eu anumite lucruri care ma framanta. Merg la scoala,am o familie buna care ma ajuta mereu si de unde pot invata multe lucruri frumoase. Timp de 13 luni am fost impreuna cu prietena mea,si ne-am despartit acum o luna. Noi am avut o relatie frumoasa,care s-a terminat din cauza parintiilor nostri. S-ar putea spune ca si noi doi am fost de vina,ca nu am reusit sa avem o comunicare foarte buna, dar din cauza parintiilor nostrii am fost nevoiti amandoi sa ne despartim si sa mergem fiecare pe alte cai. De o saptamana amandoi aveam in gand sa ne impacam pentru ca amandoi am facut niste greseli(prea mult de scris si de explicat) si sa facem in asa fel incat parintii nostri sa accepte cu cine suntem impreuna. Parintii mei nu o plac pe ea, parintii ei nu ma plac pe mine si perintii ei cu ai mei se urasc.. ce situatie interesanta. Parintii mei sunt genul care muncesc mult,vor sa se distreze,sa vada lumea,sa experimenteze locuri noi,sa existe cea mai buna comunicare in familie. Parintii ei sunt amandoi crestini ortodocsi,treaiesc nu foarte comunicativ ,se cearta des,nu se iubesc,sunt violenti cand vine vorba de religie si sunt cam obsedati de Dumnezeu. Eu personal nu merg la biserica,nu am treaba cu biserica, nu cunosc lumea religiei asa cum o cunosc ei, imi place ideea de un Dumnezeu care ne vrea binele si care ne arata unde putem gasi fericirea,dar cand ii vad pe oamenii aia(parintii ei) ma apuca disperarea. Muncesc amandoi la uzine,si e greu sa muncesti si sa faci bani,dau foarte multi bani si mult timp pentru preoti si in general pentru biserica lor unde se duc. Isi petrec cel mai mult timp cu carti, rugaciuni, icoane, lumanari, merg in fiecare zi la biserica,vai de capul meu ce nu fac oamenii astia pentru Dumnezeu. In interiorul meu,ma gandesc ca daca ar exista un Dumnezeu care sa se uite la noi sa vada ce facem noi pentru el,ar ramane cam dezamagit de ce ar vedea. Ma gandesc ca,sa iti jignesti fiica, sa o tragi de par,sa o faci: prosta, tampita, necurata, egoista, idioata, mai stiu eu ce.. nu prea are legatura cu un om care vrea sa fie aproape de Dumnezeu,si nu are legatura cu ceea ce vrea biserica sa le spuna la oameni. Eu o iubesc foarte mult pe ea,si la fel si ea pe mine,am vrut sa fiu din nou impreuna cu ea si ea cu mine, si am vrut sa fac in asa fel incat parintii mei sa o placa, am vrut sa o scot din casa aia cat mai repede,sa fim fericiti si sa reparam defectele noastre si sa fim oameni ok. Nu am putut sa fac asta,pentru ca ea intr-o zi sa certat foarte mult cu parintii ei,si a fugit de acasa. intentioneaza sa nu se mai intoarca deloc si sa stea cat mai departe de ei. Nu o invinuiesc pentru asta,si eu as fi plecat de mult. Stiu unde sta,si e in siguranta acolo,are sprijin financiar, nu e in pericol sa fie abandonata. De 2 zile a plecat si oamenii astia nu s-au intrebat unde e fiica lor. Face 18 ani de curand,e libera dar asta ma ingreuneaza foarte mult pe mine. Cum fac ca parintii mei sa se inteleaga cu ea, cum fac sa vorbesc cu oamenii astia si ce sa le spun sa inteleaga ca nu pot sa se mai comporte asa cu fiica ei, cum rezolv problema cu fanatismul religios(daca exista sa imi spuneti), ce ar trebui sa fac sa fe totul bine? Multumesc ca ati citit pana aici,mentionez ca nu sunt bun la limba romana asa ca poate am gresit la scris..imi cer scuze. Si mai vreau sa spun ca,nu am scris foarte multe detalii despre parintii ei,despre parintii mei si despre mine si ea,pentru ca nu vroiam sa fie prea mult de citit si sa se plictiseasca cineva de la povestea mea. Dar pot sa scriu mai mult daca cineva cere. Nu cer multe,doar niste sfaturi, am posibilitatea sa fac foarte multe(muncesc mult pentru a obtine ceva) si de obicei ma descurc in asemenea situatii,dar cateodata mai am nevoie de niste sfaturi venite din afara cercului meu. Multumesc!

Simplu: ia-ti familia de manuta si mai mergeti si voi pe la biserica, in fiecare saptamana asistati macar o ora la Sf. Liturghie.

Daca nu poti face asta, atunci n-ai ce face, nu exista o magie prin care oamenii sa se placa peste noapte.

Sau cum se zice "you can't teach old dogs new tricks".

Obtine-ti indepedenta financiara si te poti casatori cu cine vrei, fara sa trebuiasca sa faci si pe placul altora (eg. sponsori).

Silviu,

Tu ar trebui sa devii un bun crestin, ca sa le castigi increderea parintilor ei. Relatiile sexuale inainte de casatorie, in ortodoxie, poarta numele de preacurvie! Iar parintii ei stiu asta si vor ca fata lor sa traiasca crestineste si sa se mantuiasca. Ea ar trebui sa-i asculte, iar tu ar trebui s-o intelegi. Ia legatura cu un duhovnic, spovedeste-te, roaga-te si atunci lucrurile se pot schimba in favoarea voastra. Spune-i si ei sa faca acelasi lucru.

E foarte frumos ca va iubiti, dar acordati atentie studiilor, spre bucuria parintilor vostri. Apropie-te de ortodoxie, daca o iubesti. pregateste-te si pentru responsabilitati, nu doar pentru placeri. Pregateste-te pentru ziua in care iti vei duce copiii in brate la impartasit duminica de duminica. Crestinii au si ispite, asadar nu te grabi sa-i condamni pe parintii ei. Cu aceasta ocazie, fii tu cel care face primul pas si Il aduce pe Hristos in familia ta.

Parintii tai au fost educati in perioada comunista si, poate, n-a avut cine sa le insufle credinta crestina. Pe masura ce si ai tai vor deveni crestini, diferentele se vor diminua si va veti accepta unii pe altii. E bine sa aveti acelasi duhovnic macar tu si prietena ta... Invata sa te rogi si pentru tine si pentru cei care te ajuta si pentru cei care te supara. Dumnezeu te cheama spre El exact prin problemele pe care le ai. Citeste pentru inceput Catehismul ortodox: http://www.credo.ro/catehism.php

Dar nu ne-ai spus: ce nu-i place familiei ei la tine; ce nu-i place familiei tale la ea ?

Inteleg... Multumesc pentru raspunsuri! Sa zicem ca,eu nu fac parte din tineretul de ziua de azi. Stiu ca la 18 ani cei mai multi se gandesc la preacurvie, dezbinare, alcool, tigari, manele, sa fii smechier, rebel, cel mai tare din cartier, fete, sex, distractie fara limite. Din pacate pentru unii,eu nu sunt asa. Sa zicem ca eu acord atentie studiilor(poate nu de 10 dar de 9 sigur). Eu muncesc alaturi de tatal meu la afacera de familie,bobinam motoare, si din cand in cand mai lucrez la electronica(asta va fii meseria mea). Limba mea romana,cam scartaie..am fost plecat de mic 7 ani in Italia,si cand m-am intors,chiar daca de 6 ani m-am intors inca am probleme cu limba mea materna. Si va trebui sa fac muulte mediattii din pacate. In cativa ani sper sa se rezolve.. Am un viitor asigurat pe plan financiar,si stiu exact cine vreau sa fac. Am cativa prieteni care ii consider ca niste frati,am o familie foarte faina. Ce sa zic,multumesc domnului ca am toate astea. Si muncesc si am grija sa nu le pierd. Cam genul asta de om sunt eu.

Ma gandesc la mesajul tau antoniap, mersii de raspuns. Imi spui ca ar trebui sa devin un bun crestin. Eu personal toata viata mea am vrut sa stau cat mai departe de religii in general, ma gandeam mult si incercam sa adun toate informatiile pe care le am despre lume, si sa imi dau seama daca o religie m-ar face un bine,si nu vad cum o religie ar putea sa ma faca sa fiu un om mai bun. Din ce stiu eu, vad in religie o metoda faorte desteapta de a inchide oamenii si de a nu-i permite sa atinga potentialul lor maxim,prin interziceri si prohibitii(gen,nu ai voie sa faci asta ca e duminica,ai facut un pacat daca nu te duci acolo nu o sa ajungi in rai,nu tii post ai un drac in tine care nu te lasa). Nu stiu daca e corect ce zic sau ce fac, dar eu merg mereu inainte pe convingerile mele si de obicei sunt mereu fericit si ceilalti din jurul meu la fel. Am aplicat mereu ratiunea in toate problemele mele din viata si am reusit,a depins mereu de ce pot eu sa fac si nu de ceilalti. Nu am pacate pe suflet,nu regret ca am facut multe lucruri rele, ce am gresit am incercat mereu sa repar si mi-a iesit aproape mereu. Pentru mine sa fii fericit inseamna mantuire,si cand ma gandesc ca o sa mor intr-o zi ma gandesc ca oriunde as ajunge tot aia e,am lasat ceva frumos in spatele meu si asta conteaza. Dar nu stiu cat de pregatiti sunt ceilalti atunci cand voi muri.

Parintii ei se cearta cu ea pe motiv ca ea nu vrea sa mearga la biserica. Ea a mers toata viata ei la biserica si a fost(in viziunea mea) obligata sa mearga,si parintii ei i-au bagat fortat in cap ideea ca atunci cand va muri,daca nu merge la biserica,o sa ajunga in iad unde o sa arda sufletul ei.(mi-a spus ea asta) Ea de la un timp,inainte sa ma cunoasca, a inceput sa se gandeasca de doua ori daca trebuie sa mearga la biserica sau nu, s-a maturizat. Acum,eu ma gandesc ca nu sunt peste tot crestini buni,care au mintea in regula,dar eu vreau sa gasesc o solutie pentru ca eu sa ii pot face pe parintii ei sa inteleaga ca ceva nu e bine,ca trebuie rezolvata treaba. Sa incercam sa facem un compromis intre religie,si viata normala de familie fericita. Nu stiu daca, popa la biserica te invata sa ii dai palme la copii tai,sa ii injuri, daca nu vor sa mearga la biserica duminica,sau sa tina post,sau sa se roage inainte de culcare,sau sa pupe icoane. Intelegi ce vreau sa zic? E important sa intelegi,pentru ca am defectul ca nu imi pot exprima prea bine gandurile mele ,mi-e cam greu uneori sa fac asta prin scris si prin vorbit. Eu ma consider ca sunt un bun crestin,sunt fericit,vreau ca ceilalti sa fie fericiti, devin un om mai bun, si din cand in cand ma gandesc ce interesant ar fi sa vina Dumnezeu sa il vad. Pentru mine asta inseamna sa fi bun crestin. Am avut relatii sexuale cu ea,si nu regretam asta,a fost foarte interesant. Chiar daca unii nu sunt de acord, noi doi am fost,si asta e important. E greu ca o fata,care e extrem,si subliniez extrem,de sensibila, sa poata suporta palme si jigniri,doar pentru ca nu vrea sa mearga la biserica,sau nu e de acord ca noi doi sa ne imbratisam de fata cu ei,sau ca am fi putut avea relatii sexuale. E aiurea situatia. Sa ma contrazica cineva,ca mai vin cu o roaba de argumente. Inteleg ca,ea a fugit de acasa sa scape de violenta psihica si fizica primita de la parintii ei. Eu,chiar daca nu stiu daca se mai poate ajunge acolo unde mi-am propus sa ajung cu ea, o voi iubi mereu si vreau sa o ajut,chiar daca nu ma ajuta pe mine cu nimic,ajut oamenii care imi sunt apropriati fara sa cer nimic de obicei. Trebuie sa o ajut. Trebuie sa ii fac pe oamenii astia sa inteleaga ca nu merge asa si ca isi vor pierde fica daca continua cum au facut pana acum. Trebuie sa o fac pe ea sa inteleaga ca,trebuie sa le dea macar o sansa la parintii ei.

AlinB,si tie mersi mult pentru raspuns. Solutia trebuie sa fie rapida,gen 3 zile,pana face 18 ani. Nu am cum sa merg in fiecare saptamana la Sf. Liturghie,sau sa ma spovedesc,sau sa merg la Duhovnic,nu am cum sa fac taote astea in 3 zile,le-as face instant daca toate astea m-ar ajuta sa fac ceea ce vreau eu, dureaza luni pana sa le arat la oamenii astia ca eu sunt crestin ca ei sa ma accepte si sa ma asculte.

GMihai,multumesc si tie. Familia ei nu-i place la mine pentru ca nu merg regulat la biserica,nu vorbesc despre biserica cu ei,nu pomenesc pe nimeni(sfinti,duhovnici..nu stiu cine sunt si cum ii cheama),etc... cam toate discutiile mele cu ei,desi eua veam intentii cele mai bune sa vorbim despre orice lucru din lumea,toate sunt numai despre biserica. Gen: auzi,dar tu ai tinut ieri post ca a fost o sarbatoare? Ce safac,nu pot sa-i mint in continuu,le spun nu,nu am stiut ca e sarbatoare. Si cam multe intamplari de genul au facut ca ei sa nu ma mai placa. Si familia mea,nu o place pe ea. O considera o persoana nasoala si foarte inchisa,dubioasa,slaba. S-au gandit ca eu sunt inconstient si ca umblu dupa orice fata,dar nu a fost chiar asa. Le-am explicat intr-o zi cum sta treaba si au inteles. Asteptam sa vina ziua cea buna,cand ea avea curajul sa vorbeasca cu parintii mei mult mai deschisa ,si sa aibe si parintii mei sansa sa cunoasca acea fata care nu e inchisa intr-o cusca de parintii ei. Iar parintii mei nu vor sa faca treaba cu niste oameni ca parintii ei. Din motivele care le-am mai scris, ca sunt prea fixati cu religia lor,violenti,etcetc.

Am scris destul,sper ca nu am plictisit pe nimeni. Cine poate sa ma ajute cu mai multe sfaturi,si cu multe critici,toate sunt bine primite. :)

Silviule problema ta e ca parintzii fetei se comporta precum niste copii.
Or fi ei adultzi dar se comporta precum niste copii.Cum sa te intelegi cu ei?
Pai cu niste copii cum te-ai intelege ? In primul rand sa nu pui la suflter orice
iti spun ei(fie de bine fie de rau).Stii, e ca genul:"Daca-mi dai lopatzica sa
ma joc cand vreau eu in nispar si imi cumperi jucaria x atunci esti nenea bun, daca nu, atunci nu..."
Lasa-i in pace, nu mai lua in serios ce spun ei fie ca este de bine fie ca este
de rau.

Auzi cand te mai intreaba de ce nu postesti spune-le asa:
"Cine posteste pentru Domnul posteste, iar cine nu poate sa nu judece pe cel
care poate, iar cel care poate sa nu judece pe cel ce nu poate".

Apoi, de! E greu experimentul cu schimbatul oamenilor. Ce sfat ai vrea sa primesti care să fie pe gustul tau? Situatia e destul de delicata si ar fi bine sa iei legatura cu cineva mai incercat duhovniceste, ca sa fii sigur ca nu esti indrumat greşit. Roaga-te si Dumnezeu te va ajuta sa gasesti o solutie sau sa-ti dai seama de ce ti se intampla toate astea.

Cine da sfaturi moderne, pe placul lumii de astazi isi asuma riscul de a se face partas la pacate straine. Smereste-te de buna voie si Dumnezeu te va ajuta sa te inalti! Fa totul dupa capul tau si se poate intampla sa vezi mai tarziu ca ai avut cap rau!

Cine l-a cunoscut de tanar pe Sfantul Siluan Athonitul ar fi putut banui ca va deveni sfant? Si totusi... Si aiata ce carte a scris:

http://sfantulioancelnou.trei.ro/car...smereniei1.htm

Fata nu mai merge la Biserica si se cearta cu parintii ei ...de cand te-a cunoscut pe tine? Ai influentat-o in acest sens?

Multumesc pentru raspunsuri! Sfatul care as vrea eu sa il primesc ar fi fain sa il primesc de la cineva care are o minima experienta cu schimbatul oameniilor grei de cap. Puteti sa imi sugerati orice,chiar si sa-i omor,nu ma supar, eu stiu ce sfat sa urmez si ce nu. Cum am zis,orice sfat e bine primit. Orice lucru facut de capul meu mi l-am asumat. Am avut nereusite,si mi-a parut rau,dar am avut mai multe reusite fata de nereusite. Si cand sunt pus pe treaba sa obtin ceva,de obicei il obtin. Din pacate nereusita te costa aici,si nu e deloc fain,dar trebuie sa fi mereu pregatit de nerusite. Nu pun la suflet ce imi spun mie,stiu ca nu sunt acei adulti foarte intelegatori, dar pun la suflet ceea ce ei spun ficei lor. Vroiam amandoi intr-un fel sa ne impacam si sa incepem toate de la 0 cu relatia noastra,da nu stiu daca putem face asta in conditiile de fata.

Edit. Ne-am cunoscut acum 3 ani aprox,am fost impreuna 13 luni,ne-am despartit acum o luna din cauza la niste probleme. Ea a inceput sa se gandeasca acum 2 ani aproximativ daca mai vrea sa mearga sau nu la biserica. Din momentul ala au inceput certurile. Si da,am influentat-o, pentru ca eu nu i-am zis sa mearga sau sa nu mearga la biserica,ci ea a vazut ca eu nu merg la biserica ca parintii ei,si intr-un fel m-a imitat. Pe luna ce trecea ea era din ce in ce mai neinteresata de biserica in general.

Nu e un fenomen ciudat, daca educatia religioasa e bagata in cap cu forta, intotdeuna rezulta ceva ciudat.

Ce e graba asta cu 3 zile?
Daca face 18 ani, ce?

Aveti suficient timp inainte, luati-o binisor asa..

Oricum si tu ai multe de pus la punct.
Nu or fi parintii ei modelul absolut dar si tu mai ai de invatat.

Citește nuvela ,,Popa Tanda'', de Ioan Slavici. E o nuvelă psihologică din care poți învăța foarte multe. Părintele Porfirie recomanda celor care vor să schimbe pe cineva să se roage pentru acea persoană. Noi singuri nu prea putem face mare lucru. Iar daca tu te faci pentru ea pricină de sminteală, despărțind-o de Biserică, vei suporta consecințele, căci scris este: ,,Vai de cel prin care vine sminteala!''

Nu e bine sa aruncam cu pietre în Dumnezeu. Nu e bine nici să-L ignoram. Nu noi am făcut "cerul și pământul, ci El. Dacă tu ai fi împărat, ți-ar plăcea să fii batjocorit sau ignorat? Ce ai face în caz că vreun supus ar îndrăzni, totuși? Eu zic să mergi de urgență să te spovedești și să te împaci în primul rând cu Dumnezeu, căci pe El l-ai supărat cel mai tare. Apoi vei vedea că toate se vor aranja de la sine. Cecetează-te bine cu ajutorul unui îndreptar de spovedanie și scrie pe o foaie totul, ca să iei iertare. Acest lucru te va ajuta să te schimbi și tu. Apoi, primind înțelepciune de la Dumnezeu, vei lua decizii corecte. Și se vor schimba și alții în jurul țău.

Ești tânăr și-i poți influența în bine chiar și pe băieții de vârsta ta. Întâlniți-vă la biserica, de exemplu. Sfinții Vasile, Grigorie si Ioan Gura de Aur aveau niște minți de excepție. Ei și-au folosit darurile primite pentru Dumnezeu. Daca ar fi slujit lumii,ar fi rămas, poate, niște anonimi.

Cei care vor să schimbe lumea înainte de a se schimba pe ei iau multe bobârnace de la viață. Viața este cel mai exigent profesor.

pentru prima data, sunt de acord cu tine doamna!

Silviu,

Toate se intampla, ni se intampla pentru a invata o anumita lectie.

Viata este o continua provocare, pana la ultima suflare.

Realitatea se asambleaza/re-asambleaza, nu la intamplare - interactionam la un moment dat cu acele persoane care reprezinta ceva semnificativ, care reflecta anumite lumini si intunecimi dinlauntrul nostru.

Se pare ca si parintii fetei, si tu si ea - fiecare in parte are cate ceva de invatat - din aceasta conjunctura existentiala.

Perspectiva potrivita nu se construieste usor - necesita timp, experienta si reflectie.

Din pacate realitatea curge in viteza pentru fiecare - situatiile de multe ori ne depasesc capacitatea de intelegere adecvata si evaluare corecta.

De aceea cerem sfaturi, cautam repere.

Adaptarea presupune inainte de toate intelegerea principiilor care duc la fericire. Fara aceasta omul ramane in confuzie, fara repere corecte.

Ulterior, prin experienta directa - principiile pot fi identificate si aplicate situatiilor concrete.

Este o procedura universal valabila.

-------

Toate certurile izbucnesc din patima.

Patima izvoraste din necunoastere.

Cunoasterea este solutia de fond, cea care vindeca cu adevarat.

Discutati cu un duhovnic. Apropiati-va de ortodoxie
 

Nu as vrea sa fiu expeditiv cu sfaturile. Dar problema aceasta are mai multe fatete, ca un diamant, si numai in discutia cu un duhovnic, se poate rezolva. Alegeti calea de mijloc, caci extremele sunt ale diavolului. Nu aveti un duhovnic, comun? Mergeti impreuna la o biserica/manastire si participati la slujbele de acolo. La un moment dat, Dumnezeu va va lumina sa faceti alegerea cea mai buna pentru voi, in privinta sfatuitorului(duhovnicului).

"Cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca."

Sfarsit...
 

Ce sa zic oameni buni,multumesc la toti pentru raspunsuri,am reusit sa invat ceva si de la voi toti,ceea ce e bine si nu se putea mai bine de atat.

Am inteles ca,e greu sa schimbi in asa scurt timp niste oameni care au mers pe o directie toata viata lor. E greu sa faci ceva asa complicat de unul singur,mai ales unul singur impotriva la multi. Si viata ne da lectii dure,ceea ce e foarte bine pentru ca inveti ceva ce nu te paote invata un profesor.(dar nu prea bine...cam doare) Ce pot sa fac eu de acum incolo,este sa ma schimb in cineva mai bun,daca nu eram bun pana acum.. Si,cand voi mai avea o alta incercare,o sa fiu mai pregatit.

As fi vrut sa fiu mai batran sa spunem asa,sa sar vreo 10 ani in viitor,pentru ca sunt sigur ca atunci as fi avut resursele si energia necesara sa fac ceea ce mi-am dorit,asa ca o sa am grija sa imi construiesc acele resurse pana fac 28. (casa,stabilitate,libertate mai mare,cunoastere,experienta...)

Astazi am mers cu ea acasa la parintii ei,am avut o discutie cu parintii ei,a luat toate lucruriile ei(caiete,cosmetice,haine..),si a plecat. Vreau sa va spun ca,inainte de a merge cu ea,am fost primul la ea acasa ,si am vorbit cu amandoi despre o solutie pentru ca ea sa se intoarca acasa. Am zis ca,parintii dar si fata,au gresit. Trebuie sa se ajunga la un compromis intre fata si parinti. Un compromis intre a opri libertatea fetei de a spune,de a face,de a crede,de a actiona cum vrea ea, si de a impune anumite lucruri. Asta a fost pe scurt ceea ce eu le-am spus,pentru ca ea nu s-ar intoarce niciodata in locul ala pana nu vede ca oamenii aia si-au schimbat radical modul de gandire. A fost foarte foarte greu sa ma inteleg cu oamenii astia,dar extrem de greu. Cateodata spun ceva,si peste 5 minute spun altceva ce contrazice complet ceea ce au spus inainte .(exemplu, mama ei a reprosat faptul ca ea a facut un lucru la scoala care i-a facut de ras familia,peste 5 minute imi spune ca nu i-a reprosat nimic niciodata. Tatal a spus ca au avut mereu bani pentru fata lor,eu le-am spus ca atunci cand ea avea nevoie de bani sa mearga la dentist nu a primit, si dupaia imi spuneau ca nu aveau bani pentru ca era neascultatoare si nu merita) Parintii,din pacate foarte orgoliosi,nu au vrut sa lase nici macar un pic de la ei,spunand ca ei sunt parintii si fata trebuie sa faca asa cum spun ei nu cum vrem noi. Nu mai vreau sa scriu sau sa imi aduc aminte de ce mi-au spus ca e o seara faina,nu merita stricata. In schimb am convins-o pe ea sa le mai dea o sansa si sa discutam cu totii,si atunci am mers cu ea sa discutam din nou,sperand ca si-au schimbat parerea sau ca o sa o schimbe..oricum nu aveam nimic de pierdut,pentru ca ea vroia sa plece 100%.. Totusi era ultima carte care puteam sa o joc,nu a iesit bine,asa ca a plecat. Presimt ca a plecat definitiv.

Vreau sa mai zic ca,are un loc unde sa stea in siguranta,desi nu stiu daca e tocmai ok..(ea mi-a spus minim 2 ani,si am incredere ca a fost sincera si stie daca e bine ce face) M-am gandit ca,pentru ca eu ii vreau binele si o sa-i vreau binele mereu,atata timp cat e in siguranta undeva,este ok. Acolo,nimeni cu o opreste sa fie asa cum vrea ea,este in siguranta,poate invata la scoala,sa faca facultate,sa nu duca lipsa de bani cand are nevoie.

Nu am fost suficient de matur sa o scot din casa aia,sa ii ofer anumite lucruri de care ea a avae nevoie. Am contribuit si eu la despartirea noastra,ceea ce a creat multa instabilitate in ea si in familia ei. Si stiam ca,trebuie sa suport consecintele actiuniilor mele,dar nu imi puteam imagina ca se putea ajunge pana aici.

Antonia, mi-ai urmarit aventura,si cred ca deja ma cunosti un pic. Nu pot sa fac altceva decat sa te contrazic, sper ca nu ma consideri rautacios :) O sa citesc Popa Tanda,o avem in program la scoala,si imi place psihologia in general. Desi cartile in general nu mi-au placut,prin simplu fapt ca eu sunt un om care invata din imagini vizuale,am nevoie sa vad s sa ating pentru ca eu sa invat si sa inteleg anumite lucruri. Imaginatia mea cam lasa de prisos atunci cand citesc, si trebuie sa imi imaginez cand citesc acele lucruri ceea ce e greu pentru mine si cand fac asta ma plictisesc foarte repede. Deasta nu prea citesc carti,dar e pentru bac,asa ca ne straduim. In legatura cu imparatul..Daca eu as fi un imparat unei tari,o tara frumoasa si prospera, si oamenii intr-un fel sunt buni si fericiti, si nu se plang la imparat. Sa zicem ca,daca lumea noastra ar fi tara unui imparat,nu prea vad ca lumea noastra in general este prea fericita si prospera, in general vorbind. Iar asta e din cauza oameniilor,care trebuie sa se schimbe sau sa-i schimbe cineva. Am vazut ca,oamenii singuri nu se schimba atunci cand sunt incapatanati,si daca incearca cineva sa-i schimbe e foarte greu. Asa ca,intr-o zi va trebui sa coboare si imparatul de pe tronul lui,satul bineinteles,si sa faca niste curatenie. Si abia astept sa vina zia,daca o mai apuc ,in care o sa vad cu ochii mei imparatul. Pentru ca multi,dar faorte multi imi spun ca este acolo. Iar eu,nu m-am nascut din prima zi pentru a fi un supus, pentru ca asta e ca si cum inhibi libertatea unui om de a fi ce vrea el. Intr-un fel oamenii sunt liberi sa fie incapatanati si sa se omoare,asta e realitatea.

Florin,mersii de raspuns. Si ce sa zic, iti dau dreptate in tot, cam asa am gandit si eu. Si eu tintesc cunoasterea. Poate daca ai avea o cunostinta infinita,ai putea deveni un fel de Dumnezeu,dar nu stiu daca cineva sau ceva a ajuns pana in punctul ala. Macar tintesc spre cunoastere,sper sa fie calea cea buna.

Octavian,am incercat sa fac in asa fel incat sa se aleaga calea de mijloc,intre parintii ei si ea,dar nu s-a putut. Asa ca fiecare cu drumul lui acum.

Foarte multi ati insistat sa merg la un duhovnic care sa imi spuna ce sa fac si ce nu,asa ca am sa incerc sa fac asta. Sa sepram ca o sa stam de vorba si sa dezbatem unele subiecte interesante. Orice merita incercat.

Deocamdata tu esti copil ar trebui sa nu te grabesti, fete sint destule si ai timp,iar parintii nu vor raul copiilor lor niciodata.

niciodata sa nu zici niciodata

Sunt anumite situatii, bine determinate, când parintii au dreptul si este normal sa se opuna la relatiile copiilor lor. Aceste cazuri sunt cele in care baiatul este lenes, puturos, betiv, violent sau neserios, ori daca a facut infractiuni deosebit de grave, gen crima, viol, proxenetism, trafic de droguri, talharii.
Sau daca fata ar fi neserioasa sau profitoare.


Insa, din fericire, din ce a spus initiatorul topicului, nu este cazul de asa ceva.
Asadar consider in acest caz impotriva parintilor gresita si nefondata, mai ales ca din cele spuse pe topic ambii doresc a-si continuua studiile si nu se grabesc in directia unei casatorii incheiate peste noapte.

In primul rand, cred ca primul pas ar fi o atitudine calma si realista, si de a cauta sa discutati si cu parintii dumneavoastra si cu cei ai fetei, pentru a le putea spune civilizat si calm, dar in accelasi timp ferm si fara nici un echivoc, care sunt sentimentele si planurile de viitor care va leaga de respectiva fata.
Apoi amândoi cred ca ar trebui sa va ganditi (sau deja sa stiti) cam ce meserie v-ar place si a-ti dori sa practicati in viata, pentru a putea urma studiile corespunzatoare in aceasta directie si apoi pentru a aveea un serviciu decent si a va putea castiga si independenta financiara.
In fine, la fel de important este sa cautati a petrece mai mult timp liber impreuna, pentru a vedea daca (prin discutii, comportament) aveti acceleasi principii in viata, pentru a vedea daca exista o compatibilitate privind modul de gandire, aspiratiile si dorintele reciproce. Asta deoarece când veti spune ca iubiti pe cineva, trebuie sa fiti ferm convins de acest lucru, pe baza si a elementelor mentionate mai sus.

Oricum, eu va doresc mult succes sa realizati ceea ce v-ati propus iar daca veti aveea ferma convingere ca intradevar o iubiti pe fata respectiva, atunci sa actionati ca atare si sa fiti pregatit sa luati decizii responsabile.

Nu e greu sa schimbi oamenii,e imposibil.Hristos poate,dar doar daca vor si ei...oamenii.Tu vrei sa te schimbi?

Citindu-ti comentariul de inceput am crezut ca esti doar un troll.Chiar daca esti troll sau nu, primul pas fundamental e apropierea de Dumnezeu.Tu decizi.


Eu cand am inceput sa ma gandesc la a deveni crestin ...mi-au trebuit 2 ani "sa-mi iau inima in dinti" ca sa merg la un duhovnic.Dracu nu ma lasa ,nu voia sa-i scap din ghiare...

Probabil ai uitat cum se zice: "drumul spre iad e pavat cu intentii bune".

Ce s-a intamplat se intampla oricum mai devreme sau mai tarziu.

Daca educatia e impusa cu forta, este egala cu zero.
Pana la urma nu stiu ce mostenire educationala are ea ca sa fie atat de "deziderabila" pentru tine.

Acum nu ai resursele financiare necesare, nici parintii tai nu o plac pentru ca sa te "sponsorizeze" in directia asta. si nici relatia cu ea pana la urma nu e de asa natura,

Probabil va fi pana la urma ceva care tine de trecut.

Cred că între părinţi ei si fată au apărut probleme de comunicare în general. Unii tineri îşi mănâncă roşcovele, apoi se intorc tot la părinti... Ea are nevoie nu doar de susţinere materială, ci şi de binecuvântarea lor. Mai ales în zilele noastre e bine ca familia să fie cât mai unită. Cum va suporta şocul dacă şi Silviu o părăseşte? Ce face dacă ajunge pe mâna unor proxeneti, de exemplu?

O intoarcere grabnică spre vieţuirea creştină i-ar putea ajuta pe amândoi. În acest fel, ar câştiga încrederea părinţilor amândurora. E important, ca ei doi să se iubească cu adevărat şi să-şi dorească să întemeieze o familie creştină, nu doar să se distreze. Femeia nu e o geantă pe care o arunci după utilizare.

Este de înteles că părinţii ei nu sunt de acord cu relaţii sexuale inainte de căsătorie. Dacă sunt învăţati să ţină post şi dacă ţine toată familia, atunci merge. Dar, dacă se manâncă bine şi se dau doar sfaturi pentru înfrânare, atunci nu merge. Lăcomia pântecelui se face pricină de desfrânare.

Un sfânt ne învaţă să fim sfinţi, dacă vrem să avem copii sfinţi. O lecţie vor învăţa şi părinţii ei cu această ocazie. Mândria şi trufia apare şi la case mai mari, până şi pe asceţi îi vizitează câteodată. Mândria Îl supără foarte mult pe Dumnezeu, iar celor mândri, chiar dacă se declară creştini, Dumnezeu le stă împotrivă. Nu suntem egalii lui Dumnezeu, nici mai mari ca El. Cel mai mare (în faţa lui Dumnezeu) este cel care îşi cere primul iertare.

Nu stim, dar provocarea a fost lansata:

Fiti Fii ai Lui Dumnezeu!

Un Fiu al Lui Dumnezeu nu umbla in necunostinta. Are dragoste pentru tot si toate. Resimte orice suferinta ca si cand ar fi a Lui si are putere de Sus.

Daca atat ai inteles din toata poveste, 'probleme de comunicare' pai inseamna ca nici tu n-ai mai mult de 18 ani.

Dac nu cumva la parinti li se serveau roscove.

Pai da, se pare ca au tot "binecuvantat-o" cat a stat la ei.
De atata binecuvantare si-a luat lumea in cap.

E bine, dar daca nu e fiecare se descurca cum poate.

Relatia lor atarna de un fir de pai.
Nu cred ca e moarta dupa el.

Iti plac stirile de la ora 5?

Parintilor ei poate da.
Parintilor lui, poate dimpotriva..

Sigur ca nu, poti sa o utilizezi toata viata ;)

Mă așteptam să scrii oarece și despre mândrie... Suntem frumoși, deștepți și modești și acesta e meritul nostru, nu-i așa?