celibatar
 

Poate sa isi doreasca Domnul sa traiesti celibatar?

Dumnezeu vrea ca "toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta Adevarului sa vina".

Desigur. Suntem chemati fie la o viata de familie, fie la celibat.

In ortodoxie nu este "celibat" pur si simplu.
Casatorie sau calugarie.

Celibatul nu e un angajament clar, mai degraba opusul unuia.

Sigur ca ideal ar fi una din aceste cai, dar daca vrei sa te casatoresti insa totusi nu gasesti acea persoana langa care sa iti "petreci" viata, ce faci? In calugarie nu te poti duce doar datorita insuccesului de a nu-ti gasi pe cineva cu care sa te casatoresti, ci trebuie sa fii la fel de sigur si atent de calea aleasa ca si atunci cand vrei sa te casatoresti. Gresesc?

Nu cred ca gresiti!

-Pentru calugarie trebuie sa ai inclinatie in acest sens, sa renunti practic la cele lumeste, ori nu toti oamenii pot face acest lucru. Apoi a te calugari doar ca urmare a unor dezamagiri sentimentale sau de alta natura mi se pare complet gresit.

-Pentru casatorie - asa cum am mai spus si la alte topice- trebuie sa gasesti persoana potrivita, care sa-ti placa din toate punctele de vedere si reciproc.

Bineinteles ca ideal ar fi una din aceste doua cai, dar sunt situatii in care o persoana pur si simplu nu simte nici o atractie spre calugarie, dar nu isi gaseste nici o persoana potrivita cu care sa se casatoreasca.

Mai nene tu nu pricepusi inca cum sta treaba cu sexul inainte de casatoriaesi dai sfaturi la altii cum si cand sa se calugareasca?

Iar asta cu "atractia spre calugarie" e cu dus intors.
Probabil o gramada n-ar simti atractie nici spre casatorie daca ar sti ce urmeaza de fapt.
Mai ales cand e un hedonist ca tine care alegere in baza placerii care crede ca o va gasi in celalat.

Ce sa-i faci, triumful imaginatiei/placerii asupra ratiunii..

Nu datorita insuccesului ci datorita intelesului.
Ala duhovnicesc.
Daca e o dezamagire temporara, conjuncturala o alegere din aceasta perspectiva a calugariei e gresita, categoric.
Daca e o intelepciune castigata, pe viata, o alegere in consecinta poata fi mantuitoare.

Pana la urma nici casatoria nici calugaria nu sunt scopuri in sine, ci mantuirea.

Inteleg ca avem opinii diferite in privinta relatiilor intime inainte de casatorie, si va respect opinia dumneavoastra!

Iar in mod logic si normal- scopul oricarei casnicii este intradevar si mântuirea, dar si a fi fericit/fericita alaturi de persoana iubita. Nu am auzit pe nimeni- ar fi anormal- care sa se casatoreasca ca sa fie nefericit!
Si in mod evident, atunci când esti alaturi de persoana iubita, este NORMAL sa te bucuri si sa fii fericit.

Iar cu partea daca ar sti ce urmeaza- atata timp cat doi oameni maturi, cu o judecata sanatoasa, fara vicii grave de caracter sau comportament (bautura, infidelitate, caracter violent, consum de droguri, etc), si care au principii morale sanatoase, care impartasesc gusturi, pasiuni comune, care au si o atractie fizica reciproca si care sunt legati de sentimente autentice reciproce, decid sa se casatoreasca, in mod logic si firesc nu poate urma decat o casatorie reusita si o viata de familie armonioasa, echilibrata si fericita!
Asta este convingerea mea ferma.

Inca o data, scopul vietii din perspectiva crestina nu e o fericire temporara, tampa, a burtii pline si a scopului atins.
Intr-adevar, nu te casatoresti ca sa fii nefericit, te casatoresti ca sa te mantuiesti si sa lucrezi si la mantuirea celui de langa tine.
De obicei, asta e un drum cu obstacole, deci daca tinta ta e satisfactia personala, ai sa cam fii dezamagit si ai sa cazi in nas la primul obstacol sau chiar mai devreme.

Cam indoielnic ca stii ce inseamna "principii morale sanatoase".
Sau ma rog, ai tu definitia adhoc care nu se potriveste de nici un fel cu lumea reala.
Din cum vorbesti, se pare ca ti s-au servit multe perle de "intelepciune" dar de iesit nu prea ai iesit in lume.

Hartie de turnesol pentru "sentimente autentice reciproce" ai?

Si daca decid sa se casatoreasca, de ce sa nu astepte pana cand o fac?

Tu cand ai de gand sa semnezi un contract, dai banii inainte sau dupa?

Cum au avut parintii tai de exemplu?

Principii morale sanatoase cred ca ar fi in primul rand a aveea un caracter bun, a nu aveea vicii grave de caracter sau comportament (le-am enumerat anterior), a te comporta civilizat in societate, in familie, la locul de munca, a-ti indeplini atributiile de serviciu in mod corect si cat mai bine posibil, a nu face rau unui om care nu ti-a facut vreun mare rau, a cauta sa ajuti- in limita a ceea ce este omeneste fizic posibil pe ceilalti oameni, a fi o fire sociabila, vesela, etc.
Si desi din pacate astazi sunt multi oameni care nu practica aceste principii, totusi pot spune ca am cunoscut personal si multi oameni jos-palaria care respecta aceste principii si au un comportament ireprosabil in societate si in familie. Multi din ei au fost ceferistii- iar la serviciu isi faceau datoria intr-un mod exemplar (cu pasiune si daruire pentru meserie), iar acasa si in societatea- cu vecinii de bloc, prietenii, cunoscutii se comportau ireprosabil, fiind si oameni veseli si sociabili.
Asadar cred ca principiile morale expuse se potrivesc cu lumea reala.
Sau dupa dumneavoastra, daca ce am spus eu este gresit, care ar trebui sa fie principiile morale pe care ar trebui sa le aibă un om ?!

Si cred ca orice om, matur si cu o buna judecata, isi poate da seama atunci când iubeste cu adevarat pe cineva si când vrea sa fie impreuna toata viata si sa se casatoreasca cu cineva!

Alin, daca ai tot ceea ce a enumerat Florin ca principii morale sanatoase, dar nu ai asteptat pana la casatorie ca sa ai relatii intime, inseamna ca toate celelalte principii suntinexistente, se anuleaza?

Parerea mea e ca e preferabil sa ai acele principii morale eumerate de Florin, decat doar sa astepti pana la casatorie si in rest sa nu ai cine stie ce principii morale....

Chiar nu consider ca sunt amorala sau imorala doar pentru ca nu am asteptat pana la casatorie, atata timp cat stiu bine ca nu am avut relatii decat cu cel care mi-a devenit sot si nu am aut relatii intime doar ca sa "fiu in rand cu lumea/gasca/whatever".

Cine a zis ca sunt in opozitie?
Ca trebuie sa fie?
Sau tu gasesti morale justificari de genul "Ce daca i-am dat o palma, doar nu l-am omorat?"

De altfel "principiu moral" cel mai evident in discursul lui a fost "cat de placut iti este celalalt".

Si daca nu va mai casatoreati si te parasea? Decizia aia era tot morala sau imorala?

cine incalca o porunca, le incalca pe toate

Stiu de unde ai ales asta dar referinta era la Legea Veche.

Dar intr-adevar, cine persista intr-un pacat, incercand chiar sa apere acel pacat ca pe o virtute, se lipseste pe sine de Har iar fara Har oricare alt pacat este imediat dupa colt.

Nu imediat, pentru ca o constiinta socata de un pacat mare si evident risca sa se trezeasca dar in timp..

Da, e adevarat, multi nu asteapta pana la casatorie, pentru o parte din ei ( o mica parte cred) nu apare un conflict direct cu scopul final, dar de aici pana a apara acest lucru (aproape) ca pe o virtute e o cale cam lunga (in jos).

Ai avut relatii inainte sa va uneasca si sa va binecuvinteze Dumnezeu ? Atunci ai facut desfranare pentru ca l-ai ignorat si dispretuit pe Dumnezeu pentru ...o placere.Ai fost egoista ,trupul tau a contat mai mult decat Dumnezeu.

Din ce stiu,inainte de casatorie,cuplul se spovedeste la un preot!
Sigur ai fost intrebata daca ati intretinut relatii pana atunci si cum normal ca raspunsul a fost da,preotul ti-a dat iertarea.Iertarea te asuma sa recunosti ca ai gresit.
Corinusha,ma uit la ce ai scris mai sus,la fel i-ai spus si preotului?Daca da,problema voastra,daca nu,vezi ca e mare pacat sa minti la spovedanie.

Nu cred ca gresitit. Cred ca esti nevoit sa ajungi sa traiesti ca un celibatar pentru motivele expuse mai sus de dvs, nici calugaria nu te atrage, dar nici persoana potrivita nu a aparut. Si decat sa te casatoresti numai de a fi in rand cu lumea si sa traiesti o singuratate in doi, o drama si sa incurci si pe celalalt de langa tine, mai bine ramai singur. Parera mea.

Din pacate sunteti foarte idealist, nu stiu cati ani aveti, dar visele astea le avem prin scoala, pe la 15 ani poate, cand visam sa ne casatorim ca in basme si sa traim cum spuneti "o viata de familie armonioasa, echilibrata si fericita". Mare greseala sa va ganditi ca va astepta numai placere si bucurii dupa casatorie. E si placere, si bucurii , dar si cruce: obligatii, raspundere, jertfa, dureri etc.

Cand vorbiti de persoana iubita cu care doriti sa va casatoriti o idealizati, o faceti un soi de semi sfanta, dar ea e doar o fiinta umana care nu ofera nici o garantie la fericire pana cand moartea va va desparti.
Aveti muuulte asteptari dar trebuie sa va ganditi si invers, dvs ce oferiti?

Buna remarca :)

Deh, ce să facem... Fiecare are dreptul să rămână blocat acolo unde memoria afectivă îi spune (fără nici o legătură cu viaţa, raţiunea, Dumnezeu) că, chipurile, îi mergea "bine"....
Infantilisme, soro, patologii banale care s-ar vindeca repejor dacă omul (tot omul care suntem, frăţeşte) ar avea măcar un strop de punere în paranteză. De sine.
Domnul să ne miluiască!

Am spus ca nimeni nu este perfect, ca toti avem calitati si defecte. De asemenea, am spus ca orice casnicie implica si o mare responsabilitate, ca in orice casnicie mai apar si momente de neintelegeri , divergente sau greutati! Nicioadata nu am sustinut ca o casnicie este "vopsita" in roz si ca ar curge numai lapte si miere!

Insa ceea ce sustin este faptul ca doi oameni maturi, cu credinta in Dumnezeu, care nu au vicii grave de caracter (din cele enumerate) , si care sunt legati de sentimente autentice reciproce, vor sti si vor putea sa depaseasca orice neintelegere, cearta, greutati, etc- care inevitabil pot aparea in orice casnicie, si aceea casnicie va putea dura toata viata.

Este adevarat ca atunci cand ne casatorim cu cineva trebuie sa fim ferm convinsi ca vrem sa fim impreuna cu aceea persoana toata viata, este adevarat ca trebuie sa ne gandim foarte bine inainte de a face acest pas, insa nici nu trebuie sa nu ne casatorim de frica a ceea ce ar putea merge rau, dupa "principiul" drobului de sare!

Frate, pentru Dumnezeu, de unde ştiţi?????
Nu vedeţi că exageraţi cu presupusul şi cu normativul, ca şi când aţi avea vreo minimă experienţă în căsnicie?
Dumneavoastră vă exprimaţi aici, cu carul, doar prejudecăţile - să mă iertaţi vă rog! Normativitatea asta e colosal de apăsătoare. De ce nu voiţi să vă eliberaţi de ea şi să încercaţi marea căsniciei măcar cu degetul, mai întâi...:)

De ce, frate, nu scrieţi despre ce cunoaşţeţi din experienţă, din încercări etc.?
Eu sunt sigur că aţi avea multe lucruri folositoare şi interesante de împărtăşit, sunt absolut sigur de asta deoarece aveţi multă bunăvoinţă, în general, pentru expunerea celor dinlăuntru...

Haideţi, Florin, centraţi-vă pe împărtăşirea a ceea ce cunoaşteţi! Sau menţionaţi că daţi cu ipoteza, pentru cazurile când nu cunoaşteţi. Doar nu mai debitaţi afirmaţii categorice în cestiuni pe care nu le-aţi experiat un strop!
Va fi bine şi frumos pentru toţi şi mai întâi pentru dvs., de veţi face acest exerciţiu de onestitate şi simplitate.
Doamne ajută!
P.S. Eu cred că v-aţi obişnuit să puneţi carul înaintea boilor, apoi vă miraţi că teleguţa nu înaintează... Păi cum ar putea s-o facă?

Evident, nu ai priceput mare lucru.

Calea cea dreapta....
 

Calea cea buna este calea cea dreapta. Scurt spus, este de ales intre calugarie sau casatorie. Dar daca, nu alegi nici una, exista si a treia cale...Celibatul. Desigur, fiecare cale aleasa are dificultatile ei si nimeni nu le poate intelege mai adanc decat duhovnicul. Aceste cai de(ne)desavarsire trebuie alese cu mare atentie si dupa o lunga perioada de cantarire a alternativelor si sfatuire (cu duhovnicul, de obicei). Calea cea dreapta...este personala/personalista si nu trebuie teoretizata pe forumuri...

"Cred Doamne, ajuta necredintei mele."

Voi pe topicul "Muzica ce ne incanta!" nu vă uitaţi?

Ce legatura au gusturile muzicale cu ideile si conceptiile despre casatorie ?!

Este adevarat ca nu sunt inca casatorit, dar toate aspectele si opiniile pe care le-am despre casatorie si viata de familie tin de bunul simt omenesc, de firescul lucrurilor, ori pentru ca sa stii aceste aspecte nu este obligatoriu a fi intai casatorit!

Iar ca o concluzie la acest topic- este de preferat ca omul sa aleaga una dintre cele doua cai in viata- casatoria si întemeierea unei familii sau calugaria.
Insa in cazuri deosebite- când un om nu simte nici o aplecare spre calugarie, dar nici nu-si gaseste pe cineva cu care vrea sa se casatoreasca- atunci intradevar poate ranmane si celibatar.

Este frumos ce scrieti, este normal sa ne dorim binele, dar sa nu fiti dezamagit rau de tot.

Va multumesc! Nu cred ca voi fi dezamagit.

1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.
3. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.
4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
5. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.
6. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
7. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.
8. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.
9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.
10. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!
11. Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia.
12. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.
13. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
14. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.
15. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?
17. Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile.
18. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur.
19. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.
20. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână.
21. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te!
22. Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos.
23. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor.
24. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.
25. Cât despre feciorie, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.
26. Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru om să fie aşa.
27. Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie.
28. Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi.
29. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.
30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
31. Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.
32. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului.
33. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.
34. Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului.
35. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire.
36. Iar de socoteşte cineva că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea vârstei, şi că trebuie să facă aşa, facă ce voieşte. Nu păcătuieşte; căsătorească-se.
37. Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va face.
38. Aşa că, cel ce îşi mărită fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face.
39. Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.
40. Dar mai fericită este dacă rămâne aşa, după părerea mea. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu. (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap. 7)

... :)) N-au nici o legătură, la fel cum nu există nici o legătură între ceea ce crezi tu despre întemeierea unei familii (idei proprii) şi care este de fapt învăţătura întemeierii unei familii în duh creştin.

Bun aşa, tu poţi continua cu datul cu presupusul, dar în ruptul capului să nu pleci urechea la ce-ţi spun şi alţii. :))

Nu crezi că mai de folos ţi-ar fi să asculţi şi ce spune Biserica sau părerea unora căsătoriţi duşi mai des pe la biserică?

Acum o să se interpreteze ca un atac la persoană, da' el e versiunea comunistă şi feminină a Sophiei.