Rai-Iad
 

Ce este Raiul si Iadul in gandirea Ortodoxa ? Locuri de chin/fericire vesnica sau stari sufletesti in functie de apropierea de Dumnezeu , caci un sfant zice una si un altul zice alta la capitolul acesta, si de aceea va intreb.

din Biblie
 

46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

despre iad

8. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.
9. Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.


23. Şi tu, Capernaume: N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi.

30. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.


10. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor.
(....)
14. Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.
15. Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc.


42. Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.

.................................................. .................................................. .................................................. .....

despre Rai

2. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc.
3. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu.
4. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea.
5. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea?
6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
7. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut.



8. Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.
9. Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.


2. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer.
3. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie Stie
4. Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască.


34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.

9. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;


3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
(...)
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor
(...)
12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.
(...)
16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

Mda, dar versetele acestea ar trebui talcuite .

19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

Din ele, chiar fara talcuire, poti sa-ti faci si singur o idee despre ce sunt Raiul si iadul.

inca unul despre Rai :)
9. Ci precum este scris: "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El".

Nu cred ca e chiar asa . Parca Sf. Ioan Scararul zicea ca e foarte gresit sa zicem ca iadul e un loc unde dracii ii chinuie pe pacatosi, ci e o stare de despartire a omului de Dumnezeu, fiindca din cauza pacatelor omul nu-l poate primi pe Dumnezeu, nu ca Domnul nu ar vrea, ci pacatosul nu vrea , si patimasul e intr-o stare de tristete uriasa .Asa zice si duhovnicul meu . Insa Sf. Serafim de Sarov si parintele Cleopa zic altceva, ca in iad e intuneric, si te sperie dracii , si ca acolo e caldura mare, etc.

Si la ce iti foloseste pentru mantuire sa stii de care chin este?

Citeste cartea ,,Mantuirea pacatosilor" de Agapie Criteanu. Acolo exista un capitol dedicat Raiului si un altul dedicat iadului. Sunt prezentate acolo niste minuni traite de unii sfinti parinti pentru intarirea credintei noastre.

Pai, nu cred ca e tot una sa zici ca Dumnezeu il lasa pe Diavol sa iti faca rau vesnic sau sa zici ca omul se desparte singur de Dumnezeu . Si iarasi , unii care zic ca in Rai sunt palate, pomi, etc. , si altii care zic ca sufletul nu are forma, nici Raiul , etc... Sper ca m-am facut inteles :) .

Nu, nu te-ai facut inteles, care e utilitatea pentru mantuirea ta?

Sau de fapt, te intereseaza pentru mantuire sau din alt motiv?

Am gasit cartea despre care am scris anterior: Mantuirea pacatosilor. Cele doua capitole despre Rai si despre iad se afla mai spre final. Lectura placuta!
http://www.scribd.com/doc/117132220/...tosilor#scribd

Aline, nu fi rau! Lasa omul sa intrebe. Trebuie sa stiu ce e in iad, ca sa stiu de ce ma feresc. Sa ma lipesc de Dumnezeu macar de frica pentru chinurile vesnice. Sau sa tanjesc dupa Rai pur si simplu pentru a-L putea iubi pe Dumnezeu. Daca nu stiu care e tinta, cum lupt s-o ating?

Exact , asa

Batii campii, nici macar n-ai inteles dilema.

Dada, ce suceala instant.
Nici macar nu se leaga cu intrebarea initiala.

Și ți se pare că cele două aspecte se contrazic?

Nu neaparat, una e perspectiva teologica, rafinata, cealalta e mai pe intelesul omului de rand la care filosofia produce dureri in creierul mic :)

Omul nostru insa e pornit sa vada musai o contradictie.

Adevarul ca inteles este o combinatie de cele doua insa cel mai bine ar fi sa nu aflam raspunsul exact, cei care l-au aflat cu certitudine nu se bucura de el.

...și oricum, nu cred că o clarificare ar motiva mai mult pe cineva să se apropie de Dumnezeu! La început poate fi frica de iad mobilul schimbării vieții, dar pe parcurs, deja când omul se apropie de Dumnezeu, ajunge să Îl dorească nu din frica de iad, ci din căință și iubire pentru El!

Tu ce zici, Alexandru? Mie mi se pare că cele două aspecte se îmbină, cumva, cum zicea și Alin. Că e iadul suferință fizică sau suferință sufletească, oare contează? Nu vorbim tot despre ceva groaznic? În niciunul dintre cazuri Domnul nu se bucură. Și nici dracii, fii sigur!

Aline, ce dilema sa inteleg?
Cred ca tu n-ai inteles cat e de importanta intrebarea pe care si-o pune initiatorul topicului.
Daca nu e important sa stim ce e Raiul si ce e Iadul, atunci ne complacem intr-o mediocritate duhovniceasca periculoasa. Dumnezeu a ingaduit ca marii asceti sa guste din fericirea Raiului, la propriu:

,,Aşa-i, dragii mei, că vă întrebaţi cum adică un sfânt bucătar? Este vorba de Sfântul Eufrosin pe care-l prăznuim chiar în această duminică, pe 11 septembrie. Este un sfânt atât de simplu, dar plin de iubire de Dumnezeu, de bunătate faţă de toţi şi de smerenie.

Cuviosul Eufrosin s-a născut într-o familie simplă şi foarte săracă. A fost primit într-o mănăstire încă de tânăr şi la început a slujit monahilor la bucătărie, fiind pus să prepare mâncare. Era tăcut şi smerit şi îşi petrecea timpul în rugăciune şi ascultare. Iar când făcea mâncare fraţilor sau împlinea ceea ce i se cerea, le făcea pe toate ca pentru Dumnezeu. Şi Dumnezeu îl iubea foarte mult pe Eufrosin pentru că niciodată nu se certa cu nimeni.

Vrând să-l răsplătească pentru bunătatea sa, Dumnezeu îi făcu lui Eufrosin un dar: să poată pleca în fiecare noapte, pentru o clipă, în orice loc îl ducea gândul. Şi pentru că Eufrosin se gândea în toată vremea la Grădina Raiului, în fiecare noapte se pomenea acolo, încât nu ştia dacă ce i se întâmpla era adevărat sau visa. În acea mănăstire vieţuia şi un preot iubitor de Dumnezeu, care se ruga ca Dumnezeu să-i arate bunătăţile pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe El. Şi iată că într-o noapte se pomeni într-o grădină preafrumoasă, plină de pomi, în care cântau păsări minunate. Şi când se uită mai bine, nu-i veni să-şi creadă ochilor. În mijlocul grădinii se afla Eufrosin, blândul bucătar, care se îndulcea de roadele grădinii. Preotul se apropie şi îl întrebă uimit:
- A cui este grădina aceasta şi ce cauţi tu aici? Cuviosul Eufrosin îi răspunse:
- Aceasta este grădina celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, iar mie mi s-a îngăduit să stau aici şi să mănânc ce voiesc, din multa milostivire a Domnului.
- Oare îmi poţi da şi mie să mănânc ceva din această minunată grădină? întrebă cu smerenie preotul.
- Poţi lua ceea ce voieşti, din darul lui Dumnezeu. Atunci preotul arătă către nişte mere frumoase, iar Eufrosin îi rupse câteva şi i le puse în rasă. În acea clipă bătu toaca şi preotul se trezi din vedenie. La început preotul crezu că totul a fost doar un vis, dar când se uită pe masă, ce să vadă? Trei mere frumoase care răspândeau o mireasmă minunată în chilie. După ce rămase o vreme nemişcat de uimire, merse spre biserică. Întâlnindu-l pe Eufrosin, îl întrebă:
- Eufrosine, spune-mi, unde ai fost azi-noapte? - La mine în chilie. - Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi, te rog, adevărul. Văzând că preotul ştie totul, Eufrosin nu se mai putu ascunde şi îi mărturisi:
- Am fost acolo unde merg cei ce-L iubesc pe Dumnezeu şi unde te-ai rugat şi Sfinţia Ta să mergi. Şi acolo ţi-am dat merele pe care le ţii ascunse acum. Minunându-se tare de această întâmplare dumnezeiască, după terminarea rugăciunii, părintele adună toată obştea mănăstirii şi le povesti totul, arătându-le şi darul părintelui Eufrosin.

Atunci, toţi doriră să ia binecuvântare de la omul lui Dumnezeu, însă nu îl mai găsiră. Căci el, fiind smerit şi nedorindu-şi laudele oamenilor, fugise la o altă mănăstire, unde nu îl cunoştea nimeni. Acolo continuă să se roage lui Dumnezeu, să fie blând şi smerit cu toţi şi să meargă în fiecare noapte în Grădina Raiului. Iar din merele cele frumos mirositoare mâncară mulţi bolnavi, tămăduindu-se de bolile lor şi slăvindu-l pe bunul Dumnezeu. Să ne rugăm lui Dumnezeu ca prin rugăciunile Sfântului Cuvios Eufrosin să ne învrednicească şi pe noi să vedem Grădina Lui preaminunată."
Sursa:
http://ziarullumina.ro/sfantul-bucat...-rai-5379.html

Mai oameni buni, ma mai intreaba prietenii incepatori in credinta , nu inventez, martor imi este Dumnezeu , despre dogmele ortodoxe, si le mai raspund cat stiu , ca sa-i mai aduc mai aproape de Biserica . Si mai intreaba si despre viata vesnica , si aici ma incurc , si am crezut ca ma puteti ajuta , voi care sunteti mai avansati in credinta .
Si sa va dau un sfat : nu-i mai credeti pe toti useri trolli , si ca zic "suceli instant" , ca poate intreaba un crestin mai incepator in Ortodoxie, si daca vede ca asa se dezbina crestinii intre ei , isi mai pierde increderea in Biserica . Si unuia mai inaintat nu-i ok sa-i raspunzi asa .

Mda, dar mi se pare ca nu e chiar tot una sa zici ca Dumnezeu il lasa pe un om intr-un cazan cu smoala si diavolii il impung cu furca etc... , si ca Dumnezeu il condamna , cum zic unii , sau sa zici ca omul nu vrea sa stea in prezenta lui Dumnezeu , nu ? In ambele cazuri e cumplit , dar in primul caz mi se pare mai rau pentru ca pare a fi si o suferinta fizica (si aici e alta dilema , caci Sf. Ioan Damaschin zice ca sufletul nu are forma, alti sfinti zic ca arata ca trupul ,etc. ) , si ca Dumnezeu i-ar da dreptul diavolului sa ii chinuie pe condamnati , nu?

Here we go again...

Eu cred că e vorba de etapa în care se situează omul... cei începători în credință sunt, poate, mai receptivi la asemenea imagini concrete. Dar ele doar ilustrează o realitate - îndepărtarea de Dumnezeu. Rămâne, cred, o taină, această realitate dincolo de moarte. Pentru că nici corpul nostru nu va fi ca acum, dar nici nu vom fi suflete fără trup.
În orice caz, nu Îl văd pe Dumnezeu uitându-se satisfăcut cum diavolii îi împung pe oameni cu furca...

Reprezentarea iadului - Teodor Danalache - http://www.crestinortodox.ro/editori...ui-135000.html


Iadul este un loc si un mod de vietuire vesnica. Iadul este un loc deoarece trupurile inviate care se vor osandi la munci vesnice sunt materie transfigurata, deci ocupa un oarecare spatiu. Daca, unde este iadul, nimeni nu a marturisit pana acum, cum este iadul insa, multi au spus de-a lungul vremii. Rezumand toate definitiile iadului, putem spune ca iadul este adunarea la un loc a tot ce este rau si urat: intuneric, durere, chin, singuratate, lipsa, frica etc.

Reprezentare simbolica a iadului

Iadul nu este locul unde Dumnezeu nu este prezent, ci locul unde cei osanditi nu mai pot face nimic pentru a comunica cu semenii lor si cu Preasfanta Treime, sursa Vietii a toate cate sunt; datorita faptului ca s-au rupt pe veci de Izvorul Vietii, starea celor din iad se mai numeste si "moarte vesnica". Iadul apare astfel ca o singuratate absoluta, in care cei osanditi sunt constienti de existenta lor, de a celorlalti si de a lui Dumnezeu, insa nu pot face nimic spre a se apropia de ei.

Pictorul spaniol Salvador Dali (1904-1989), reprezentant de seama al curentului suprarealist in arta, infatiseaza chinul celor din iad intr-un mod original, asezand doi oameni spate in spate, intr-o imposibilitate de a-si vedea reciproc fata. Pozitia celor doi, sezand spate in spate, indica exact singuratatea absoluta de care aminteam putin mai sus, in care fiecare osandit ii simte pe toti ceilalti, insa nu poate face nimic spre a intra in contact si in comuniune cu ei.

Nevoia vitala a comuniunii cu Dumnezeu si cu ceilalti oameni se vede inca din aceasta viata, orice om sanatos sufleteste dandu-si seama ca nu poate trai intr-o singuratate absoluta. Diavolul cauta insa neincetat a batjocori nevoia omului de a trai in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii, drept pentru care il si ispiteste neincetat pe om spre contrazicere, certuri si dezbinare. Care dintre oameni nu va ajunge la iubirea (comuniunea) de Dumnezeu si de semeni mai inainte de moarte, isi va lua plata pe care singur si-a pregatit-o, adica imposibilitatea oricarei comuniuni in iad.

Filosoful Jean Paul Sartre definea iadul intr-un mod nesanatos, insa vrednic de luat in seama: "Ceilalti, iata iadul!" Privind spre tabloul lui Salvador Dali si luand aminte la cuvintele Sfintilor Parinti, indraznesc sa spun ca iadul este mai degraba locul unde nu mai sunt ceilalti. Intr-un glas, Sfintii Parinti spun ca "in aproapele sta viata si moarte, raiul si iadul", adica, daca am ajuns sa-l iubim si sa ne jertfim pentru aproapele, am dobandit raiul, iar daca am ajuns sa-l uram pe aproapele si sa ne bucuram de raul patimit de acela, am dobandit iadul.

Iadul este singuratatea absoluta a celui mandru, care nu mai are inaintea cui sa se mandreasca; este singuratatea absoluta a celui desfranat, care nu mai are cu cine sa-si satisfaca poftele; este singuratatea absoluta a celui manios, care nu mai are pe cine sa isi verse veninul; este singuratatea absoluta a celui care nu a trait cu si pentru Dumnezeu si semenii sai. Patimile il insingureaza pe om, instrainandu-l pe acesta vesnic de tot ce este bun si frumos (filocalic).

Marturie din iad, descoperita Sfantului Macarie Egipteanul.

Povestea Sfantul Macarie Egipteanul unele ca acestea: "Umbland odata prin pustie, am aflat o capatana de om zacand jos si, miscand-o pe dansa cu toiagul de finic, am auzit glas dintr-insa si i-am zis ei: "Tu cine esti?" Iar aceea a zis: "Eu eram slujitor al idolilor si al elinilor ce petreceau in locul acela, iar tu esti Purtatorul de Duh Macarie. Deci sa stii ca in orice ceas te milostivesti de cei din munca si te rogi pentru ei, aceia se mangaie putin."

Intrebat-a batranul: "Care este mangaierea si care este munca?" Raspuns-a capatana: "Pe cat este de departe cerul de pamant, pe atat este si focul de sub noi de intins, din picioare pana la cap stand noi in mijlocul focului, si nu este cu putinta sa vada cineva pe altul fata catre fata, ci fata fiecaruia este lipita de dosul celuilalt. Pentru aceasta, atunci cand te rogi pentru noi, unul poate vedea din parte fata altuia, si aceasta este mangaierea." Iar, auzind batranul, greu suspinand si plangand, a zis: "Amar zilei intru care s-a nascut omul pacatos. Ca acestuia i-ar fi fost mai bine daca nu s-ar fi nascut, precum a zis Domnul despre Iuda."

Si a zis iarasi batranul catre capatana: "Este vreo alta munca mai rea decat aceasta?" Iar ea a raspuns, zicand: "O munca mai rea este dedesubtul nostru." Zis-a batranul: "Si cine este acolo?" Iar ea a zis: "Noi (necrestinii), ca cei ce n-am stiut pe Dumnezeu, macar ca putin si tot ne miluim, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si s-au lepadat de Dansul, sunt dedesubtul nostru si se muncesc mai rau." Si, luand batranul capatana, a ingropat-o pe ea si a trecut mai departe."

Vom avea trup duhovnicesc.

19. Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
20. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
(...)
26. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!
27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.
28. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
29. Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!

!!!

42. Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune;
43. Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere;
44. Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc.
45. Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă";
46. Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
47. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.
48. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
49. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc.
50. Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea.
51. Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
52. Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.
53. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.
54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?".
56. Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.
57. Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!

Vom avea trup duhovnicesc LA INVIERE.
Dar PANA ATUNCI?
Ambele citate vorbesc despre ce se intampla LA INVIERE.Dar INTRE MOMENTUL MORTII si cel AL INVIERII?

Trupul pe care ti l-a dat Dumnezeu, trupul omenesc, se va intoarce in pamant cand iti va veni ceasul, sufletul tau mergand in prezenta lui Dumnezeu.Trupul duhovnicesc il vei primi la Inviere.In perioada intermediara dintre moarte si inviere...care trup? Unul s-a dus in pamantul din care a plecat si celalalt nu a fost dat inca.

Of ... m-am saturat, si cand ma gandesc ca batalia nici nu a inceput.

Vom primi trup duhovnicesc(bine cine merita), dar avem/ vom avea si trup omenesc.

Ca doar e vorba de mantuirea omului...

"53. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.
54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă."

Si ce "face" acel "suflet" in "prezenta lui Dumnezeu"?Ce face ,de ex.,"sufletul"unui om mort acum 4000 de ani?

Apostolul Pavel spune ca nici macar moartea nu-i poate desparti pe credinciosi de dragostea lui Dumnezeu prin Hristos. Sufletul lor este impreuna cu Hristos, in dragostea si grija Lui.

1. Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.
2. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.
3. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.
4. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.
5. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".
6. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.
7. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.
8. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur.
9. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.

Concluzii
 

Nu sunt teolog asa ca nu o sa fac o documentatie cu citate, o sa expun cam ce am inteles eu.

1. Raiul lui Adam. Un loc material care a existat pe pamant. Aici si eu sunt in dilema, acel loc inca mai exista? S-a evaporat? S-a transformat? Inca mai exista, dar inca e tinut tainic de.Dumnezeu? Sau e o matrice, un hibrid al noului Ierusalim, care va iesi ca un fluture din cocon in momentul Invierii? Un Cer nou si un Pamant nou.

2. Iadul Vechiului Testament sau Seolul. Pana la Invierea lui Hristos, toate sufletele au mers in intuneric. Totusi, nu mai stiu unde am citit, ca acolo era o fantana care alina din "setea" sufletelor celor drepti. La acest capitol am o dilema in legatura cu Ilie. El a fost rapit la Cer cu tot cu trup. Totusi, cred ca subiectul asta trebuie analizat separat.

3. Sufletele oamenilor dupa Invierea lui Hristos. Judecata Particulara. Sfintii Parinti ne vorbesc de vamile vazduhului. Dupa ce sufletul paraseste trupul, el se inalta la cer unde este intampinat de demoni. Fiecare vama reprezinta o patima. Ura, invidie, curvie etc. La acest capitolam doua nelamuriri:
- sufletele necrestinilor urmeaza acelasi "itinerar"? Care va fi diferenta?
- Judecata Particulara e insasi aceasta "calatorie"? Urmeaza dupa o confruntare directa si personala cu Hristos?

4. Parusia. Invierea trupurilor. Judecata Universala. Aici sunt multe de spus. Aici ni se va arata amprenta pe care am lasat-o asupra lumii. Orice fapta buna, gest virtuos se perpetueaza pana la sfarsitul veacurilor. Sacrificiul de a creste un copil. Copiii copiilor lor vor marturisi pentru. Asa cum noi ii vom marturisii pe parinti. Un singur Sfant sa fie pe linia sangelui si va pretui enorm.

Doamne ajuta!


Acestea sunt reflectii personale. Nu sunt imputernicit sa zic ca sunt 100% in conformitate cu in

Prin traditie, Raiul si Iadul sunt numite "locuri". Biblia insasi le numeste astfel si nicaieri "stari". Paradisul terestru, adica Gradina Edenului, apare evident ca loc si nu ca stare. De aceea, covarsitoarea majoritate a teologilor ortodocsi (in sensul de drept credinciosi) descriu Raiul si Iadul ca fiind locuri.

Pe de alta parte, in universuri unde nu exista materialitate, sau exista o materie glorificata (Raiul) ori contorsionata (Iadul) termenul de "loc" poate sa nu mai aiba acelasi inteles, al intinderii spatiale, pe care il are in universul terestru, singurul pe care il cunoastem (sub acest aspect). Cand Domnul nostru spune, de exemplu: "in casa Tatalui meu multe locasuri sunt", nu e obligatoriu sa intelegem "in Noul Ierusalim, multe apartamente sunt". Desi Biblia si liturgica vorbesc de locuri, imaginea Raiului apare metaforic descrisa ("corturile dreptilor", "ospatul ceresc", "unde nu este durere, nici intristare etc") deoarece Raiul este fara asemanare cu ce stim si vedem in trup. Valabil si pentru Iad, descris ca "intunericul cel dinafara", "iezerul de foc" etc.

Prin urmare, unii teologi, mai ales in ultima vreme, prefera sa defineasca Raiul si Iadul ca "stari". Este, ca sa zic asa, la moda. Pe de o parte, acest lucru nu este gresit, dupa cum am aratat. Pe de alta parte, aici exista un pericol (si, de aceea, asemenea teologi sunt adesea la granita heterodoxiei, daca nu cumva, precum Congar, dincolo de ea). Pericolul este de a considera ca Raiul si Iadul, din moment ce sunt stari, nu sunt realitati obiective, asa cum sunt locurile, ci realitati intrapsihice, subiective. Mai mult, dintr-un loc inchis nu se poate iesi ("prapastia" dintre Lazar si bogatul nemilostiv), pe cand dintr-o stare a sufletului oricine poate iesi. Starile sufletesti, fiind la dispozitia vointei, oricine poate iesi din iad. Daca vrea. Si care ar putea fi idiotul care nu ar vrea sa iasa dintr-o stare sufleteasca penibila, a Iadului, spre o stare de extaz etern, a Raiului ? Poti fi condamnat perpetuu prin consemnare intr-un loc (precum inchisoarea pe viata), dar cine te poate condamna la o stare a sufletului perpetua ? O stare e ceva tranzitoriu prin definitie. O etapa.

Dupa parerea mea, aceasta moda a definirii Ultimelor Realitati ca "stari sufletesti" se subsumeaza megatendintei relativiste, marii erori mai degraba filosofice decat teologice care marcheaza epoca noastra, eroare asupra careia Papa Benedict al XVI-lea a atras neobosit (dar cu un succes relativ) atentia.

putem spune ca Raiul si Iadul sunt stari si locuri

Raiul şi Iadul sunt realităţi duhovniceşti.
(Învăţătura Domnului este, nu întâmplător, duhovnicească. Are o evidentă funcţie teleologică, pregătitoare. Tocmai pentru că este duhovnicească, este pentru unii nebunie iar pentru alţii sminteală iar pentru cei duhovniceşti este hrană.)
Acolo nu se însoară, nici se mărită...

Asta e intr-adevar interesant
In Iad nu s-a dus, in Rai ca loc al sufletelor nu putea sa intre.
Atunci unde "la Cer"?

nu stiu daca e chiar asa. In parabola bogatului nemilostiv si a saracului Lazar (Luca 16:19-31), dupa ce a murit Lazar a fost dus de ingeri in Sanul lui Avraam, iar Avraam nu se afla in intuneric

37. Iar că morţii înviază a arătat chiar Moise la rug, când numeşte Domn pe Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.
38. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El.
39. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învăţătorule, bine ai zis.
40. Şi nu mai cutezau să-L întrebe nimic.
41. Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David?
42. Căci însuşi David spune în Cartea Psalmilor: "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea,
43. Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".
44. Deci David Îl numeşte Domn; şi cum este fiu al lui?