26 de ani de la revoluție!
 

Timişoara, 18 decembrie '89: Tineri împuşcaţi pe treptele catedralei, cadavre furate din morgă .
Ziua de 18 decembrie 1989 rămâne în memorie ca fiind cea în care s-a murit pe scările Catedralei Mitropolitane din Timişoara, unde armata a tras în tinerii care manifestau. A fost şi ziua în care zeci de trupuri au fost furate de la morgă şi duse în Capitală, incinerate, iar cenuşa aruncată în canal

Profesorul de istorie Adrian Kali: În 18 decembrie 1989, Timişoara părea un oraş învins

La 26 de ani de la Revoluţie, profesorul de istorie Adrian Kali de la Liceul Teoretic "Grigore Moisil" îşi aminteşte că în 18 decembrie 1989 Timişoara părea un oraş învins. Kali avea atunci 21 de ani şi lucra într-un institut de proiectări din Timişoara. A ieşit în stradă să ceară şi el căderea regimului comunist şi a fost împuşcat în spate, iar două gloanţe i-au perforat plămânul.



"În data de 18 decembrie 1989, Timişoara părea un oraş învins. În seara de 17 decembrie 1989 s-a tras şi au murit oameni. Apoi a venit o ploaie care a şters tot sângele. A fost un fenomen interesant din punct de vedere meteorologic. Oraşul era pe mâna forţelor de ordine. Erau dispozitive militare care blocau, pur şi simplu, oraşul. Cu toate astea, lumea a ieşit în stradă. Nu la nivelul zilei de 17 decembrie, dar a ieşit. Şi s-a tras. S-a tras în acel grup de la Catedrală. Înainte de asta au mai fost împuşcaţi mortal alţi doi oameni", rememorează Kali.

Tot el spune că, în 18 decembrie 1989, primarul de la acea vreme, Petru Moț, a participat la mai multe şedinte, printre care una la Universitatea de Vest din municipiu, unde au fost condamnate evenimentele din zilele anterioare şi apoi s-a decretat legea marţială.

"Petru Moţ a fost chemat la şedinţe şi s-a spus că, dacă e un grup mai mare de trei oameni pe străzi, să se tragă asupra lor. Asta era acea lege marţială", povesteşte Kali.

După-amiaza, sfidând noile reguli, un grup de peste 40 de persoane s-a adunat pe scările Catedralei Mitropolitane. Au început să strige împotriva regimului comunist şi să cânte "Deşteaptă-te, române". Armata se afla peste drum de Catedrală, iar la un moment dat a început să tragă.

Atunci a avut loc deja celebrul episod în care porţile Catedralei au fost închise, iar oamenii au căzut seceraţi pe scări. Au fost adunate de pe scările lăcaşului de cult 43 de cadavre care au fost duse, apoi, la morga Spitalului Judeţean din Timişoara.

La Bucureşti nu se întâmpla nimic în această zi, niciunde nu se întâmpla nimic, însă la Timişoara a fost a treia zi de rezistenţă. Seara s-au hotărât să scape de cadavre.

Profesorul de istorie spune că, în 18 decembrie 1989, focul parcă mocnea în fabricile oraşului, aşa că securiştii făceau tot mai multe vizite pentru a afla cine lipseşte de la muncă.

Muncitor la o fabrică din Timişoara: "Zburau gloanţele în toate direcţiile, parcă eram în Bagdad"

În data de 18 decembrie 1989, pe străzile oraşului se afla şi Ioan Savu. Avea atunci 39 de ani şi era analist programator la fabrica de detergenţi din oraş. Acum este pensionar.



Avea de mic în familie modelul tatălui, care s-a împotrivit colectivizării forţate, aşa că v fost printre primii timişoreni ieşiţi în stradă, încă din 16 decembrie 1989, şi a continuat să iasă şi în zilele următoare.

"Au adus geamgii din Bistriţa să refacă vitrinele care fuseseră sparte, dar aceştia nu au făcut faţă. Apoi, pentru a v forţă, au venit cu fanfara şi cu un steag al unei unităţi militare şi au mărşăluit în zonan centrală. Tot atunci a apărut un elicopter care filma de sus. Acel elicopter nu ne-a speriat, ne-a întărâtat. Apoi au apărut TAB-urile şi tancurile care au început să tragă. Zburau gloanţele în toate direcţiile, parcă eram în Bagdad. Văzusem imagini din Bagdad la televizor", îşi aminteşte Ioan Savu primele zile ale Revoluţiei.

Dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989 l-a prins pe Ioan Savu din nou în stradă. Tot atunci, un tânăr a fost împuşcat chiar lângă el.

"În data de 18 decembrie 1989, dimineaţa, am mers prima dată în Piaţa 700 (piaţă agroalimentară aflată în zona centrală a oraşului - n.r.). Nişte militari au tras lângă mine, într-un tânăr care nu mergea pe unde au vrut ei. I-au spus iniţial să nu mai meargă prin mijlocul pieţei, ci pe margine, dar el nu s-a conformat", povesteşte Ioan Savu.

Spre seară, Savu a mers în zona Catedralei Mitropolitane. A văzut un grup de tineri care cântau şi scandau pe treptele lăcaşului de cult, dar nu s-a alăturat acestora. Mai târziu, avea să afle nenorocirea care s-a întâmplat acolo.

"După-amiaza, tramvaiul nu mai oprea decât în câteva locuri. Am urcat în tramvai în apropiere de Piaţa 700, unde erau şi soldaţi pe TAB-uri şi băteau în patul puştilor să ne intimideze. Tramvaiul ne-a dus pe lângă Piaţa Operei (acum Piaţa Victoriei - n.r.). Când am ajuns în staţia de lângă Catedrală, era un cordon de militari de-a latul Pieţei Operei. Către Catedrală era un grup masiv de tineri care strigau lozinci şi cântau. Pe colţ, la Parcul Central (aflat lângă Catedrală ), era un grup mare de oameni. În piaţă încă nu era lumea, atunci se aduna. Trecând prin faţa soldaţilor, îmi venea să dau în ei, deşi nu sunt un tip violent. Îmi era ciudă pe mine că am sentimentul acesta. La un moment dat, se auzea de pe colţul Parcului Central cum strigau ÂŤNoi suntem poporulÂť. Răsuna totul. I-am spus unui camarad să încercăm să trecem pe partea cealaltă, înspre primărie, şi după ce am trecut noi a început să se tragă pe treptele catedralei", rememorează Savu.



El povesteşte acum că a încercat să afle, ulterior, ce s-a întâmplat acolo şi de ce au murit oameni pe treptele Catedralei Mitropolitane. S-a interesat la cei din Armată, apoi la preoţii de la Mitropolie care au decis să închidă porţile lăcaşului de cult.

"Uşile nu au fost închise în prima fază. Am vorbit după aceea cu un tip care lucra la o unitate militară de la Buzias (judeţul Timiş), apoi m-am interesat şi la preoţii de la Catedrală. În prima fază, au lăsat oamenii să intre. Unuia i-au curs creierii în Catedrală. Apoi au venit soldaţii după ei şi atunci au închis uşile şi i-au lăsat să iasă pe uşile laterale pe cei care au apucat să pătrundă în interior", explică Savu.

Ioan Savu s-a dus apoi spre clădirea Comitetului Judeţean de Partid, în care acum funcţionează Consiliul Judeţean şi Prefectura Timiş. Acolo avea să scrie istorie în zilele următoare.

Studentul Marius Mioc, arestat în zorii Revoluţiei, bătut şi anchetat în penitenciar pentru a recunoaşte că a chemat oamenii la proteste

În 18 decembrie 1989, penitenciarul din Timişoara era plin de oameni care au fost ridicaţi şi arestaţi de pe străzile oraşului, în încercarea disperată de a intimida lumea care se încăpăţâna să nu plece acasă. Au fost peste 850 de persoane arestate şi ţinute în condiţii inumane, câte doi sau chiar trei într-un singur pat.

Şi pe Marius Mioc, tânărul student la Facultatea de Mecanică, 18 decembrie l-a găsit în arestul Miliţiei. Fusese arestat în seara de 16 decembrie, pe când încerca să convingă, în Gara de Nord din Timişoara, cât mai multă lume să se alăture protestatarilor. Un miliţian l-a observat, l-a prins şi l-a arestat. I-a întocmit un scurt proces-verbal chiar în sediul Miliţiei din Gara de Nord, apoi l-a dus în arestul Miliţiei Judeţene. Acolo şi-a petrecut noaptea de 16 spre 17 decembrie, dar şi noaptea următoare, făcându-şi scenarii cu ce avea să le spună anchetatorilor.



"În dimineaţa de 18 decembrie 1989 ne-au dus în curte (la Miliţia Judeţeană - n.r.) unde ne-au ţinut un discurs, apoi ne-au urcat într-un camion şi apoi am luat direcţia penitenciarului. Ajunşi la penitenciar, ne-au luat obiectele de valoare şi banii, tot ce aveam la noi. Ne-au dus apoi în celule, eram foarte mulţi, dormeam doi într-un pat, paturi pe trei niveluri", îşi aminteşte Mioc.

Tânărul student a fost în zilele următoare anchetat şi bătut pentru a recunoaşte că se afla în Gara de Nord pentru a aduna lumea la proteste. El spune că a fost anchetat de "un miliţian, Filipescu (Radu Filipescu - n.r.)" şi până la urmă a recunoscut că le-a spus oamenilor să vină la proteste. Ancheta a continuat însă, în timp ce el auzea "vuietul mulţimii", semn că manifestaţia continua. Mioc a fost eliberat din arest în 22 decembrie 1989, fără nicio explicaţie, şi dus, alături de alţi camarazi, cu o dubă spre o zonă mărginaşă a oraşului. Văzând pe geamul maşinii bucuria oamenilor, au reuşit să deschidă uşa şi să sară din mers, fugind într-o curte "unde erau nişte bătrâne care ascultau radioul în ungureşte", de la care au aflat că Nicolae Ceauşescu a căzut.

Apoi, Mioc s-a dus acasă pentru a-şi întâlni familia care nu mai ştia nimic de el de cinci zile. Ulterior, Mioc a depus o plângere penală împotriva lui Radu Filipescu, acesta recunoscând că l-a anchetat pe timişorean, dar nu şi că l-a bătut. Soluţia procurorilor a fost neînceperea urmăririi penale pentru Filipescu. De asemenea, Mioc a obţinut copii după declaraţiile date de el în acele zile de decembrie 1989 şi le păstrează ca pe o amintire a celor întâmplate în zilele Revoluţiei de la Timişoara.

Însă, în 18 decembrie, timişorenii, după atâtea zile de proteste, erau mai îndârjiţi ca niciodată să îşi continue lupta pentru libertate.

18 decembrie 1989 a fost şi ziua în care Regele Mihai a transmis, în emisiunea "Actualitatea Românească", de la Radio Europa Liberă, moderată de Emil Hurezeanu şi Neculai Constantin Munteanu, un mesaj prin care îi încuraja pe români şi îşi exprima îngrijorarea faţă de "cruzimea cu care reacţionau cei de la putere".

Avea să urmeze ziua de 19 decembrie 1989, în care şi primii muncitori au început revolta în stradă.

Acum stim cum si cine au organizat acea mascarada sangeroasa. Regretatul Ceausescu a fost doar o victima, intre altele. Dumnezeu sa ii odihneasca pe acei tineri, a caror viata a fost curmata atunci atat de brusc, cel putin, ei ai murit, sau au crezut ca au murit, pentru un ideal, si nu doar cel al unei vieti mai bune in sensul de fericire mundana; tinerii hipsteri care dadeau toamna curenta cu pietre in Casa Domnului sunt mai putin decat nimic pe langa ei.
Insa cand aud sau citesc numele obsedant-de-ubicuitare ale profitorilor si instigatorilor de atunci, intre altele ale celor doua posturi infame de radio ale imperialistilor, numai binecuvantare si iertare nu pot simti, ci o manie trista, o frustrare ingretosata care se inneaca pe sine. Nu le doresc raul acelor oameni, acolo lucratori, si ei au fost niste unelte, precum popoarele "eliberate" niste victime, caci arcul si sageata nu au vina pentru moartea caprioarei, ci desfiintarea pentru totdeauna a acelor institutii de propaganda imperialista. Si-au atins scopul geopolitic murdar, nu inteleg de ce mai emit pe lungimile de unda arhicunoscute. Pur si simplu, acele nume de institutii imi produc greata. Nu ura, greata. Pur si simplu vreau sa le uit numele si partea lor in istoria noastra, asa cum uiti un cosmar sau o drama personala pentru a carei invingere Dumnezeu si oamenii ti-au dat sprijin. Au emis atat venin zumzaitor pe unde, si pentru ce? Bogatii Romaniei si chiar si unii imbuibati din afara, care ne storc resursele, ar trebui sa aprinda in minte si la biserica de fiecare lumanari multe, cu piosenie si recunostinta autentice, cand se mai gandesc la acei tineri. Ei au murit ca noi sa fim liberi, nu ca femeile romane sa arunce cu miloanele prunci nenascuti la gunoi sau tineri decerebrati, ca nu zic posedati, sa huleasca pe Facatorul lor si sa ameninte Biserica, sau nulitati prea norocoase sa faca afaceri prea profitabile, de obicei pe banul public.
Sa ne gandim de fiecare data la ei si jertfa lor spontana, cand mai dezbatem politica murdara ce a victimizat aceasta tara chinuita!

...amin...!

Sa nu i uitam si pe cei care au facut posibila victoria revolutiei, aflati atunci in functii de comanda si decizie in cadrul MAPn sau Ministerului de Interne, si care, prin ordinile date armatei si cadrelor de militie si securitate, ai facut posibila victoria revolutiei.

Sa-i amintim si pe Stefan Gusa (seful marelui stat-major), pe Victor Stanculescu (care a inteles dorinta populatiei si a refuzat sa execute ordinul direct a lui Ceausescu de a deschide focul asupra manifestantilor din fata sediului CC si apoi l-a convins pe Ceausescu sa abandoneze practic puterea si conducerea tarii), pe Ion Coman, pe Iulian Vlad (care inca din 18 decembrie a transmis un ordin catre toate cadrele de securitate sa nu intreprinda nici o actiune de represiune), pe Romeo Campeanu (adjunctul sefului inspectoratului general al militiei), pe militienii asasinati in mod barbar in Harghita-Covasna sau la Cugir, pe lucratorii USLA in frunte cu Gheorghe Trosca (asasinati in fata sediului MAPn , din ordinul criminalului si tradatorului de tara Nicolae Militaru), pe toti sefii inspectoratelor judetene a ministerului de interne, toti acestia meritând titlul de eroi ai revolutiei.

Adica lovitura de stat?

Adică loviluția.

Re-polutia, sau exploatarea se intoarce. A omului de catre om.

Practic s-au combinat mai multe stari de fapt atunci

-Si dorinta marilor puteri (SUA si URSS in special) de rasturnare a regimului Ceausescu (conform celor hotarate la întâlnirea de la Malta dintre Bush si Gorbaciov)

-Si o stare evidenta de nemultumire generala a populatiei fata de masurile de austeritate si restrictii (la aprovizionarea cu energie electrica, energie termica, gaz metan, butelii, carne, lactate, ulei, zahar, etc) introduse dupa anii 1982-1983.

-Atitudinea securitatii si militiei, care cunoasteau starea de revolta si nemultumire a populatiei fata de regim, si de aceea au adoptat o atitudine de non-combat si neutralitate in desfasurarea evenimentelor de atunci, practic securitatea si militia fiind primele care l-au abandonat pe Ceausescu, inaintea armatei.

-Atitudinea lingailor din jurul si Ceausescu (Emil Bobu, Tudor Postelnicu, Constantin Dascalescu, Manea Manescu, etc) care au fost adevaratii profitori ai regimului. Culmea slugarniciei a fost atinsa atunci de Ana Muresanu- ministra comertului interior- care atunci când Ceausescu a avut acel moment când a zis ca daca membri CPEx nu aproba masurile propuse, el se ridica de la masa si renunta la conducerea tarii- Ana Muresanu s-a apucat de plans zicând- Vai, tovarasuț cui ne lasati ?!.

-Si sotii Ceausescu personal, care practic au fost victimile propriilor tare de caracter si lingailor din jurul lor. Atunci ei erau doar niste oameni batrani, epuizati, complet rupti de realitatea si incapabili sa inteleaga nemultumirile populatiei. Traiau intr-o colivie de aur, cu un fel de panza de păianjen tesuta in jurul lor de activul de partid.
Desi practic ea l-a condus spre plutonul de executie (prin influienta nefasta asupra lui si a deciziilor luate de el), totusi Nicolae Ceausescu si-a iubit sotia, pana in ultima clipa.

Frumos lucru, sublim.
Doar că, în calitatea lui de SuperBaci, i-ar fi stat bine să îşi iubească ţara şi poporul mai întâi. Mă rog, să înveţe mai cu sârg cum s-o facă, să ia aminte la multele semne etc.
*
Când devii Preşedinte nu prea mai poţi fi cu adevărat şi altceva. Sau, mă rog, pui lucrul celălalt în surdină.
Au fost preşedinţi artişti, scriitori etc. În timpul cât şi-au exercitat funcţia au lăsat-o ceva mai moale cu artele ori s-au folosit de ele doar în măsura în care îi ajuta concret la activitatea prezindenţială. Un exemplu ar fi Havel.
*
În alt plan, dacă eşti un preşedinte lucid nu îţi trimiţi la stuf intelectualii şi preoţii, nu organizezi învăţământul după plăcerea şi criteriile nevestii, nu intoxici boborul cu producţiile semidocte care îţi plac ţie şi ţărăncuţei ci, mulţumind lui Dumnezeu că ai ajuns din cizmar ditamai primar, laşi pe alţii mai pricepuţi să organizeze petrecerea.
Şi, mai ales, nu-i faci pe unii infinit mai egali decât pe ceilalţi....

Pai corecteaza-ma daca gresesc, dar pe vremea lui Ceausescu se cam terminase cu trimisul la stuf.
Au mai fost probabil dizidenti persecutati dar cine vrea sa faca din asta un fel de emblema a totalitarismului, probabil nu a auzit de McCarthism


Invatamantul era probabil mai bine organizat de cat acum.
Si profesorii mai bine platiti.

Cu poporul - probabil a primit asigurari ca este bine hranit, "stiintific", fara vreo sansa de aplecare spre obezitate.

Greu de spus in ce masura stia despre nemultumirile efective.

Sacrificiile care s-au facut, au fost pentru a trece de la statutul de tara agricola la una macar cat de cat industrializata.

Erau si atunci bogatasi, in buna parte pe merit (ocupau functii de raspundere) dar in limita bunului simt si mai putin din furat.

Chestia e ca si acum e ceva mai nasol, dar beneficiarii sunt altii, meritul tinde spre zero iar infractionalitatea spre maxim.

Iar saracii? Categoric mai multi.

http://www.mediafax.ro/economic/unul...-2020-13746816

De asemenea, o treime din populaţie nu-şi poate permite să achiziţioneze articole considerate dezirabile sau chiar necesare pentru a duce un trai decent. Potrivit aceluiaşi document, încă mai există copii care nu au mers niciodată la şcoală, iar procentul tinerilor fără o educaţie adecvată este ridicat.

Iar in loc de "Cantarea Romanei" si osanele "Conducatorului iubit", avem "Slava UE" si "Traiasca aliatii nostri de pest ocean care ne baga in razboi cu rusii".

Păi bine, Alin, un conducător de ţară care să nu ştie despre "nemulţumirile efective" ţi se pare dezirabil? Era o mascotă sau ce? Oare un lider politic trăieşte rupt de realitatea pe care o păstoreşte?

*
Sacrificiile pot fi acceptate dar nu când sacrificăm oameni pentru un ideal personal sau de grup (partid).
Dictatura îşi pune platforma ideologică mai presus decât viaţa oamenilor. Găseşti că asta e acceptabil?
În fond, cum vezi: conducerea e în slujba oamenilor sau oamenii în slujba conducerii? Am avut o conducere centrată pe nevoile şi aspiraţiile cetăţenilor sau, mai degrabă, pe nevoile şi interesele clasei conducătoare?

*
Ce merit hidos să ai funcţii de conducere într-un stat dictatorial!... Şi să pretinzi venituri mai mari pentru că distrugi şi corupi mai mult omenescul din propria ta ţară, din propriul popor...

*
Ţi se pare că odele de azi au aceeaşi frecvenţă, amploare, intensitate ca atunci? Ai văzut tu sute de mii de copii defilînd în întreaga ţară pentru UE? Ai văzut tu stadioane întregi de copii care scriu cu corpul lor "Te slăvim UE iubit?"

P.S. Să nu crezi că fac, implicit, apologia vremurilor de azi. Anomia şi ticăloşia prezentului sunt evidente. Ceea ce nu înseamnă că în ceauşism era "mai bine". Din păcate a fost înlocuit un regim prost şi dăunător cu alte regimuri proaste şi dăunătoare. Necazuri şi umilinţe am îndurat atunci, nenorociri trăim şi azi. Chinuit a fost poporul ăsta şi atunci, chinuit şi batjocorit e şi azi. Dar azi arată, parcă, mai desfigurat şi mai ticăloşit ca oricînd...

Ai perfectă dreptate , au fost vremuri groaznice, ne bucuram si de o amarata hârtie igienică, de un săpun când apucam sa-l cumpărăm .
Trăiam ca niste animale , in frig , fără curent electric seară câte 3-4 ore , si urmăream când era curent propaganda comunistă tv dedicată conducătorului "iubit".
Nimic nu mai era pe piața, femeile isi tricotau chiloți, se făcea "economie" la orice si eram niste imbecili condusi de un om bolnav efectiv.
Ultima perioadă a fost groaznică de nedescris , iar cine uită este efectiv un mare IMBECIL ! ! ! ! !.

La Timișoara in memoria eroilor :
 

Vineri, 18 decembrie:
Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989
12-13 – Depuneri de coroane şi jerbe la Catedrala Mitropolitană
Asociaţia Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timișoara
– Supercupa „Memorialul Revoluţiei 1989”, ediţia a IV-a
– Proiect comemorativ de depunere de coroane în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Timiş, la Monumentele Eroilor Martiri Timişoreni căzuţi în Revoluţie
Asociaţia Forumul Revoluţiei din Decembrie 1989 – Libertatea Timişoara
18 – depunere de candele pe treptele Catedralei Mitropolitane
Sâmbătă, 19 decembrie:
Asociaţia 17 Decembrie a Răniţilor şi a Familiilor Îndoliate din Revoluţia 1989
19 – deplasare de la Timişoara la Popeşti-Leordeni a membrilor asociaţiei, răniţi şi urmaşi ai eroilor-martiri
Duminică, 20 decembrie:
13 – sirenele vor da alarma, marcând momentul în care Timișoara a devenit, în 20 decembrie 1989, primul oraș liber de comunism din România
Asociaţia 17 Decembrie a Răniţilor şi a Familiilor Îndoliate din Revoluţia 1989
10 – Depuneri de coroane la troiţa crematoriului Cenuşa din Parcul Tineretului din Bucureşti
12 – Parastas şi slujbă de pomenire la Popeşti-Leordeni, la Monumentul şi Biserica Eroilor martiri ucişi la Timişoara
Asociaţia Victoria a Luptătorilor în Revoluţie, din Timişoara
10 – Întrunire festivă a asociaţiilor de revoluţionari din Timişoara, cu prilejul marcării a 26 de ani de la Revoluţia Română, la sala Lira a Casei de Cultură a Municipiului Timişoara
13.05 – Moment festiv dedicat Revoluţiei Române, în balconul Operei Naţionale Române Timişoara
17 – Concerte în Piața Victoriei: Mere, Sonatic, Sanctuar, The Weekend Band, Vest Phoenix Cover și Phoenix
Luni, 21 decembrie:
Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989
Hotel Arizona, Sala de Solemnităţi
16 – Adunare festivă dedicată victoriei Revoluţiei Române din decembrie 1989, Sesiune de comunicări, lansare de carte Timişoara – primul oraş liber, Revoluţia Română din Decembrie
18-20 decembrie – Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989
12-14 – Depuneri de coroane şi jerbe pe Str. Take Ionescu, Podul Michelangelo, Podul Decebal, Podul Mihai Viteazul, Cimitirul Eroilor
19-20 decembrie – Asociaţia Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timișoara
– Pelerinaj la Bucureşti “Pe urmele cenuşii eroilor-martiri timişoreni dispăruţi în Revoluţia din Decembrie 1989”. Urmaşii şi membrii familiilor îndoliate vor face un Pelerinaj la Bucureşti „Pe urmele Martirilor şi a Cenuşii Eroilor timişoreni” dispăruţi în Revoluţia din Decembrie 1989. Se vor depune coroane în Piaţa Universităţii, la monumentul din Piaţa Revoluţiei, la Crematoriul „Cenuşa”, la Cimitirul Eroilor, la „Biserica suspendată” din Popeşti-Leordeni, unde se va oficia o slujbă de pomenire lângă gura de canal Castaforum, locul în care s-a aruncat cenuşa Eroilor Martiri timişoreni dispăruţi în Revoluţia de la Timişoara
– Pelerinaj la Slatina, jud. Olt „Pe urmele Martirilor timişoreni dispăruţi în Revoluţia din Decembrie 1989”.
Asociaţia Luptătorilor în Revoluţia Anticomunistă 16 -22 Decembrie ’89
17-22 decembrie – Depuneri de coroane la Catedrala Mitropolitană, Biserica Martirilor, Cimitirul Eroilor din Calea Lipovei, Cimitirul Săracilor din Calea Lipovei.

Multumesc.
Un imbecil de coleg de forum.

Femeile erau duse la control fortat , la control ginecologie in fabrici ca niste animale .
Tot aceste femei gateau noaptea când erau cât de cât gaze la aragaz.
Statul la coadă era singura preocupare națională in ultima perioadă .
Nu existau si nu circulau informatii din exterior , eram izolați de propaganda ceausistă .
Un om normal nu poate sa nege asa ceva !
Imposibil ! ! !

Corect , asta ne este Crucea !
Sa nu uităm totusi că in acea perioadă informația nu circula ca in aste zile , iar toată presa era condusă de propaganda de partid , totul era ascuns si cosmetizat la maxim, pe când astăzi informația circulă liber si ticăloșia si desfigurarea este cuprinsă în informația cotidiană, ba chiar se fac abuzuri în acest sens , in mediatizarea de fapte ticalose :)

Dar apa? Apa, sfânta apă!!! Programul acela odios cu apa caldă, câtă era - pic, pic, în schimburi pe zile, în weekend când sâmbăta când duminica...

Dar pâinea? Bătăile, bătăliile pentru triumful de a veni cu o pâine acasă... Copiii care stăteau la oribilele cozi, stâlciţi în îmbulzeala unor oameni care îşi pierduseră orice demnitate...

Şi laptele, coada de la ora 5, de la 4, uneori de la miezul nopţii, pentru raţia de lapte şi/sau iaurt.... Şirul acela de sticle şi borcănele care substituia, de parcă aveau aceeaşi natură/identitate, pe proprietarii lor...

Şi în tot acest timp comunicatele uluitoare: că ţara merge bine, că urcăm pe noi culmi de progres şi civilizaţie şi Uraaaa şi Uraaaaa!!! şi "se scandează îndelung" şi toată mascarada.....

Şi frica, frica teribilă de a spune ceva, de a nu te auzi cumva vreo ureche de turnător... Se fereau oamenii unii de alţii ca de draci. Suspiciunea devenise generalizată, fiecare bănuia că semenul e turnătorul..... Şi astfel am devenit paranoizi şi isterici cu toţii, tot neamul a căpătat înclinaţiile astea... Şi multe altele....

Şi ne mirăm că după 89 au urmat ani grei! Păi ce fel de oameni rămăseserăm noi? Ce apucături dobândise lumea noastră? Ce reflexe?
Dar şmecherii le-au rezolvat pe toate, cu graţie. Precum vedem.

Si existența acestui site , a fost posibilă datorită evenimentelor de acum 26 de ani .
Sa ne imaginăm cum ar fi arătat România condusă si acum de acel regim dictatorial si ticălos!.
Nici nu vreau sa-mi imaginez ! ! !:(

Eu i-as invita pe toti cei care regreta comunismul si pe "Geniul Carpatilor" sa depuna cerere de emigrare in Coreea de Nord. De acolo, ne vor putea explica nenorocirile aduse de capitalism mai cu folos. Mai cu folos pentru ei: acest lucru ii va face sa fie bine vazuti de partidul unic muncitor si le va da speranta ca, poate, intr-o zi, partidul ii va pune presedinti de scara de bloc in Phenian, asa cum vor fi fost si parintii lor in Bucuresti.

Poate da, poate nu.
Poate alternativele erau si mai nasoale.
De fapt, a doua parte fara "poate", ca am aflat-o deja.

Erau mai nationale, incomparabil, net, nationale fata de cele din ziua de azi.

Vad ca e acceptat in prezent...

Cum ti se pare ca stau lucrurile in prezent?

Te referi la asta?

Noile salarii ale inaltilor demnitari: Presedintele, premierul si sefii camerelor din Parlament vor fi platiti cu cate 21.540 lei brut pe luna, de la 1 august

de Claudia Pirvoiu HotNews.ro
Miercuri, 8 iulie 2015, 14:58 Actualitate | Esenţial

Presedintele, premierul si sefii celor doua camere din Parlament vor avea salariu brut de 21.540 lei, iar net de 15.108 lei, incepand cu 1 august 2015, potrivit unor surse guvernamentale. Salariul brut al vicepremierului va fi de 20.000 lei, iar cel net de 14.024 lei. Ceilalti inalti demnitari, ministri si sefi de servicii secrete, vor fi platiti cu cate de 19.055 lei brut, salariul net urmand sa fie de 13.365 lei.

In prezent, salariile presedintelui si premierului sunt de aproximativ 6.500 lei net, iar al unui ministru de circa 5.300 lei.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential...t-1-august.htm

Cam da, doar ca nu sunt pentru o persoana sunt pentru organizatii si grup de interese.

Probabil n-ai fost niciodata la o manifestatie electorala PSD..
Sigur, fata de inaintasi sunt doar o palida imitatie, dar ai rabdare..

Depinde de perspectiva, persoana, etc.
Unii o duc mai bine, altii, multi altii, mult mai rau.

Buna dimineata.
Traiasca "revolutia".

Exact , groaznic . . . , asa e !
Se uită mult prea repede , sau cei care uită au trăit mult prea putin in acel regim imbecil si ticălos.
Am trăit 32 de ani in fostul regim si 26 de ani in actualul regim , dar asa cum e actualul , il prefer pe acesta cu mana pe inimă.

Ai vazut pe cineva aici sa spuna ca regreta comunismul si pe Ceausescu?

Eu cel putin ce am sublinat dar se pare ca prea putin pot sa priceapa, este ca nu a fost nici o re-volutie in '89, ci o in-volutie.

Sigur, cainele caruia i s-a schimbat stapanul si primeste in plus 2 metri de lant si poate sa ajunga pana sub gardul vecinului unde se gudura ca sa primeaca o bucata de friptura in plus la meniu, poate sa aiba impresia ca o duce mai bine.

Dar adevarul este ca realitatea nu s-a schimbat foarte mult in esenta ei: tot caine, tot la stapan, tot in lant.


.

De mirare însă că regimul nu a distrus complet viaţa bisericească. Nu înţeleg nici astăzi din ce raţiuni a rămas totuşi o anume permisiune de a trăi viaţa de cult şi obiceiurile strămoşeşti. Probabil şi-au făcut socoteala cinică, aşa cum şi propagau, că religia e opiu pentru popor. Şi fiind opiu mai îndulceşte niţel necazul...
Sau poate au găsit în Ortodoxie, mai ales în Ardeal, un mijloc de a păstra ceva din fiinţa naţională...
La noi acasă trăiam un melanj dubios referitor la credinţă şi Biserică.
Tata era membru de partid şi lider local - evident că nu putea fi un om prea bisericos, deşi nici adversar înverşunat al Bisericii nu era. Poate pentru că era filolog, uneori citea din Biblie... Dar la o slujbă nu prea l-am văzut, exceptînd vreo nuntă ori vreo înmormântare...
Exista o înţelegere, se pare, între mama şi tata privind educaţia noastră creştină. Mama fiind credincioasă, din familie de credincioşi, ne învăţase rugăciunea, ne deprinsese cu mersul la slujbe şi ţinea posturile, sărbătorile aşa cum era tradiţia. Tata nu a împiedicat-o niciodată, nu îmi amintesc să fi fost între ei vreo discuţie pe tema asta... Îmi pare rău că nu-i mai pot întreba cum s-au înţeles ei în această chestiune. Aş fi tare curios...:)
Lucrurile au evoluat în aşa fel încât deja, pe când aveam vreo 13 ani, mama mi-a propus să merg la ... seminar! Mă visa preot!! Şi culmea e că tata nu s-a opus... Dar eu învăţasem deja şmecheria, ca elev premiant, că omul se trage din maimuţă, că religia e retrogradă, că e opiu pentru popor etc. Mi se explicase bine, la orele de marţi seara, când făceam materialism ştiinţific cu profu de mate, că trebuie să depăşim vechile credinţe care nu sunt decât invenţii ale omului ignorant care nu face faţă stihiilor naturii.....
Bunica din parte tatălui era atee. Ea avea convingerea tare că orice fenomen se poate explica pe baze raţionale, ştiinţifice şi că nu e nevoie să căutăm alte explicaţii decât pe pământ.
Bunicul fugise din istorie, după revenirea din război, în fundul curţii... Nu mai avea încredere în nimeni şi în nimic, se închisese în sine şi lucra de dimineaţa până seara târziu în grădină.... Nu ştiu dacă avea sau nu credinţă în Dumnezeu. Dar fapt uimitor, când a citit în Scânteia că undeva în Uganda a avut loc nu ştiu ce nenorocire, a plâns... Suferea pentru acei oameni....
Bunicii din partea mamei au fost ţărani evlavioşi. La 90 de ani bunica îşi făcea în fiecare dimineaţă mătăniile şi toată pravila de rugăciune, în genunchi, sub icoana mascată de un frigider imens... Nu ştiu cum făcea ea, parcă privea prin frigider la icoană şi se ruga....
Bunicul a murit când comuniştii i-au luat şi ultima pereche de cai. Nu a putut duce şi asta şi a murit de inimă.

La Revoluţie, cea mai tare vorbă a scos-o bunica: "Ce-au avut maică cu el, de l-au omorât taman de Crăciun? Ce, n-avea Cine să-l judece? De-acum o să ne fie şi mai greu, veţi vedea...."
Şi văzurăm.

...................:))))

Ma alatur si eu multumirilor. :1:
Dracul de azi e mult mai rau si mai perfid decat dracul ceausist.

Mai ramane sa spui ca saracele avortau care pe unde apuca, in loc sa se bucure de conditiile de top pe care le avem astazi.

Alin si Iuliu, don't bother. Parerea mea. Exista doua principii ale subiectivsmului politic sau de nivel de trai, sa zic asa: principiul ochelarilor de cal si principiul troacei.
Primul, inseamna ca nu vedem decat ce ne convine. Al doilea, poate fi definit chiar de persoanele studiate insele, desigur fara voia lor: "Troaca mea e plina? Atunci tot universul e fericit. Troaca mea e goala? Doamne, ce rau e pe lume!".

Nu am intalnit pe nimeni, absolut pe nimeni, care, ducand-o bine intr-un sistem sau altul, sa fie suficient de lucid si curajos si sa spuna "Da, e u sunt avantajat de sistem, dar sistemul e nedrept/aberant/caraghios/criminal/etc pentru ca...". Nu.

am apucat acel ssitem in primii 17 ani de viata. Si da, ma enervau trei lucruri: -porcaria cu oprirea curentului, porcaria cu cultul personalitatii (acum e cultul sistemului, cum bine a punctat Alin) si porcaria cu deformarea istoriei sau un patriotismm fortat ca un scaun constipat. Concret, pentru a treia, pot sa zic ca am enerva fraza aia cantata, avea aproape un ritm de dans de corabie care ia apa "continuitatea poporului roman de doua mii de ani". Bullshit patriotard. Exemplu concret? Istoriografia oficiala manca humanure cum ca Menumorut ar fi fost proto-roman. Minciuna sfruntata: in cronica lui Anonymus, se precizeaza clar ca era khazar, adica evreu Ashkenazi. Deci, unde stapanea tipul asta, undeva prin Salaj, a fost la acel moment una din cele mai vechi stapaniri evreiesti din Europa de Est. Avea mare importanta, caci deja evreii erau persecutati in restul Europei pe la 800-900 e.n., deci...acel microstat era o oaza politica. Sau faptul ca de fapt, Romania lui Carol I nu avea nici un drept, pe baza etnice, in Dobrogea, unde romanii erau binisor sub 20% din populatie. Dar de, atunci ca si acum, pentru cauza latram, la stapan ne guduram. De la istoriografie narcissta, ante-1989, care ne prezenta ca fiind buricul paamantului, dupa aia am trecut la o istorie masochista, de cenusa in cap. De la buricul Pamantului la gunoaiele Universului. Nici una nu e normala. Asa este, si profesionsitii pot fi cumparati. S-a vazut si inainte si dupa 1989.
Bunicul meu, odihneasca-se cu dreptii, era avocat, intre multe altele. si el credea in obiectivsm si obiectivitate, nu in aglutinare, oportunism si ironizarea aluia de iese din rand. A pierdut o bursa pe vremea dictaturii regale pentru ca a raspuns obiectiv la intrebarea privind monarhia vs republica. Trebuia sa il pupe in cur pe priapicul si destructivul Carol doi, sa se aglutineze cu toti baietii destepti si sa dea raspinsul ce se cere? No way, pentru el probiitatea intelectuala era undeva aproape de mantuire ca importanta. Sper sa ii seman, si sa prefer la o adica autodistrugerea, decat onorarea comenzii politice, doar ca hoitul asta gras sa mai aiba o zi de confort pe Pamant.

Bunicul patern, Domnul sa il odihneasca cu dreptii, era taran din Ardeal, si a facut imensa greseala s aiasa dincolectiv, dupa ce intrase, fiind apoi la un pas de o excursie doar dus la Canal. Si apropos era "chiabur". Adica harnic, nu exploatator ca mosierii si patronii, nici puturos ca cersetorii satelor.
Dar asta voiam sa spun: ca adevarul este ceva pentru care merita si sa traiesti si sa mori. Nu am fost un privilegiat, sub nici o forma. Insa atunci era o stablitate, a carei absenta o resimt acum aproape fiziologic.
Sper ca nu vor fi comentarii de genul "Ti-ai uitat pastilele?" sau "Iar instigi la revolte?"
Omul viu este o scultpura pe care fiecare moment infinitezimal o modeleaza cu daltele emotiilor si evenimentelor. Un lucru care imi place enorm acum este accesul la informatie, inca foarte multa si nu cnezurata brutal. (Dar va veni si asta). Vedeti, cand ani de-a randul ai mers in natura, iubind si cercetand toata faptura, invatand si atasandu-te deopotriva de faptura necuvantatoare iesita din Mana Domnului, si te trezesti ca acel colt paradisiac a fost cumparat sau retrocedat dupa 1989, apoi padurea a fost rasa, ca "afacerile sunt afaceri"...ceva din tine ajunge sa vomite la perceptia cuvintelor "bogat" sau "mare privatizare" sau "retrocedare". Unii de pe aici sunt prea ingusti sa se puna in locul altuia.. Poate daca as fi genul calcualt, rece si fara Dumenzeu, m-as simti in actualul sistem ca pestele in apa. Nu sunt asa, deci nu ma simt astfel.
Pot insa sa inteleg, prin cata empatie mi-a dat Facatorul, un astfel de om; pana la un punct, desigur. Unul pentru care sa aiba si sa obtina e mai presus de orice. La o scara mica spre infinitezimala in raport cu acesti rechini, noi toti suntem, in din ce in ce mai micile noastre lumi personale, la fel ca hraparetii zilei. Deci, poate toti avem pacatul lacomiei, dar in masuri si feluri aproape infinti de variate. Insa...ce se intampla acum cu lumea...e cu adevarat cumplit.

Cat despre faptul, subliniat de unul din colegi, cum ca vai saracele femei, erau duse la control ca vitele. Mda. Nu cumva N. C. stia cam ce ne poate piela ca popor? Nu cumva le trata asa pentru ca meritau? Daca sunteti crestini, inainte sa fiti niste inregimentati de dragul "sfintei"supravietuiri, incercati sa ganditi la rece si nu sa imi sariti in cap, cum au unii obiceiul pe aici, sa insulte si sa raneasca, inainte sa gandeasca: nu erau tot femeile romance, care odata eliberate, saracele, de mizerabila asuprire, au arucat cu graba "embrionii aia nenorciti care le stanjeneau libertatea", la gunoi?! Iertati-ma, dar faptele vorbesc. Repet, daca va pretindeti adeversari ai avortului, ganditi la rece: incercati sa suprindeti invatatura plina de paradoxuri a lui Dumnezeu, prin labirintul istoriei popoarelor si persoanelor. Deisgur, Ceausescu/sistemul trecut exagera, era o calcare in pcioare a demntiatii umane, Bun. Insa, comparativ cu crimele odioase, tacute si nenumarate, de dupa 1989, astazi, acum, prin perspectiva crestina, as zice ca nu era, acea (asa-zisa) umilire, un pret prea mare pentru conservarea unor suflete de oameni nenascuti, si in ultima instanta mantuirea si perpetuarea unui popor (auto)definit pe toate drumurile ca si crestin de 1500 de ani incoace, cel putin, nu?

Incercati sa nu reactionati isteric sau dispretuitor la aceasta postare.

Nu e vorba de fostu' sau de actualu'... doar de vremi randuite de Nemuritoru'... poate pe vremea Antihristului pentru trup va fi bine, dar pentru spirit ... ?

http://imoviequotes.com/wp-content/u...Day-quotes.gif

Shit gets deeper... You get the picture?

concluzie
 

Asa ca un sistem cat mai bun ar fi unul care sa combine elementele pozitive din ambele. De pilda, cum era in Polonia sau Ungaria in anii 89-90. Dar de, te pui cu "licuriciul"?...Of...
Si nu, nu violenta e solutia. Cel putin, cu siguranta nu violenta fizica, exterioara. Ci cea interioara, asura pacatelor, indiferentei si lenei, mai ales lenei si coruptiei. Care indiferenta, lene si coruptie sunt tot pacate. Iar acest razboi interior are un inceput, un punct de initiere, care se cheama ...metanoia.

Problema este: cum sa faci un popor cu o fisa ca a poporului roman sa purceada la metanoia? Prin puterea exemplului personal.
Daca macar nu ar avea unii neobrazarea sa arunce cu pietre si cu venin in Biserica, ar fi un inceput bun.

Oameni ca el au mare cautare.
Orice sistem are nevoie de el.

Actualul nu, ca e batran si neputincios. Si trebuie sa dea un exemplu, sa arate ca ar fi chipurile, altfel.

Daca maine s-ar declansa o prigoana ca cea comunista, s-ar gasi ca el cu sutele si miile, chiar din interiorul sistemului care cu drag zel si initiativa sa-si indeplineasca "atributiile de serviciu", chiar si peste cat li se cere.

Crima cu sange rece in sediul SRI: Trei angajati condusi de-o femeie, acuzati ca au omorat un om

http://www.hotnews.ro/stiri-ultima_o...eie-omorat.htm

De restul de zeci si sute de mii care i-ar urma fara cracnire, nu mai vorbim, ca stil deja de la MIilgram si acelasi recent caz.

E ca dracul ala din pilda par. Cleopa care zicea "fa binele, dar nu azi, maine".

Dracul de azi zice: ai libertate. Poti sa te duci la biserica.
Dar poti sa faci si niste bani, mai degraba. Sau sa pleci intr-o excursie. Sau uite ce e la TV.
Sau ce a fost cu o noapte in urma si esti prea obosit. Omul trebuie sa se si distreze.

Dracul de azi zice: ai libertate de exprimare. Spune-ti nemultumurile. Voteza.
Dar nu-ti spune: oricum nu conteaza. Ca si inainte.

Dracul de azi zice: esti liber, poti sa te duci oriunde in lume.
Dar nu-ti spune ca pe salariul minim si 2 copii cu greu ajungi si pana in Bulgaria.

Pai asta se intelege :)
Dracul de ieri: control ginecologic obligatoriu (de ce, in ce context, scopul, nu zice - eu n-am auzit de asa ceva, dar in fine).

Dracul de azi: esti liber, poti sa faci ce vrei. Nu te mai aduce nimeni obligatoriu la control, desi ti se spune ca de la o anumita varsta ar trebui sa faci macar o vizita la 6 luni si investigatii (cancer, etc.). Dar ajungi tu oricum, niste anticonceptionale, verificari pentru BTS dupa niste nopti de libertate, ceva avorturi..

De mentionat ca toate restrictiile impuse populatiei au aparut dupa anii 1982-1983, când Ceausescu a luat decizia fatala de plata fortata a datoriei externe. Asta desi Ioan Totu i-a spus- Nicule, nu-i bine ce vrei sa faci.

Sa le analizam pe rand.

-Restrictiile la curent electric s-au datorat nefunctionarii la capacitatea proiectata a unor grupuri energetice de la Turceni sau Rovinari, care au produs un deficit de cca 1000 MW, la un consum cifrat la cca 10.000 MW zilnic.
Desi acele grupuri energetice (turbine, generatoare) fusesera importate din RF Germana in anii 1970 (ori produse in tara la IMGB sau Resita, dupa licente vest-europene), si calitativ erau destul de bune, din pacate calitatea combustibilului folosit (lignitul trebuia amestecat cu pacura ca sa arda) era slaba (puterea calorica), asa cum a aratat Silviu Curticeanu (fostul sef al cancelariei prezidentiale de atunci).

-Restrictiile la energie termica.
In cazul acelor CET-uri (care functionau tot pe baza de carbuni), problema a fost acceiasi- calitatea slaba a carbunilor.
In cazul centralelor termice de cartier (functionand pe baza de CLU- combustibil lichid usor), puterea calorica a combustibilului folosit era net superioara lignitului, insa neaprovizionarea in canditati suficiente a facut ca aceste centrale termice de cartier sa nu poata functiona la capacitatea proiectata.
Apoi- mai ales in cazul CET-urilor- lungimea retelelor termice de distributie era destul de mare, generând pierderi pe trasee. De exemplul la Vaslui chiar daca agentul termic pleca din CET (situat la marginea orasului) la 70-80 de grade, pana ajungea in caloriferul unui apartament din cartierul 13 Decembrie (situat in capatul opus al orasului), nu depasea o temperatura de 30-40 grade.

-Restrictiile la gaz metan si butelii
Mare parte din gazul metan era utilizat in industrie, iar la populatie ajungea ce mai ramanea. Apoi începând din anul 1979 Romania a trebuit sa importe gaz metan din URSS, productia interna nemaiacoperind necesarul.
Iar sovieticii cereau plata in avans, in valuta, pentru gazul care-l luam de la ei.

-Restrictiile la aprovizionarea cu alimente.

DEsi agricultura romaneasca producea arhisuficient (e adevarat- nu productiile fantasmagorice raportate oficial- de genul 7000 sau 8000 kg porumb sau grau la hectar. Productia reala se situa in jur de 4500- 5000 kg/hectar), s-a fortat exportul de alimente, pentru plata datoriei externe.
De la Comtim plecau garnituri intregi de tren , incarcate cu carne de porc, la export.

Apoi in mediul rural, in cadrul CAP-urilor, aparea o serie de disfunctionalitati.
Desi CAP-urile (conform statului UJCAP) erau proprietatea privata de grup, si desi retributia membrilor cooperatori trebuia sa fie decisa numai de Adunarea generala, totusi acest principiu (inscris in statut) nu se respecta.
Intai erau date produsele la fondul de stat, apoi erau platite muncile SMA (tot in produse) si abia la urma erau retribuiti membri cooperatori.
Apoi sistemul de plata- pe baza de zile-munca- nu era tot timpul exact si riguros, lasand posibilitatea brigadierilor sa faca unele abuzuri.
In plus, de multe ori, veneau indicatii de la directiile agricole judetene (privitoare la sectorul zootehnic, specificul culturilor, etc), care erau in contradictie cu realitatea din teren.


In privinta comertului, aici va pot spune mai multe amanunte (tata a lucrat atunci ca sef grup depozite la cooperatia de consum - Grup Depozite Husi, UJCC Vaslui).

Existau doua tipuri de comert

-Comertul de stat. Desfasurat prin unitatile de comert en-gros (ICRA, ICRTI, ICRM), si cu amanuntul (ICSM).

-Comertul cooperatista, desfasurat prin cooperatia mestesugareasca (UJCM) si cooperatia e consum (UJCC). Comertul cooperatist era proprietate privata de grup, beneficind astfel de o mai mare libertatea de miscare.
Aici desi cererea de produse (alimentare, metalo-chimice, electrocasnice, textile-incaltaminte, etc) era destul de mare, totusi marfurile se achizitionau conform planului, iar prin contractari cu industria se putea obtine mult mai putine produse decat necesarul si cererea (prioritatea fiind exportul).
De aceea, sefii unitatilor de comert cooperatist erau obligati sa apeleze la metode mai putin ortodoxe pentru a obtine mai multa marfa la contractari, peste plan. Daca te duceai la contractari si se afla ca vii din judetul Vaslui- obligatoriu trebuia sa te inarmezi cu celebrul pe atunci coniac Vasconi, cu vin de Husi si alte produse locale, pentru a obtine ceva peste plan.
Apoi aparea problema transportului pe CFR. Cum necesarul de vagoane de marfa era imens atunci, trebuia sa te ai bine si cu seful statiei CFR (tot cu argumente locale), pentru a obtine un vagon-doua, cu care sa aduci sa zicem frigidere de la Gaesti.

Apoi cooperatia de consum aveea si obligatia de a realiza achizitiile de produse agricole din mediul rural. Aici preturile de achizitii oferite taranilor erau relativ mici, producandu-se greutati in respectarea planului.

In mediul rural, cum singurele unitati comerciale erau cele a cooperatiei de consum, gestionarul acesteia capatasera un anumit renume in sat (deoarece toti trebuiau sa apeleze la el- si preotul, si seful de post, si profesorul, si taranul), si din pacate, de multe ori, se comporta cu mai putina rabdare fata de clienti.

-Apoi conta mult si cat de bataios era primul secretar al judetului, cum stia sa se impuna la centru, cum stia sa-si creeze niste relatii ca sa obtina investitii mai mari pentru judetul respectiv.
Numai fosti prim-secretari ai judetului Vaslui (Gheorghe Tanase, Ion Fratila si Ioan Pavel) si regretatul director al IAS Husi (Ioan Neamtu) stiu cate canistre cu vin, carne, brânzeturi, etc au luat drumul Bucurestiului ca sa se aprobe niste investitii. Dar se mergea pe idee ca era de unde.

Era bini di tăt, ăi, ce să mai zic?
Şi acum e la fel.

-In industrie in anii 1960- 1970, s-au achizitionat licente vest-europene, foarte performante la aceea vreme.
Mentionez licenta elvetiana Sulzer pentru locomotive diesel-electrice, licenta suedeza ASEA pentru locomotive electrice, licenta vest-germana Saviem si MAN pentru motoare diesel, licenta franceza Renault pentru autoturisme, licenta italiana Pirelli pentru petrochimie, etc.

Din pacate, pe parcursul anilor 1980, din cauza sistarii aproape complete a importurilor, aceste licente si produse nu ai mai fost imbunatatite, ramanand in general tot la stadiul tehnic a anilor 1960-1970, in timp ce in vestul Europei acestea se imbunatateau.

Apoi Romania si-a construit o mare capacitate de rafinare a petrolului, care insa in 1989 in proportie de 40% nu era utilizata, datorita lipsei materiei prime (petrolului). Cel romanesc aproape se epuizasera, cel sovietic era din ce in ce mai greu de obtinut, astfel ca trebuia sa ne bazam pe petrol obtinut din tarile arabe (Irak, Egipt, Libia).

Asa cum a spus Silviu Curticeanu, existau solutii de rezolvare a acestei crize energetice, fara a impune populatiei acele restrictii severe.

Insa Ceausescu, inconjurat de lingaii sai de profesie, devenisera complet rupt de realitate, traind intr-un univers imaginar.

Desi multi oameni de buna-credinta din jurul lui (Theodor Stolojan sau Nicolae Vacaroiu de la directia valutara a ministerului de finante, de la Comitetul de stat al planificarii, fostul prim-ministru Ion Gheorghe Maurer, Ion Iliescu, chiar seful securitatii Iulian Vlad si multi altii), au incercat sa-i atraga atentia asupra directiei gresite in care se indreapta tara, asupra problemelor economice, asupra starii de nemultumire din ce in ce mai mare a populatiei, Ceausescu ramanea surd la toate aceste avertismente, prins in mrejele sotiei sale si ascultând orbeste de aceasta.
S-a ajuns pana acolo incat Nicu Ceausescu i-a reprosat in plina sedinta a CPEx lui Constantin Dascalescu- Cum puteti sa-l mintiti in halul asta pe tata ?!.

Ultima sansa a lui Ceausescu a fost in aprilie 1989. Dupa plata integrala a datoriei externe, toata lumea se astepta ca restrictiile sa dispara, sa se dea drumu din nou la curent, caldura, program TV, mancare, etc.
Insa Ceausescu nu a vrut sa faca asta, semnandu-si astfel sfarsitul.

Păi şi eu, mai concis, ce-am zis?

Era bini di tăt, ăi, ce să mai zic?
Şi acum e la fel.

Citind mesajele de pe topic, înțeleg că e o problemă de nuanțe, până la urmă: că un drac e mai negru, că ăla dinainte era puțin mai gri și cine pe care îl preferă.
Dar cred că ne pierdem în detalii. Alea în care îi place lui Sarsailă să se ascundă. Atât sistemul dinainte cât și cel de acum nu erau construite de necuratu', ci de oameni fără Dumnezeu.
Condiționările lumii exterioare se pare că nu-l pot împiedica pe om nici să-L caute pe Dumnezeu, nici să-L refuze.
Diavolul se simte la fel de bine în constrângerile aplicate omului cât și în libertate. Ispitește enorm și prin una, și prin cealaltă.
Deci ar fi o falsă problemă, zic eu, și ar însemna să cădem într-o nouă ispită demonizând-o fie pe prima, fie pe cea din urmă. Poate de aceea Hristos nu ne-a lăsat vreo învățătură cu privire la politică.
Că de ne-am pocăi (cum zicea Dragoș mai sus), ar străluci lumina Lui Hristos în lume și am construi un sistem politic cum n-a mai fost vreodată în istorie: cu iubire de Dumnezeu și de oameni.

Perfect spus! subscriu din toata inima!

Democraţia?
Da, sigur. Păi Bergson spune despre democraţie..., nu v-am spus nimic despre democraţie?

http://www.historia.ro/sites/default...EA_portret.jpg
(Petre Ţuţea, în ’83-’84, în atelierul pictorului Sorin Dumitrescu. Fotografie de Mihai Oroveanu)


Mi-aţi spus, dar după aceea aţi renunţat să spuneţi pentru televiziune. Eram în perioada electorală (n.a. – înainte de alegerile din 20 mai 1990) şi n-aţi vrut să creaţi confuzii...
Aşa, să creez confuzii. Eu, în materie de democraţie n-am nicio părere personală. Mă bizui pe doi gânditori clasici. Pe Platon şi pe Aristotel. Platon susţine că trei sunt formele de guvernământ degenerate: tirania, oligarhia şi democraţia. Aristotel spune că democraţia este sistemul în care fiecare face ce vrea. Şi eu am spus: după cum se vede. Iar Bergson, filozof modern, declară acest lucru: „Democraţia e singurul sistem compatibil cu demnitatea şi libertatea umană, dar are un viciu: nu are niciun criteriu de selecţiune a valorilor de conducere“.


http://www.historia.ro/exclusiv_web/...-te-un-mare-ef
https://www.youtube.com/watch?v=TlrH42G2Q8c

Până la urmă, cred că despre limite e vorba.
Înainte regimul punea unele limite și răului, în măsura în care valorile pe care le-a adoptat (cum ar fi protejarea familiei), chiar dacă din alte rațiuni decât cele creștine, se suprapuneau peste acestea. Dar punea limite și binelui, în sensul că Hristos nu putea fi mărturisit pe față.

Acum parcă orice limitare a fost înlăturată și răul moral se poate desfășura în toată puterea și întinderea lui. Se poate „dezvolta“ ca un cancer, corupând, întinând și omorând tot ce atinge.
Pe de altă parte, oricine vrea să facă binele este liber să o facă: să trăiască dacă vrea ca un sfânt, să-L mărturisească pe Hristos; Biserica este liberă să sporească credința oamenilor, lucrând cât de mult poate.

Ridicarea limitărilor, însă, îi sperie pe oameni. Nu părem a fi maturi pentru libertatea care ni se oferă; nu știm ce să facem cu ea, suntem debusolați. Asta cred că i-a speriat și pe iudei atunci când Hristos le-a dăruit tuturor libertatea. Asta îi sperie probabil și acum pe musulmani vizavi de libertatea pe care și-o permit creștinii.

Și frica asta pare îndreptățită dacă te uiți la decăderea în care am ajuns; pentru care se dă vina pe libertate. Dar ea este darul lui Dumnezeu. Și omul are nevoie de ea ca să crească, să se îndumnezeiască, căci Dumnezeu este liber în mod absolut.

De un singur lucru trebuie să nu se lipsească, însă, omul liber: de ajutorul lui Dumnezeu. Nu suntem în stare să pășim în lume fără El. Ne împiedicăm imediat, cădem, ne murdărim, ne îmbolnăvim ș.a.m.d. Și El ne-a spus-o clar: „Fără Mine nu puteți face nimic”.