Psalmi
 

De vreo 3 saptamani citesc psalmi.Am carte in care scrie cate 1 maxim 2 pe zi si am ajuns la 27.Azi am cautat pe net si scrie ca trebuie sa fii foarte curat sufleteste ca sa citesti psalmii (iar eu nu prea sunt dupa greseala pe care am facut o la spovedanie).
Voiam sa va cer niste sfaturi, uneori poate nu i intelegeam deoarece imi fugea gandul, si i citeam in pat.
Voi ce credeti?

Psalmii pot fi cititi in doua feluri: ca rugaciuni sau ca studiu biblic.
Cand sunt cititi ca rugaciuni (psalmii sunt, de fapt, rugaciuni), atunci desigur ca e bine si mai de folos sa fie cititi in stare de gratie. In general rugaciunea, pomana si toate celelalte lucruri bune de credinta e bine sa fie facute in stare de gratie. In toate, spovada e incepatura, ea reinnoada legatura vie cu Domnul.

Dar, daca sunt cititi in scop de studiu biblic, atunci putem citi psalmii si bolnavi de moarte fiind. Si in pijama. Si in pat. Sau pe buda.

Sa facem o analogie: intrebarea dv suna cam asa: "cum este mai bine sa merg la Ierusalim ? Pot sa merg la Ierusalim cu bilete la "Alibaba Tours" ? Raspunsul: depinde/ Ca pelerinaj vreti ? Sau vreti sa cercetati frumusetea locurilor sfinte ?

Da ca studiu in acelasi timp citesc cate un cap din Noul Testament si 3 din VT.La psalmi e greu de inteles .

Si eu rumeg mai greu poezia decat proza. Psalmii sunt poezie. Nu imi amintesc poezie mai frumoasa decat in Cartea Psalmilor. Poate, cu exceptia Cantarii Cantarilor...

Cand studiez Psalmii, cel mai de folos instrument il gasesc in comentariile Sfantului Augustin. Se gasesc si pe retea, dar nu stiu daca inclusiv in romana.

E greu de inteles pentru ca inca nu suntem in duhul lui David.
Daruiti-va pentru inceput inima lui Hristos, in Biserica Lui, si va veni vremea cand veti gasi ca Psalmii ... i-ati scris chiar dvs.! Iar David vi i-a furat, hotomanul...:)
Dar mai e pana atunci. Rabdare!

Orice proza buna e poezie, maestre!
Asta o afli chiar de la Augustin. Confesiunile, de exemplu, sunt un imens poem de dragoste...
Pai se poate, sa te invat tocmai eu abecedarul, iubite frate?

Poezia nu se rumega. Se inhaleaza.
Se prinde cu plasa de fluturi, eventual. Dar sa o faceti cu infinita delicatete, cu nesfarsita grija.
La urma, se raspandeste, simplu, prin toti porii...:)

Bine le mai zici de la un timp , Ioane , ca un poet nu alta :)

http://blog.byuradio.org/FILES%2F201...quill.jpg.axdx

Draga frate, imaginea mea despre poet,
inclusiv treaba cu inhalatia si cu raspandirea poeziei, "arata" mai degraba asa:



Sus, peste luna-n flăcări, nori grei îşi grăbeau drumul
Aşa cum din incendii aleargă-n slavă fumul,
Şi codrii erau negri, şi-adânci în depărtări.
Mergeam tăcuţi prin iarba jilavelor cărări,
Prin bălăria deasă şi spinii-nalţi şi goi,
Când, pe sub brazii-asemeni cu cei din Lande, noi
Zărirăm umbra slabă a unor gheare mari
Lăsate-n hăituire de nişte lupi hoinari.
Ne-am reţinut suflarea ca linişte să fie
Şi paşii-ntrerupându-i. Nici codru, nici câmpie
Nu suspinau în aer; ci, sus, pe-un stâlp stingher
O jalnică sfârlează ţipa prelung spre cer;
Căci vântu-urcat deasupra lumeştilor hotare,
Mai atingea cu talpa vechi turnuri solitare,
Iar jos, în văi, stejarii, plecându-se pe stânci,
Păreau că dorm pe coate în liniştile-adânci.
Nici un fior, când capul plecându-şi-l ades
Hăitaşul cel mai vârstnic, pe urme-ncet purces,
A cercetat nisipul, culcându-se; curând,
El, care niciodată nu a dat greş vânând,
Ne-a spus părerea-n şoaptă că semnele din tină
Vesteau grozave gheare şi-ascunsa vizuină
A lupilor pereche şi-a celor doi pui mici.
Ne-am scos din cingătoare cuţitele aici,
Şi ascunzând puşti lucii cu sclipătul de moarte
Pas după pas pornirăm dând crengile deoparte.
Trei dintre noi se-opriră şi vrând ca ei să ştiu
Zăresc doi ochi deodată aprinşi ca focul viu,
Şi văd şi patru forme uşoare şi mlădii,
Ce dănţuiau sub lună, acolo, -n bălării,
Aşa cum zburdă veseli, în orice dimineaţă
Ogarii, când stăpânul li se iveşte-n faţă.
Erau la chip asemeni şi-n joc la fel erau;
Dar în tăcere puii de lupi se zbenguiau,
Ştiind că, treaz aproape, şi numai la doi paşi
Doarme-ntre ziduri omul, cumplitul lor vrăjmaş.
Stătea-n picioare tatăl şi, lângă un copac,
Lupoaica împietrită parea statuia-n veac
Ce-o adorau romaniiş crescând sub coapsa ei
Pe Romulus şi Remus, străvechii semizei.
Pe labe-ntinse lupul se-aşează şi, cârlige,
Crispatele lui gheare jos, în nisip, le-nfige.
Pierdut se socoteşte, -ncolţit cum nu gândise,
Retragerea-i tăiată, potecile închise;
Atunci a prins puternic, cu gura-nflăcărată
Pe cel mai ager câine de calda beregată,
Şi nu vrea să-i dea drumul din fălcile-i de-oţel
Deşi potop de gloanţe treceau ca-n ciur prin el,
Deşi c anişte cleşte, cuţite de văpaie
Se-ncrucişau, intrându-i adânc în măruntaie,
Decât în clipa-n care dulăul sugrumat,
De mult timp mort îi cade sub labe sfâşiat.
Abia atunci îl lasă şi ne priveşte lupul.
Până-n prăsele-nfipte cuţitele-n tot trupul,
Îl ţintuiau de iarba scăldată-n al său sânge;
Puşti l-împresoară-acolo şi-n cerc sinistru-l strânge.
El tot ne mai priveşte şi somnul vieţii-l fură,
Lingându-şi negrul sânge ce-i înflorea pe gură,
Şi, fără să încerce de loc a şti cum piere,
El ochii mari şi-nchide şi moare în tăcere.

Confirmarea a venit . . . , multumesc Ioane si bun spor in ale scrisului , caci astea raman , si cine stie :)
Doamne ajuta !

Psalmi+un capitol din NT+3 capitole din VT. Sunt impresionat, nu am reusit niciodata asa ceva, intr-o zi/perioada de studiu. Momentan sunt blocat la fix 3 versete din Evanghelia dupa Ioan.Cu cat am dorit sa le inteleg mai mult cu atat am ajuns sa caut si mai mult prin NT si VT si lucrurile au devenit atat de complexe incat tot la cele trei versete am ramas inca. Am vrut sa grabesc putin lucrurile si am trecut la urmatoarele doua versete dar ce credeti? Soc si groaza :) si acelea au legatura cu cele trei versete anterioare si mai adauga o doza de complexitate. Am concluzionat ca m-am grabit si m-am intors doar la primul din cele trei versete. Acum pare a avea si mai multe semnificatii :)

......:)
De, frate, cine te-a pus sa intri in labirintul Scripturii?
Din fericire ai firul Ariadnei...

Ioan cand vrei tu poate te uiti pe Ioan 2.23-25. Poti sa le faci, cand ai timp, un profil psihologic al oamenilor descrisi acolo? Promit sa spun si ce am observat eu. M-am gandit ca o solicitare care va contine un apel la pasiunea ta profesionala va fi greu de refuzat :)

Din pacate, Pelerinule, pasiunea mea s-a stins. Precum lumina din moartea (ochilor) lupului pe care o canta poetul francez...
Dar voi da curs invitatiei tale, cu multumiri, deindata ce am un mic ragaz.
Toate cele bune, frate!

Si eu iti multumesc, de indata ce imi vei posta tu raspunsul si iti aduc si eu observatiile mele. Dumnezeu iti va randui si darui tot ce iti este de folos Ioan, asa cred eu.Fie ca EL sa te calauzeasca

Mai intai as vrea sa stabilim daca e vorba despre aceleasi versete.
"Iar cand era in Ierusalim, la sarbatoarea Pastilor...
......
fiindca El Insusi cunostea ce era in om."
Eu folosesc Biblia cu ilustratii, Vol. 7, Versiune diortosita dupa Septuaginta, redactata si adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania.

Ne referim la aceleasi versete, frate?
Doamne ajuta!

Da, prima propozitie, citata de tine, este inceputul versetului 23 iar ultima finalul versetului 25.

Bun.
Pai, pentru a incerca sa dau un raspuns solicitarii tale, mai intai... ma scarpin in cap!...:)
Imi ceri o treaba foarte complicata, si stii bine asta...:)
Evident ca refuz sa imi asum sarcina, pentru ca imi dau bine seama ca e imposibil sa fac, cu adevarat, ceea ce imi ceri.

Totusi, de dragul prieteniei noastre, hai sa ma prefac ca m-as pune pe treaba. Uite cum as proceda:
1) Mai intai mi-as revedea propriile notite si cartea de identitate a scolii din care fac parte. O evaluare psihologica atarna mai intai de asezarea evaluatorului. Nu poate fi vorba despre o evaluare "obiectiva", universal adevarata, cu pretentie de adevar absolut, ci de una vazuta prin lentilele unei anumite scoli.
2) In al doilea rand mi-as cerceta lentilele personale, care tin de subiectivitatea mea, pentru ca nu sunt odar un reprezentant al unei scoli ci sunt si o persoana cu anumite preferinte/limite/prejudecati/cunostinte/scopuri. M-as hotari, mai intai, ce anume din ale mele sa folosesc in demersul meu, raminind constient ca e conceptia mea subiectiva referitoare la acest subiect.
3) In al treilea rand, daca ma simt si ma consider un psiholog crestin, as face pregatirea oricarui crestin inainte sa cerceteze textul sacru. Rugaciune, post, spovedanie, toate celelalte... Fara a ma sili sa am o viata in adevar nu pot pretinde ca as avea o opinie relevanta fata de subiect.
4) Apoi va trebui sa precizez clar ce scopuri stabilesc pentru efortul meu. Ce anume, strict, voiesc sa ating si sa comunic prin demersul meu.
5) In fine, voi fi constient ca ma ocup cu o lume intreaga, una foarte speciala, a evreilor din vechime, a celor la care vine Insusi Domnul pentru savarsirea dreptatii, a intregii dreptati. Deci trebuie sa ma asigur ca cunosc foarte bine specificul vietii si conditiei acelor oameni, care era cu totul altul decat specificul nostru si al meu. Asta din mult studiu istoric, teologic al acelei societati.
6) In fine, va trebui sa cercetez foarte bine Scriptura si sa procedez la o exegeza, la un studiu etapizat si corelativ, in arii concentrice.
7) Si, ca sa fiu sincer pana la capat, deoarece eu obisnuiesc sa stabilesc un profil psihologic prin dialog cu clientul, prin feed-back permanent, va trebui in sfarsit sa ii intreb si pe ei: ce parere aveti baieti? are sens ce zic eu aici despre voi?

Cam asa ar arata demersul meu daca as avea viata, pasiune, nebunie si chemare de la Dumnezeu sa il fac.
Ori, cum toate astea imi cam lipsesc, ma multumesc, iata, sa iti spun cum as face, la o adica...:)

Well, metodologia arata promitator. Nu am inteles exact daca vei si proceda la aplicarea ei, in viitorul apropiat, pe textului nostru, dar, in cazul in care o vei aplica, promit sa citesc cu mare atentie rezultatul analizei :) Oricum multumiri anticipate.

Doar citesc, e prima data cand ma apuc de Biblie
Citesc, nu interpretez dar eu sper ca inteles si asa totuai ceva cat de cat, mai apoi sper ca sa si interpretez

Daca este prima data cand cititi Sfanta Scriptura inteleg optiunea dvs de a incepe cu o lectura de ansamblu. Tratati cu reverenta Cuvantul lui Dumnezeu, caci insasi Creatorul dvs va vorbeste in mod direct prin el. O viata nu va fi de ajuns ca sa-i epuizati profunzimea dar punand alaturi rugaciunea, smerenia si trairea practica a tot ce invata Cuvantul veti merge, prin calauzirea Duhului Sfant, spre intelegerea si trairea tot mai profunda a celor spuse in Psalmi: ,,Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea". Dumnezeu sa va lumineze si sa va calauzeasca pe acest drum al credintei.

Orice act de lectura presupune si interpretare, chiar daca nu o realizam voit si controlat/condus.
Interpretarea este inerenta actului intelegerii. A citi inseamna si a intelege ceva, cumva.
De ce? Pentru ca fiecare cuvant si propozitie, frazele si capitolele precum si toata cartea au o semnificatie pentru cititor, inseamna ceva.

Asadar, atunci cand un om citeste un text, oricare ar fi acesta, el face anumite asocieri, semnifica, decodeaza, coreleaza etc. Face toate acestea prin prisma cunostintelor si experientei sale stocate in memorie dar si prin prisma unei atitudini, a unor scopuri etc.

Datorita asocierilor/conexiunilor voluntare sau involuntare, textul are un sens. Unde nu sunt conexiuni nu e nici sens, nici semnificatie.

Asadar, a citi inseamna a interpreta.
Singura problema e ca sunt variate feluri si niveluri de interpretare. Dar la orice nivel ar avea loc interpretarea, cuvantul Scripturii poate aduce omului un folos - daca e cautator al Adevarului, al Caii, al Vietii. De sute si mii de ani oamenii se folosesc de Biblie, in fel si chip.
Cele mai bune talcuiri ale Scripturii le-au facut sfintii, in Duhul Sfant. In primul rand Insusi Hristos Domnul. Iar noi, vrem nu vrem, interpretam textul Bibliei si tot ce putem spera e sa sporim duhovniceste, in comuniunea eclesiala, incat sa ne apropiem de talcuirea lui Dumnezeu.