Destinul
 

Buna seara! As vrea sa va intreb daca exista destin, credeti in el? Toate lucrurile fie ele bune sau rele sunt menite sa ni se intample? Daca da, de ce? Daca nu, de ce?
Va multumesc mult!

Grea si complexa intrebare, care nu poate fi epuizata nici pe departe in cele cateva randuri ale unei postari.

Inteleasa ca "succesiune de lucruri, bune si rele, care ni se intampla in viata", putem afirma ca destinul nu exista. Pe de alta parte, nu exista nici hazard. Intre propozitia "totul este predestinat" si propozitia "totul este hazard" e un ocean: numele lui este Lumea Sensibila, Me-on, lumea in care ne miscam cat suntem in trup.

Asta nu inseamna ca Dumnezeu nu are un plan cu fiecare. Un plan de mantuire. In unele cazuri rare, El chiar aproape ca ii forteaza pe unii. De aici, putem spune ca aproape ii predestineaza pe unii spre mantuire. Spun "aproape", fiindca niciun moment libertatea lor nu este anihilata, desi El poate pune o enorma presiune in directia bunei alegeri. Cu alte cuvinte, Dumnezeu, prin persoana Spiritului Sau poate, in unele cazuri, sa fie irezistibil. Dar diavolul nu este niciodata irezistibil. Nimeni nu este predestinat spre damnare.

Sa vedem ce zice si Pelerinul nostru :))

Învățătura Ortodoxă respinge predestinația, existența unui drum dinainte stabilit pentru fiecare dintre noi. Suntem liberi a ne construi viața așa cum ne dictează propria conștiință. Ce-i drept, Tatăl Ceresc ne previne că îndepărtarea de harul Său duce la haos și moarte. De aceea, cu dragoste părintească, ne înștiințează asupra pericolului ce ne paște atunci când refuzăm să-I urmăm sfaturile, complăcându-ne în însingurare și distanțare față de Dumnezeu. Cu toate acestea, ne naștem având de depășit anumite situații independente de voința noastră şi chiar pe parcursul vieții ne vedem nevoiți a înfrunta o serie de evenimente-limită ce nu țin de noi, de acțiunile sau inacțiunile noastre.

„iată Eu astăzi ţi-am pus înainte viața şi moartea, binele şi răul…, binecuvântare şi blestem. Alege viața ca să trăiești tu şi urmașii tăi” (Deuteronom 30, 15-19). Carevasăzică, Domnul ne arată binele, ne îndeamnă să-l săvârșim, promiţându-ne și răsplata conlucrării cu harul, cu sfatul Său preaînțelept, dar nu ne obligă nicidecum să urmăm calea indicată. Alegerea ne revine nouă.

Alin, daca l-as sfatui asa: ,, trebuie sa stii ca este bine asa cum randuieste Dumnezeu viata" ar fi un sfat corect? Un raspuns cu da sau nu, te rog.

Adică cum? Poți ieși un pic din prezentarea asts ușor schizo, fiind poate oleacă mai explicit?

Dumnezeu nu hotaraste din veac actele omului, ursind pe unii la bine, iar pe altii la rau, ci in baza prestiintei si atotstiintei Sale, cunoaste ceea ce va faptui omul prin libera sa vointa. Aceasta nu este predestinatie, ci prestiinta. Oricat de inradacinata este aceasta superstitie, se pare totusi, ca in adncul sufletului omenesc se gaseste in stare latent, ascunsa, nevazuta, nebanuita, convingerea ca omul este liber in savarsirea actelor sale.
Asa romanii cei convinsi de atotputernicia si neindurarea zeului " Fatum ", aveau un proverb semnificativ, extras din " Georgicele "poetului Virgiliu :" labor improbus omnia vincit "( munca neprecupetita invinge totul ) , iar noi ramanii avem o zicala mai concludenta :"Cum iti vei asterne , asa vei dormi ! "

Pronia sau Providenta divina prin care intelegem purtarea de grija a lui Dumnezeu de toate fapturile Sale, de la cele mai neinsemnate - iarba si crinii campului, pana la om ( Matei 6,25-26 ), exclude idea destinului. Dumnezeu este Parinte nepartinitor, caci voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunostiinta adevarului ( I Tim. 2,4 ).
Ca unul care a iubit atat de mult lumea, incat a sacrificat pe Fiul Sau pentru mantuirea ei ( Ioan 3,16; I Tim. 2,6 ), nu poate sa predestineze pe unii la bine, iar pe altii la rau, El, Care rasare soarele Sau si peste cei rai si peste cei buni, ploua peste cei drepti si peste cei pacatosi ( Matei 5,45 ).
Dumnezeu nu indeamna pe nimeni la rau si nici nu sileste la virtute, ci lasa fiecaruia libertate de actiune, caci pune inaintea omului: viata si moartea, binele si raul ( II Lege 30,15,19 ), sau : viata si moartea, binecuvantarea si blestemul ( II Lege 30,1 ).

"Trebuie să se ştie că Dumnezeu ştie totul dinainte, dar nu le predestinează pe toate. Cunoaşte mai dinainte pe cele ce sunt în puterea noastră, dar nu le predestinează. El nu voieşte să se facă răul şi nici nu forţează virtutea. Prin urmare predestinarea este opera poruncii preştiutoare a lui Dumnezeu. Predestinează pe cele ce nu sunt în puterea noastră, potrivit preştiinţei Lui. Căci de pe acum chiar, prin preştiinţa Lui, a judecat mai dinainte totul, potrivit bunătăţii şi dreptăţii Lui."

(Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica)

". In puterea noastră este sau a ramâne în virtute şi a urma lui Dumnezeu, care ne cheamă spre aceasta, sau a ne îndepărta de virtute, adică de a fi în viciu şi de a urma diavolului, care ne cheamă spre aceasta, fără să ne silească.

Dacă ramânem în starea naturală suntem în virtute; dacă ne abatem de la starea naturală, adică de la virtute, şi venim la cea contra naturii,ajungem în viciu.
Pocăinţa este întoarcerea, prin asceză si osteneli, de la starea cea contra naturii la starea naturală şi de la diavol la Dumnezeu.

Dumnezeu a împodobit pe om în chip natural cu voinţă liberă."

(Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica)

Nu cred ca fiecare om ar aveea un destin prestabilit! Dumnezeu ne-a lasat liberul arbitru (de asta ne-a inzestrat si cu inteligenta) , pentru a putea alege! Acum depinde de fiecare om in parte daca alege ceea ce este bine sau ceea ce este rau!

Tema asta ma framanta si pe mine acum.Sf Teofan Z spune ca ceea ce traim in prezent este voia Domnului si ca nu trebuie sa ne facem griji decat de starea noastra duhovniceasaca adica sa ne preocupe doar sfintenia,curatirea de patimi etc,insa cum stiu ca fac voia Domnului si nu voia mea?
Cei mai multi spun ca Domnul a dat liberul arbitru,ca ne lasa libertatea de a alege,orice alegem e bine cat timp nu faci pacate,aici e ceva care-mi scapa.

Voia Domnului este foarte limpede, "Lasa totul si urmeaza-Ma!"

Aceasta nu inseamna o miscare fizica ci o miscare a inimii, a intelegerii.

"Destinul" este un culoar existential pe care Dumnezeu il deschide pentru fiecare. Nu stim cand acesta poate traversa rauri de foc, de mari dureri.

De aceea, inceputul caii presupune sa ne dam seama de pericolul in care ne aflam. De puterea mare pe care lumea o are asupra noastra. Aceasta putere ne poate face sa suferim ca si cand am arde in foc.

De aceea trebuie sa cautam refugiu in curatenia si sfintenia Lui Dumnezeu. Imbracati cu o astfel de haina, nu ne ardem, nu ne ploua, nu flamanzim, nici nu insetam. Gasim o fericire din alta lume. Lumea Lui Dumnezeu.

" Cuvantul "destin "( soarta, ursita, ursitori ) e de origine latina. Destinul era un zeu - un idol- mitologic, care dupa minciuno-credinta paganilor oranduia soarta oamenilor. Ca soarta sau ursitoare era infatisat printr-o femeie legata la ochi, ce alerga prin lume, cu un picior pe o roata inaripata, semanand felurite sortiri oamenilor...
Dupa credintele desarte, se crede de superstitiosi, ca ursitoarele ar fi trei : prima tine fusul, a doua toarce, a treia taie firul...sau prima, " ursitoarea", toarce firul, a doua soarta, deapana firul, aratand ce va pati omul in viata, cea de-a treia," moartea " rupe firul vietii omului.
Credinta aceea desarta in destin, soarta sau ursitoarele, este asa de inradacinata in poporul nostrum, incat in unele parti pun masa la venirea in lume a nou-nascutilor, cu credinta desarta ca ursitoarele hotarasc soarta noului nascut. AStfel, in seara celei de a treia zi dupa nastere, facandu-se curatenie riguroasa se aseaza intr-un pat din camera lehuzei, o masa pe care se pun din lucrurile si bunatatile, de care ar dori sa aiba parte noua odrasla in viata - bani, carti sfinte, mancari felurite si placate...pentru ursirea cu belsug a noului nascut.
Din punct de vedere crestin, credinta in destin este diametral opusa Providentei divine si libertatii de actiune a omului ( liberul arbitru)