Exercitiu spiritual pe Tatăl Nostru
 

Eu am avut in ultimii 5 ani un impas major in conexiunea mea cu Dumnezeu si Biserică in general,deși eram teolog in devenire.Însă cel mai mult am suferit pierzându-mi credința si astfel neputând să ma rog.Rar reușeam să ma așez in genunchi,si sa rostesc măcar cateva gânduri către Dumnezeu.De citit,citisem multe,dar degeaba,nu iti trebuie teologie multa ca sa te rogi,nu iti trebuie deloc.Imi repugnau acatistele chiar si psaltirea si cartile de rugaciuni,cu vorbele mele nu reuseam sa zic mare lucru caci imi era înghețată si nu stism cu sa o pornesc.Aveam o carte "Scoala rugaciunii" de Antonie de Suroj,acolo imi placea cum se pune problema rugaciunii,dar nu prea am pus in practică.Totuși mereu e nevoie de un părinte care sa indrume.Și chiar zilele acestea l-am găsit.Nu dezvolt discuția cu el desi e foarte interesantă si revelatoare.Pur si simplu rezum esențialul,deși mi-e greu ca nu sunt preot si nu imi pot permite să dau sfaturi,eu unul care nu m-am rugat ani de zile.Pur si simple reciti fiecare cuvânt din Tatăl Nostru iar apoi il contempli il cugeti,il raportezi la persoana ta.Incerci sa faci acea conexiune cu Tatăl căruia te rogi,incerci sa devi si tu fiu.E ceva intens si chiar o teologie asta,insa cu condiția sa fie trăită.

Ia incearca tu mai bine sa pui in aplicare in practica fiecare cuvant din rugaciune si apoi dupa ce reusesti vei citii cu totul diferit aceasta rugaciune.

Practica o poti face si fără rugaciune.Eu am suferit la nivelul de comunicare,relație cu Dumnezeu.Când nu mai știi cum sa vorbesti cu el decât prin cuvintele altora si doar pentru probleme.. Asta nu e relatie e interes.

Desigur. Un fel de teologie intensa, asa....

Da, se numeste pacat. Sau viata fara Dumnezeu.

T-rex,tu faci mișto?

Da, e interes, cum altfel poate veni omul la Dumnezeu? Cumva, asa, de fenta, la plesneala dezinteresata? Ce, suntem colegi de mestecat gume, noi si Dumnezeu?

*
"Cand nu mai stii sa vorbesti cu El decat prin cuvintele altora si doar pentru probleme" - se cheama ca un om necajit aduce rugaciuni de cerere, cu smerenie. E rugaciunea unui pacatos.
Nu e minunat? Nu e lucru crestinesc?

Ma, bolindule, nu iti permit sa ma confunzi cu tirexu, auzi? Io mi-s pterodactil, da?
Te rog frumos!

*
Nu, nu fac misto, incerc doar sa iti amintesc cum era inainte sa te apuce fierbintelile smintelii.

Eu nu văd relație de iubire,draga t-rex,văd doar oameni care numai cer si nu oferă nimic.

Adica MIG.

No așa,ardelean de-a meu.Sincer ma regasesc in greco-catolicism mai mult fiindcă imbina esteticul si duhul arhaic al parfumului oriental cu deschiderea catolică.No,bine a fi?

Candva erai crestin. Apoi te-a luat sminteala, din infumurare intelectuala, probabil (oi fi crezut ca e ceva de capul tau, pe-acolo prin studentia teologica).
Si in loc sa intelegi ca Domnul te invita la mai multa cumintenie, la lucru mai serios si la un strop de smerenie, ai inceput sa faci bule si te-ai smintit cu prostii straine.
Si acum nu te mai regasesti si esti un pic cam chiaun de cap.
Vezi ce fiinta fragila e omul? Si ce rau lucru e proasta randuiala si lipsa masurii si neascultarea?
Acum il intelegi intrucatva pe Adam cel de dupa cadere?

P.S. Astea cu "exericitii spirituale" e mai bine sa i le scrii lui Florin Oltean. El te intelege... Puteti deveni chiar pretini.

Ma, Seraphim, de ce nu vrei tu sa te linistesti nitel? Ca pari tare necajit... De-a dreptul haituit, mai omule...
Hai ma, ca pari om tare bun la inima: du-te la spovedit, pune-te pe plans mare, fa si tu rugaciunea usurel, asa, cu un strop de recunostinta, cu toata inima dezgolita si.... gata! Ia sa vezi cum iese Soarele!

Hai ma, ca mi-ai inmuiat inima si uite, iti dedic un cantecel: https://www.youtube.com/watch?v=wpg9KnzzAiA

Lasa ca Dumnezeu ne acceptă pe toți cum suntem,si pe tine si pe florin oltean care ne alimentează cu invataturi din frumusețea hindusă si budistă si pe mine care,măcar caut si incerc sa imi gasesc rostul.

Bată-te harul sa te bată mă t-rex.Mă asteptam la https://youtu.be/XNXyxQVJCGs

Foarte frumoasa, sarumana!

Eu spun așa:

Tatăl nostru Care ești în ceruri,
Sfințească-Se Numele Tău [în noi],
Vie Împărăția Ta [la noi],
Facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pămînt.
Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.
Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri [ajută-ne să iertăm].
Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mîntuiește de cel rău.
Amin!

unde

vie = să vină
Împărăția Ta = Duhul Sfînt
noi = toți care ne rugăm împreună indiferent de loc sau timp
Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi = 1) dă-le-o și celor care nu au ce să mănînce = 2) dă-ne Împărtășania
nu ne duce pe noi în ispită = ajută-ne să nu greșim / păcătuim

Ideea e sa fie cat mai personal,să constientizezi că te adresezezi Tatălui,si implicit tu esti un fiu.De aici trebuie sa porneasca atât relația cu Dumnezeu cat si orice rugăciune.

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne lăsa (duce) pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Câtă vreme omul nu a trăit cu adevărat în duh cumplitele adâncuri ale iadului, pe de-o parte, şi pe de altă parte, propia înviere a lui Hristos, el trebuie să urmeze căii arătate de Sfinţii Părinţi şi nu să se povăţuiască de la sine. Oricât de înzestrat intelectual ar fi el în comparaţie cu alţii, oricâtă cunoaştere teoretică ar stăpâni, să nu se întemeieze pe sine. Iar dacă, pe lângă cunoştinţele toeretice, mai este stăpânit şi de patimile invidiei, urii, şi altele asemenea, cu atât mai primejdios îi este a se face sfetnic.

Sufletul nostru poate şi trebuie să tindă către Dumnezeu; însetează după El, vrea să fie deplin cu El şi numai cu El, dar când cu adevărat Îi dăm Lui întreaga noastră viaţă, când voim a "înfăptui" tinjirea noastră şi o face singurul "act" al întregii noastre vieţi, atunci întâlnim ceva la care nu ne aşteptam în vremea începutului însuflării noastre. Mulţi s-au îngrozit de ispitele cărora se supune omul în calea sa către Dumnezeu, şi mulţi au fugit de suferinţele ce li s-au părut "neroditoare" în clipele părăsirii de către Dumnezeu.

("Taina Vieţii Creştine", Arhim. Sofronie, pag. 217-218)

Eu nu cred Dumnezeu vrea sa ne depersonalizeze,sa ne transforme in ipocriti sau zombii cu capul plecat.Adevărata smerenie stă in demnitate.Nu poți condiționa trăirea,cautarea si evoluția spirituală de părinții bisericii,întrucât fiecare trăiește diferit credința.

Sunt multe credinte si nu toate mantuitoare.

Cunoasterea lui Dumnezeu se realizează pe diferite căi :)
 

Fiecare ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu pe diferite căi:

Sfinţii, teologi prin excelenţă, au ajuns să vadă cele spuse de Mântuitorul Iisus Hristos: „De veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia mută-te şi se va muta”. Această credinţă mică, cel puţin cât un grăunte de muştar, dacă o vom avea, vom deveni adevăraţi teologi.
T eologia îţi dă sens la toate, pe câtă vreme filosofia nu numai că nu îţi dă un sens în viaţă, ci chiar te dezorientează, te pune la îndoială, îţi slăbeşte credinţa, deoarece ea este pur umană, pur raţională.
Teologia depăşeşte umanul, depăşeşte raţionalul. Cu gândirea filosofică mergi până la un punct, până la o limită, de aici încolo nu mai ai nici o resursă de a extrapola, rămâi suspendat undeva, rămâi neputincios, şi totuşi, din orgoliu, nu cedezi. Dar cu teologia extrapolezi în divinitate. Un teolog se apropie de Dumnezeu, aşa cum se apropie două persoane una de alta. Imposibilul devine posibil, „totul este cu putinţă celui ce crede”, spune Mântuitorul Hristos (Marcu 9, 23).
Sfinţii, teologi prin excelenţă, au ajuns să vadă cele spuse de Mântuitorul Iisus Hristos: „De veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia mută-te şi se va muta” (Matei 17, 20). Această credinţă mică, cel puţin cât un grăunte de muştar, dacă o vom avea, vom deveni adevăraţi teologi.
Mulţi oameni, căutători sinceri de adevăr, au ajuns prin filosofie la teologie, la cunoaşterea lui Dumnezeu. Acest lucru este bun, însă nu este recomandat ca regulă generală, deoarece fiecare om ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu, la adevărata teologie, prin diferite mijloace şi pe diferite căi, dar calea cea mai sigură este cea pe care o recomandă Biserica.
(Protosinghelul Ioachim Pârvulescu, Cele trei mari mistere vizibile şi incontestabile din Biserica Ortodoxă, Editura Amacona, 1997, pp. 89-90)

A nu se confunda , smerenia cu prostia !
Ai dreptate , Seraphim :)

Cel mai probabil ortodoxia va rămâne doar un izvor de înțelepciune,caci viitorul stă in mișcările harismatice.Care dealfel sunt asimilate de Biserica Catolică.Cu rigiditatea specifică administratiei ortodoxe,e greu sa îmbrățișezi lumea,dar e si mai greu să o păstrezi.

Traita in viata de zi cu zi, sub toate aspectele.

Poate miscarile harismatice sunt o noutate pentru tine.
Gresit, au decenii la activi si nu au luat proportii cine stie ce.

Nu au fost "asimilate" de BRC, au contaminat BRC ci au fost tolerate pentru a nu produce schisma - chestie care n-a picat prea bine catolicului traditional(ist).

Daca ai repere, nu poti "imbratisa" orice. Daca o faci, iti piezi tu insuti reperele. Si tu ar trebui sa stii cel mai bine asta.

Au chiar milenii la activ,dar pe vremea aia nu puteau rezista ca le dadeau direct foc :)

Milenii de cand? De la samanism incoace?
Apropo, acum mai trag fumuri pe nas sau au ramas doar la incantatii?

Dacă iti faci regresul incarnarilor tale anterioare,ipotetic sa zicem,ce functii ai fi avut?

Esti amuzant. Infantil, dar amuzant.

"Regresul vieților anterioare"? Seraphime, mai scutură spiritul acela, să cadă picătura aia odată! :24::24::24:

"Roaga-te cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie", spunea arhim. Teofil Părăian..
Daca inainte nu te puteai ruga deloc si acum ai inceput sa faci exercitiu spiritual pe Tatal Nostru, e f ok...Evident ca inaintezi si nu regresezi...In curand ai sa ajungi sa te rogi cum trebuie..:)

Este de apreciat ca omul e inca pe baricade chiar daca pronosticul, omeneste vorbind, arata sumbru.

Alin, ce ciudățenie de formulare e asta cu "exercitiu spiritual pe rugăciunea Domnului"? Ai văzut în evanghelii pe Domnul Iisus făcînd așa ceva?! Nici sfinții catolici medievali, cu excepția lui Ignațiu de Loyola și a Ordinului ce i-a urmat, chiar dacă vedeau actul sfînt al rugăciunii ușor diferit d.p.d.v. practic de cum îl vede ortodoxia, nu făceau asta.

De fapt a preluat exprimarea de la catolici: http://www.iezuiti.ro/eticheta/exercitii-spirituale/

Păi chiar a afirmat că cel mai bine se regăseşte în greco-catolicism.

Tot e mai bine decat link -ul cu site -ul ala satanist.

Omul e in cautari, dar din pacate de sus in jos nu invers.

E un risc care ne pandeste pe toti, cand nu apreciezi si pui in practica ceea ce ti s-a dat, mai ales moca, poti sa pierzi tot.

Sa nu cerem prea multe in faza care e acum, e bine ca spune totusi "Tatal nostru" si nu recita sutre budhiste.

Paradoxul este ca "exercitiul" a venit din sfatul unui preot ortodox,trecut la greco-catolicism.Acum are peste 70 de ani si e monah la o mănăstire din maramureș.Deci nu ma povatuiesc chiar singur. :)