Parintii sunt impotriva relatiei. Ajutor!
 

Buna seara.

Nici nu stiu cum ce sa incep ..sunt disperat. Am o relatie cu o fata de 6 luni de zile . Simt ca e singura care ma poate face fericit , o iubesc din tot sufletul , o ador pur si simplu. Si ea simte la fel pentru mine , mi-a demonstrat-o de nenumarate ori ! Dar parintii mei nu au fost si nu vor fi de acord cu relatia asta niciodata. Am avut discutii cu ei , au cunoscut-o pe fata , totul a fost bine ,pana cand au aflat adevarata origine a ei. Este, ca sa zic asa, jumatate tiganca. Pe mine nu ma deranjeaza cu absolut nimic lucrul acesta , o iubesc si o pretuiesc indiferent de origini, insa parintii mei nu accepta asta. Ma obliga sa ma despart de ea. Au spus ca nu vor accepta niciodata aceasta relatie ,deoarece nu vor ca in viitor sa ma evite pe strada cand sunt cu ea ,nu vor sa traiasca cu retineri fata de mine si de familia pe care o voi avea cu ea. Nu stiu cum sa fac, nu vreau sa ma despart deloc de fata asta.Am nevoie de niste sfaturi ,va rog.

dar voi cati ani aveti ?

Eu 22 de ani , ea 20 .

Trebuie sa-i pui pe parintii tai la punct. Esti singurul care poate face asta.

Esti dependent financiar de ei?

Și "relația" asta la ce vrei tu să ducă?

...la fericire...

In mare parte da. Am un job part-time , dar nu imi permit momentan sa ma descurc cu banii pe care ii iau de acolo; asa ca mai apelez si la ei .

Ai indepedenta financiara, iti faci propriile alegeri, daca nu ai, nasol, solutii magice nu exista.

Da , "nasol". . .

In primul, motivul adus de parintii dumneavoastra pentru a nu fi de acord cu aceasta relatie, mi se pare neintemeiat!
Asadar, daca intradevar intre dumneavoastra si aceea fata exista acele sentimente pe care le descrieti dumneavoastra, atunci evident ca este normal sa ramaneti impreuna si sa va continuati aceea relatie. Dar trebuie sa va ganditi foarte bine si sa fiti ferm convins ca doriti ca aceasta relatie sa duca spre o casatorie si întemeierea unei familii.
Stiu ca din pacate multi tineri , mai ales in adolescenta, confunda atractia fizica cu dragostea. Insa din modul cum ati descris dumneavoastra situatia, din fericire, nu cred ca e cazul de asa ceva.

In privinta parintilor dumneavoastra, incercati sa le explicati cu calm si responsabilitate ceea ce simtiti pentru fata respectiva.

In privinta partii de stabilitatea financiara, am inteles ca aveti 22 de ani. Deci cred ca la aceasta varsta stiti cam in ce domeniu de activitate v-ar place sa lucrati, spre ce meserie aveti atractie si inclinatii.
Acum depinde ce forma de calificare profesionala ati urmat (scoala profesionala, liceu industrial, alte cursuri de calificare profesionala) sau urmati (liceu teoretic si apoi facultate). In functie de asta, cautati sa gasiti un serviciu stabil si full-time in domeniul respectiv de activitate.

"Omnia vincit amor", in trad "Dragostea adevarata invinge orice obstacol"...
Daca intr-adevar ea e aleasa, lupta pentru ea.Cine se opune mai mult :mama sau tata?Instinctul imi spune ca mama, de obicei mamele de baieti sunt f aprige..la fel cum, in cazul fiicelor, tatii sunt cei mai severi...
Incearca sa privesti situatia prin ochii ei totusi..Esti tanar, la inceput de drum si meriti ce-i mai bun in viata..Evident,iubita ta actuala nu reprezinta nici pe departe ceea ce considera ea ca fiind "cel mai bun" pt tine...Orice parinte nu urmareste decat interesul propriului sau copil si incearca sa-l protejeze...Toate astea pentru ca ei te iubesc!
Pe de alta parte, ai ajuns la o varsta la care poti lua propriile tale decizii, fie ele ele bune sau rele.Poarta o discutie cat mai calda si sincera cu parintii tai, eventual cu mama...
Intreab-o cum se simtea cand era tanara si indragostita lulea de tatal tau, cum il considera pe el maximul de "cel mai bun " in viata...Cat de fericita era in prezenta lui si neimplinita cand nu era langa ea...
Cum s-ar fi simtit daca ar fi fost obligata sa renunte la iubirea vietii sale din cauza parintilor? Romeo si Julieta este poveste care nu s-a nascut in sec.21...Si totusi, sunt si indragostiti care au reusit!

Cred ca adevarata problema a celor din familia ta e exact ce ai zis, ca e pe jumatate tziganca, si cu asta ai zis totul. Cand auzi de o posibila rudenie cu aceasta etnie la care nu da pe dinafara harnicia si cinstea, te cam trec fiori pe sira spinarii. Isi si imagineaza viitorul: sa devina cuscri, sa vina pe la voi in vizite, intalniri la evenimente de familie .... brrrr. Eu le dau dreptate parintilor, chiar daca ma critica tot forumul de aici. :)
Dar poate te grabesti si tu, nu aveti decat 6 luni de prietenie, stai sa mai vezi cum merge treaba.

Dap, descriere perfecta pentru romi... cum ar fi Ion Voicu sau.. aparent... Charlie Chaplin

Este adevarat ca in general, pe plan social, tiganii au creat si creeaza mari probleme, multi dintre ei fiind implicati in grave activitati infractionale (furturi, talharii, violuri, proxenetism, scandaluri, etc) si este adevarat ca multi din ei nu vor sa munceasca, sunt lenesi, puturosi, nu respecta normele de convietuire sociala, etc.

Insa in cazul de fata, daca dumneavoastra simtiti ceea ce spuneti fata de fata respectiva si reciproc, atunci , indiferent ce spun parintii dumneavoastra, trebuie si este normal sa ramaneti impreuna cu ea.
Ati discutat si aspectele concrete ale acestei relatii- unde veti locui impreuna, cum si unde veti aveea amândoi un serviciu stabil full-time, etc ?

Serios? Pe ea ai cunoscut-o? Pe parintii ei? Telepatic, sau cum?

Romani nu sunt prosti, hoti, curvari, nesimtiti, etc?

Judeci superficial? Si altii au sa te judece superficial si ai sa suporti consecintele.

Si demonul iubirii nu va va mai bantui. Aaaamin!

Particularitati ale vietii de cuplu in Romania:
http://www.trilulilu.ro/doar-in-roma...ref=home_small

Eu am zis in sensul ca pentru a va putea intemeia o familie si a locui impreuna cu fata respectiva (in conditiile in care sentimentele reciproce sunt destul de clare si puternice, asa cum a descris initiatorul topicului), trebuie sa va puteti intretine voi doi, si sa nu depindeti financiar de parinti.
Ori pentru asta evident trebuie un serviciu stabil, full-time.

:) e doar parerea mea, n-am dat cu parul! Dar nici o problema, sa vina toata satra la usa lor ... (sau a dvs daca le tineti partea ...). Prefer sa fiu judecata superficial sau rasista cand e vorba de specia asta si sa suport consecintele :))

Le suporti pentru ca acum nu ai parte de ele, dar cand ai sa ai parte de ele (cele ale unei judecati pripite si superficiale, in general) n-ai sa le mai suporti cu atata veselie.

Sau poate cine stie, sa-ti aduci aminte de vorbele de acum, poate au sa te inveseleasca si atunci.

Aici am vorbit strict o posibila relatie de rudenie cu acestia ... Pana la urma fiecare alege pentru el ce vrea.
Dar pana una alta, tanarul nu ne-a spus ce fel de relatie doreste.

Tot judecata pripita este.

Asa cum cineva te poate judeca gresit pe tine dupa cum te imbraci, ce inaltime ai, daca le place sau nu de fatza ta, cum iti sta parul, dimensiunea "accesoriilor", ce masina au (sau nu) parintii, ce meserie ai, ce venit lunar, o vorba aruncata in graba.... si lista poate continua pana in josul paginii.

Nu uita să-i mărturiseşti atitudinea asta duhovnicului la spovedanie. După canoanele vechi, vreo doi ani ar trebui să asculţi slujba din tinda bisericii şi din Hristos să mai guşti la împărtăşanie abia când începi să te vindeci de egotismul tău extrem.

N-au decat sa ma judece.
Cat depre judecata pripita in prinvinta strict a subiectului discutat, eu nu inteleg care e problema, vreti sa judecam toti in acelasi mod? Omul a venit sa intrebe, fiecare si-a spus o parere. Eu mi-am spus-o pe a mea. Ramane ca el sa hotarasca cu mintea lui.

No comment.
Mie imi place lucrurilor sa le spun pe nume, asta deranjeaza azi, iar ipocrizia niciodata nu mi-a placut.

Că ne judecă ceilalţi pe noi ca persoane, nu-i mare tragedie, în cea mai mare parte o merităm, dar când te dai creştin-ortodox "practicant", cu frecventarea obligaţiilor religioase la zi, ocara cade asupra lui Hristos.

haha..era sa ma inec cu cafeaua, urmarind linkul tau...Unde ti-e ochiul de indragostit, domnule pterodactil?
Stii cum se spune.."beauty lies in the eyes in the beholder"...cineva asa ca mine a vazut dragoste si grija cand biata femeia il cara cu roaba pe sotiorul in stare de ebrietate.L-a cules de pe jos si-l ducea acasa...asta da romantism :)
Cate cupluri se pot lauda cu asa romantism dupa atatia ani de mariaj, chiar cand conditiile de viata sunt grele,mai intervine si alcoolul...:)
Ma intreb daca la ei s-au opus parintii....:)

Iată o altă perspectivă a problemei....

https://www.youtube.com/watch?v=N8awtNaOGRM

Mai nasol cand se trezeste din betie si urmeaza bataia.. :)
Ala da romantism daca n-ar fi co-dependenta.

Nu-ti place ipocriza (un cuvant care de fapt ascunde o judecata pripita si gura sloboda) dar iti place judecata superficiala si dispretul in baza ei.

Ipocrizie inseamna mai degraba sa-ti ascunzi un defect de caracter in spatele unor aparente valori (lipsa ipocriziei).

Problema e ca chestiuni duhovnicesti nu e valabila aia cu "gusturile nu se discuta", normele morale sunt aceleasi pentru toti.

Ok, poti sa spui "am o judecata pripita si o gura sloboda mi-e foarte greu sa ma abtin dar incerc" - la asta se poate spune cu adevarat "lipsa de ipocrizie" (presupunand ca incerci totusi).

Impresionant filmuletul...Pe mine ca mama, m-a miscat...

Ideea e cine pe cine "alinta" cu parul..sau poate fac cu randul, ca asa-i echitabil intr-un cuplu..:)

Fugi, bre, d-aici! Se vede ca nu esti (inca) pentru casatorie.
Uite care-i treaba, ca sa nu zici ca iti sunt inamic:
1) daca iti e frica sa sari, degeaba aduni masuri de siguranta; frica bate proviziile!
2) a trai inseamna a-ti asuma un risc mortal; de ce? pentru ca toti murim;
3) iubirea paralizeaza paralizia;
4) io n-am avut serviciu nici cand m-am insurat, nici cand m-am insurat iarasi, nici cand m-am insurat ultima data; si totusi am trait, am iubit, am facut copii, am scris carti, petitii, jurnale, testamentu, poezii etc. Ba chiar am gasit resurse ca sa si mor, de cateva ori (multe!) si sa ma las inviat si asa mai departe.
Parerea mea de onctofil: traieste, inainte sa imbatranesti! Lasa pe ratati si pe retardati sa faca pe inteleptii. Tu, deocamdata, traieste!
Cum?
Amintindu-ti si crezind pur si simplu ca fiecare fir de par din cap iti e numarat. De mine, desigur, ca doar nu de Bunul Dumnezeu, Proniatorul...:)
Abandoneaza-te, deci, vietii! Te va rasplati, cu bune si cu rele, precum numai ea stie.
Sau nu te lasa tati, in memoria ta?....

Doamne...pentru prima oara in viata intalnesc un om mai "idealist"ca mine..ceea ce-i lucru rar, crede-ma...Ce pot sa zic decat ca ai ilustra cu succes "carpe diem-ul" latin!
Este super ok sa traiesti cu capul in nori dar e bine sa ai picioarele pe pamant...si sa mai ai si niste garantii materiale, cat de cat.In sensul ca, daca tot te-ai hotarat sa zbori, ia-ti macar o parasuta cu tine..chestie de bun simt..:)
Multe relatii promitatoare la inceput, ajung sa se rupa din cauza unor "nimicuri" materiale, din cauza tensiunilor si neintelegerilor acumulate..Si uite asa, incetul cu incetul, dispare dragostea...
Nu spun ca banul aduce fericirea dar in mod sigur o intretine...E securizant "pamantul stabil" de sub picioare si-ti permite sa visezi mai departe...

Eu sunt intru totul de acord cu ideea ca doi oameni care sunt legati de sentimente autentice puternice si vor sa fie impreuna toata viata, este normal sa ramana impreuna , indiferent de greutatile intalnite in viata (inclusiv cele de ordin material) si ca numai impreuna trebuie sa depaseasca orice greutati si neintelegeri s-ar ivi.

Insa spuneam de faptul ca, atunci când se pune problema casatoriei, traiului sub accelasi acoperis, formarii unei familii, a aveea copii, evident ca trebuie sa existe si o sursa stabila de venit- deci amândoi sa aibă un serviciu stabil, full-time.
Nu ma refer la lucruri extravagante si lux (masini, vile, toalete scumpe, bijuterii, etc), ci la lucrurile necesare pentru un trai decent.

"e normal", "trebuie" .... :21:

Ma tem ca nu tocmai asta am vrut sa spun, Trandafirule...:)
Nu, nici pomeneala de asta. Iarta-ma, incercam sa transmit alt mesaj...

Lasa frate, ca are Domnul grija de toate!
Tu n-auzi ce zice? "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu..."....
Iarasi iti spun ca mai an: lasa viata sa curga, nu mai pune boii inaintea carului!

Acum intradevar, cel mai important este ajutorul Lui Dumnezeu!

Insa ce te faci când vine factura la gaz metan sau la lumina iarna si trebuie sa cauti cu lanterna (nu cu lumanarea) bani sa o platesti ?
Sau când apar si copii, si numai unul din soti se duce la munca, si la copii trebuie atatea (începând de la pampersi la haine, vacinuri, doctori, iar apoi taxe la cresa, gradinita, camin, etc) ?

Sau cum v-at simti dumneavoastra ca barbat daca s-ar intampla sa nu va gasiti un timp mai indelungat serviciu si ar munci numai sotia ?

Bun, eu inteleg sa fim romantici, sa spunem ca iubirea adevarata invinge orice greutati (si asa si este), insa traiul in comun, o familie si apoi copii presupune si niste aspecte practice la care trebuie sa ne gândim.

Inteleg parintii de ce nu sunt de acord.
Pe aceasta etnie o toleram, nu le zicem nimic, nu ii asuprim.
Sa inteleg ca la intrebarea daca "V-ati inrudi cu acestia?" raspunsul este "Da"?
O zi frumoasa!