Dumnezeu te iubeste
 

Se poate spune ca Dumnezeu ti-a dat sa suferi pentru ca te iubeste?

Suferința este curmată de lipsa dorințelor,zicea Sidharta Guatama.Nu te mai atașa de nimic,nu mai iubi condiționat,amorteste-ți receptorii dureri fizice,fii insensibil,ignorant,insiferent la ce e in jurul tau si poate nu vei mai suferii.Sau încearcă nebunia iubirii totale,a izolarii totale,a cautarii unirii cu Ființa.Alte cai sa umpli golul,acea durere ...

cand Dumnezeu l-a creeat pe om (barbat si femeie) la asaezat in gradina Edenului ca sa fie fericit si sa se bucure de iubirea lui Dumnezeu. Nu la pus la nici o munca istovitoare care sa-i provoace suferinta si boli. Omul, de bunavoie, a ales sa nu asculte de Dumnezeu, cu toate ca stia ce repercursiuni ar avea daca ar fi ales neascultarea: "A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!" (Geneza 2: 16-17)

Nu pentru ca te iubeste ( El nu poate sa nu te iubeasca, caci altfel S-ar nega pe Sine), ci pentru ca tu Il iubesti.
Cu cat Il iubesti mai mult cu atat vei suporta mai multe si vei fi vesnic fericit.

Sigur ca da
 

Dumnezeu, din atata iubire pentru oameni, cauta calea perfecta de a ne invata lectii de viata esentiale pentru mantuirea noastra si a celor din jur. Insa uneori, aceste cai, datorita orbirii noastre sufletesti, inseamna suferinta. Uneori atat suferinta incat crezi ca viata ta se sfarseste, dar adevarul este ca tocmai atunci incepe daca stai sa analizezi un pic si incepi sa deschizi ochii sufletului. Intr-o suferinta nu este doar plata pacatelor, este si o lectie de invatat daca ai inima sa o inveti.
Ia seama la viata ta si vezi ce poti invata din suferinta prezentului si ai sa constati ca vei renasti din nou impreuna si langa Hristos.
Maica Domnului cu tine!

Volumul "Bucuria lacrimii", apartinand preotului Matei Popovici şi apărut la editura Renaşterea in anul 2010 raspunde foarte frumos la aceasta intrebare, daca Dumnezeu ne iubeste.
E o culegere de predici de la inmormantari, iar la cuprins sunt enumerati reprezentanti ai categoriior de oameni pe care parintele i-a condus pe ultimul drum: o mama, un sot, un copil, o bunica, o tanara, un tanar si daca nu ma insel, este si o opinie legata de sinucidere. E o carte plina de explicatii si alinare, deloc sumbra sau sinistra si care ii creste cititorului increderea ca totul are sens si se intampla dupa voia lui Dumnezeu.

Pe mine personal, Dumnezeu m-a iubit foarte mult, chiar si atunci cand nu i-am acordat atentia mea si chiar si atunci cand m-am intristat ca mi-e prea grea crucea. Dar El mereu m-a iubit si a raspuns la rugaciunile mele in cele trei moduri pe care le-am citit undeva:
"1-Da;
2-Nu acum sau
3-Am ceva mai bun pentru tine."
Asta pana cand am invatat sa spun : "Uite Doamne cu ce ma confrunt si mai departe, faca-se voia Ta, pe care da-mi te rog seninatatea s-o accept".

Se poate spune ca Dumnezeu ne lasa sa suferim pentru ca ne iubeste.

Se poate spune ca Dumnezeu ne pedepseste.

Se poate spune ca Dumnezeu nu are nicio legatura cu suferinta noastra, care este pur si simplu consecinta deciziilor si faptelor noastre (sau cauze externe - de exemplu Lucifer - Adam).

Se poate spune ca Dumnezeu sufera impreuna cu noi.

Se poate spune orice.

Omul este cel ce alege perspectiva prin care interpreteaza ceea ce i se intampla. Alege sa creada.

Sidharta Buddha a spus nu mai fim patimasi (tanha - sete [de lume/simturi] patima), nu a spus sa nu dorim nimic.

Silence the angry man with love.
Silence the ill-natured man with kindness.
Silence the miser with generosity.
Silence the liar with truth.

-Buddha-

Hristos a spus acelasi lucru.

Pai tocmai ca al treilea adevar nobil consta in anihilarea dorintei,in special al celor trei dorinte : plăcerile simțurilor,sexul și dorința morții.Și budismului nu are un pro,la ei există non-sine,impermanenta etc.Nu există o veșnicie a sufletului,el fiind supus la o permanentă transmigrare alături de bagajul karmic preluat din viețile anterioare,până la atingerea iluminări care bu e altceva decât nirrvana,vidul total,iar Hristos a spus chiar contrariul.De fapt retrag cele spuse,nu eu sunt specialistul in budism aici :)

Cine te-a invatat ca budhismul distruge fiinta, ca o neantizeaza, o invalideaza?
Ca ii anihileaza afectul, ca o transforma in nimic?
Cred ca cineva care, cu siguranta, nu a inteles miezul acestei religii.
Nu a inteles sensul profund al vacuitatii, al uniunii sale indestructibile cu extazul mistic al dragostei.

Am reformulat mai sus o atitudine mai corecta.Ortodocșii m-au învățat asta.:)Eu chiar sinpatizez budismul,e drept ca nu il cunosc decât superficial,însă nici nu prea am avut prin cine.Eu admir mai degrabă confucianismul și zenul,care e un derivat al budismului adoptat de japonezi prin maestrul dogen.Dar rămân la fascinația hinduismului,care e mult mai interesant pentru mine.

Al Treilea Adevar Nobil - afirma ca starea de completa despatimire exista, este reala si nu doar atat, ea este accesibila omului - Incetarea Patimii - True Cessation.

In crestinism, si Iisus Hristos enunta Al Treilea Adevar Nobil- sub alta forma, insa intelesul este identic: Fiti Perfecti precum Tatal vostru din ceruri este Perfect. Este un indemn catre realizarea Perfectiunii Spirituale, dezvaluita ca posibilitate, nu ca imposibilitate. Perfectiunea inteleasa ca puritate desavarsita - prin despatimire completa.

Al patrulea Adevar Nobil - True Path - dezvaluie cum poate fi realizata despatimirea - ce virtuti trebuie cultivate. Cum tanha (volitia patimasa) se transforma in chanda (volitie virtuoasa - evlavie patrunzatoare).


Cat de diferit suna de ceea ce ai afirmat. Insa multi ar putea intelege, din cele afirmate de tine, ca budhismul "consta in anihilarea dorintei".

Lasă ca le spun la ăia de pe wikipedia că dezinformeaza si denatureaza budismul.:)Bine Florin,nu te contrazic,nu o să mă dezlantui doar de dragul orgoliului,deși as vrea.

Ni se potriveste ceea ce ne face mai buni cu cei din jurul nostru, mai darnici, mai omenosi si iertatori.

Acestia sunt markerii de baza.

Iti doresc sa gasesti ceea ce cauti - true passionate love...

Din iubire pentru noi, Hristos a acceptat o misiune divina extrem de dificila. Si-a asumat aceasta misiune si nu a avut resentimente nici chiar cand era pe cruce. Intr-un fel, ne-a pregatit si pe noi sa ne asumam crucea vietii si sa primim cu multumire tot ce ne da Dumnezeu: bucurii si necazuri.

Oare Dumnezeu-Tatal nu-Si iubea Fiul? Pedagogia divina are rolul ei. Despre altii e bine sa spunem ca sufera spre slava lui Dumnezeu. Spunand asa, evitam sa judecam persoanele respective. Despre noi insine, putem spune ca suferim pentru inteleptire, pentru iertarea pacatelor.

Cand ai un copil care nu intelege ca nu e bine sa se joace cu butoanele de la aragaz, il mai si certi. Ba il poti si pedepsi, daca se arata indaratnic...Se poate spune ca mama care procedeaza astfel nu-si iubeste copilul? Nu, caci il pedepseste cu dragoste, din dorinta de a-l proteja de ceva grav. Asadar, sa rabdam necazurile si sa cautam sa ne pastram pacea sufleteasca. Undeva precis exista cineva care sufera mai mult ca noi.

M-ați atins aici,și drept urmare vă mulțumesc.Sunteți un om care știe sa foloseasca cuvintele pentru a patrunde fără a răni,chiar dimpotriva.