Un sfat, va rog!
 

Sotul meu treptat a deprins patima jocurilor de noroc, si a betiei. De multe ori a regretat iar eu l-am iertat si chiar imi pare rau pentru neputinta lui. Pierde multi bani, avem datorii. Am vorbit cu el, acum spune ceva...dupa aia uita si o ia de la capat. Lucrul asta se intampla de cativa ani buni de acuma.... Parca nu mai am rabdare, nu stiu ce pot face. M-am mai rugat pentru el, e adevarat nu am staruit des dar cred ca numai bunul Dumnezeu poate sa-l scoata din suferinta. Sa ne scoata pe amandoi.
Nu stiu cum sa o iau, Domnul ingaduie toate astea ca sa imi platesc pacatele? asta sa fie crucea pe care o am de dus... Am simtit ca m-a intarit de multe ori si am trecut peste.
Cateodata ma gandesc ca poate ma vait prea mult, ca sunt multe alte cazuri mult mai grave ...

Roaga-te sa fie eliberat de aceste patimi, simtind ca in adancul tau tu esti el.

Daca simti si Puterea Lui Dumnezeu, ar trebui sa fie usor - pentru ca nimic nu i se poate opune.

Multumesc pentru raspuns.

Dumnezeu sa fie cu tine si prin tine cu el.

Sotul tau joaca, pe scena vietii, la vedere, ceea ce esti tu in ascuns.
Nu pe el sa il plangi, ci mai intai pe tine.
Cum stai cu mandria si cu neascultarea, femeie?
Dar cu nerusinarea si cu ipocrizia?
P.S. Alinutzica nu e nume de sotie crestina. Te las pe tine sa constientizezi ce fel de nume ti-ai scos singura la vedere.

Ce ai cu biata femeie? Cred ca ea cauta solutii nu acuze.

Tocmai i-am aratat pe unde ar putea gasi. Ca unul care e in masura sa faca asta.

Dar tu ce treaba ai cu chestiile astea? Ai vreo experienta concreta, asumata si inteleasa, lucrata cu vreun folos, in problema (foarte serioasa si grava) ridicata de doamna?
Esti sot de femeie alcoolica? Sau poate esti, cumva, alcoolic?
Daca nu, fa bine si vezi-ti de ale tale, de cele la care ai caderea sa te pronunti. Nu de alta, dar in astfel de probleme bagatorii in seama nu aduc nici un folos.

In ultimii 10-15 ani, de cand am inceput sa am o oarecare dependenta de alcool (foarte serioasa intr-o anumita perioada), am auzit multe (prejudecati) pe tema asta.

Din nefericire, majoritatea celor care convietuiesc cu un dependent (alcool, diverse droguri, jocuri de noroc etc.) stiu sa faca bine un singur lucru: sa se vaite de nenorocirea "cu care i-a lovit Dumnezeu". Ei (sau ele) se cred nedreptatiti, in fond, de Bunul Dumnezeu. Altminteri, ei/ele sunt nevinovati, inocenti, buni, curati, adevarati credinciosi etc. Doar celalalt (sau cealalta) "sunt de vina" pentru tot, sunt "bolnavi" si "stricati".
Si, colac peste pupaza, vin unii cu autoritate si le confirma ca asa e. Codependentii "nu au nici o vina" DAAAAR TREBUIE sa poarte crucea (nu-i asa?) si sa duca pe "nenorocit" sau "nenorocita" in spate... Iar Dumnezeu ii va rasplati pentru asta, desigur...

Si totusi, exista oameni care vin si spun:
Dar tu, care vii aici si te plangi, tu cum stai?
Daca sotul sau sotia fac aia sau cealalta, tu ce faci in schimb? Cum participi tu la nefericirea celuilalt? Care e rolul tau, de fapt?
Intrucat, atunci cand doi oameni traiesc impreuna, ca sot si sotie, ceea ce se intampla cu unul e si cu participarea celuilalt. Mai mult sau mai putin evident, viata unuia se impleteste cu a celuilalt si nu se mai poate spune ca problema ar fi doar a unuia. E a ambilor!

In privinta alcoolismului, se cunoaste de multa vreme, in toate tarile din lume unde exista macar un sediu AA si AlaNon, ca alcoolismul (sau alte dependente ale) unuia dintre soti este intretinut de celalalt. Ramane doar ca partenerul de viata care nu are comportamentul adictiv sa isi dea seama de asta si sa se alature in terapie.

Asa se face ca si la noi in tara, de vreo trei decenii, pentru solutionarea alcoolismului cel care consuma poate merge la AA (simultan cu alte forme de tratament - medical, psihologic, duhovnicesc) iar partenerul de viata poate frecventa AlaNon.
In AlaNon, femeia codependenta (cum e cazul aici) invata sa descopere rolul nefast pe care il are in viata sotului ei, precum si calea de a invata un altfel de viata in relatie - una sanatoasa, in acord cu poruncile lui Dumnezeu.

Ce se stie despre portretul robot al unei femei de alcoolic? Se stiu multe si, pentru ca e bine ca fiecare sa isi dea seama de ale sale, voi enumera doar cateva insusiri foarte generale:
- este mandra, infumurata, chiar daca nu pare a fi asa (mastile ei sunt foarte bine elaborate) ori chiar daca nu isi da seama de asta; insa, dupa ce isi insuseste o noua si patrunzatoare grila de lectura a propriei personalitati, de obicei are loc o trezire a constiintei de sine si o indreptare fericita;
- are nevoie adinca, mai rar constientizata, de un partener "cu probleme"; din nenorocire, asa a invatat (nu neaparat din voia ei) de timpuriu sa isi mentina stima de sine - pe seama nenorocirii altuia; a deprins acest mecanism pervers de la o persoana semnificativa din anturajul ei, mai demult, in copilarie si adolescenta;
- vrea sa fie servita, pretuita, gratificata mereu si, nazuroasa in adincul ei, nu misca un deget in directia adevaratelor probleme de care e si ea responsabila; ignora asta cu o inocenta deplina;
- are modele distructive in arborele genealogic si intre persoanele feminine care ii servesc de "indrumator"; din pacate nu priveste critic in lumea pe care de fapt o pretuieste, o adora chiar;
- are un apetit nesanatos pentru suferinta; ea prefera sa sufere pasiv decat sa cheltuiasca (emotional) activ in travaliul schimbarii/imbunatatirii de sine;
- nu crede in alt drum decat in acesta pe care il urmeaza (desi se plange de el); in general e o persoana cu "gandire negativa" - nu e centrata pe actiune constructiva, ci pe contemplarea necazurilor si se asteapta mereu la rau; nu da credit binelui si frumosului, desi le admira; scotomizeaza raul, desconsidera posibilitatile reale pentru bine si implinire de sine si de ceilalti;
- traieste "autoprofetia implinita"; face inconstient tot ce poate pentru a se produce catastrofa, apoi zice "stiam eu!"; asta e tot parte din functionarea gandirii negative care o domina.

Din pacate, desi in AA sunt cateva mii de persoane care beneficiaza de program in Romania, majoritatea cu o imbunatatire considerabila (uneori minunata, miraculoasa) a vietii, in Alanon nu gasim mai mult de 100 de suflete. Asta spune ceva!

Si inca un lucru, confirmat de mai multi preoti pe care ii cunosc: astfel de femei nu vin la spovedanie sa se centreze pe pacatele lor, ci sa se planga de greutatile pe care le traiesc cu un sot alcoolic.
Mai are vreun rost sa pierdem vremea pe tema asta?

*

Sa aiba grija femeia ca alcoolismul sotului e cel putin si al ei. Doar forma de manifestare difera.
Diavolul alcoolismului prea rar ataca oameni singuri, necasatoriti. De obicei se napusteste asupra familiilor. Apoi, da, ramane cu fiecare in parte, rupt din familie, si nu il lasa pana nu il omoara. Desi sunt si cazuri in care unii au scapat de diverse adictii tocmai dupa ce si-au parasit nevasta (sau sotul). Nu este, insa, cea mai buna solutie. Fericit ar fi ca amandoi oamenii, sot si sotie, sa isi recunaosca boala comuna si sa se ajute pentru a o depasi impreuna. Acest lucru este cu adevarat posibil si plin de roade frumoase.

P.S. Programul cel mai eficient, din cate sunt cunoscute in lume, pentru tratamentul alcoolismului, se numeste "Programul in 12 pasi". Este un program de trezire spirituala si de invatare a unui nou mod de a trai - anume, fara bautura.
Daca doamna voieste un sot care sa nu mai bea distructiv si sa nu mai joace, tot ce are de facut este sa mearga la AA si sa isi expuna acolo (nu aici!) situatia.
Va fi indrumata spre Alanon, unde sunt alte femei codependente (uneori vin si barbati, codependenti) care, sprijinindu-se reciproc, isi impartasesc experienta de viata si solutiile; totodata va fi informata despre ajutorul pe care il poate primi sotul daca este de acord sa vina la AA.
O cale de a contacta AA este aceasta:
http://www.alcooliciianonimi.ro/inde...contacteaza-aa

Precum un vitel nedeprins, alergând dupa iarba,
ajunge la un loc marginit de prapastii din amândoua partile, la fel se afla sufletul pe care gândurile l-au desfacut pe-ncetul de locul sau.
(Marcu Ascetul)

*

Când mintea, dobândind barbatie în Domnul, desface sufletul de obisnuinte învechite,
atunci inima e chinuita de minte si de patima, ca de niste calai, care o trag încoace si încolo.
(Marcu Ascetul)

Nu ma asteptam la asa un raspuns...nu ma consider credincioasa, un exemplu... Incerc doar pe cat pot sa ma apropii de Dumnezeu. ( Nu am avut din copilarie o educatie religioasa solida)
Poate ai dreptate in unele privinte, chiar daca imi este greu sa le accept. Iti multumesc pentru timpul acordat.

Doamna, eu va sfatuiesc sa recititi cu atentie mesajele mele. Imi asum tot ce v-am spus si precizez ca am facut-o in cunostinta de cauza.
Cel mai important este sa intelegeti ca problema alcoolismului si a altor patimi, odata aparuta in sanul familiei este o problema comuna, nu personala (individuala).
Nu sotul dvs. are probleme, ci amandoi aveti.
Confruntati-va cu rabdare cu ceea ce v-am scris si in scurt timp veti descoperi ca lucrurile sunt asa cum v-am spus. Si pentru ca e vremea Postului, folositi-va de aceasta! Cu cainta si pocainta, cu silire de sine, cu infrangerea inimii. Cu spovedanie serioasa.
Apoi va va fi mult mai bine, atat dvs. cat si sotului.

Eu atat am avut de spus, n-o sa mai revin. Va doresc toate cele bune!

Exista rugaciuni pentru a lupta cu orice patima. Exista sfinti care ne vin in ajutor. Ar fi bine sa va spovediti la acelasi duhovnic cat mai amanuntit. Ca sa avem curajul sa luptam cu patimile altora, trebuie sa ne despatimim noi insine. Ne mantuim unii cu ajutorul altora. Patimile sotului tau te ajuta sa cauti ajutor de la Dumnezeu. Si uite asa, din aproape in aproape, va puteti ajuta unul pe altul sa va mantuiti.

Schimba un pic tactica, fii inventiva, nascoceste niste plecari care sa-l intereseze si pe el. Nu inceta sa-i faci surprize placute. Vezi daca nu are cumva niste probleme de sanatate. Stati cat mai mult timp impreuna.

Te rog extrem de mult incepe un canon de rugaciune.
Eu te-as sfatui sa te rogi Sfantului Spiridon in fiecare zi cateva luni.
Ai sa vezi o schimbare absolut uimitoare.
Si as vrea sa ne spui cum merge canonul de rugaciune.

Imi pare rau ca vad de atatea ori vorbindu-se despre dureri, necazuri dar deloc despre rugaciune.

Am mai citit Acatistul Maicii Domnului - Potirul nesecat. (Izbavitoarea de betie) L-am citit, dar nu ca un canon. Multumesc, am sa incerc sa ma rog zilnic Sf. Spiridon.

Din miile de postari cu care aruncam pe forum cred ca e printre putinele cu adevarat utile si la obiect, mai ales ca nu putine sunt cazurile celor care vin aici sa se planga de comportamentul sotului/sotiei.

Ce pacat, ca de cele mai multe ori "victima" refuza sa-si asume propriile greseli.

Fara asumare lor, orice altceva, rugaciuni, metanii, spovedanii (in care il "spovedeste" pe celalat mai degraba decat pe sine) nu ajuta cu mai nimic.

Este foarte comod, ma gandesc, sa dam vina pe celalalt pentru faptul ca suntem alcoolici.
Probabil ca cel care face asta isi mai micsoreaza din vina in acest fel si creste in proprii ochii.
E mult mai usor sa dam vina pe altii decat sa preluam intreaga responsabilitate.

Tot ce ati scris aici pentru mine este de un absurd care nu poate fi descris, si este inca o dovada a faptului ca barbatii, chiar si intr-o situatie in care sunt vinovati, fac in asa fel incat sa dea vina tot pe femei, ei fiind perfecti sau aproape perfecti, chiar si intr-o situatie de acest gen ei sunt cu fruntea sus, si ies nepatati la suprafata, superioritatea barbateasca, ce mai!

Binenteles ca o femeie batuta, si violata, umilita si cu copiii batuti (in general vorbind, nu neaparat in acest caz) nu este in nici un caz victima, Doamne fereste, victima este tot barbatul, ca fiinta superioara care este. Dar ce este domnule, daca nu victima?
Barbatul ce bea si isi bate nevasta, este provocat, nu, in mod sigur de aceasta, daca nu aduce banii acasa si copiii sufera de foame iar femeia indrazneste sa ridice tonul la el, tot ea este vinovata ca nu il lasa pe minunatul stapan sa isi faca damblaua, asa-i?

Doamna, linistiti-va... Aici se discuta despre altceva. Daca doriti sa aflati, faceti bine si fiti sotie sau sot dependent sau codependent. Si mergeti acolo unde se cerceteaza cu adevarat problemele astea. Apoi, daca ati aflat ceva semnificativ, spuneti si altora, spre folosul lor.
Doar nu mai scrieti, doar asa, ca sa va aflati in treaba, va rog frumos!
Pur si simplu se discuta ceva ce nu intelegeti. Macar aveti putina decenta si nu va mai repeziti asa, cu oistea-n gard...

D-na Aubergine, sa incercam sa nu generalizam...Sunteti plina de patos, ca intotdeauna..Eu am sa expun pctul meu de vedere in toata chestiunea asta..
Barbatul bea...devine alcoolic Intr-adevar nu e alegerea cea mai corecta sa te refugiezi in bautura pt a uita/amana problemele reale....Intrebarea mea este:care sunt cauzele ce-l indeamna sa bea?Credeti ca cineva devine alcoolic din cauza ca-i prea fericit? Va garantez ca nu..Tot asa si cu celelalte adictii..
Orice boala nu devine cronica peste noapte ci inseamna ca are radacini adanci si bine infipte cam de mult timp...Intrebarea pe care o ridica ceilalti forumisti este una de baza:daca partenerul a vazut, a simtit schimbarea de ce nu a facut ceva in tot rastimpul asta...?Poate adictia nu devenea chiar cronica , tratata corespunzator din fasa...
In orice cuplu trebuie sa existe comunicare si ajutor reciproc..si in primul rand intelegere.Daca intr-adevar ne bagam capu-n nisip si speram ca va trece furtuna in scurt timp, riscam in momentul cand intr-adevar ne scoatem capul din nisip, sa vedem ca avem de-a face cu o ditamai tornada...
Asadar, orice problema care apare, chit ca e ea ori el protagonistul principal, trebuie solutionata de amandoi...ca in fond e fericirea amandurora in joc...Nu are nici un sens sa cauti vinovati in loc de solutii constructive!

Nu mai impungeti lumea spre rau, doamna... Ce tot dramatizati aici, scornind vrute si nevrute, cand e vorba despre cu totul altceva?
E vorba despre tratamentul unor maladii severe, spirituale/duhovnicesti, care afecteaza simultan mai multi oameni, intreaga familie si chiar mai mult de atat.
Despre comorbiditate si codependenta e vorba aici, doamna!
Nu e vorba despre obsesiile dvs. pe care le-ati tot etalat, pe diverse fire, fara nici o legatura cu subiectele dezbatute, in ultima luna...

Intelegem, aveti numeroase necazuri, ati fost si sunteti traumatizata. Ne pare rau, sincer.
Totusi, aveti putina rabdare, macar, daca intelegerea si cunostintele, priceperea si implicarea concreta pe subiectul asta va lipsesc.

Mi se pare extrem de nedrept ceea ce faceti voi aici. Si nu ma refer aici la propria persoana, Doamne fereste, ca nu am avut parte de asa ceva, ci la multele cazuri de persoane batute, violentate,in mare parte femei si copii, care nu au nici o vina ca sotul si tatal lor este un iresponsabil cu probleme.

Am cunoscut cazuri in jur de astfel de femei, si spun cu mana pe inima ca nu am vazut vina deloc in ele si chiar daca ar fi avut o parte de vina, sa zicem, ca nu au stiut sa gestioneze problema, tot nu gasesc nici o vina in niste copii nevinovati care au trebuit sa suporte atatea.

Din ce scrieti voi aici, reiese ca un om ajunge sa bea din cauza cuiva, deci, o persoana este de vina pentru ca acel om bea. Nu mi se pare corect sa invinuiti pe altcineva pentru iresponsabilitatea acelui om care bea, oricine ar fi, barbat sau femeie. Responsabilitatea ar trebui sa fie individuala, asa cum mi-ati spus mie sa nu invinuiesc pe preoti cu nimic, nu vad de ce voi invinuiti persoanele batute pentru ca au fost batute.

Se inteleg multe printre randuri.
Daca asta promoveaza organizatia asta, nu am cuvinte.

Ca de obicei, in gandirea ta, perversitatea este la ea acasa.

Nu a spus nimeni ca sunt vinovati copii, dar cand nu ai argumente dar vrei cu orice pret sa impui o idee, scopul scuza mijloacele.

Sunt sigur ca daca erai casatorita si luai sistematic bataie de la sot, aici categoric nu gaseai compasiune, toti intelegeau de ce.

Mai putin tu.

Cu obtuzitatea femeii te mai poti descurca. Cu agresivitatea, la fel.
Dar combinatia dintre cele doua, e fatala.

Nici nu ma astept ca vreo femeie sa gaseasca compasiune pe aici, oricine ar fi ea. Ea nu primeste decat acuze si mustruluieli.
Un barbat, da.

Am inteles perfect ce fel de om sunteti, prin ce ati scris aici. V-ati dat arama pe fata. Genul care acuza exclusiv femeia cand aceasta este batuta.

Nu promoveaza nimeni nimic, intelegeti va rog!
Uitati, ca sa pricepeti cat de gresit sunteti asezata in chestiunea asta, va "suflu" un mic amanunt din programul AA si AlaNon. O fac nu doar in baza catorva mii de ore petrecute (una pe zi) impreuna cu ceilalti membri ai grupurilor, ci si in baza multor lecturi din literatura AA, precum si a altor mii de ore petrecute in privat cu cativa dintre cei mai sporiti (spiritual) dintre oamenii aceia binecuvantati.

Iata, deci: toata activitatea unui mebru AA si AlaNon este centrata pe propria persoana. E o activitate de recuperare sau daca voiti o inviere. Pe cunoasterea nedesavarsirilor proprii si a patternurilor care au dus (direct sau indirect) la dependenta si la un mod de a fi nesanatos, pe repararea (acolo unde mai e posibil) celor faptuite, pe imbunatatirea permanenta a modului de a fi fata de Dumnezeu si de oameni, pe sprijinirea altora care au aceeasi problema (in baza propriilor solutii si imbunatatiri recunoscute de semeni) etc.
Precum puteti sesiza, e vorba de un demers care, din pacate, se pare ca va scapa complet. Anume, despre pocainta. Despre asumarea totala a faptelor personale si despre intrarea in procesul nesfarsit al innoirii mintii si inimii.

Niciodata in AA nu veti auzi vreun cuvant despre altii, despre sotie sau sot, despre "femeie" sau "barbati" etc. Decat daca e un cuvant de recunostinta, de multumire pentru cel sau cea care i-a fost alaturi celui cazut intre talhari, uneori ani in sir!...:( Nu veti auzi critici si reprosuri, desi fiecare a inteles, cu timpul, cum se joaca acest "joc de doi" sau de mai multi (toata familia), numit "alcoolicul" sau "toxicodependentul" sau "jucatorul"....)
Fiecare isi vede cu seriozitate deplina de treaba lui. Unul in AA, celalalt in AlaNOn sau in cabinetele de consiliere sau/si in Biserica.

Cu aceasta, sperind ca sesizati cat sunteti de departe asezata fata de lucruri pe care nu va e dat nici sa le experiati, nici sa le cunoasteti/pricepeti, nici sa le comentati, eu ma opresc aici cu dialogul.
Va doresc toate cele bune,
Dumnezeu sa va aiba in paza Lui!

Deloc.
Si barbatul e vinovat ca nu e un sfant cu rabdare de fier.

La fel si d-voastra!

Barbatul oricum o duce extrem de bine in societatea romaneasca, in general. Aparat de confrati, bine reprezentat in toate domeniile importante,cu femeia la picioarele lui, in marea majoritate a cazurilor, cu o reputatie buna in biserica si in societate, din cand in cand mai avand probleme cu femeile indaratnice care se mai rascoala, dar stiind cum se le puna in mod ferm acolo unde le este locul. Vivat!

Amandoi partenerii sunt vinovati, intradevar. Ar trebui sa existe mai multa comunicare, daruire iar mandria sa lipseasca cat mai mult cu putinta. Pentru asta e nevoie de doi oameni educati si maturi. Sunt cazuri in care unul dintre parteneri sau ambii cresc intr-un mediu plin de violenta, lipsuri, alcoolism ... si asa procedeaza la randul lor.
In cazul meu, el avea probleme cu alcoolul de inainte de casatorie. Si tatal lui avea probleme cu alcoolul. Doar ca tanara si naiva fiind nu am realizat gravitatea problemei. E sotul meu acum, il iubesc...ma iubeste... Sper doar ca bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa ne ajute sa ne curatam de patimi si unul prin celalalt sa ne mantuim.

Gandirea unei femei mature.
Spre deosebire de cea de dinainte..

Modelul patern poate fi, intr-adevar, o complicatie in plus.
Dar sunt oameni care au reusit sa faca pasul pe Cale, in ciuda unui lung sir de oameni cazuti in felurite patimi.
Din neamuri pline de uraciune inaintea lui Dumnezeu au iesit nu de putine ori oameni de isprava, chiar sfinti.
Un exemplu?
Pur si simplu, Mantuitorul nostru, Iisus Hristos! Dumnezeu Intrupat.
Cercetind arborele Lui genealogic, al firii omenesti, dam peste: ucigasi, curve, oameni ai feluritelor faradelegi.
Cu toate acestea, El S-a dovedit Omul Desavarsit. Noul Adam.

Fie-mi ingaduit sa recapitulez ceea ce stim cu totii:

Apostolul Matei enumera in genealogia lui Iisus si nume ale unor stramosi care au facut uraciune inaintea Domnului.
Regele Roboam a rupt regatul lui Israel in doua.
Regele Ioram si-a ucis fratii, neamurile si o parte din capeteniile din Israel pentru a-i opri sa-i ia tronul. Aflam din Scriptura ca "a murit neplans" de catre popor.
Femeile Tamar, Rahav, Rut si Betsheba ("femeia lui Urie") s-au indulcit cu placerile si pacatele trupesti. Ele au conceput prunci traind in pacat.

Dar care e rostul acestei genealogii "patate", una care risca sa ia mintile puritanilor si fatalistilor de pretutindeni?
Ne da o mana de ajutor Apostolul Pavel, care afirma ca Domnul "S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor" (Filipeni 2, 7) pentru a ne mantui. Domnul S-a facut asemenea noua si in ceea ce priveste "mostenirea" ereditara, bagajul de pacate pe care il primim de la parintii si strabunii nostri.
Pentru ce aceasta? Pentru a ne incredinta ca fiecare dintre noi avem posibilitatea reala de a castiga mantuirea si sfinteniea, pentru noi si pentru ceilalti. Indiferent de "povara" cu care am pornit pe drumul vietii.

Dar ce sa faca omul, coplesit de atatea "sugestii" venite din stanga si din dreapta, de sus si de jos, ba chiar si din tot sirul lui de inaintasi rebeli si molatici? Cum sa fii un sot bun, o sotie buna, cand te-ai nascut intre spini si talhari?....
Raspunsul il aflam de la Cel Caruia Ii cerem astazi sa ne ajute in Marele si Sfantul Post al Pastelui.
"...indrazniti! Eu am biruit lumea!" (In, 16,33), porunceste El, in miezul sufletului nostru care a mostenit inclinatiile patimase, rasucind dumnezeieste pumnalul Luminii Logosului in vintrele mortii noastre. Sa-I oferim, asadar, inima si credintele noastre copilaresti, spre strapungere!

Ei, ce sa ii faci daca nu ne-a facut Dumnezeu pe toate barbati, maturi, experimentati, cu capul pe umeri, rationali, a toate cunoscatori.