Nu mai știu cui mă rog
 

Este o problemă ciudată dar am nevoie de ajutor. În 90% din timpul pe care îl petrec la rugăciune simt că nu mă rog ci că doar rostesc cuvinte care dispar în aer, și motivul este pentru că nu știu cui îi vorbesc atunci când mă rog, nu știu pe cine să am în minte atunci când mă rog. Atunci când vorbesc, spre exemplu, știu cui îi vorbesc deoarece am în minte acea persoană, dar pe cine să am în minte atunci când mă rog? Este mai ușor când mă rog Fecioarei Maria sau sfinților fiindcă în mintea mea, rațional, știu cui mă rog, dar când vine vorba despre Dumnezeu este cu totul altceva, îmi apar întrebări de genul: „Cui mă rog acum: Tatălui, Fiului sau Sfântului Duh?”, „Pe cine am în minte atunci când mă rog Tatălui sau Sfântului Duh? Atunci când mă rog lui Hristos am în minte o persoană, adică îmi imaginez cum arăta El pe pământ și mă rog acelei persoane imaginate de mine, dar cu ceilalți doi cum fac?”, sau „În această rugăciune scrie: „Să ne rugăm lui Dumnezeu”, dar, ce înseamnă „Dumnezeu”? Tatăl, Fiul...? Tuturor? Treimea întreagă?...” Și tot așa. Așa că la rugăciune mă simt FORTE pierdut și de multe ori îmi vine să mă las, dar o duc până la capăt și așa pierdut fiindcă dacă nu am senzația că învinge păcatul, și nu Dumnezeu.

Ce pot să fac? Mă puteți ajuta?

Fara indoiala, Dumnezeu S-a facut om ca sa ne rascumpere din sclavia pacatului. Dar incarnarea a mai avut si alte scopuri, in limbajul de azi s-ar numi "avantaje colaterale". Unul dintre ele este acela de a ne oferi o icoana care sa ne ajute in rugaciune, ca sa nu fim muscati, in desertul vietii noastre, de serpii al caror venin e aducator de moarte. Asadar, crestinii se roaga lui Dumnezeu Unul avand in minte pe Domnul Isus Cristos. Cine se roaga Lui, se roaga si Tatalui. El insusi a spus asta. In special in aceasta perioada a anului, se cuvine sa ne rugam lui Dumnezeu avand in fata ochilor patimirea pe Cruce. In momentul de fata, Dumnezeu este si nu este spirit pur, din moment ce Sfanta Treime are carne in mijlocul ei. Are o inima care bate, o inima ca a noastra, doar ca e insangerata si suferinda de pacatele noastre.

Cand spunem ca "ne rugam lui Dumnezeu", de fapt ne rugam Sfintei Treimi in ansamblul ei. Noi ne adresam cu precadere uneia sau alteia dintre Persoanele divine, in functie de atributele popular atasate lor (de exemplu: Tatalui Creator, Fiului Rascumparator sau Spritului Sfant proniator), dar, de fapt, stim foarte bine ca toata lucrarea exterioara este opera colectiva a Sfatului Vesnic.

In biserica, adeseori ma rog Lui aflat in fata mea, in infatisare euharistica. Ii vorbesc si imi vorbeste. Profitati de aceste momente, cand Dumnezeu devine vizibil la o distanta de metri.

Liturghia, ca actualizare a Jertfei, se adreseaza Tatalui. Numai ca ne adresam Tatalui cu totii. Cristos mai intai, care conduce Sfanta Liturghie. Noi toti, cei prezenti, vizibili si invizibili cu ochii nostri in stare actuala. Precum si cei care nu sunt prezenti din binecuvantate pricini, uniti cu noi in rugaciune. Desi ne adresam Tatalui, o facem impreuna cu Cristos aflat in mijlocul nostru. Pe El il laudam, pe El il binecuvantam, Lui Ii multumim si, prin El, Tatalui. Cu El ne impartasim, devenind uniti in mod substantial, devenind in El. Rugaciunea perfecta adresata Tatalui, care este Dumnezeiasca Liturghie, este o rugaciune "cum Christo, per Christum et in Christo". Deci, asa se cuvine sa fie toate rugaciunile noastre.

Foarte bine ca va rugati pana la capat. O rugaciune, odata inceputa, trebuie terminata si este mai bine sa fie terminata in forma imperfecta a gandurilor aiurea decat sa nu fie terminata de loc. Cand Domnul nostru a postit, a fost ispitit de diavol, iar una dintre cele trei ispite s-a referit la rugaciune. Din moment ce Domnul e Fiul lui Dumnezeu, diavolul ii propune sa se arunce de pe inaltimea Templului si sa se roage sa fie salvat pana la contactul cu solul. Ispitele rugaciunii sunt mari, ca si ispitele postului, fiindca dusmanul stie ca acestea sunt momentele cand puteti castiga teren.

Binenteles ca este o ispita.

Din pacate cadem in greseala de a nu ne ruga "In Duh" ci dupa plasmuirea inchipuirii noastre.

Uite "Tatal nostru" de exemplu.

E de ajuns sa rostesti cuvintele, cu simtire, si nu mai ai nevoie de inchipuiri.

Intre practica vietii crestine (in miezul careia sta rugaciunea) si invatatura de credinta
e o legatura organica, vie.
Orice abatare in invatatura va afecta practica. Si invers, o practica rea duce la neintelegeri sau la intelegeri proaste.

*
De la Apostoli incoace, pe firul vietii de credinta, toti nevoitorii au cautat sa ramana in invatatura de credinta a Bisericii. Ca unii s-au mai departat, ca altii au mai inovat dupa cum li s-a parut ca e bine - e deja alta poveste.
Ce spune invatatura noastra de credinta despre Sfanta Treime? Ce ne invata Dogmatica?
Daca nu avem aceste cunostinte din cateheza elementara, cum sa ne aruncam la rugaciune, in razboaiele din vazduhuri?

E drept ca au mai fost oameni cu rugaciune curata dar care nu stiau bob de dogmatica. Cum i-a sfintit pe ei Dumnezeu, e taina mare. Pe masura curatiei inimii lor, cred eu.

Totusi, noi nu suntem ca aceia. Locul nostru nu e pe o insula de aborigeni care nu au auzit in viata lor o predica, o cantare bisericeasca ori care nu au vazut niciodata o icoana.
Noi am fost daruiti si cu Scriptura si cu carti de dogmatica si cu alte scrieri lamuritoare si intaritoare de suflet si cu biserici in care se tin slujbe si carora sfintii le invesmanteaza toracele si tampla.
Noi avem toate cele de trebuinta pentru o invatatura corecta si completa si pentru o practica buna.

E de mirare asadar, ca atunci cand ne rugam avind pe Hristos Domnul inaintea ochilor (mintii), ne intrebam Cui ne rugam.
Cui ne rugam? Sfintei Treimi, Bunului Dumnezeu!

Buna intrebarea, si eu o am in cap.

Dar as completa cu o alta intrebare:

Cum te rogi Tatalui, si pentru ce te rogi Tatalui?
Cum te rogi Fiului si ce cerem de la Fiul?
Cum te rogi Duhului Sfant si ce-i ceri Duhului Sfant?

Daca cineva raspunde sa raspunda din Scripturi si de la Sfintii Parinti, pentru a avea un raspuns duhovnicesc si corect.

De multe ori nu stiu ce sa zic, sau Doamne Iisuse Hristoase, sau Preasfanta Treime, sau Doamne Dumnezeule... nu stiu cui sa adresez rugaciunea.

Oameni buni. Dumnezeu este Unul intreit in persoane. Insa persoanele Sfintei Treimi sunt ipostasuri si nici intr-un caz nu pot fi despartite. Este foarte gresit sa priviti despartit persoanele Sfintei Treimi care sunt in comuniune si unitate desavarsita.
Sa va dau un exemplu.
Cand vorbesti cu un om, vorbesti si cu sufletul lui, cu duhul lui. Asta nu inseamna ca duhul omului e despartit de om sau ca este ceva diferit. Sunt una si acelasi.

Astfel trebuie sa intelegeti ca daca va adresati Fiului , tot lui Dumnezeu va adresati, ca Dumnezeu intrupat, daca va adresati Duhului Sfant, tot lui Dumnezeu va adresati.
Trebuie sa intelegeti ca Dumnezeu lucreaza prin Duhul Sfant , care se odihneste in Fiul.
Noi avem bucuria si marea sansa sa ne impartasim de Dumnezeu prin Trupul si Sangele lui Hristos, si sa simtim Harul lui Dumnezeu prin Duhul Sfant cel lucrator si mangaietor.

Aveti grija ca din cauza acestei nestiinte si ispite, au cazut crestinii din primele veacuri in erezii, avand astazi religia islamica. Islamismul este o strambare a Sfintei Treimi prin neintelegerea Duhului Sfant, prin care Dumnezeu lucreaza in lume si a Fiului ca Dumnezeu intrupat si prin care Dumnezeu s-a coborat pentru a inalta pe om la masura dumnezeirii.

Daca islamistii ar intelege pe Dumnezeu cel intreit ar reveni la crestinismul din care s-au desprins. Insa privind separat persoanele Sfintei Treimi au devenit eretici caci nu poti desparti Ce este de nedespartit.

"Pentru nivelul obişnuit al unei cateheze recomandăm, însă, capitolul al VIII-lea, "Cartea întâia", din Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin[2], întrucât acest sfânt părinte a cunoscut şi a valorificat tratatele menţionate anterior, depăşind, însă, nivelul unei simple sinteze, prin contribuţii personale de valoare excepţională. Iată, bunăoară, cum descrie el credinţa în Sfânta Treime[3]: "Credem în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, în care ne-am şi botezat. Căci astfel a poruncit Domnul apostolilor să boteze, zicând: Botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Credem într-unul tatăl, principiul şi cauza tuturora; nu S-a născut din cineva; singurul care există necauzat şi nenăscut; este făcătorul tuturora. Este prin fire Tatăl singurului Unuia născut, Fiul Său şi purcezătorul Prea Sfântului Duh. Credem şi într-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, Domnul nostru Iisus Hristos, Care S-a născut din Tatăl înainte de toţi vecii, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, de-o-fiinţă cu Tatăl, prin Care toate S-au făcut... De asemenea, credem şi în Duhul Sfânt, Domnul şi făcătorul de viaţă, care purcede din Tatăl şi se odihneşte în Fiul, împreună închinat şi slăvit cu Tatăl şi cu Fiul, ca fiind de aceeaşi fiinţă şi co-etern. Credem în Duhul cel din Dumnezeu cel drept, cel conducător, izvorul înţelepciunii, al vieţii şi al sfinţeniei. El este şi se numeşte Dumnezeu împreună cu Tatăl şi cu Fiul; nezidit, desăvârşit, creator, atotstăpânitor, atoatelucrător, atotputernic, nemărginit în putere; El stăpâneşte întreaga zidire, dar nu este stăpânit; îndumnezeieşte, dar nu este îndumnezeit; desăvârşeşte, dar nu se desăvârşeşte; împărtăşeşte, dar nu se împărtăşeşete; sfinţeşte, dar nu se sfinţeşte; mângâietor, deoarece primeşte rugăciunile tuturor; în toate, asemenea Tatălui şi Fiului..."[4];"

http://www.episcopiaseverinului.ro/s...ta-treime.html

Islamistii, neintelegand si respingand Duhul Sfant cel sfintitor si mangaietor, si-au construit un Dumnezeu, mut, surd si orb. Care nu poate sa se manifeste neavand duh. Respingand intruparea lui Dumnezeu, resping mantuirea si astfel e usor sa recunoastem in dumnezeul islamist o caricatura muta , fara putere lucratoare. O amarnica inselare.

Si toate din cauza ca au privit Sfanta Treime separat si despartit socotind ca sunt trei si nu Unul. Insa ca sa fie trei trebuie sa fie despartiti si autonomi, insa poti desparti Duhul de Tatal? e ca si cum ai desparti sufletul omului , duhul lui, de trupul lui.
De aceea noi spunem ca sunt de-o fiinta: Tatal Fiul si Duhul Sfant.

Dar virgula? Unde e (virila) virgula, Mihaela?

Îmi cer scuze. M-am grăbit. Am vazut ca lipsește insa nu am mai revenit sa editez. Știu ca fac greșeli de ortografie și gramatica deseori. Mai lipsește pe ici colo cate un i, etc.

Chestia cu islamistii desprinsi din crestinism e de tot hazul. O ilustrare a erorii de tip "post hoc, ergo propter hoc". Aceasta eroare, prezenta la un sfant parinte contemporan cu Mahomed, deci scuzabila prin insuficienta informatiei, vad ca persista in zilele noastre. Oameni buni, luati de la Sfintii Parinti credinta, nu teoriile privind istoria!

În paranteză fie spus: hazul ignoranţilor la "chestia cu islamiştii desprinşi din creştinism" e de tot penibilul.

Cea mai bună sistematizare a genezei islamului aparţine savantului romano-catolic Eduard-Marie Gallez, specialist de mare credibilitate în istoria credinţei creştine/credinţelor derivate din primul mileniu. Tezele sale sunt considerate viabile în comunitatea ştiinţifică, fiind apreciate inclusiv de cercetători agnostici ai "istoriei religiilor". Gallez argumentează riguros în lucrările sale că Sfântul Ioan Damaschinul a avut dreptate. Deocamdată nimeni n-a propus o antiteză la Gallez în măsură să trimită cercetarea într-o direcţie nouă, documentată temeinic.
Desigur, oricine se poate distra în voie, întins pe sofaua confortabilă a prejudecăţilor personale, fiindcă "dreptul la opinie" îi cuprinde şi pe tâmpiţii cu oarecare spoială de cultură.

Paranteză închisă!

Domnule, islamistii, socotesc ca noi crestinii care ne inchinam Sfintei Treimi, de fapt suntem politesti. ei afirma ca ne inchinam la trei dumnezei nu doar la unul. Cu cati islamisti de la mama lor ati vorbit despre credinta si Dumnezeu?

Studiati religia islamica, vorbiti cu musulmanii din statele arabe sa vedeti pozitia lor.
Ei nu recunosc Duhul Sfant si pe Iisus ca Dumnezeu intrupat si Mantuitor.

Un singur cuvant spus de mine si neadevarat sa mi-l aratati.

si acum sa imi spuneti concret cum a aparut islamismul in jurul anului 600 dupa Hristos. Din randurile carei religii s-au convertit la islamism?
ei bine eu am stat de vorba cu ei. Ei afirma ca Sfanta noastra Scriptura este falsa, ca Apostolii au mintit si ca adevarul se afla in Coranul lor. Eu vorbesc din discutiile cu ei, acum , nu din scrierile unui Sfant Parinte de atunci.

Imi pare rau sa o spun dar sunteti rupti de realitatea zilelor de astazi. Nu aveti nici un contact cu vreun iordanian, sau irakian, sau din Arabia saudita sa vedeti ce spun ei acum, astazi, despre credinta noastra.
va tineti in sferele inalte ale cartilor citite insa unde este contactul cu omul de astazi? cu musulmanul de azi? cu hindusul de azi? Unde va este experienta cu omul si contactul cu alte religii si culturi direct prin oameni si nu prin carti?

Acru. Mitocan. Semidoct. Ca intotdeauna.
Nu atat aiureala cu islamismul-erezie crestina va discrediteaza, cat marlania cu staif si enormul dispret fata de aproapele.

Islamistii socotesc crestinii cufari, adica necredinciosi, afirmand ca ne inchinam la 3 dumnezei. In coranul lor spune ca necredinciosii trebuie sa moara daca nu se convertesc la credinta lor pe care o socotesc cea adevarata.
Islamismul este singura religie ale carei legi sharia o impun si celor din afara credintei lor.

Orice gandire logica si normala recunoaste ca nu poti aplica legile, celui ce se afla in afara jurisdictiei ei. Insa islamistii tocmai asta fac.

Iar cand un ortodox separa, in mintea lui, persoanele Sfintei Treimi cade in aceeasi greseala de a socoti, ca exista trei dumnezei si nu Unul in trei ipostasuri.

O, ce reacţie plină de iubire creştină! Dacă ar mai avea vreo legătură cu adevărul lui Hristos, papa de la Roma ar trebui să intre în pământ de ruşine că are asemenea farisei în turma de berbeci ideologizaţi.

Adevarul este ca tot evreii au strambat invatatura de credinta crestina punand bazele islamismului. Iar cei convertiti sunt crestinii nu evreii.
Despre asta este vorba.
Cel ce a aruncat samanta eretica a fost evreul, iar cei ce au inghitit-o au fost crestinii.

Vă mulțumesc pentru răspunsuri.

În opinia mea, islamul nu s-a despărțit de creștinism, fiindcă nu este ca o sectă eretică ruptă din Biserică, ci este o religie creată, complet nouă. De creștinism islamul doar s-a folosit, copiind lucruri, dar asa cum a copiat Muhammad de la noi, a copiat și din zoroastrism, din iudaism, din mazdeism și de alte zeci de credințe idolatre care erau în orașul său natal.

Să avem grijă la termeni, urmează să mai zicem că hinduismul sau budismul sunt erezii!

Poate ar trebui sa vezi subiectele deschise de florin.oltean75 si ai sa-ti schimbi parerea :)

Si la subiect:

„Nicio imaginaţie nu îşi are locul în privinţa lui Dumnezeu, pentru că El este mai presus de orice cuget şi rămâne mai presus de toate”

"Să ştii că precum Dumnezeu este mai presus de toate simţurile şi de tot ceea ce este simţit, mai presus de orice înfăţişare, culoare, mărime şi loc, cu desăvârşire fără chip şi nevăzut şi, deşi este peste tot, dar este mai înalt decât toate, tot așa El este şi mai presus de orice imaginaţie. „Nicio imaginaţie nu îşi are locul în privinţa lui Dumnezeu, pentru că El este mai presus de orice cuget şi rămâne mai presus de toate” scriu Cuvioşii Ignatie şi Xantopol în Filocalie. De aici rezultă de la sine că imaginaţia este o asemenea putere a sufletului, care prin chiar firea ei nu are capacitatea să intre pe tărâmul unirii cu Dumnezeu."

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Războiul nevăzut, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 113)

http://www.doxologia.ro/cuvant-de-fo...ea-cu-dumnezeu

Mi se pare ca nu este nici un raspuns complet aici. Nici eu nu cred ca am unul..

Prin faptul ca sunt 3 ipostasuri, lucrul asta schimba putin problema rugaciunii.

Hristos ne spune: asa sa ne rugam Tatalui: Tatal Nostru.
Sfintii spun: asa sa ne rugam Fiului: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu...
Biserica spune: Duhule Sfinte.

Exista lucruri diferite pe care le cerem lui Dumnezeu in Treime si lucruri diferite pe care le cerem Persoanelor Sfintei Treimi.

Chiar daca Dumnezeu este Unul, El este si in 3 Ipostasuri.
Unii se apleaca spre unitate, altii spre Ipostas.

Pentru ca daca zicem ca ne rugam de fiecare lui Dumnezeu in Treime atunci negam Ipostasul, si negam identitatea individuala a fiecarei Persoane.

Duhului Sfant ii cerem sa ne acopere, El este pururea cu noi si in noi, lui Ii cerem sa ne sfinteasca, sa ne lumineze, sa ne calauzeasca spre Dumnezeirea Treimii.

Lui Hristos ii cerem sa ne ierte, sa ne arate calea spre Mantuire, pentru ca El este mostenitorul si Judecatorul nostru.

Tatalui ii cerem ce ne invata Hristos: sa implinim voia Lui, sa ne dea cele de care avem nevoie, sa ne ierte pacatele noastre. Desi Dumnezeu este in Treime totusi ne adresam Tatalui si nu zicem Dumnezeule in Treime. Iar aceasta nu este o problema de "formulare" ci este o adresare persoanala catre Fiinta Tatalui.

Lui Dumnezeu in Treime ne adresam cand il vedem pe Dumnezeu ca unitate.

In slujbele Bisericii se specifica in mod clar cui i se adreseaza rugaciunea: Tatalui, Fiului, Duhului Sfant, si de ce, si care e continutul cererii, vorbirii, slavoslovirii.

....:) Frate, ce scrii nu se refera la rugaciune. Ci la lucrarea (pregatitoare a) rugaciunii...:)
Deci "problema rugaciunii" e alta.

Cand mintea noastra e imprastiata (adica tot timpul), evident, si cele neimprastiate par separate. Si, ce e mai grav, tot imprastiat si separat cugetam si unirea cea mai presus de perfectiune a Sf. Treimi.

Ne ajuta insa sfintii cugetatori sa nu ne adancim si mai tare in proasta asezare a mintii noastre, care tinde sa sfasie si cele ce nu se pot sfasia.

Folosindu-se de ceea ce toti stim, ei ne ajuta cat e cu putinta, sa cugetam cat mai simplu si ortodox, despre cele ce nu le stim.

N-ati citit prin carti ori n-ati auzit niciodata la slujbele Bisericii analogia cu focul pe care o fac multi sfinti cand se refera la Treimea cea de o Fiinta?

Printr-o imagine ajutatoare, ei compara Treimea Cea Una cu focul. Si precum atunci cand ne referim la foc, ne gandim simultan, nu separat, la toate cele 3 caracteristici ale focului: flacara, lumina si caldura, tot astfel si cand ne rugam lui Dumnezeu, ne gandim deodata la toate cele 3 Persoane ale Treimii.

Prin analogie, atat cat ii e dat mintii umane sa priceapa cele mai presus de ea, putem asocia flacara cu Tatal, lumina cu Fiul si caldura cu Sf. Duh.

Si dupa cum nimeni, niciodata, in niciun fel, nu poate separa flacara focului (Tatal) de lumina lui (Fiul) si nici de caldura lui (Sf. Duh), tot asa nici Persoanele Sf. Treimi nu pot fi separate.

Desi exista rugaciuni care par a fi adresate doar Uneia sau Alteia dintre Cele Trei Persoane, se refera toate la Dumnezeu in care nu exista vreo separatie. Sau nu mai stim ce-a zis Hristos, cand i s-a pus o intrebare de genul asta, care separa pe Tatal de Fiu?
"Eu sunt in Tatal si Tatal intru Mine" (Ioan 14, 11).

Biblia, Filocalia, Sbornicul, "Rugaciunea lui Iisus" (Parintele Cleopa), "Pelerinul Rus" si mai toate cartile publicate in limba romana ale Sfantului Teofan Zavoratul. (Ar mai fi si alte lucrari dar ma opresc deocamdata la acestea.)
Un total de peste 15000 (cincisprezece mii) de pagini, unde fiecare poate gasi cate ceva din ce il preocupa in legatura cu lucrarea rugaciunii si cu rugaciunea.

Da, asta am înțeles. Însă spun că oamenii trebuie să își îndrepte mintea către ceva, iar când vine vorba de Dumnezeu, cum să ne îndreptăm mintea?

Inevitabil când mă gândesc la Duhul Sfânt am în minte un porumbel, inevitabil când mă gândesc la Hristos am în minte un evreu de acum 2000 de ani, etc...

Pe cuvintele rugaciunii.

In timpul rugaciunii, e bine sa nu ne inchipuim nimic. Duhul Sfamt trebuie chemat sa se salasluiasca in noi:

http://www.doxologia.ro/ceaslov/acat...acatorului-duh

Putem citi, de asemenea, diferite acatiste adresate Mantuitorului:

http://www.doxologia.ro/ceaslov/acat...-iisus-hristos

Putem citi acatiste adresate lui Dumnezeu- Tatal:

http://www.ortodoxia.md/2010/10/acat...-sau-de-ispit/

sau acatistul de multumire:

http://www.doxologia.ro/ceaslov/acat...u-pentru-toate

Putem, de asemenea, sa spunem:

http://www.crestinortodox.ro/acatist...imi-67152.html

Citirea sfaturilor Sfintlior Parinti despre ispitele din timpul rugaciunii este necesara. Nu da atentie niciunui gand care te tulbura in timpul rugaciunii.

Cand te gandesti la Duhul Sfant, nu trebuie sa ai in minte un porumbel, ci trebuie sa stii ca Duhul Sfant este dulceata duhovniceasca si caldura, pace adanca si multa bucurie pe care le poti simti inca din viata aceasta. Citeste cartea

http://sfantulioancelnou.trei.ro/car...smereniei1.htm

De ce se spune ca Duhul Sfant este Mangaietor? Cine ii intarea pe mucenici sa accepte martiriul pentru Hristos? Duhul Sfant. Duhul Sfant le dadea o pace sufleteasca deosebita, ii ajuta sa-si ierte dusmanii si sa priveasca mucenicia ca pe o sarbatoare. Asadar Duhul Sfant a luat forma unui porumbel inainte de Cincizecime, insa el este duh, nu ceva material. Fiind duh, se poate salaslui in orice om care este placut lui Dumnezeu. Duhul Sfant este tinta tuturor nevoitorilor crestini. Este comoara pentru care multi au lasat cele materiale si s-au dedicat unei vieti de rugaciune.

Cand Hristos S-a inaltat la Cer, ne-a promis ca ne va trimite un mangaietor, adica Duhul Sfant. Si L-a trimis. Este un dar deosebit, insa trebuie sa ne smerim si sa ne rugam ca sa-L simtim in inimile noastre. Astfel, in inimile noastre se poate salaslui Imparatia lui Dumnezeu. Daca ne orientam viata spre pacat, locul din inima noastra nu ramane liber. In avcest caz, in inimile noastre se salasluieste imparatia raului.

Da. Parintii folosesc expresia "a inchide mintea in cuvintele rugaciunii". A aduna atentia, a o focaliza si mentine, doar asupra cuvintelor. Care, cu cat sunt mai putine, cu atat e mai bine, deoarece numarul mare al cuvintelor risipeste/imprastie concentrarea si stabilitatea atentiei.

Cand mintea se aduna asupra cuvintelor, rostul e sa se umple de intelesul acestora, iar nu de imaginile asociate.
Ceea ce ne e de folos este ce inseamna cuvantul cutare, iar nu cum arata!
De aceea, o prealabila incalzire sufleteasca e de folos rugaciunii. Lucrarii ei, ma rog...
Ce este aceea atmosfera de rugaciune sau incalzirea mintii pentru rugaciune?
Cugetarea, este. Meditatia la cele dumnezeiesti si omenesti. Reamintirea ca ma rog lui Hristos, Imparatului Vesniciei, eu omul pacatos, faptura vremelniciei...
Daca mai aprind si o lumanare, daca ma invaluie si mireasma unui strop de tamaie, cu atat mai bine... Dar cel mai bine ar fi sa ma las purtat in atmosfera lacrimilor...

Pe fondul cugetarii, de pilda atunci cand citesc o talcuire a unui parinte la o rugaciune sau la un verset din Scriptura sau la orice alt lucru din Biserica,
pe fondul cugetarii si al unui inceput de oarece contemplatie, apare uneori dorinta/zvacnetul/impulsul catre lucrarea rugaciunii. Atunci tasneste rugaciunea in om si e bine ca sufletul sa se lase purtat de ea!

*
Mintea noastra are doua mari tendinte in plan operator: spre imagini si spre intelesuri.
Operarea concreta, adica inclinata spre imagini are rostul ei dar se opreste la marginea intelesului. Ea ne orienteaza bine catre lumea de dincolo (de semn, de obiect, de senzorialitate), dar nu ne poate purta in acea lume tacuta, incolora, discreta...
Ca sa trecem de la aparenta concretetii la bogatia semnificatiilor tainice, avem nevoie de exersarea operarii de tip abstract. Pentru aceasta ne sunt utile talcuirile parintilor, exericitiile de meditatie asupra talcului etc.

Adolescentii se afla in mod firesc intr-o etapa de dezvoltare sufleteasca/mintala unde concretetea gandirii/cugetarii/inteligentei se arata, inca, hartuitoare si limitativa. Totodata ei sunt deja capabili si de abstractizare, de smulgere in funigeii gandului...

Centrat pe intelesul cuvantului ("Doamne" inseamna ceva!; "Iisuse Hristoase" iarasi are un inteles!; "miluieste-ma" are o semnificatie, un sens, un motiv, un scop etc.), rugatorul poate fi hartuit de imagini asociate.
Ce poate face? Sa se razboiesca cu ele? Nu.
E suficient sa nu le bage in seama, sa nu le hraneasca cu atentia (energie nobila) silindu-se mai departe sa ramana atent la miezul cuvintelor rugaciunii.
Imaginile acestea sunt ca mustele (sau ca bazaitorii tantari). Nu putem scapa de ele, in miezul verii, cand lucram la camp. Nici calul nu poate, desi are coada mare!... Ce putem face si noi si calul e sa le dam din cand in cand la o parte si sa ne vedem de treaba noastra. Noi de sapat, prin tuneluri de intelesuri tainice, calul de rumegat!.....

P.S. In timpul rugaciunii nu facem mari teologii, nu depanam savantlacuri, nu zabovim pe nu stiu ce intinderi dogmatice ale unui cuvant sau al altuia... Ca picam din rugaciune in meditatie sau in teologhisire stearpa, nefolositoare rugaciunii. E suficient sa cuplam mintea la intelesul de baza, fundamental, asa cum si-l cunoaste fiecare. De mult folos ne e aici Crezul, de exemplu. Desi toata cultura biblica si in general bisericeasca, precum si toata viata de credinta e de folos atunci cand cernem bobul mic si curat al graului care foloseste la rugaciune.

Dacă crezi în El , în Tatăl , nu ai de ce să te gândești la asta , și eu pățeam la fel....după 1 an mi-a trecut gândul ăsta...
Roagă-te în continuare , vei vedea că ți se va schimba părerea și gândurile !

Hristos o spune clar in Acatistul Domnului Nostru Iisus Hristos, catre Filip:
Citam din Icosul 2:

Întelesul cel greu de pătruns, căutând Filip să-l înteleagă, grăia: Doamne, arată nouă pe Tatăl. Iar Tu ai zis către dânsul: Atâta vreme ai fost cu Mine si n-ai cunoscut că Tatăl este întru Mine si Eu întru Tatăl? De aceea, Tie, Celui ce esti necuprins, cu frică Îti grăim:
Iisuse, Dumnezeule cel mai înainte de veci;
Iisuse, Împăratul cel preaputernic;
Iisuse, Stăpânul cel îndelung-răbdător

In Sfanta Scriptură o spune si de aici este preluat in Acatist . . .
Hristos a Înviat !