Nunta, botez, avort
 

As avea si eu o intrebare: acum doi ani am facut avort la 4 luni de sarcina... M.am cait cu adevarat, m.am spovedit si preotul mi.a dat canon corespunzator, inclusiv ca nu am voie sa fac nunta si impartasanie timp de 7 ani... Problema mea este ca am ramas din mou insarcinata, vreau sa ma revansez si sa iubesc copilul mai mult, problema este: deoarece au trecut doar 2 ani nu am voie la casatorie (am doar cununie) si cu botezul iar nu stiu ce sa fac... Copilul merita crestinat, nu trebuie sa plateasca pentru crima mea... Nu stiu ce sa fac... Va rog, orice vorba, sfat, critica... Viitorul crestinel are 6 luni in burtica...

Pai naște-l (Doamne ajuta!) și apoi botează-l. Nici un canon nu poate interzice botezul unui prunc. Cred...

Multumesc
 

Eu asa as vrea, dar oare ma lasa preotul daca nu am casatoria, nu am voie sa o fac....?

N-are nici o legătură.

Eu nu inteleg un lucru: cum poate preotul sa va interzica sa va cununati?
Adica va trimite sa traiti mai departe in pacat si desfranare?
7 ani este foarte mult.
Nu stiu cati ani aveti voi, dar se vede ca nu este posibil sa traiti separat.

La Impartasanie am inteles 7 ani. Dar la cununie?
Poate ar trebui sa-l mai intrebi odata, macar acum, pentru acest copil.
Inteleg ca sunteti cununati civil si atunci chiar nu inteleg decizia.

Dar poate gresesc eu...

Nu exista asa canon, interdictie de la casatorie.

off topic
Nu mai trebuie sa specifici ce varsta avea fatul la avort ,mai mult ne sminteste ca era mare,format la 4 luni.De obicei ,afli mult mai repede ca esti insarcinata ...iar multi dintre doctori nu prea au ochi buni sa intervina la un avort de 4 luni...in fine,tu stii ce a fost,fiecare cu papucii lui prin viata.

On topic
Intradevar este un canon de 7 ani de cainta si pocainta care nu te lasa sa te impartasesti; la celelalte Taine ale Ortodoxiei nu stiu sa fie legare ci dezlegare : poti sa te spovedesti, poti sa participi la Maslu,nu esti izgonita din Biserica,poti participa La Sf.Liturghie.

Eu personal,nu am mai auzit de o asa interdictie care nici nu este logica.
Asa cum spunea si Sophia mai sus, preotul se orienteaza ca voi sa nu mai traiti in prezent in pacat -primul lucru care se poate corecta chiar acum in devenirea vostra ca si crestini.Normal ca si aspectul acesta este extrem de important nu doar ispasirea celor 7 ani de legare la Taina Comuniunii.

Daca voi vreti sa puneti inceput bun si chiar sunteti casatoriti civil atunci lucrurilre sunt clare. Cum sa nu va casatoreasca?

Botezul pruncilor se face chiar si in cazul in care parintii nu sunt casatoriti religios si chiar cand parintii sunt de alta religie;daca nasii sunt ortodocsi atunci se poate.

As dori sa va pun o intrebare. Cum va simtiti in prezent in urma acestui avort? Am mai vorbit cu femei care regretau enorm, altele care aveau cosmaruri, altele care spuneau ca au facut pe banda rulanta si nu aveau nici o remuscare, tresarire. Din curiozitate va intreb. V-a afectat aceasta experienta din punct de vedere emotional?

Regret
 

Nici nu pot sa exprim in cuvinte ce a insemnat, am crezut k vorbind cu un preot o sa fiu impacata cu mn... Nu e adevarat, nu conteaza daca a fost facut devreme sau la mai multe luni, nu are cum sa nu te impacteze... Te doare, fara cuvinte. Eu pur si simplu plangeam fara cuvinte, fara sunete, fara lacrimi, ragneam fara a auzi rezultatul... Mult m.am rugat Domnului sa acorde o noua sansa ingerului care l.am ucis, sa ajunga la o familie care poate sa ii ofere ce nu puteam eu. Nu stiu daca ma crezi, desi stiam doar cu o zi de existenta lui inainte de a face avortul, in seara aia i.am pus muzica la casti cu melodia Tatal Nostru si plangeam... Incontinuu, toata noaptea. A doua zi, speram sa fie un incident, in drum, sa nu fac lucrul de neiertat... Ce vina avea??? Orice sa nu piara sufletelul... Si acum tin minte momentul, pe 4 nov, ora 16:50 suflet nevinovata pleca in ceruri sa marturiseasca crima mea... Parca auzeam cum plange, juuur, am simtit. Si momentul ala nu mi.l pot ierta... Minte cine zice k nu impacteaza... Si acum a picat o lacrima pt sangele varsat nevinovat... Dumnezeu sa ma ierte...

Sus inima! Dumnezeu v-a ingaduit sa mai aveti zile, fiindca are un plan cu dv. Salvati cel putin un copil, explicand altor mame debusolate, asa cum si dv ati fost, ce inseamna un avort. Sprijinti miscarea pentru viata, ai carei muguri sunt prezenti si in Romania si asociati-va ei. Aratati oricui, care inca nu a inteles despre ce este vorba, ca avortul nu e ceva asa, ca si cand ai merge la doctor ca sa-ti scoti o masea stricata, ci inseamna intreruperea unei vieti: aceea a unui copil, copilul tau. Inca sunt multi copii care sunt omorati in Romania, iar pretul pentru acest genocid am inceput sa-l platim deja toti si il vom plati si mai scump cand vom ajunge sa ne uitam pe primul talon de pensie. Pentru copilul dv nu mai puteti face mare lucru, dar pentru altii copii amenintati puteti face mult. Asa sa va ajute Dumnezeu!

canon care prevede va nu ai voie sa te casatoresti?! Nu am auzit de asa ceva. Nu cred sa existe asa ceva trecut in Dreptul canonic

Concluzia: daca preotul isi mentine interdictia pentru casatorie sub pretextul avortului, mergeti la altul.

E groaznic, imi pare foarte rau de ce povestiti aici. Ati incercat sa mergeti la un psiholog, poate v-ar ajuta?
De aia ziceam pentru ca unele femei spuneau, povesteau detasat, ca si cum nu ar fi fost nimic, de parca si-ar fi scos un cos, am ramas socata de lipsa lor de emotie, vi-a-vis de subiectul acesta. D-voastra sunteti sincera si va pare rau, ceea ce e de laudat.

Nu reuseam sa inteleg daca genul de femei care nu au regrete pentru aceasta fapta se prefac sau chiar nu simt nimic, pentru ca, daca nu simt nimic e mai rau.

Este in viata Sfantului Siluan Atonitul urmatoarea intamplare: era in satul lui un baiat care la o hora l-a omorat pe altul cu un pumn. Dupa ani de zile Sf. Siluan l-a vazut la hora pe acelasi baiat, vesel dansand si l-a intrebat cum de are curajul sa se bucure cand stie ce a facut. Si raspunsul baiatului respectiv a fost: da, stiu ce am facut, insa in fiecare zi m-am rugat lui Dumnezeu sa ierte pacatul meu, si am plans mult pentru pacatul meu. Si intr-o zi am simtit iertare si mangaiere in sufletul meu si de atunci nu m-a mai apasat lucrul acesta si constiinta s-a impacat si am simtit ca Dumnezeu m-a iertat.

Asta trebuie sa faci si tu: sa-ti ceri iertare pana cand simti ca Dumnezeu te-a iertat. Atat, doar sa-ti ceri iertare.

Daca nu o sa faci asta "din inima", pentru ca o pocainta formala nu stiu cat ajuta, o sa ramana pe sufletul tau lucrul asta toata viata.

E bine sa citesti Acatiste, dar sufletul trebuie sa-si ceara simtind, din inima iertare lui Dumnezeu. Adica pe langa Acatiste mai spune si tu "Doamne iarta pacatul meu".

Daca prima parte este despre iertare, partea asta a 2-a este despre indreptarea consecintelor faptei.
Si mai trebuie sa faci un lucru: odata cu un avort vine si responsabilitatea pentru sufletul respectiv.
Chiar daca l-ai omorat, ai un suflet, care este AL TAU. Sa te rogi pentru el ca Dumnezeu sa-i daruiasca lumina, sa dai milostenie pentru sufletul lui. Poti responsabilitatea mantuirii lui acum.


Acum ai 2 copii, chiar daca unul este departe si nu-l vezi... l-ai trimis prea devreme departe.

Cum de nu ati putut spune NU? si sa lasati copilul sa se nasca

Mai intai nu aveti dreptul sa judecati o alta persoana, fara macar a stii situatia.
In al doilea rand, un posibil raspuns ar fi: pentru ca din pacate exista multe momente de rascruce in care oamenii sunt singuri si disperati.
Unde erau in acele clipe parinti, frati, prieteni, cunostinte, tatal copilului etc.?

Este atat de usor de judecat si cerut de la altul.
Dar ce alternativa avea? Nu a stat nimeni de vorba cu ea, nu i-a oferit ajutor ca sa pastreze copilul.
S-a trezit singura, cu un copil in burta.

Si din pacate nici acum nu stie ce are de facut cu viata ei, pentru ca nimeni nu o sfatuieste ca lumea.
Of, pentru unii este atat de usor de facut copii!

Nu am judecat-o, am intrebat-o, atat.
Imi pare rau ca s-a inteles asa.
M-am gandit ca ar fi fost vreo situatie de sanatate, ceva medical etc.