Experimentul lui Benezet
 

http://homeschooling.urbankid.ro/201...de-peter-gray/

http://www.inference.phy.cam.ac.uk/s...ml#description

Deci ideea e sa invete sa citeasca pe la 14 ani, iar tabla inmultirii pe la 16, asa?

Poate concluzia ar trebui sa fie alta si nu aceea ca trebuie scoasa complet matematica intre clasele 1-5.

Mai degraba ca nu se aloca timp suficient, sau poate nu se aloca timp deloc pentru comunicarea corecta cu un copil, pentru discutarea cu el a unor probleme, pentru stimularea lui pe diverse categorii de probleme. De fapt testul exact asta a facut, a obligat copiii sa gandeasca, sa discute, sa problematizeze.

Sunt de acord ca sistemul romanesc de invatamant este unul de tip "copiator", in care copiii intra si "copiaza informatie in creier", fara sa o gandeasca.

Insa vad ca usor, usor, lucrurile se schimba, si ca sunt multi profesori care schimba stilul de predare si incep sa discute cu copiii, sa problematizeze lucrurile, sa-i oblige sa gandeasca.

Cu cuvintele tale, Florin, despre ce este vorba?
Că n-am chef să dau click pe niciunul dintre acele link-uri decât, poate, după ce mă pui tu cât de cât în temă.
Mersi.

E interesant si merita citit si stiut, e educativ pentru un parinte sa stie ce zice experimentul, orice parinte ar trebui sa faca in particular asta cu propriul copil.

Felcitări pentru recenzie.
N-am înţeles nimic.

Nici el :)

Nu am vrut sa fac nici o recenzie. Doar i-am zis lui Dragos ca merita citit articolul. Si nu vreau sa-i stric placerea. Este un articol interesant. In 2 minute poate sa treaca prin el.
;) carcotasi mai sunteti. Mersi pentru rautati Alin.

Articol: Cum întârzie instrucția academică timpurie dezvoltarea intelectuală

Foarte pe scurt experimentul: Ca parte a planului, le-a cerut profesorilor să dedice acel timp, pe care l-ar fi petrecut în mod normal cu aritmetica, discuțiilor cu clasa, în care elevii să fie încurajați să vorbească despre orice subiecte care i-ar fi interesat – orice ar fi dus la o comunicare autentică și animată. Aceasta, credea el, le va îmbunătăți abilitățile de raționare și comunicare logică și va fi plăcută. Experimentul a fost pe o perioada de 5 ani.
La începutul clasei a 6-a, copiii din clasele experimentale, cărora nu li se predase aritmetică, au avut rezultate mult mai bune decât cei din clasele tradiționale la probleme sub formă de poveste care puteau fi rezolvate prin bun simț și o înțelegere generală a numerelor și măsurătorilor. Desigur, la începutul clasei a șasea, cei din clasele experimentale s-au descurcat mai prost decât cei din cele tradiționale la testele standard de artimetică, unde problemele erau exprimate în maniera școlară obișnuită și puteau fi rezolvate numai aplicând algoritmi învățați pe de rost. Dar până la sfârșitul anului, cei din clasele experimentale recuperaseră diferența și erau încă mult înaintea celorlalți la problemele prezentate sub formă de poveste.

Si concluzia: Ce descoperire! Benezet a arătat că cinci ani de instrucție plicticoasă (și pentru unii, dureroasă) puteau fi pur și simplu eliminați, iar prin eliminarea lor copiii să se descurce mai bine, în clasa a șasea, decât cei care au îndurat cinci ani de instrucție anterior.

Eu zic ca e gresita/incompleta concluzia si ca de fapt problema este lipsa unor astfel de ore de "discutii si problematizare", care ar trebui sa completeze si sa nu inlocuiasca aritmetica.
Problema experimentului este tocmai ca a fost facut doar partial.

Multumiti Alin/Dragos?

Nu. Schimbă panarama aia care nu e în stare să pună diacriticile cum trebuie.

Copy/Paste putea sa dea si un robot :)

Ideea de baza e ca ai educat o grupa de copii pentru a rezolva probleme infatile de tip A si o grupa cu probleme mai serioase de tip B.

Si surprizantor(!!!), cei educati cu tipul A rezolva mult mai usor problemele infantile de tip A decat rezolva pe cele serioase cei educati cu tipul B.
Nimic despre capacitatea celor cu educatie de tip A de a rezolva probleme serioase de tip B.

Ca sa nu mai vorbim ca nu poti compara grupe diferite de copii decat daca te asiguri ca statistic, performantele lor intelectuale sunt aprox. similare.

Concluzia: sa invete copilul sa citeasca daca are chef sa citeasca, altfel nu-l obliga.
Sa invete matematica cand si daca are chef sa invete matematica pana atunci ofera-i o numaratoare si ghicitori.

Sa mearga la socala cand si daca are chef, poate pe la 20 ani asa. Poate.

Altfel, placa care o stim deja: scoala strica pe om.

Inchide-l in turnul de fildes pana lpe la 20 si ceva cu caite de desenat si creioane colorate, pe urma fa-i vant in lume.
Sub stricta supraveghere, desigur.

Sigur, sistemul educational "oficial" are lacune, daca te astepti sa faci vant copilului in scoala si sa iasa de acolo un geniu, fara sa te ocupi personal de el - nu o sa se intample.
Pe de alta parte, daca esti parinte responsabil si constientient cat de cat (rar, desigur) hibele se pot depasi.
N-ai sa-i ceri sa ia 10 la istorie sau geogarfie unde trebuie sa fie un reobot memorator, dar poti sa-l incurajezi sa ia note mari la limbi straine, matematica, fizica, chimie, gramatica, sa gandeasca liber la limba romana, sa inteleaga anatomia, etc. si binenteles sa citeasca cat mai mult - ceea ce e cam greu in ziua de azi cu tv, calculator, tableta, internet, etc.

Statisticile nu spun nimic relevant, nici eu nu am încredere în ele. Singurul mod în care poți compara performanțele unui copil / grup este unul imposibil, anume dacă același copil / grup ar fi făcut matematică 5 ani și dacă ar fi învățat în ultima perioadă materia ca să ia examenul cu notă acceptabilă.

Este de fapt metoda studențească, nu treci un semestru pe la curs după care în sesiune faci rost de cursuri și dacă te ajută intelectul iei 10 la examen după 5 zile de învățat.

Acum cîtva timp mi-au căzut în mînă testele de olimpiadă la mate sau nu știu ce evaluare națională din clasa I. Erau compuse de parcă se căutau genii printre copiii de 7 ani. Acum aflu că fracțiile care pe vremea noastră se predau într-a V-a acum s-au băgat în programa de-a II-a. Latină într-a V-a șamd. Păi nici așa, nici să învețe tabla înmulțirii sau la 16 ani.

După ce ani la rîndul am fost nevoit să trec prin matematici superioare, după o pauză considerabilă am uitat cum se rezolvă ecuația de gradul 2. Mi-a luat ceva pînă mi-am amintit de delta și de formula rădăcinilor.

Cînd am termitat facultatea nu am avut vreo 3 ani de lucru și mi-am căutat orice, indiferent ce. Și la un interviu pentru un job de vînzător la un dealer de telefoane am fost întrebat cum se extrage TVAul dintr-un preț. Și nu am știut. Mi-a zis omul că a întîlnit absolvenți de științe economice care nu au dat un răspuns corect.

Chiar, fără ajutor de niciunde și presupunînd că nu vă amintiți de la școală pentru cei care-au termita ISE: Avem un produs care costă 100 de lei, TVAul este de 24%; cît costă produsul fără TVA? Nu scrieți răspunsul aici, nu ăsta e scopul întrebării.

Este un exemplu simplu care ne poate pune pe gînduri, că ”matematica de supraviețuire” e mai importantă decît operatorul Nabla, distibuțiile Dirac și transformatele Fourier. Și da, matematica de bază se poate învăța și mai tîrziu, dar nu prea tîrziu.

AFIR fractiile erau totusi la invatamantul primar.
Si latina inceapea in cl. V -a dar am auzit ca s-a scos sau urmeaza sa se scoata de tot.

Problema e ce ai spus tu chiar la inceput.

Majoritatea invata in alea 5 zile dinainte de examen, deci e normal sa nu se prinda/ramana nimic.

Normal ca se invata matematica care te ajuta sa extragi tva -ul, problema este ca nu ti se spune "asta te va ajuta sa deduci tva -ul".

Si chiar daca i s-ar spune asta unui copil de 10-12 ani, crezi ca va retine lucrul asta, ii pasa de tva -ul tau?

Chiar si un adult, ce ii pasa in viata de zi cu zi sa calculeze tva -ul cand oricum il plateste?

Atat timp cat nu esti motivat personal sa tii minte ceva, nu ai sa tii minte decat cel mult, daca il folosesti des. Si cum nu-l mai folosesti, uiti.

Cred ca cel mai mare defect al invatamantului de stat, este faptul ca se pune enorm de mult accentul pe memorie.

Trebuie sa inveti sute de formule pe de rost (matematica, fizica, chimie) faptul ca stii sau nu sa le folosesti cade in planul doi.

Conteaza sa inveti pe de rost critica literara cat mai elaborata, nu capacitatea de a procesa personal literatura.

Foarte putine materii sunt cu adevarat utile profesional, in loc sa se puna accentul pe dezvoltarea gandirii in acele domenii, exista presiunea "mediei".

Toate se invata sub presiune, un copil nu intelege la ce ii este util si nici nu i se explica, nu este motivat corespunzator sa o faca ba mai mult, unii parinti il forteaza sa o faca, el gaseste cai de a se eschiva si tot asa.

Pe urma, nu exista cu adevarat formare profesionala pana la facultate.
Mai sunt licee cu unele specialitati, dar foarte putine.

Iar facultatile acum iarasi, sunt mai mult teoretice, in putine domenii (gen medicina, informatica) absolventul stie ceva util.

Restul, in mare majoritate, bantuie piata muncii concurand pentru salariul minim pe economie sau mai trag de tip cu un masterat la fel de inutil.

Parintii ar trebui sa-i gaseaca copilului o meserie inca din invatamantul primar si sa pun accent pe pregatirea in domeniul respectiv.
Si nu ma refer strict la pregatirea intelectuala ci sa-i trezeasca afinitati pentru meseria respectiva.

De altfel la noi nici n-ar fi greu, sunt foarte putine domeniile care dau randament financiar.

Daca are memorie de elefant si logica de fier - dreptul.
Memorie de elefant si rabdare din partea parintilor vreo 10 ani pana iese doctor - medicina.
Logica, perspicacitate - informatica.

Restul sunt meserii de umplutura, hazard total.

Mai sunt parinti care zic "sa faca ce-i place, asta e important".
Dar nu stiu cat o sa le mai placa ceea ce fac atat timp cat sunt cvasi-muritori de foame cu meseria respectiva sau mai mult, nu-si gasesc de lucru si trebuie sa presteze o munca necalificata ca sa se intretina cat de cat.

Tva-ul e 20%.

Nu contează, regula de trei simplă nu a fost incă indexată :D

Stii ce zice Hristos Alin? Zice asa: esti ce scoti din tine.

Si tu scoti din tine numai rautati. Ironii, jigniri, cearta. Asta esti tu. Pus pe harta si contre si rautati. Citeste si tu ce scoti din tine, pentru ca exact asta esti tu ca om.

Si mai zice Hristos asa: vindeca-te pe tine doctore, inainte sa vindeci pe altii.

Dpmdv in momentul asta nu ai cum sa-i inveti nimic pe altii atata timp cat tu esti in patimi sufletesti, in dezechilibru. Pentru ca de fiecare data reusesti un singur lucru: sa provoci cearta si sa dezechilibrezi situatia. Si lumea iti zice pe fiecare thread sa stai departe, sa taci din gura. Si culegi roadele scandalului tau peste tot pe unde treci.
Si nu pentru ca ai fi vreun profet pus pe mari adevaruri si indreptari de moralitate. Ci pentru ca esti pus pe scandal.

Asta esti tu, astea sunt vorbele tale si asta sunt roadele tale.
Masoara-te pe tine inainte de a masura pe altii, judeca-te si te vindeca pe tine inainte sa-i judeci si sa-i "vindeci" (aliniezi la patimile tale) pe altii!

Iar legat de copy/paste. Nu sunt angajatul forumului sa fac recenzii, am pus cateva pasaje si pentru altii, si mai am si alte indatoriri pe langa. Si cele cateva pasaje sunt suficiente pentru cei care nu au bunavointa sa deschida o pagina.

De acord cu tine, dar nu pe tine te rugasem să faci recenzia link-urilor.

Pai si ce facem cu un copil care vrea sa invete matematica inca din clasa intai? Ii zicem sa astepte 5 ani?

Ideea e să-i predai cei place atunci cînd este interesat. Dacă îi plac formulele și deducțiile logice, poate să învețe mate de performanță devreme. În scurt timp se poate angaja un programator pentru a-i face cunoștință cu limbajele de programare... dar asta doar dacă are aptitudini, dacă este suficient de deștept și, încă o dată, dacă-i face plăcere.

Dacă nu-l interesează numerele și face școala acasă, atunci poate să-și ocupe timpul cu altceva. Să citească, să deseneze, să cînte, să descopere un instrument, să facă sport, să învețe să facă ceva practic șamd. Spre exemplu fiică-mea a vrut să învețe literele de pe tastatură pe la 3 ani sau mai devreme, nu pentru că am pus-o eu. Însă cifrele nu au interesat-o, deci nu i le-am ”predat”. Încet, în timp, învață și numerele la modul natural, descoperindu-le în viața de zi cu zi. Nu văd absolut nici o problemă dacă ar învăța tabla înmulțirii la 10 ani în loc de 7 ani.

Alin,

O să descoperi în curînd îndeaproape toate dezavantajele învățămîntului de stat. Și aici trebuie să ne gîndim la cel de actualitate, nu cel prin care am trecut noi cîndva. Peste vreo 5-6 ani poate vom reveni la dilema de a-ți așeza copiii sub așa-zisul clopot de sticlă versus aruncarea lor în ceea ce se numește școală, cu tot ce implică asta.

Ce-i mai drăguț e faptul că oricum faci școală în particular acasă, de la 2 la 5 ore pe zi chiar dintr-a-ntîia - vorbesc din cazuri reale.

Poate sa nu fie niciodata interesat de nimic practic din care sa-si poate castiga un trai relativ decent.

Nu bag mana in foc, dar parca totusi nu la 7 ani se invata tabla inmulturii.

Si daca ar fi "interesata" de tabla inmultirii abia pe la 18-20 asa..?

Nu-mi spune ca tu le-ai descoperit deja :)

Dar nu din marketingul, pardon, literatura "de specialitate" a homeschooling -ului. ci la modul practic, ai incercat si n-a mers si de vina e clar invatamantul de stat si nimic altceva.

Oricum, am o idee, si din partea profesorilor, si a printilor si cred ca sunt solutii pentru toate.

Nasol insa mi se pare altceva, sa inveti copilul cu ideea "nu fa ceva pana nu ai chef".

Pentru ca viata nu e asa.
Si s-ar putea sa descoperi efectele la politica asta foarte, foarte, tarziu. Prea tarziu, de fapt.

Încă nu, de-aia o să mai discutăm cînd vor fi terminat clasele primare măcar.

Nici chiar cînd / dacă are chef. Dar se poate observa un interes crescut pentru anumite obiecte și se poate valorifica. Materiile la care nu e talentat vor fi tratate ca obligatorii, dar numai ca informații pentru cultura generală.

Indiferent că ajunge pictor, tabla înmulțirii trebuie s-o știe. :)

Dar apropo de ce spuneai de joburi care nu asigură supraviețuirea, eu unul o să le dau voie să facă indiferent ce vor ca hobby, dar să-și aleagă un drum care să le permită independența de ajutorul părinților, o dată ce au absolvit facultatea. Vor să fie teologi? Foarte bine, să citească, să se instruiască, pot să facă și Teologia a doua facultate, dar prima trebuie să le asigure un job decent ca să nu se bazeze pe mine pînă n-oi mai putea...

Talentul se mai si cultiva.

Din pacate in ziua de azi parintii se pare ca sunt total lipsiti de orientare profesionala, copilul e copil, dar ei ce scuza au?

Ar trebui sa se tina prin scoli niste ore de orientare profesionala, cu asta poti face asta, in Romania salariul e asta, prin Europa e asta dar trebuie sa mai faci si alte studii (sau nu), etc.

Eu nu pot sa-mi inchipui ce e in capul parintilor care mai si platesc copiilor o facultate ca filosofia, psihologia, etc.

Nu, draga... Il educam! (cica)

Pentru o oarecare introducere in realitatea scolara din Ro:
http://edu.ro/

P.S. Experimentul acela e unul din miile care se fac anual, de cel putin un veac incoace, oriunde in lume. Nu vad de ce ar merita atentie mai mult decat oricare altul.

Sistemul educational de masa mai are un avantaj care nu-l poti comprensa cu profesori privati: pregatieste copilul pentru interactiunea cu societatea, ofera experienta practica a interactiunii cu diverse categorii de oameni si grupuri sociale.

Sigur, poti spune ca unele din ele ar putea fi nefaste. adevarat, dar desi nefaste in sine prin educatie pot fi transformate intr-o experienta pozitiva in sensul formarii caracterului si a intelectului emotional si social.

Altfel, va incepe sa aiba aceasta experienta in loc de 7 ani, abia pe la 22-25 cand isi termina studiile si daca asta poate fi un lucru pozitiv, eu nu pot sa inteleg de ce.

Total de acord cu dumneavoastra! Sistemul educational public, de masa, desi la ora actuala in Romania se confrunta cu grave probleme si lipsuri, are totusi avantajul ca invata copii/tinerii sa se obisnuiasca cu colectivitatea, sa interactioneze cu alti copii/tineri si sa se obisnuiasca a socializa si a se integra in relatiile inter-umane si in societate in general.


Cred ca cel mai potrivit sistem educational este cel care era in Romania in anii 1990 (astfel incat copii sa nu fie fortati sa asimileze anumite cunostiinte la varste mult prea mici, dar nici sa ajunga sa li se dea impresia ca invatatul si dobândirea unor cunostiinte de baza ar fi ceva inutil sau lasat la bunul lor plac).


Astfel, pana la 7 ani, copilul mergea la gradinita, unde invata lucruri elementare si in primul rand sa interactioneze cu ceilalti copii.

Apoi in scoala primara- clasele 1-4- se invatau lucruri elementare- a scrie, a citi , apoi operatiuni matematice simple si anumite cunostiinte de baza de geografie, istorie, biologie.

In gimnaziu (clasele 5-8) se invatau aspecte care tin de cultura generala- lucruri care , indiferent de domeniul de activitate al viitorului adult- este normal sa fie cunoscute.

La sfarsitul celor 8 clase obligatorii, fiecare adolescent/tanar, in functie de deprinderile/aspiratiile/inclinatiile sale si de meseria care dorea sa o practice ca si viitor adult, alegea una din urmatoarele forme de pregatire profesionala

-Ori liceu teoretic si apoi facultate (pentru cei care aratau inclinatii spre studiu)

-Ori scoala profesionala (de 2-3 ani) sau liceu industrial (de 4 ani), pentru cei care aratau inclinatii spre o anumita meserie si doreau sa devina muncitori calificati (iar ca perspectiva de evolutie profesionala- pana la gradul de sef de echipa sau maistru)

-Ori liceu sportiv, muzical, vocational- pentru cei care aratau ca au un anumit talent inascut in sport, muzica, etc.

-Ori licee speciale, militare si eventual academii de profil, pentru cei care doreau sa lucreze in structurile de politie, jandarmerie, politie de frontiera, armata si servicii de informatii.

Scoate-ti barnele din ochii tai si apoi paiele din ochii altuia.
Hm, cum acuzam noi pe altii de maruntisuri care ne stau in ochi. Si nu mai putem de ele. La judecata lui Hristos o sa ma acuzi ca nu am scris cu diacritice? Si pe toti cei de pe forum?

Este o înțelegere greșită că educația acasă presupune izolarea copilului între 4 pereți. Nicidecum. Există socializare cu ceilalți în parc, în ”ateliere” de creație sau cercuri de pregătire pe la Centrele Culturale din oraș, există oamenii din jur cu care copilul realaționează zilnic. Ca exemplu, la Centrul Cultural Francez pentru 55 de lei pe an ai acces la orice tip de media - și au destule acolo, se împrumută și acasă - și la evenimentele organizate frecvent în care se întîlnesc cu alți copii de vîrste apropiate pentru activități potrivite pentru ei.

Doar că pentru asta unul dintre părinți trebuie să-și dedice timpul și să nu neglijeze aspectul de socializare din cauză că are altceva mai important de făcut sau mai știu eu ce motive. Noi deja punem accentul pe dezvoltarea emoțională, psihică a copilului care este net prioritară în clasele primare comparativ cu dobîndirea indiferent căror cunoștințe de cultură generală. Vor veni și acelea pe parcurs, în mod simplu și natural, este timp pentru toate.

Nu o dată mi s-a spus, de către diverse persoane din parc sau de altundeva, că nu se cunoaște că fetița nu merge la grădiniță. La capitolul conversațional, fiică-mea stă mai bine decît mine. :)

Da, dacă te uiți ce se întîmplă acum prin sălile de clasă și în curtea școlii începi să ai dubii că pretextul socializării care numai la școală e posibilă rămîne în picioare. Ți-am mai zis, vom vedea în timp avantajele fiecărui tip de educație aleasă.

Și nu uita că oricînd copiii se pot integra în sistemul oficial dînt teste de evaluare pentru clasa corespunzătoare dacă spre exemplu părinții nu pot continua din cauza nevoii de angajare a mamei sau orice altceva.

A renunța la diacritice este o dovadă de lene națională și de lipsă de respect pentru limba română. Am lucrat adeseori în diverse țări și am constatat uimit că absolut toți oamenii foloseau la modul obișnuit diacriticele limbii lor. Aveau chiar tastaturi cu taste speciale. Foarte interesant, chiar și pe mesagerie instant!

La urma toată nu e atît de greu să înveți cele 5 taste din dreapta sau să folosești tasta AltGr+{a,i,s,t} dacă optezi pentru stilul programatorilor de a scrie cu diacritice.