Biserica ortodoxa sârbă a ars de Paște în Manhattan
 

Am auzit, pacat pentru ca ortodocsii sunt foarte saraci, sa reconstruiesti o biserica este foarte greu si scump.

Sa fi fost de la lumanari sau a ajutat cineva...

Pe lângă Catedrala Sârbă Sf. Sava din Manhattan, de Paste au mai ars 3 biserici ortodoxe. Două in Australia (Sydney si Melbourne) si una în Rusia (Valaam). Foarte ciudat !

Se construiesc foarte greu,din donatii si eforturi personale :organizari de targuri,evenimente etc -caci in vest religia nu este subventionata de stat.
Mare pacat sa arda o biserica, te doare sufletul.

http://www.dailymail.co.uk/news/arti...-New-York.html


Din fotografiile şi din articolul de mai sus rezultă că era un monument istoric. Păcat, mare păcat.

Glumesti? sau bei cafea in exces? sau ce ai patit... Nu de alta dar te stiu un om al echilibrului...
Ce e ciudat?,
cand totul arata cum e, de fapt/in fapte, "normal".

Dacă e doar o pură coincidență atunci mă bucur că citesc o minte strălucită și înțeleaptă ce scrie pe acest forum.

Pare destul de limpede ca unii au facut din arderea bisericilor o demonstratie de forta (sau de protest radical), dupa cum altii fac o demonstratie tot de forta din a ridica biserici, catedrale, moschei etc. Unii darama, altii ridica. Pietre. Artefacte ale unora. Fiecare cu socotelile lui.
Ce e ciudat? Nu e limpede ca lumina zilei ca se confrunta doua (sau mai multe) vointe, inclusiv in aceasta forma?

Mi-e greu sa cred ca are cineva discernamantul absolut pentru a demonstra fara echivoc, tinind cont ca traim intr-o lume tot mai zgomotoasa si conflictuala, plina de orori, ca a arde biserici e un lucru cu mult mai rau decat a ridica in nestire (prea) multe altele... Nu sunt doua fatete ale aceleiasi monezi calpe? Numita violenta, dispret, agresivitate, iubire egofilica si de haita.
Demonstratii de forta, de tot felul, care pun in surdina tot mai mult mesajul evanghelic si lucrarea vietii crestine. Una care dureaza nu casoaie, nu piramide, nu megapietroaie, ci stanci sufletesti ale credintei si curatiei in care domneste pacea iubitoare a Duhului.

Cu cat scade pacea launtrica a oamenilor de azi, cu atat, printr-o compensatie destul de transparenta, se ridica spre cer obiecte materiale ultrasofisticate.
Cu cat slabeste duhul, cu atat se premareste lutul si pietroiul.
Cu cat nu mai ramane nimic inlauntru, cu atat se aduna si straluceste totul in afara... Pustiul cu sclipici si zorzonele, imi pare un semn evident al unui alt pustiu, unul launtric, unda urla tot mai multe haite de caini si de lupi.
Oare nu acesta e adevaratul pericol? Pentru toti, fara deosebire.

Parca am citit cu totii, nu de putine ori, inclusiv in nenumarate materiale oferite de unul sau altul dintre noi aici pe forum,
ca sfintii de pretutindeni cautau, cand voiau sa se curateasca si sa se lumineze, cand voiau sa sa se dedice transfigurarii lor prin Har,
cautau asadar locuri retrase, modeste, pline de simplitate.
Concentrarea lor asupra lucrarii launtrice punea mereu in plan secundar atentia si lucrarea exterioara.
Noi asa citeam pe aici prin minunatele texte date de la unul catre altul: ca sfintii si toti nevoitorii se tineau la modestie, la saracie materiala, la construit prin camara interioara...
Ce frumusete de palat o fi sufletul unui om curat si luminat de Duhul, numai Dumnezeu stie!...

Iar aceasta energie exterioara, care se intrece cand in a darama lucruri, cand in a ridica altele - asta ce sa fie? Cum se numeste ea? Ce scop are, ce finalitate, ce rost? Ce urmari?

Daca toata lumea asta a devenit un imens santier de constructii materiale, o imensa piata de desfacere si un imens teatru al afacerilor de tot soiul, atunci
unde sunt lucratorii celuilalt santier?

De cand menirea Bisericii este sa acorde timp, energie, iubire pentru nesfarsite proiecte materiale
iar nu pentru santierele interioare?

Unde sunt arhitectii, proiectantii, inginerii si uarcarii zidaritului duhovnicesc?
Chiar s-a mutat cerul pe pamant, de toata lumea se holbeaza la lucruri, de-ale unuia si de-ale altuia,
cand de fapt Marele Constructor ne chema sa duram case in Imparatia Lui?

Nu mai e interesat nimeni sa invete meseria de zidar in Ceruri? Nu mai are vreme nici un priceput sa initieze pe novici in Arhitectura si Zidaritul Ceresc?
Unde sunt invatatorii celor interioare? Ca de discursuri exterioare si de jocul de-a daramatul si ridicatul lucrurilor vizibile cu ochiul liber nu ducem lipsa.

Oare se mai indoieste cineva, daca e dispus sa se opreasca o clipa si sa priveasca atent, ca se manifesta fara stavila o noua si urata forma de lacomie?
Da, lacomie! Una poate mai respingatoare decat multe altele. Una afisata ostentativ, grosolan, fara urma de pudoare si delicatete pentru aproapele, oricine ar fi acesta...

P.S. Mi s-a parut ca Mirela, in mod constant, a fost o militanta pentru echilibru. Cand se lasa prea mult guta catre adancimi insondabile, cand sumedenie de postari se intreceau in apofatisme, sora noastra atragea atentia si spre cele exterioare, care au folosul lor. Invers acum, cand totul pare centrat pe o derulare masiva de forte in afara, poate ca tot spre echilibru e a reaminti pe cele launtrice. E tot mai evident ca se imputineaza oamenii care cauta mestesugul duhovnicesc si, lucru inca mai nefericit, ca se restrange numarul invatatorilor. Sunt multi care se plang ca preotii nostri au prea rar disponibilitatea, timpul si priceperea de a insoti pe nevoitorii rugaciunii, de pilda. Mereu sunt altele care par mai importante... Cunoasteti multi invatatori ai rugaciunii lui Iisus? Se inghesuie oare lumea la spovedanie si la marturisirea gandurilor pe tema rugaciunii? Sunt multi mesteri care cresc pe la noi pui de rugatori si postitori? Oare nu se constata ca e taman invers?...
Biserica, insa, a tinut mereu cumpana intre cele doua lucrari. Oare azi, prin anumite voci ale ei si prin faptele unora, o mai tine la fel de bine?

S-a umplut lumea de administratori!
Inainte, pe la noi se intampla ca din 10 oameni, 9 erau turnatori. Acum sunt 9 administratori. Fiecare vrea sa administreze resursele altuia! Nu mai pare nimeni preocupat serios sa si le administreze pe ale sale.
Sesizam cu usurinta, de voim, ca administratorii se ocupa de toate resursele tale: unii iti conduc sfatos afacerile, altii iti organizeaza timpul, sunt unii care iti ordoneaza familia si altii care iti administreaza locul de veci. Ti se conduce caruselul, porcul, catelul. Ti se administreaza privirea, memoria, imaginatia si gandirea.
S-a umplut lumea de administratori!
Administrita acuta, iar nu sida ori cancerul, e boala momentului!

P.S. Am ajuns la concluzia deprimanta ca romanii (nu stiu altii cum sunt) au nevoie, dupa ce se intampla un eveniment la care participa ei insisi ori de care au auzit, sa apara mai intai unii si unele ca sa le explice cum si ce s-a intamplat de fapt. Romanii nu mai au incredere in propria minte, inima, simtire si voire. Daca a vazut un meci de fotbal, romanul fuge repede la jurnal ori la tv-show ca sa afle cum a fost meciul, de fapt. Daca a participat la prigonirea vremii de catre vreo canicula, romanul fuge repede la tv sa vada maimutoii cum ii explica fenomenul. Daca a asistat la vreo defenestrare, romanul asteapta ca mai intai sa apara ziarul ori stirea televizata/internetizata ca sa i se spuna ce s-a intamplat, de fapt, sub ochii lui!
Cineva trebe sa ne puna mereu filtrul prin care sa vedem si sa resimtim lucrurile. Cineva mai mare, mai priceput, mai bun, mai competent musai sa ne administreze viata intreaga, nu-i asa?... Cine anume? Oricine. Te pomenesti ca o fi si asta tot vreo forma de ... smerenie!

Unele coincidente te pun serios pe ganduri.Atata tot.
De ce trebuie sa ne scandalizam atata daca unii au semne de intrebare?

Oricum,Hristos a inviat!!!

Ce intelegi prin "ne scandalizam"?

*
Problema nu mi se pare ca ar fi semnele de intrebare ale unora, ci mai degraba nenumaratele intrebari fara raspuns ale multora. Sau neputinta oamenilor, a foarte multor oameni, in ciuda faptului ca avem destule raspunsuri.

*
Spui ca a inviat Hristos?
Ei bine, asta ar trebui sa ne faca mai retinuti cand folosim pe "oricum". Tocmai invierea Domnului e motivul pentru care "oricum" si altele asemenea s-ar cuveni sa apara mai rar in viata noastra.

Adevarat a inviat!

Si mie mi se pare ciudat si imi provoaca spaima si nelamurire cand arde o biserica ortodoxa.
Au ars si biserici ortodoxe romanesti.

Mai intai ca ma intreb din ce motiv se intampla - accidental, sau criminal

si
Mai intreb si de motivul duhovnicesc care sta la baza. Adica de e lasa Dumnezeu sa arda o biserica ortodoxa? De ce nu impiedica acest fapt?

Nu poti sa nu-ti pui astfel de intrebari.
In Germania a ars acum cativa ani o biserica romaneasca din Berlin. Era in constructie si au fost oameni acolo, care au fost raniti. Mi se pare ca s-a pierdut acolo un nume cunoscut (preot). Nu-mi mai amintesc, dar s-a scris si aici pe forum despre acea tragedie.

Off topic (partial)

...dactil - te rog sa te linistesti. Nu ne mai certa. Traim vremuri cumplite. Si oamenii se schimba din acest motiv. Nu ar trebui sa mai surpinda comportamentul nimanui, fiindca nu stii motivele, nu stii ce este de fapt cu acesti oameni.
Pe de o parte eu inteleg aceste transformari, pe de alta nu mai recunosc omul, faptura lui Dumnezeu si sunt ingrozita.
Si nu stiu de ce numai romanilor le gasesti cusur...De ce tocmai lor, am inteles...

....:) Asta ai inteles?

Pentru mulţimea păcatelor noastre: ortodocşi, heterodocşi, păgâni etc. Pentru că altfel nu învăţăm nimic. Bine, cei mai mulţi oricum nu învăţăm nimic, da' poate or fi unii care s-or bucura că se întâmplă ce zicem în rugăciunea de luni: "Pedepseste-ma Doamne, dupa indurarea Ta, in aceasta lume, iar nu in cealalta viata. "

Prietene ai avut cumva o zi grea? Domnul sa te binecuvinteze! Nu prea inteleg care e problema? Pari necajit frate ?...

Pe "oricum"l-am folosit ca sinonim al frazei"in tot cazul"!
în tot cazul = sau în orice caz, în orice împrejurări, orice s-ar întâmpla, oricum.

Nu-i motiv de suparare,daca nu ai inteles la ce am facut referire iti scriu pe privat.
Toti am avut o perioada mai tensionata ,cu postul,cu indatoririle la biserica plus indatoririle civice si de familie,acolo unde este cazul.

In cazul in speta, dupa ce am vazut inregistrarea video, sunt inclinat mai degraba spre ipoteza ca a fost foc pus anume. In orice caz a pornit de sus, de la etaj. Dar, sa asteptam rezultatul investigatiei care, fara indoiala, are loc.

Alteori, lucurile se petrec accidental, o contributie la declansare sau la gravitatea ei avand si nerespectarea normelor de prevedere. Poate cel mai celebru caz a fost in perioada interbelica, intr-un sat din Arges (mi se pare ca se numea Costesti). Erau vremuri cand aproape tot satul mergea Duminica la biserica. Si au murit aproape toti. Poate ca nu ar fi fost nicio victima daca, din cauza panicii, lumea nu s-ar fi imbulzit spre usile care se deschideau spre interior. Primii au murit calcati in picioare de ceilalti, care au murit arsi. Biserica s-a facut scrum. Cu o exceptie, totusi: o icoana a Sfantului Gheorghe (ulei pe lemn), care a scapat (miraculos ?). Tatal meu a fost multe decenii proprietarul acelei icoane, pe care a vandut-o pe bani multi.

De la acea tragedie, ale carei consecinte au fost diminuate de atitudinea exemplara a Familiei Regale, nu se mai fac usi principale care sa se deschida spre interior in cazul oricarei constructii care are o singura iesire.

In unele cazuri, Dumnezeu impiedica bisericile sa fie arse. Si la Hiroshima, si la Nagasaki, cate o biserica a scapat ca prin farmec. Si in multe alte cazuri. Dar noi vedem intotdeauna pe celelalte. Acuma, de ce in unele cazuri Dumnezeu procedeaza asa, pe cand in altele altfel ? Imposibil sa va dau un raspuns acum. Intrebati-ma dupa ce ne vom intalni in Valea lui Iosafat, cand toate se vor da in vileag.

Acuma, daca este permis sa imi dau cu parerea? Expertiza expertilor vestici?...?

Eu nu asi fi asa sigur in analiza lor.

Sa va povestesc ce s-a intamplat in Germania. A aparut la televizor.

O femeie isi ingrijea tatal cazut la pat. Intr-o noapte a luat foc casa si a ars scrum. Femeia s-a putut salva dar tatal ei a murit.

Acum au venit expertii si au constatat ca s-a pus foc cu "Spiritus" probabil spirt sau ceva inflamabil. Femeia a fost condamnata la inchisoare pe viata.

Cumnatul ei a iesit dupa 3 ani in pensie si a citit toata literatura de specialitate. El a reusi pe baza documentelor, pozelor facute dupa incendiu de politie sa demonstreze ca nu afost un incendiu provocat de "Spiritus". Probabil ca incendiul sa declansat de la tigara aprinsa a batrinului care fuma in pat.

Femeia a fost eliberata. Despagubiri ioc. Expertii nu pot fi trasi la raspundere, legea germana.

Acum femeia nu mai are nimic, nici loc de munca, nici casa, nici mobila sau heine...absolut nimic.

Iar reporterul a constatat ca firma de experti a documentat din 200 de cazuri, 150 de cazuri prin aprindere prin folosirea "Spiritus". Si spunea ca emisiunea continua doar probabil multi sunt inchisi pe nederept.

Focul de la Sf. Sava - NYC
 

Că tot vorbeati de experti... cei de aici au ajuns la concluzia că focul a fost accidental, de la niste lumânări pe care îngrijitorul bisericii (caretaker) le-a pus într-o cutie (după ce fuseseră stinse). Si ce să vezi, lumânările s-au aprins din nou în cutie!!

Ceea ce inseamna ca focul a fost pus, si, mai rau, aprobat de "sus". Acum, ma intreb: incendiul a avut doar o functie de amenintare la adresa crestinilor, de presiune psihologica, un "asta va asteapta"? Ca ritual nu a fost, odata ce nu sint victime.

Se pare că are legătură cu niste frictiuni între sârbi si croati. Cumva, se pare că se plătesc niste polite.

Papa ar vrea să-l canonizeze pe cardinalul croat Stepinac. Iar BO Sârbă ar fi încercat să împiedice aceasta, acuzându-l pe cardinalul Stepinac de crime contra sârbilor.

Stepinac mit dem dem kroatischen Diktator Ante Pavelić (links)

Stepinac cu dictatorul croat Ante Pavelic (stanga).

Pozele de aici ne dau o lumina in spatele scenei EXTERMINARII EVREILOR DUPA LEGEA NOUA in croatia:

Etapa 1: Primul razboi mondial: Exterminarea a peste 1 milion de sarbi

Etapa 2: Al 2-lea razboi mondial si exterminarea a 1,5 milioane de sarbi.

Etapa 3: Razboiul din Jugoslavia si exterminarea a zeci de mii de sarbi si alungarea a 400 de mii de sarbi de la casele lor pentru TOTDEAUNA.

Resultatul: CROATIA este acum populata exclusiv de CATOLICI.

In anul 1914 marea majoritate erau ORTODOCSI.

http://alamoministries.com/content/e...togallery.html

Carol I al Austriei sau Carol al IV-lea al Ungariei
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_I_al_Austriei

"La 3 octombrie 2004 a fost beatificat de papa Ioan Paul al II-lea, acest act stârnind controverse, deoarece în Primul război mondial Carol I a autorizat folosirea gazelor de luptă."

Si nu numai.

In timpul Domniei Sfantului Carol I Imparat Romano-German armata si autoritatile catolice au savarsit sub comanda lui putem spune aproape sigur 1 000 000 de crime impotriva Poporului Crestin-Ortodox.

cel putin 500 000 de exterminati crestini ortodocsi in Jugoslavia ( 1/2 din 1 000 000 de sarbi exterminati de catolicii austro-ungari)

Sute de mii de romani ortodocsi omorati.

Zeci de mii de ortodocsi ruteni, practic intreaga intelectualitate ortodoxa din Rutenia si Galitia.