"Cine-o fi de vina, cine-o fi gresit..."
 

Trec direct la subiect, pentru ca in momentul acesta am in suflet o stare de revolta amestecata cu o multime de intrebari. Mai tirziu, probabil nu voi mai avea curaj sa scriu si macar sa imi zic si eu of-ul. Am 33 de ani. Am avut citeva relatii, toate incheiate subit, fara explicatii. Faptul ca se repeta acelasi scenariu de fiecare data ma pune pe ginduri. Totul se schimba asa, dintr-o data, si nu reusesc sa inteleg de ce. Am avut un prieten timp de 6 ani, urma sa ne casatorim. Intr-o zi m-a anuntat ca nu mai vrea. Am suferit enorm. Peste un an am cunoscut pe altcineva. Am fost impreuna 4 ani, intr-o dimineata m-a telefonat si mi-a spus ca vrea sa mearga mai departe fara mine, si iarasi fara alte explicatii. Am avut nevoie de doi ani pentru a putea sa imi deschid sufletul din nou, intr-un final am cunoscut pe altcineva. Era extrem de grijuliu, de atent, il vedeam sincer, ii vedeam sclipirea din ochi, am inceput sa ne facem planuri de viitor, totul pina intr-o zi cind s-a schimbat radical, mi-a zis ca nu mai simte nevoia sa vorbeasca cu mine, asta a fost singura explicatie. Asa am ajuns la 33 de ani. Nu stiu ce sa cred, nu stiu ce sa fac. Nici nu stiu ce astept sa imi spuneti, poate doar ca nu sunt paranoica... Daca e problema in mine ( si e posibil asa sa fie) cum sa o reperez si sa o constientizez? Multumesc!

Spovedanie,rugaciune, canon, Sfantul Maslu apoi Impartasanie si ai grija sa nu mai relatii in afara unei casatori.

6 ani ? 4 ani ? E enorm. Ca regula generala, daca trec 6 luni fara ca o cerere in casatorie sa apara, vedeti-va de drum! Un barbat care asteapta mai mult de atat, fie nu va iubeste, fie nu are ganduri serioase.
Pe urma, prelungind o relatie mai mult de 6 luni, hai, cel mult un an, e greu sa nu cedati avansurilor sexuale. Iar daca cedati, atunci de ce s-ar mai casatori ?

Da, foarte bine pus punctul pe "i". Mai ales ce am subliniat!

Cum sa ma rog? Cum sa ies din situatia asta?

Acatistul Domnului Nostru Iisus Hristos
Acatistul si Paraclisul Nascatoarei de Dumnezeu
Acatistul si Paraclisul Sfantului Efrem Cel Nou
Acatistul Sfantului Nectarie

Daca esti in Cluj-Napoca atunci te-as putea indruma spre parintele Teofil Roman de la Catedrala Mitropolitana. Dansul e un duhovnic de exceptie. Zilele acestea, pana sambata, il gasesti la spovedit...
Incepe cu o spovedanie sincera in care sa marturisesti si aceasta neliniste a ta; apoi, cu rugaciune, post si indrumare vor veni si celelalte care sa te scoata din situatie.

Doamne ajuta Elenacluj!
In primul rand vreau sa spun ca sunt intrutotul de acord cu domnul Mihnea Dragomir.

Cine e de vina ?Noi parinti care avem si baieti si fete, avem de multe ori doua masuri .La baieti nu le spunem sau le spunem cu jumate de gura"Nu te atinge de ea pana nu te casatoresti!"
La fete spunem de zeci de ori sa fim siguri ca nu calca stramb.
Inainte si mi se parea foarte firesc, se duceau la Primarie si se cununau, chiar daca cununia
religioasa era peste mai multe luni.

Invatati sa spuneti "NU!"oricaror propuneri," ne cununam si apoi e OK ne purtam ca si cei
casatoriti."E marre pacat ca ati pierdut niste ani atat de frumosi, in afara tainei casatoriei.
Domnul sa va ajute!

Da, ati zis bine si e firesc sa fie asa.
Nu stiu ce sa va spun, de sfatuit nici vorba, totusi v-as sugera cateva intrebari la care ma gandesc ca ar merita sa cugetati:
1) Scenariul are un autor. Cine e autorul in scenariul care se repeta?
2) Ati putea sa identificati cateva momente tipice care se repeta in scenariu? Eventual sa acordati putina atentie incarcaturii afective din jurul acelor momente.
3) Ce actiuni se petrec, dincolo de cele pe care ni le-ati dzvaluit deja? Ce faceti, concret, ce face partenerul inainte sa se produca cotitura?

De obicei, suntem parte activa la intamplarile din viata noastra chiar daca ni se pare ca, mai mereu, cauza e in afara noastra. O fi si asa, dar daca suntem atenti facem si noi ca un factor din afara sa aiba ecou in noi.

In fine, daca vorbiti in termeni de scenariu, e posibil ca acesta sa fie cumva prescris in memoria dvs. pe baza unor alegeri (temeri, preferinte, convingeri, solutii) mai vechi. Ati luat oare o anumita decizie de viata cand erati adolescenta ori copila? Ati putea sa v-o amintiti? E important, pentru ca astazi puteti face o re-decizie, iar prin asta puteti modifica scenariul, ca sa nu se mai intample iarasi ce s-a intamplat.
In rest, de acord cu precizarile colegilor. Firesc imi pare ca dupa cateva luni sa se tinda catre o legatura durabila si, de ce nu, catre sfanta Cununie.

Va doresc toate cele bune,
Doamne ajuta!

Elena, imi pare sincer rau prin ceea ce treci...Nu-i usor, nu-i ok, dar trebuie sa gasesti o solutie pt ca scenariul asta sa nu se mai intample...Spui ca toate relatiile tale s-au incheiat fara explicatii...Cum te-ai impacat tu cu chestia asta?Eu personal m-as fi dus la usa lui, i-as fi dat telefoane, l-as fi innebunit de cap sa-mi spuna clar ce se petrece...Iubire cu sila nu se poate, am inteles...dar nici despartire fara justificari nu se poate...Asa cum trebuie doi pentru o relatie, la fel trebuie doi pt despartire....Daca nu, despartirea e unilaterala...si se cheama doar sa-i faci rau persoanei pe care odinioara ai iubit-o..
Incearca sa te gandesti...poate au existat niste semne premergatoare...niste treburi care scartaiau si despre care nu s-a discutat la momentul oportun...Poate a aparut intre timp o "alta"...cine stie...
Ai dreptul la o discutie franca, oricat de dureroasa ar fi ea...Meriti sa stii de ce!

Odata si sfintii apostoli, cat erau ei de sfinti apostoli, au pus intrebarea asta Domnului nostru. Atunci e momentul in care oamenii au primit, ca raspuns, "Tatal nostru" si de aceea ii mai spunem "rugaciunea domneasca" acestui mare dar de la Domnul. Veti observa ca, in aceasta rugaciune, sunt sapte cereri. Va propun sa procedati in felul urmator: In fiecare seara, in linistea casei dv, in genunchi si in fata icoanei Mantuitorului sa incepeti prin a spune "Tatal nostru". Apoi dezvoltati, meditand si rugandu-va in formulare libera, una dintre cele sapte cereri. In fiecare zi, o alta. Doua exemple:

-cand ajungeti la "fie voia Ta precum in Cer asa si pe Pamant". Aceasta reprezinta o singura cerere, prin care cerem ca Dumnezeu sa fie singura vointa suverana pe pamant, asa cum e singura vointa suverana in Cer. Oare pentru noi, este El singura vointa suverana, asa cum e pentru sfinti si pentru ingeri ? Cand spun "Domnul este rege in inima mea", spun, cu alte cuvinte "Domnul este primul servit de mine". Ce altceva ar putea inseamna "vointa suverana" sau "a fi rege" ? Dar asa este ? Primul servit de mine e Domnul, sau e cutare ? Sau cutare ? Cand nu de ce mi-a spus El tin cont mai intai, ci de ce spune lumea, revistele, tratatele stiintifice, prietenii, sefii de la serviciu, etc atunci nu pot sa spun "Domnul este rege in inima mea". Doamne, de atatea ori am gresit, nu cuvantului Tau dand intaietate, ci cuvantului altora, cuvantului meu! Te rog, Doamne, sa ma ierti si sa vii sa te asezi in inima mea ca Rege. Te mai rog sa imi dai taria sa urmez cuvantul Tau, vointa Ta sa fie suverana in inima mea!

-sau, cand ajungeti la "si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri", lasati un pic de timp pentru meditatie. Ganditi-va de cate ori nu ati iertat vina gresitilor dv. De cate ori ati vazut bine paiul din ochiul lor, dar nu barna din ochiul dv. Si, trecand la rugaciune, spuneti cam asa: "Doamne, vreau sa ma salvez, iar asta inseamna ca am nevoie de iertarea Ta. Tu ai binevoit sa legi masura in care Tu ma ierti de masura in care iert eu pe cei care au gresit. Aceia, si multi ca ei, m-au ofensat grav. Dar eu, fiind o pacatoasa, aceia imi datoreaza ca o suta de dinari. Pe cand eu, ofensadu-te pe Tine, care esti de inaltime necuprinsa, vina mea i infinita si iti datorez ca zece mii de talanti: o valoare pe care eu nu o pot plati decat daca ar fi sa fiu tarata in robie si pusa la munci o vesnicie intreaga. Doamne, eu stiu ca tu vrei si poti sa ma ierti pe mine de zece mii de talanti! Alunga din inima mea orice gand rau fata de cei care imi datoreaza o suta de dinari! Fa ca nu de datoria ce o au ei la mine sa fie lipita inima mea, ci de tine, bunule. Si asa cum eu promit sa nu imi amintesc de datoria acelora, te rog staruitor, Doamne, nu-mi aminti, in Ziua Aceea, de datoria pe care o am la Tine!"


In sfarsit, ganditi-va ca Dumnezeu aude toate rugaciunile, dar nu le asculta pe toate. Un ecou are rugaciunea dreptului, altul rugaciunea pacatosului, incat bine zicea un preot: "cat ascultam noi de Dumnezeu, tot atata asculta si El de noi". Pentru ca natura noastra e imbolnavita, aveti un singur mijloc sa faceti parte, din nou, dintre dreptii lui Dumnezeu: sa va spovediti. Pregatiti cu grija o spovada generala, apoi straduiti-va sa nu mai intrati in ruptura fata de Dumnezeu, sursa vietii sufletului nostru, atata timp cat veti mai trai. Cand veti auzi, din gura preotului, cuvintele absolvirii, sa stiti ca atunci e momentul in care Dumnezeu v-a iertat de zece mii de talanti.

Nu mai tin minte unde am auzit ca sunt trei feluri de oameni: 1) cei foarte destepti, care invata din greselile altora 2) cei destepti, care invata din greselile lor. Si mai sunt 3) prostii, care nu invata nici macar din greselile lor.

Straduindu-va sa faceti parte din primele doua categorii, veti iesi, cu certitudine, din situatia asta.

Cu fratietate in Cristos,
M.D.