Cum sa ne rugam?
 

-"Cela ce se roaga numai cand se roaga,acela nu se roaga!"

-Cat si cum sa ne rugam?Ne facem canonul dupa care suntem "liberi"? Seara , dimineata si peste zi mai avem timp de rugaciune?Stim cand ne rugam cum trebuie?Suntem ispititi la rugaciune?
-Cei care stiu cate ceva despre rugaciune pot spune aici un cuvant de folos.

Modul de a ne ruga, timpul si ce rugaciuni spunem ,difera de la credincios la credincios. Nu exista sabloane pentru asa ceva. Rugaciunea poti tot timpul sa o ai in minte,dar mai important sa o ai in suflet , sa o traiesti. A spune rugaciunea mecanic, fara traire interioara e un lucru in zadar. Rugciunile sin cele personale( cu proprile cuvinte) si cele consacrate di cartile de rugciuni (dimineata, seara, acatiste, paraclise etc). Pina la urma nu cantitatea conteaza ci, repet, trairea si puterea de concentrare. Eu de exemplu aloc rugciunilor cam 2 - 3 ore pe zi. Sint zile cind ma rog mai mult, alte zile mai putin, oricum atunci cind nu pot sa ma concentrez, sau sint obosit peste masura, ma opresc pentru a nu irosi rugaciunea aiurea. Fiecare isi orgnizeaza rugciunea dupa nevointe si dupa sfatul duhovnicului. Rugaciunea trebuie inteleasa, traita intens pentru a avea efectul dorit. Aceasta se realizeaza in timp si avind autocntrolul nostru dus spre perfectiune. Este un exercitiu dificil dar nu imposibil de realizat, atunci cind dragostea si credinta in Bunul Dumnezeu cresc in intensitate si smerenia noastra devine o constanta.

Cum sa ne rugam?? In duh de umilinta.

Zile senine pentru Sebastiana al carui nume este sarbatorit astazi, colega de forum, si altzi Sebastieni si Sebastiene... Zenaizi si Antimi :) mai mult din complezentza ca mai mult ma refer la Sebastiana... si sa ne ajute Dumnezeu...

Doamne-iarta-ma ca mult am scris azi... sa nu fie cu pacat. ???

-Deci rugaciunea trebuie sa aiba ca scop final mantuirea si ca sa fie bineprimita e nevoie de pocainta,de regretul pentru starea de pacat in care ne gasim de"duh umilit,inima infranta si smerita" ca orice am cere oricum nu ni se cuvine, constientizand ca suntem doar tarana in care ne vom intoarce peste putin timp,dar folosit cu intelepciune acest putin timp ne va permite sa scapam de rau si suferinta si sa ne intoarcem la Dumnezeu,sa implinim astfel scopul pentru care am fost creati si sa nu-L intristam pe Dumnezeu alegand suferinta vesnica in locul bucuriei vesnice.
-Sf.Parinti si duhovnicii de astazi recomanda mai intai trezvia,conectarea pemanenta la Dumnezeu,de fapt o stare de permanenta rugaciune, incununata cu rugaciunea inimii si a mintii:"Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine pacatosul"pe care
suntem datori s-o zicem toti dupa putere din clipa in care am auzit despre ea,si
consultarea LUI permanenta(este placut lui Dumnezeu ceea ce fac eu in aceasta clipa?), si
apoi canonul care consta in rugaciunile zilnice,paraclise,acatiste metanii si postul de
toate felurile,toate acestea constituind o rugaciune catre Dumnezeu pentru a-si revarsa harul si mila sa peste noi.
-Cand incepem sa intelegem ce este rugaciunea realizam ca trebuie neaparat sa ne rugam si pentru cei din jurul nostru,incepand cu duhovnicul si incheind cu cea mai recenta persoana despre care am aflatare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu,precum si pentru raposatii nostri.
-"Cel ce se roaga numai cand se roaga,acela nu se roaga."
-"De voiesc de nu voiesc Doamne mantuieste-ma!"

Multumesc, cosmin_lovin, pentru aceasta minunata rugaciune, pe care nu am auzit-o pana azi: "De voiesc de nu voiesc Doamne mantuieste-ma!"

Nu exista o reteta in a rugaciunii. Totusi trebuie amintit ca rugaciunea trebuie spusa cu multa,multa dragoste, convingere, dezinteresat in obtinerea unor foloase imediate. Rugciunea trebuie spusa rar, fara bolboroseala inutila. Rugaciunea trebuie inteleasa, traita si de ce nu iubita, indragita. Sunt extrem de importante rugaciunile consacrate, acatistele,paraclisele,psaltira, dar sint foarte bine venite, rugciunile personale, cu cuvintele noastre, izvorite din inima si suflet. Sa ne rugam neincetat, de cite ori avem ocazia, iar invocarea lipsei timpului, sa dispara totalmente. Rugaciunea este unul din elementele cele mai importante ce definesc calea noastra spre pocainta.

Rugaciunea inainte de a ne face sa ne intalnim cu Dumnezeu, inainte de a ne aduce constiinta legaturii cu Dumnezeu, ne aduce intalnirea cu noi insine, ne descopera pe noi insine noua insine. Cum esti, asa ti-e rugaciunea, cum te porti, asa te rogi. Nu te rogi, scazi in rugaciune, te rogi, inaintezi in rugaciune. Chiar exista un indemn: "Roaga-te cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie!". Deci, trebuie retinut ca rugandu-te, inveti sa te rogi.

am citit azi ca rugaciunea este un dar de la DUMNEZEU.

-Un preot a vazut o femeie plangand in fata icoanei Maicii Domnului si a intrebat-o ce necaz are vrand s-o ajute,dar femeia i-a raspuns plangand
-"De sapte ani n-am mai avut nici un necaz,parinte,oare sa ma fi uitat pe mine Domnul?"
Spunea cineva ca pe Dumnezeu il putem vedea doar printre lacrimi.
Ca sa ne rugam cum trebuie avem nevoie de motivatie cea mai buna fiind suferinta,care ne apropie de jertfa Mantuitorului,ne ajuta sa ne descoperim rugaciunea din inima.

"Acest neam de diavoli nu iasa dacat cu post si rugaciune".Dar rugaciunea sa fie din inima si nu doar cu buzele.Spunea un Parinte:"exista 3 categorii de crestini:cei care nu iarta,cei care iarta,dar care spun ei nu uita si cei care iarta si uita"asadar sa iertam, sa ne rugam din suflet si sa tinem post pentru a fi feriti de tot raul.Greutatile vin de la Dumnezeu, dar tot El ne ajuta sa descoperim solutia la ele.Tot ce trebuie e sa nadajduim,sa ne rugam.Cu Dumnezeu lucrurile au alt inteles.Doamne ajuta!

Orice gand indreptat spre Dzeu este o rugaciune si orice lacrima o jertfa:)

eu consider ca si canonul e f important,e f important un program in rugaciune ca sa fim constanti pt ca omul mai are si stari de tulburare si nu poate sa se roage mereu iar in acel moment e necesar sa faci canonul mecanic daca nu poti din suflet,dar eu cred ca mai auzita e acea rugaciune facuta la icoana Maicii Domnului spunandu-ti durerea ..si de asemenea eu consider ca e f important sa avem mereu in gand pe Dumnezeu si sa vb cu El chiar daca esti pe strada,sau oriunde ai fi.Mi-a spus un parinte ca ,ca rugaciunea sa fie din inima trebuie facuta cu constiinta ca Dumnezeu sAU sfantul caruia te rogi sa crezi ca e langa tine si te aude

-Sf.Siluan A. spunea ca cel mai greu lucru este rugaciunea,desigur vorbea de rugaciunea adevarata nu cea cu buzele pe are o facem de multe ori in graba,dar nici aceasta impreuna cu metaniile(canonul) nu e usor de facut constant,iti trebuie multa vointa,cred ca fiecaruia ii ramane cateodata canonul nefacut sau incomplet,desigur il poti face in alta zi dar nu-i usor,totusi daca incercam pe cat posibil sa nu ramanem in urma cu el(canonul)ne ajuta in primul rand la mantuire ,dar ne intareste si vointa ,credinta si ne lumineaza in intelegerea rugaciunilor pe care le facem si in intelegerea voii lui Dumnezeu cu noi.
-E greu sa ajungem la starea de trezvie a Sf.Parinti in agitatia vietii de astazi,dar putem dupa cum spunea un parinte sa-l intrebam la fiecare pas pe Dumnezeu daca-I place ceea ce facem in clipa respectiva si daca vrei sa-I faci voia in mod sigur ,iti va raspunde.
-De multe ori cerem cate ceva de la Dumnezeu dar nu stim daca acel lucru e bun pt.mantuirea noastra,de aceea dupa ce-I adresam rugaciunea putem adauga sa faca asa cum e
voia Sa si nu voia noastra.

"Pururea lauda Ta in gura mea" ps.33 cred:)

Spunea Pr. Teofil Paraian ca nu poti sa-i ceri unui om lumesc sa fie duhovnicesc asa dintr-o data. Omul lumesc are un drum de parcurs pentru a ajunge de cealalta parte a barierei. Se incepe cu rugaciunea citita si daca ne silim, Dumnezeu vede si incet-incet ajungem si la rugaciunea duhovniceasca, numai sa vrem. Apoi, cum specifica cineva mai sus, rugaciune poate fi si o lacrima si chiar un oftat, dar binenteles ca cel mai bine este a ajunge la rugaciunea neincetata.
Doamne, ajuta !

-Sf.Parinti spun ca omul simte atunci cand se roaga cum trebuie,simte ca s-a rugat si ca rugaciunea sa a fost bineprimita si ca avem un mic indiciu pentru aceasta atunci cand nu mai luam seama la sinele nostru,la corp si pozitia lui,la respiratie si toate celelalte simtiri,atunci cand nu ne mai vedem deloc pe noi insine toata atentia fiind indreptata spre rugaciune.
-Daca pacea dintre oameni e consecinta a constiintei vinovatiei fiecaruia dintre noi,la fel
si rugaciunea e conditionata de smerenie,nu ne putem ruga cum trebuie cand ne simtim biruitori si infailibili ci doar cand simtim ca fara Dumnezeu suntem nimic.
-Spunea un sf.parinte ca pana nu vom simti ca suntem praful de pe drum nu ne vom mantui.

Ce bine ar fi daca ar fi asa de usor. Cea mai buna analogie ar fi relatia dintre inteligenta /virsta. Daca ar fi garantat ca inteligenta apare la o anumita virsta(sa zicem la 40 de ani), nu ar mai trebui sa facem nimic decit sa asteptam momentul respectiv, scaldindu-ne pina atunci in ignoranta si patimi

Sa nu ne amintim de Dumnezeu doar la anumite ore(sablon) ci si in ALTE momente ale zilei( conduci, astepti, urci, cobori, maninci, iubesti, esti tras cu banana pe apa, pe schi-uri(atunci mai mult ca oricund):), pescuiesti, scri un examen:D

Odata la spovedit, am spus parintelui ca nu mi-am facut canonul zilnic. Trist parintele imi raspunde: ei jenica daca l-ai iubi pe Dzeu ti-ai transforma fiecare respiratie intr-un suspin si orice suspin in rugaciune. Asa nu vei mai avea nevoie de canon, ci vei face totul din iubire. Dar tu zaci in nepasare si moartea e la usa...
ma iertati, jenica

si eu i-am spus Duhovnicului:
Ce ma fac parinte , ca am simburele pacatului in mine, nu pot pune inceput bun pentru ca nu trece o zi si iar gresesc, sunt lenes la rugaciune simt ca nu ma pot impartasi din cauza pacatelor care ma apasa neincetat
...la care el m-a indrumat sa mai iau cite o gura de aghiasma mare dimineata si seara ca sa intaresc legatura cu sfintele Taine

cozia: aceasta rugaciune nu e un indemn la pasivitate sau lene, ci e mai degraba constientizarea faptului ca noi mai uitam ce ne e cu adevarat folositor, concentrandu-ne la altele mai putin folositoare. Si atnci rugandu-ne astfel, Il rugam pe Dumnezeu sa aiba El grija de noi permanent. Este, daca vrei, tot o forma de predare a propriei vieti in mainile Mantuitorului.

Ma gandesc uneori ca rezervam lui Dumnezeu timp doar dimineata si seara si uitam ca de fapt nu cantitatea rugaciunii conteaza, ci calitatea. Ma gandeam daca in afara de rugaciunile de dimineata si seara, n-am putea sa adaugam rugaciuni scurte catre Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

De cate ori ne aducem aminte sa zicem Tatal nostru, Doamne Iisuse Hristoase si Imparate Ceresc.

Pana la urma urmei, o rugaciune spusa mecanic, netrecuta prin suflet si fara iubire, este pierdere de timp. In acelasi timp trebuie sa ne obijnuim in a ne ruga cu regularitate, a ne educa sufletul si mintea , in acest sens. Rugaciunea de dimineata si de seara sunt obligatorii , in sensul educarii noastre si a indepartarii gandului de la cele rele, nefolositoare. Lenea , pe care multi nu o recunosc, duc la tot felul de scuze sau teorii in lipsa rugaciunii. Daca-L iubesti pe Dumnezeu te rogi ori de cate ori poti cu adevarat. Sfintii Parinti ne-au lasat rugaciunile de dimineata si de seara, ele nu sunt facultative . In rest si un simplu "DOAMNE IISUSE HRISTOASE , FIUL LUI DUMNEZEU, MILUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL" face cat 1000 de rugaciuni spuse mecanic, fara tragere de inima, cu mintea umbland aiurea.

Rugaciunea poate fi impartita calitativ si cantitativ
Dupa calitate rugaciunea are mai multe trepte:
- prima treapta: rugaciunea gurii buzelor limbii (cea mai usoara toate lumea poate)
- a doua : rugaciunea mintii (jumatate de rugaciune)
-a treia : rugaciunea prea curata a inimii (intreaga) ajunge 1/10 000 din care sunt smeriti
Ehe si de aici in sus e greu sa mai poate cineva si anume: rugaciunea vazatoare ( cand te rogi vezi ce e in Franta, America..); rugaciunea miscatoare (dormi si sufletul tau se roaga neincetat), rugăciunea în extaz sau în uimire (omul se răpeşte cu mintea la cer, faţa lui se face ca focul şi mâinile şi degetele lui ca făcliile de foc şi nu mai este pe pământ cu mintea, ci numai în cer)eehe si ultima treapta este "Rugăciunea cea duhovnicească"(vedere duhovnicească şi Împărăţie a cerului) - la aste rugaciuni ajuge unul din neam in neam.(Sfintii Parinti zis ca n-o sa mai fie vreunul vrednic; insa au fost, Dumnezeu stie toate, Slava Domnului)

Sa ne rugam cu mintea, sufletul , in dragoste deplina. Retetele si tiparele in modul de a ne ruga sant neavenite si pur teoretice.

[SIZE=3]Sfantul Ioan Scararul zice: „Dar ce? Vom parasi rugaciunea cea de cantitate?“ ca rugaciunea de cantitate este cea pe care o facem multa, dar fara sa fim cu mintea in inima si fara sa fim cu privirea mintii la Dumnezeu. „N-o parasim!“ Ca rugaciunea dintai este pricina celei de a doua. Cantitatea naste calitatea. [/SIZE]

[SIZE=3]Este o vorba taraneasca: "Exercitiul face premianti!" Roaga-te mereu! Apostolul spune: "Rugati-va neincetat!" Noi, rugandu-ne asa, neputinciosi si raspanditi, cum putem noi, Dumnezeu, vazand sufletul nostru ca vrea sa se roage cat de cat, ii da cateva minute de rugaciune curata.[/SIZE]

[SIZE=3]Si atunci el incepe sa se roage cu lacrimi, cu foc mare. Insa rugaciunea aceea, chiar daca dureaza cateva minute, acele cateva minute de rugaciune cu mintea in inima sunt mai puternice decat daca ai sta o luna de zile in rugaciune, citind la Psaltire sau din Ceaslov. Asa de mare putere are. Si atunci, crestinul, gustand din dulceata rugaciunii celei curate, zice: "Ehei! asta-i rugaciune!" Dar aceasta gustare din rugaciunea curata, din rugaciunea harica, nu vine la cheremul nostru, cand vrem noi. Vine cand vrea Dumnezeu sa miluiasca sufletul nostru. (Parintele Ilie Cleopa)[/SIZE]

Evident ca sunt adepta rugaciunii cantitative, caci nu am ajuns la calitate. Totusi acest lucru mi-a fost de un real folos, caci nu am lasat loc atacurilor din exterior. Am mai constatat, ca atunci cand ma relaxam facand o munca de rutina la bucatarie, de exemplu curatam cartofi pentru masa de pranz, sirul rugaciunii se relua ca de la sine. Nu e de mirare, caci mintea macina ceea ce ii dai.

Cat adevar ai spus ! Da, mintea macina ceea ce ii dai ! Sti ce am mai constatat, mai intervine si remuscarea in sub constient, a lipsei sau amanarii programului de rugaciune , o neliniste pana la implinirea, desavarsirea lui ( a programului). Rugaciunea devine o parte din existenta noastra, a eului nostru.

Cu Dumnezeu nu este nevoie sa fii politicos. Trebuie sa-i daruiesti tot ceea ce este in inima ta, asa cum este. Daca vom incerca sa avem modele - "trebuie sa ma rog asa", cred ca riscam sa pribegim ca niste straini in aceasta viata.

Model, este propria noastra constinta si traire !

Trei pustnici aflati pe o insula, nestiind sa se roage, se rugau asa: ,,Voi Trei, noi trei, miluiti-ne pe noi."

Un episcop ii viziteaza si incearca sa-i invete rugaciunea ,,Tatal nostru". Fiind oameni simpli si nestiind scrie, au uitat -o. Dupa ce episcopul a plecat, l-au trimis pe unul dintre ei sa-l mai intrebe inca o data. Acesta a alergat PE APA spre corabia care se indeparta si i-a cerut sa-i repete rugaciunea. Vazandu-l, episcopul i-a raspuns sa se roage incontinuare cum s-au rugat si pana atunci.

Stau si ma gandesc adesea la acesta istorioara pentru copii si nu numai. Cata simplitate, cata smerenie, cata curatie morala, si cata ravna au avut acesti pustnici de au ajuns atat de placuti lui Dumnezeu!

daca nu ne putem ruga cu cuvintele din carti sa ne rugam cu cuvintele noastre : " Doamne vezi neputinta mea " ...
rugaciunea continua izvoraste din simtirea profunda a neputintei proprii , caci cine vrea sa se roage numai din voia proprie bolboroseste cuvinte ... rugaciunea este darul Celui Preainalt si adevarul despre noi insine ...

Sfantul Ciprian al Cartaginei spune: "Cum puteti pretinde lui Dumnezeu sa ia aminte la rugaciunile voastre, daca voi insiva nu luati aminte la rugaciunile voastre?" Deci, sa fim cu luare aminte la rugaciune, ca mintea sa nu mai colinde netrebnic.

Rugaciunea este vorbirea omului cu Dumnezeu. Rugaciunea este mijlocul prin care omul se inalta cu mintea catre Creatorul sau, pe care trebuie sa-L cunoasca si cu care trebuie sa tina in permanenta legatura. Rugaciunea trebuie sa fie facuta libera, nesilita, nefortata, constienta, din iubire, cu credinta, cu nadejdie si cu cea mai mare supunere. Despre felul cum sa ne rugam Mantuitorul ne-a invatat si cu vorba si cu fapta. "Cand va rugati, iertati ori-ce aveti impotriva cuiva, ca si Tatal vostru cel din ceruri sa ierte voua greselele voastre ". El ne mai spune :" voi cand va rugati sa nu bolborositi ca paganii; caci ei socotesc ca pentru multa lor vorba vor fi auziti. Nu va asemanati lor, caci Tatal vostru stie de ce aveti trebuinta mai inainte de a cere voi de la dansul. " Despre puterea binefacatoare a rugaciunii, Apostolul Iacob la Cap. 5 spune urmatoarele: " De este cineva bolnav intre voi sa cheme preotii bisericii si sa se roage pentru dansul cu unt de lemn intru numele Domnului si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si-l va ridica pe el Domnul si de va fi facut pacate se vor ierta lui".

-''Cel mai frumos este omul cand se roaga'',si ''mai mare este cel ce se roaga in chilia sa decat cel ce converteste neamuri''.
-Rugaciunea ne este daruita de Dumnezeu,dar pe masura stradaniei noastre,cred ca in primul rand rugaciunea trebuie sa fie simpla si cred ca putem apela la sfintii la care avem evlavie ca sa ne ajute s-o dobandim.
-Mai mereu ma rog cu imprastiere a mintii ,dar in biserica am simtit rugaciunea mai vie,mai aproape de Cel caruia o adresam.
-''Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui'',sunt cuvintele Mantuitorului, daruite impreuna cu iubirea de oameni Sf.Siluan.Deci iadul este o certitudine suficienta pentru a ne motiva sa ne rugam necontenit.

O motivatie , ce se naste din frica, teama si neputinta noastra. Frica , luata ca motivatie in acest caz este cea mai de folos dintre toate temerile omului, ce ne tine in trezie, amintindu-ne ca nu suntem in vecie pe acest pamant. Mai spunea unul din Sfintii Parinti ca frica de moarte, gandul la ea, este cea mai bune filozofie si cum poate fi altfel , cand ea moartea ce ne poate trimite definitiv in intunericul cel rece si vesnic, ne tine in trezie scotandu-ne din lenea si apatia far de folos. Rugaciunea devine astfel o necesitate ce se naste din dragostea De Dumnezeu, din frica si neputinta noastra.

-Da, mai mare este Dragostea,este cea care ne apropie de Dumnezeu si ne invata sa ne rugam pentru noi si pentru lume,spun Sf.Parinti ca iubirea lui Dumnezeu pentru ultimul om pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant pentru Dumnezeu,dar frica este prima care ajuta sa parasim falsa dulceata a pacatului.
-Multi se roaga lui Dumnezeu,dar putini Il cunosc,spunea de curand un parinte,si cred ca dreptate are,dar sa nu uitam ca Dumnezeu,care se descopera celor ce-L cauta din toata inima ,ne asteapta si nu lasa nimic nerasplatit,nici chiar cel mai mic gand spre El .

Sa vorbim cu Hristos si Maicuta Domnului simplu, fara cuvinte multe, fara teologii inalte. Sa stam cu iubire si cu frica stiind ca Hristos de fata este!