"Fereste-ma Doamne de vrajmasii vazuti si nevazuti, cu trup sau far de trup"! Multe din rugaciuni fac referire la vrajmasi (dusmani). Unii din acei vrajmasi vazuti si chiar nevazuti ni formam artificial, in mintea noastra , prin insasi slabiciunile si firea noastra, altii sint reali si ne afecteaza viata noastra, existenta insasi , ne bulverseaza din toate punctele de vedere. Care este parerea si atitudinea voastra , despre vrajmasii vazuti sau nevazuti. Cum trebuie sa ne ferim de ei. Care sint "armele" pe care trebuie sa le folosim in afara de rugaciune. Ar fi interesant daca a-ti impartasi exemple concrete in lupta si atitudinea fata de vrajmasi.

Cristiboss,exista si o carte vizavi de ac.subiect,intitulata" Lupta impotriva dusmanilor vazuti si nevazuti",vasazica este vorba de razboiul vazut si nevazut impotriva dusmanilor vazuti si nevazuti.Armele impotriva fortelor intunericului sunt tot ceea ce reprezinta sfintenia dar si obietele sfinte,incepand cu Sfanta Cruce, care este cu adevarat arma si scutul sau pavaza crestinilor impotriva celui rau,cum bine stii si tu,rugaciunea,postul,Sfantul Mir,aghiasma,tamaie,tarnoseala,mataniile ortodoxe,metaniile(inchinaciunile,plecaciunile adica),untdelemnul sfintit,Sfanta Impartasanie cu Sfant si Scump Sangele si Sfant Trupul Mantuitorului,anafura sau anafora cum i se mai zice,Sfanta Litie, toate Sfintele Slujbe Ortodoxe,smerenia sincera si nefatarnica si fara exagerari,dreapta masura in toate,si facute toate cu dreapta socoteala fara extreme,fara excese,smirna,lacrimile Maicii Domnului,carbune pt.tamaie,rugaciunea mintii si a inimii mai ales,tacere cu gandul si vorba catre Dumnezeu,deci tacera cu Dumnezeu,cu Maicuta Domnului,Toti Sfintii Sai,toate Puterile Ceresti Ale Binelui.Sfanta Biblie si toate Sfintele Carti religioase privind dreapta invatatura crestina,minte treaza si priveghere mai multa,ca sa nu fim cele 5 cinci fecioare nebune,ci sa cautam sa fim fecioarele intelepte,candele,sfestnice,lumanari, catui sau tamaielnic,etc,etc.

Si as mai adauga,tocmai ce am omis neintentionat, ca gesturile,faptele,vorbele,gandurile si credinta ne salveaza si ne mantuiesc,daca sunt bune si adevarate,dar ne osandesc si condamna daca sunt contrare Binelui,Vietii,Caii Lui Dumnezeu si Adevarului.

Sa fii un model pentru altii.Adica la rau as raspunzi cu bine.Avem exemplu pe insusi Mantuitorul care a fost scuipat,batjocorit,batut,rastignit,chinuit."Eu am biruit lumea";a mai spus El.Mai avem exemple dintre sfintii mucenici care nu s-au impotrivit ci au lasat in pace pe dusmanii lor sa ii chinuiasca.Deci,crestinismul ne indeamna sa intoarcem si celalalt obraz.

Din cele de mai sus citite, sint cu totul de acord. Am si eu multe carti , brosuri despre aceasta tema. Rugciunea, postul, sint de asemeni foarte importante. Totusi in viata de zi cu zi sint momente de "sminteala" inevitabile si nici gindurile ravasite nu sint de neglijat. Realitatea este mult mai dura decit o dorim noi sau ar trebui sa fie . Multora care mi-au pus intrebari la tematica din acest topic. Le-am raspuns in general la fel ca voi , crestineste , multi spunindu-mi ca teoretic totul este foarte frumos, dar realitatea contrazice in multe privinte invataturile crestine. De aceea am deschis acest topic pentru a vedea practic, infrinarea noastra de la riposta necrestineasca atunci cind apar dusmanii vazuti si bineinteles cei nevazuti care pina la urma interactioneaza intre ei. Sa discutam despre starile conflictuale care apar intre oameni, ajungindu-se la dusmanie, invidie etc. Cum ne schimbam noi si de ce nu pe cei din jur. Cum ii lamurim pe unii semeni ai nostri sa nu recurga la blesteme, vrajitoare pentru a scapa de "problemele" lor in lupta cu vrajmasii , indiferent cine sint ei.

Cristiboss,e o vorba care circula foarte des acum:"numai cei smintiti se smintesc",caci mai sunt si dintr-acestia,de,asta e.Cat despre oameni si schimbarea lor,Dumnezeu lucreaza in inimile si sufletele tuturor prin iubire si milostivire,dar daca ei sunt incapatanati si nu vor sa primeasca Cuvantul,Semnele si Minunile Lui,si nu vor sa le vada,sa le priceapa si sa le simta,ce ne ramane de facut si ce putem noi sa facem,este ajutorul Lui Dumnezeu cu noi, sa ne rugam pt.ei si asa ne punem si noi"pile la Dumnezeu",cum zic eu in gluma,dar le punem si lor" pile sau relatii" punand o vorba buna pt.ei prin rugaciune,fapte bune si milostenii insotite de nerautate adica,de fapt bunatate,si post.Intotdeauna vorba dulce mult aduce si numai cu Duhul Blandetii poti aduce oamenii pe calea cea buna,caci altfel vor refuza sa te asculte,sa coopereze,iti vor intoarce spatele,dar adevaratul crestin trebuie sa rabde vorbele de ocara fara cartire si cracnire pana la capat,daca vrea sa castige un suflet de partea lui si mai ales a Lui Dumnezeu,si sa o mai dea si pe gluma,caci simtul umorului face mult si schimba dispozitia si sufletele in bine,pt.cine simte si"gusta"gluma si umorul,iar prin viata trebuie sa trecem nu posomorati si imbufnati,ci facand si haz de necaz,caci sunt anumite situatii,in care decat sa simti ca innebunesti,o mai dai din cand in cand si pe gluma,ca sa poti rabda mai usor si cu seninatate.Buna dispozitia este molipsitoare la fel ca si indispozitia,si mai bine cautam persoanele care ne binedispun si nu ne strica buna dispozitie si persoanele optimiste,decat persoanele care deprima si netransmit o stare de spirit total aiurea.Conteaza tare mult persoana de langa tine,langa care stai alaturi,caci iti poate transmite o stare de bine sau de rau."Cu cel cuvios,cuvios vei fi,cu cel indaratnic,te vei indaratnici,"asa trebuie sa cautam persoanele de la care avem intotdeauna ce invata, dar sa ii invatam cu vorba frumoasa si pe cei care ne cer ajutorul sa nu ii abandonam,sa nu ii neglijam,mai ales daca ne cer sfaturi sa nu le intoarcem spatele,ca sa nu ne intoarca nici Dumnezeu spatele noua,asa cum este o vorba foarte buna in popor.

Sebastiana, draga in mare masura iti dau dreptate. Optimismul este important in atitudinea noastra. Persoanele depresive , melancolice in exces, panicoase , vad realitatea putin deformat, avind preponderent o gindire rigida, negativista. Proverbul, supune-mi cu cine esti prieten ca sa spun cine esti, este extrem de actual si exprima adevarul. Nici persoanele reticente , temperamentale si cu o educatie si credinta aproape nula, nu trebuie ignorate, izolate. Aceste persoane ne vad ca pe niste dusmani. Aici este problema ! Ce si cum actionam pentru a nu le izola sau ignora. Cum le atragem spre noi, spre credinta, spre biserica .

Dumnezeu nu ne-a cerut sa schimbam lumea. Sa ne schimbam noi mai intai!! si prin faptele si viata noastra curata si bine placuta Lui vom fi pilda si indrumatori ptr cei ce gresesc.
Si ne iarta noua precum si noi iertam.!

Din pacate rezolvarea nu este asa de simpla. Cei ce cred in Dumnezeu si incearca sa faca bine sunt urati de cei necredinciosi. Considera ca reprezinti o piedica in calea lor.

DUMNEZEU SA AIBA MILA DE NOI!
Vrasmasii nevazuti sunt diavolii, care ataca pe om pentru a-i slabi credinta in adevaratul Dumnezeu si a-l duce pe caile pierzarii.
Vrasmasii vazuti pot fi cosideratii tot cei care nu cred in Dumnzeau, il hulesc, injura....precum si ispitele.

dar oare patimile noastre nu sunt cei mai aprigi vrasmasi ai nostri?:)
jenica

:)Jenica,asa este,ca tine,"doctore,vindeca-te mai intai pe tine insuti"si apoi pe altul,asa ca noi trebuie sa incepem cu noi,cu despatimirea noastra,sa punem noi inceput bun,mai inainte de toate.

Amin sebastiana AMIN:)

Cu privire la vrajmasi mi se pare ca nu ma descurc cu caderile de`a dreapta. Odata ma trezesc pe campii si sunt singur. Hop! Iar am cazut. Sus si de la capat.

Voi cum faceti?

???E mai grav si cu mult mai trist,atunci cand locuiesti chiar cu vrajmasul in casa,asa cum zice Iisus Hristos,Mantuitorul nostru ca,chiar cel din casa ta,iti este dusman.Daca e din afara casei,nu e asa de grav,nu vad vreo problema care sa nu se rezolve,intr-un fel sau altul,dar cand vezi ca cel apropiat tie,si in care ai avut mereu incredere,te tradeaza nu numai o data,dupa care il ierti,ci de mai multe ori,atunci e mult mai grav si cu mult mai dureros,acolo doare cel mai tare,cand e vorba de suferinta inimii,cea sufleteasca,doare cel mai rau si iti atinge coarda sensibila.???

Fugi la duhovnic:):) Si repede afli mangaiere.
cu drag jenica

;)Nimeni nu e cu adevarat vreodata singur,decat daca vrea cu adevarat aceasta,si daca se insingureaza el,cu voia lui,de Dumnezeu,cu buna stiinta sau,mai bine zis,cu rea stiinta,ca numai buna nu o mai fi,dar nici macar asa Dumnezeu nu ne abandoneaza,chiar daca noi IL neglijam si nu IL chemam in ajutor si in rugaciune,El niciodata nu va face aceasta,nu ne va parasi,EL e cu noi mereu,la orice pas,numai ca trebuie sa vrem si noi cu adevarat sa fim cu El."Cine nu este cu Mine,este impotriva Mea,si cine nu aduna cu mine,risipeste",ori una,ori alta,fie alba,fie neagra,asa ca,in concluzie,de noi depinde,in mare parte,cu cine suntem si cu cine nu suntem,si cui slujim,iar nu crezand,in mod eronat,ca suntem singuri,pt.ca nu suntem singuri niciodata,ori cu Dumnezeu,ori cu cel rau,noi alegem,e gresit sa sustinem ca suntem singuri,pana si umbra si ingerul pazitor ne insotesc,dovada clara ca nu suntem singuri nici de vrem,nici de nu vrem aceasta.:)

OK, Cristi ,
sa-ti spun cum fac eu :

In primul rand renunt tot mai des sa-i numesc vrajmasi . Le zic ingerasi , cuvantul are putere , nu-i mai recunosc ca adversar . Le face si lor bine .

Daca ii vad pe strada de ex. unii ma asteapta la colt , poate din curiozitate ma gandesc , zic mereu in gandul meu :
Doamne binecuvinteaza-i si pe acesti ingerasi care se uita dupa mine .
Poate ca nici nu sant rai , fac si ei undeva ascultare cine stie .
Poate nici nu gandesc de rau .

Apoi , ei se feresc , incearca sa ramana neobservati .
Stii cum e ? Omul de la o varsta incepe sa functioneze alfel decat in tinerete .
Unele functii ale organismului cedeaza sau scad in folosul altora .

Asa ca eu indiferent daca ridic capul sau nu , stiu unde sant , stiu care sant , stiu ca pe mine ma privesc .
NU inteleg de ce se feresc , n-are nici un rost , nu pot ramane neobservati .

Intr-o zi poate "imi ies din papuci " si ma duc direct la ei ,le intind mana si-i intreb : "ce faceti mai copilasi vedeti-va de treaba , pierdeti vremea degeaba " .

Ce sa vrea de la mine ? sant in varsta ,urata ,nu sant eleganta , sufar cu inima , am un om cu cancer langa mine .Chiar ........ sant de rasul lumii!

Asa ca nu vad alta solutie decat sa-i luam "in brate " si la propriu si la figurat si sa zicenm :
Doamne fereste-ne si pe noi si si pe ingerasii astia care sint dupa noi , apara-ne Tu si ne pazeste , ca tu pe toti ii iubesti !Amin

maria

Maria,si ce faci in cazul in care stai chiar cu dusmanul in casa?ca sincer,eu nu stiu.Spune-mi si mie,ce ai face tu in acest caz,in cazul in care te supara,il ierti,iar te supara,iar il ierti si tot asa pana maine,poimaine si raspoimaine,da-mi idei,te rog,intrucat sunt in pana de idei,caci as vrea sa stiu si eu,mie imi cam lipsesc ideile la acest subiect.Iert de 70 de ori cate 7,da,dar te intreb eu,pana cand?caci tot asa o tine respectiva persoana,si nu vrea catusi de putin sa se mai schimbe,de nici o culoare,nici macar nu incearca,si cred ca nici nu vrea macar,la concluzia aceasta am ajuns eu intr-un final,din nefericire.
Shalom!=Pace Divina!

Sa inteleg ca e vorba de relatii in familie ?
Daca da iti , voi spune punctul meu de vedere .

Uneori e nevoie de o viata de om pana inveti ceva , dar sacrificiul se merita , din punctul meu de vedere .

Deci cum e ?

maria

Da,era vorba de relatiile vis-a-vis de o persoana apropiata mie,
de cineva din familie,eu tot am trecut cu vederea si am iertat poate prea repede si usor,defectul meu,cred,ce sa mai zic,nu stiu,nu mai stiu deloc,dar asa simteam eu in acele momente,sa iert,sa trec cu vederea totul,sa sterg cu buretele tot ce-a fost,ca si cum nu ar fi fost nimic rau intre noi,ca si cum nimic rau nu s-ar fi intamplat,altadata ma faceam ca nu pricep ca greseste fata de mine,ma faceam ca nu stiu nimic,dar tot asa continua si nu se schimba,nu pricepea nimic din iertarea mea fata de ea,poate ca iertam eu prea repede si asa de usor?nu stiu,chiar nu mai stiu nimic in legatura cu aceasta,sunt intr-o pacla densa de ceata si in negura totala.

Daca vrem sa traim dupa regulile crestinesti ,trebuie sa tinem seama ce inseamna casatoria in primul rand , prilej de mantuire .

Dar cine stie asta la 20 de ani ? Nimeni .Educatia crestina ne lipseste de generatii ,pentru ca nici parintii nici bunicii ...n-au stiut si n-au vorbit despre asta .

Asa ca acum aflam ,eu cel putin si facem ce putem .Fara ispite nu ne mantuim :).
nu degeaba nimeresc des unul bun si unul rau (expresie exagerata pentru ca nu e nimeni nici bun si nici asa de rau).

In spatele fiecarui ingeras(dusman) se scunde ingaduinta lui Dumnezeu ),deci cu el avem de lamurit anumite lucruri cateodata .

Iar daca cel de langa mine "nu aude", ce spun parintii ?
Nu-i mai vorbi(nu-l mai certa) , vorbeste cu Dumnezeu , roaga-te !

In fiecare familie e o situatie unica asa ca a vorbi in general nu este binevenit , dupa parerea mea .

Rabdare, rabdare ,rabdare ne-a spus Pr .Cleopa

maria

:)Multumesc pentru sfaturile tale binevenite,as vrea eu sa fie ingeras acea persoana,sau sfanta persoana respectiva,sau macar cel putin asa sa o vad eu,ca pe un ingeras,dar ma indoiesc de aceasta,ar fi un miracol de la Domnul daca s-ar intampla sa se schimbe macar si peste noapte,in rabdarea mea.Da,cu rabdarea se trece marea si rabdarea este cea care ne poate sfinti,dar eu nu sunt o persoana sfanta si sunt f.departe de sfintenie,din nefericire,asa ca vezi tu,nu stiu pana cand e si cu rabdarea aceasta recomandata de toti Sfintii Parinti,daca acea fiinta tot nu se schimba,nu intentioneaza,nu se straduieste nici cat un graunte de mustar,nu incearca,degeaba fac eforturi ceva cam mari in aceasta privinta.

Shalom ,
iarta-ma , eu nu-ti dau sfaturi ,eu am spus cum se prezinta situtia ,crestineste vobind .Ca sa dai un sfat ar trebui sa cunosti situatia si e imposibil.

Eu zic cum asi vedea acum solutia , ca pe vremuri n-am stiut-o nici eu .

In rautatea celuilalt eu vad "neputinta ", crezi ca e om care sa nu vrea sa fie bun ? Eu nu cred .Si daca am calificat-o asa , se naste automat mila si intelegerea .

Omul e rau pentru ca vrea , dar e o doza mare de tot de neputinta , in aceasta stare .
Singuri nu putem face nimic ,dar cu Iisus toate sant posibile .

Cateodate ma pun in locul lui si ma ingrozesc . Asa ca eu mai bine ma rog .
Numai duhovnicul te poate sfatui .

maria

:)Da,multumesc mult pentru tot ce mi-ai scris,imi este de folos si chiar concluzia ta este la fel de bine cea mai binevenita,tot ascultarea de duhovnic este cea mai bine recomandata.Sa iti rasplateasca Dumnezeu si Sfanta Fecioara Maria pentru cuvintele tale frumoase de incurajare si de imbarbatare.
Shalom!

Ar fi bine sa vedem cum influenteaza gandirea noastra lupta cu vrajmasii vazuti si nevazuti. In multe situatii prin gandurile noastre nu tocmai curate, ne atragem vrajmasii . Sentimentul de repulsie, antipatie combinat cu o gandire negativa ne creaza o imagine deformata despre cineva, ceva anume sau despre o situatie la un moment dat. Atunci cand invocam prea mult numele necuratului se creaza o incarcatura puternic negativa, daunatoare noua si celor din jur. Atunci cand gandim ca cineva ne vrea raul, situatia se intoarce impotriva noastra . Care este importanta gandului in general ? A gandiri pozitive si negative in special ?

.

Stim cu totii ca si dracii (care au fost ingeri buni) au credinta, ca doar cu asta fac fel si fel de naluciri...insa numai celor care cad in ispita de a le crede.
Deci "puterea" vrasmasului consta in aceea de a timite ganduri cu o putere/credinta atat de mare incat sa te faca cu orice pretz sa crezi... In momentul in care a-i crezut acesteia, ti-ai facut tu insuti rau. Ai lasat armura, a intrat sageata si te-ai ranit!
Desigur, de multe ori n-ai de unde sa-ti dai seama ca e cel rau, caci cu cat esti mai tare in credinta si "uratul" e mai versat si-ti face cursa in lantz, ca daca o vezi pe prima, sa cazi in a doua sau a treia etc! Dar, nu-i nimic! Nu disperi, te ridici, iti "lingi ranile" si tot asa....pana sa plictiseste satana!

Gandirea negativa influenteaza f. mult in lupta cu vrajmasii vazuti si nevazuti. Nedreptatea(asa cum o percep eu) ma alimenteaza in mod negativ. Si atunci ma gandesc cum sa demontez aceasta nedreptate sau mai rau, incep sa urasc persoanele implicate.Urmeaza alta nedreptate si alta... si ajung sa-mi inlocuiesc bunatatea cu ganduri de razbunare, de incisivitate la fiecare gest de nedreptate, sa fiu trista si neinteleasa. Si in astfel de momente este f. usor sa-ti pierzi credinta, pt. ca vezi ca acumulezi numai rautati si piedici.
Numai bine!

Alimentarea continua a gandirii mai mult sau mai putin negative cu fapte reale sau pur imaginare se arata extrem de periculoasa, putandu-ne schimba personalitatea si comportamentul nostru. Nedreptatea este la tot pasul, la locul de munca, pe strada, in familie , peste tot. Nedreptatea poate sa fie creata de noi insine, ea find din perspectiva noastra sau chiar produsa de altii cu buna stiinta. Rabdarea si dorinta de autodepasire sunt elemente importante impotriva nedreptatii in general si implicit a gandurilor negre.Cine este atunci vrajmasul vazut ? Sau cum il definim in termeni reali.

Dracii

Sunt cei nevazuti. Cei vazuti efectiv !

ispitele de tot felul ,de a judeca pe altul ,de a te considera mai bun decit altul ,superior altuia,ispita lacomiei de a avea multe lucruri sau de a minca dupa pofte sint doar citiva dusmani ,dar nevazuti caci fiecare ispita are un demon care raspunde de reusita sau nereusita lui asupra noastra.Esre un razboi nevazut ce dureaza o viata.in familie si societate este ispita de a judeca ,de a nu il rabda pe celalalt cu metehnele lui .Toate ispitele pot fi depasite cu bine dc cerem ajutor de sus sau de nedepasit dc nu cerem acest ajutor.DOAMNE AJUTA-NE.
Am scris la IMPRESII DIN PELERINAJE despre ispitele care apar stind la coada la pelerinaj la SFINTA PARASCHIVA.

Ispita , deci poate fi considerata un vrajmas vazut , palpabil. Ispite sunt la tot coltul si de multe ori nu ne dam seama de ele , cazand in plasa lor. Totusi ispitirea poate fi facuta de un semen al nostru ( indemnul la betie, la fumat, la drog, la curvie , la minciuna, la furt, la crima, etc ). In astfel de cazuri cel ce poarta ispita si dorinta de ispitire, in ce categorie intra ?

Ispita , deci poate fi considerata un vrajmas vazut , palpabil. Ispite sunt la tot coltul si de multe ori nu ne dam seama de ele , cazand in plasa lor. Totusi ispitirea poate fi facuta de un semen al nostru ( indemnul la betie, la fumat, la drog, la curvie , la minciuna, la furt, la crima, etc ). In astfel de cazuri cel ce poarta ispita si dorinta de ispitire, in ce categorie intra ?

ISPITELE VIN PRIN OAMENI CARE SINT SUB INFLUENTA CELUI RAU SAU DIRECT PRIN ACTIUNEA LOR A DRACILOR, PRIN GINDURI PACATOASE CU CARE NU TRE SA COLABORAM ,adica tre apucat tautul de coarne si sa nu acceptam gindul ispititor.

Nu stiu cata intensitate pot avea in viata omului acesti vrajmasi vazuti si nevazuti,dar stiu ca uneori omul poate fi acaparat de o stare bizar de neplacuta,ca o surescitare nedorita care debordeaza de o energie nefolositoare.
Acum in luna noiembrie se implinesc 5 ani de zile de cand ceva s-antamplat in viata mea,ceva inexplicabil si groaznic de real.Trebuia sa plec in Japonia,insa parca nu ma tragea sufletul deloc sa plec atunci,era pentru a 4oara cand plecam.In drum spre Bucuresti,spre aeroport,parca ma speria gandul ca trebuie sa plec,fara absolut nici o motivatie care sa-mi justifice acea stare.Nu stiu de ce,dar nu-mi doream deloc sa plec,in sinea mea ma gandeam ca ar fi tare bine sa pierd avionul,sa fiu manata spre aceasta renuntare fara actiunea mea concreta.Dar n-am pierdut avionul si am plecat.
Am ajuns acolo,bucurie mare,imbratisari cu sora mea,cadouri....toate bune si frumoase,pana a doua zi,cand parca un uragan de simtire malefica mi-a cuprins intreaga fiinta,si-am inceput sa ma tem,sa ma tem violent cu intreaga mea fiinta.Inima imi batea puternic,extrem de puternic si repede,ca o tahicardie necontrolata.Transpiram si-mi vajaia intreaga ratiune,pentru ca totul vedeam negru si deznadajduit,cu un negativism cum nu mai intalnisem.M-am speriat,nu stiam ce-i cu mine,tocmai aceasta ma ingrozea,faptul ca nu cunosteam motivul trairii mele,aparute instantaneu in viata mea.
Am slabit atunci 4 kg intr-o saptamana,nu mai aveam vlaga,nu aveam pofta de mancare,si o zi tremuranda mi se parea ca o vesnicie care ma tine prizoniera in acea bizara stare de disconfort.Nu stiu,parca spuneai ca sunt dependenta de droguri si imi privam organismul de acestea(nu m-am drogat in viata mea,am dedus si eu aceste stari).Tot,dar absolut tot in jurul meu vedeam mi se parea atat de departe de realitatea din interiorul meu,oameni,fiinte,lucruri...!!!Ma chinuiam ca un leu in cusca,ma zbateam sa rezist,simteam ca-mi pierd mintile,iar cel mai rau era faptul ca nu intelegeam nimic din ceea ce mi se intampla.Aveam o senzatie ciudata ca nu exista nimic pe pamant care sa-mi poata ameliora situatia,simteam ca nici daca as evada si as pleca undeva,acasa sau altundeva,nu voi putea scapa de acea stare care ma dobora cumplit.Stomacul imi macina violent senzatii de emotii si simtiri negative,continuu ma rodea si aveam tendinta de-ai urmari starile,de-a fi atenta la el in fiecare clipa,ca o obsesie nasatula de interes.
Nu stiam ce se-ntampla cu mine,nu stiam cum sa ma tratez si ce sa fac,simteam doar ca innebunesc si-mi era cumplit frica de acest lucru.Nu puteam nici sa explic cuiva ceea ce se-ntampla cu mine,mai ales ca nici mie nu prea reuseam cu discernamant acest lucru.
Am avut caderi de calciu,iar teama ma impresura cu atat de multa satisfactie morbida,imi era cumplit teama,nu mai eram eu insumi.
Am vrut sa plec acasa,dar colac peste pupaza,m-am trezit ca agentia turistica care-mi eliberase biletele de avion,a gresit si mi-a dat bilete cu data fixa(fara posibilitate de schimbare a datei de retur,decat prin cumpararea integrala a unui alt bilet),bilete cu data fixa,fara ca macar sa le solicit astfel,si pe deasupra si cu taxa normala a biletului respectiv,biletele cu data fixa sunt ceva mai ieftine.Vai simteam ca nu mai am nici o scapare.Am dat o groaza de telefoane la Bucuresti la firma respectiva sa o lamuresc de greseala,sa-i rog sa o rectifice.Acestia bine-nteles ca o dadeau in gard,cum se-ntampla de obicei in Romania.Un lucru era clar,nu avea cum sa aiba astfel de bilete taxa pe care o platisem noi(plecam cu sora mea).In cele din urma s-a apelat la politie,etc,si dupa vre-o luna de zile am reusit sa dobandim,si cu ajutorul companiei Air France,sa dobandim modificarea biletelor pentru a ne putea intoarce in tara la data pe care o doream.
Am ajuns intr-un final acasa,eu locuiam singura in apartamentul meu(de 2 ani),insa tot la fel ma simteam,absolut nici o interventie din exterior,nici o schimbare nu-mi putea ameliora situatie.Si sufeream cumplit in tacerea casei si-a vietii mele.Simteam ca turbez,aceasta energie negativa nu dorea nicicum sa ma paraseasca.O zi era cumplit de lunga in constiinta mea afectata de atata deznadejde.Totul mi se parea serbad si pustiu,sau si mai rau decat atat,mi se parea un iad cocolosit in sufletul si corpul meu pe care nu le mai puteam controla.Ma chinuiam sa fac lucruri normale,chiar daca acea stare ma acapara permanent.Simteam ca ma pierd,inima si ficatul functionau intr-un ritm haotic si bolnav,ma dureau si ma apasau.Stomacul uneori parca ma sufoca cu senzatii de greata si anorexie.Nu aveam rabdare sa fac nimic,tremuram si ma agitam continuu,fara rost si fara temei.Uneori mi-aminteam de cuvintele tatalui meu,care cand fusese in viata ne blestema mereu pe noi copii lui,mai ales cand ai ignoram necesitatile sau cand refuzam sa-i dam bani de bautura,ne spunea;"sa aveti parte de bani cu sacii,dar de fericire niciodata!"Mi-am amintit intr-un mod apasator de aceste cuvinte ale tatei,mai ales ca intra-devar avem posibilitati multiple de imbunatatire materiala,dar nu ma mai puteam nicicum bucura de aceasta...nu le mai simteam rostul.
In cele din urma,un soc m-a descuplat de starea aceia,un soc,pentru mine puternic,a reusit sa ma scoata parca instantaneu din iadul dinlauntrul meu.Si-am incercat sa uit,uneori am incercat sa pun lucrurile cap la cap sa-mi pot gasi o explicatie acelei stari,pentru mine unice,din viata mea.Am avut si tendinta de-a pune acest mister pe seama unor eventuale farmece,fiindca prea nu-mi gaseam explicatia plauzibila si decenta pentru situatia mea.Mi-am explicat si spsv psihologic,adica am incercat,poate a fost sintomul unui atac de panica(dar nu exista motivatia,cel putin nu clara),m-am tot gandit,poate a fost vorba de lipsa unor substante chimice la nivelul creierului meu,fiindca inainte suportasem cateva luni un regim de slabire.Poate fusese socul locului unde in urma cu trei luni aflasem(eram in japonia)ca tatal meu este pe moarte,dupa care venisem imedit in tara si nu-l mai apucasem in viata.M-am gandit si la posibilitatea unor efecte adverse al unui sirop pe care-l luam zilnic,sub indrumarea mamei mele,compus din miere de albine si catina macerata in aceasta.Poate luasem acest sirop prea mult,fiindca ulterior am aflat ca de fapt acesta este un energizant.
Nu stiu ce-a fost,dar acea stare a recidivat sistematic,sau mai concret mi-a sensibilizat,parca iremediabil organismul,astfel ca in anumite perioade,mai cu precadere la astenii,reactionez la fel ca atunci,pur si simplu din senin,insa incer ca-mi controlez mai bine situatia,nemaifiind pentru mine aceasta o noutate.
Am o matusa care este extrem de invidioasa pe mine,mi-o spune clar in fata,si de cand eram mica am fost "lovita"sistematic de aceasta,pur si simplu nu ma sufera.De cand m-am mai maturizat si-am devenit independenta,nu a mai putut sa-mi faca nimic,si uneori o roade tare acest lucru.Din cate am inteles are o prietena "fermecatoare",si m-am gandit,asa printre randuri,si la posibilitatea ca aceasta sa nu-mi facut ceva ca sa fiu atat de nefericita...in fericirea mea,pentru ca dpdv material nu ma pot plange,si nici de sotul meu.Nu stiu ce-a fost acea stare care mi-a declansat infernul,la un moment dat,si poate n-o sa stiu niciodata,insa am invatat profund ca viata este o lupta,O MARE LUPTA pe care suntem datori prin constructia noastra sa o ducem,cat mai cinstit posibil,chiar daca in lupta nu prea exista legi,in cea interioara intervine intotdeauna ratiunea.

Scuzati ca am scris atat de mult,nici nu mi-am dat seama cand am intrat in atmosfera...si cat am putut scrie,deci daca nu aveti rabdare sa cititi e ok.Va doresc sanatate,ca-i ma buna decat toate!

:) ovidiu, ce-nseamna astea? ca m-ai facut curioasa...

si eu am ajuns la aceeasi concluzie, ca viata noastra este o lupta continua; poate de aceea ceea ce cautam de fapt este linistea si ne explicam de ce ne face asa bine apropierea de Dumnezeu.