Sunt atatia oameni singuri in jurul nostru. Cu siguranta, au nevoie de noi cei care ii putem ajuta intr-un fel sau altul. Singuratatea este o apasare mare, mai ales pentru cei batrani. Este foarte raspandita si de multe ori asociata cu tristetea. Ce remedii pentru singuratate ati tinerilor singuri pe de o parte si celor in varsta pe de alta parte?

Iosif,cum te gandesti tu la toti...:)!Uite cate suflete bune gasesti pe acest Forum...:)!
Eu as spune asa.De fiecere data cand vezi pe cineva singur si tu ai putin timp liber,NU-L OCOLI.Opreste-te putin si da-i putina atentie,intreaba-l de sanatate,de tinerete daca e batran(batranilor le place sa-si aduca aminte de aceasta),de prieteni daca e tanar,incurajeaza-l daca vezi ca sufera,cauta sa-l ajuti intr-un fel sau altul,depinde de situatie.Daca e tanar,cauta sa vezi ce l-a facut sa ajunga la acest sentiment,de tristete,povesteste-i tu ceva(daca nu-ti poate spune ce-l doare)ca sa-i distragi atentia de la acele ganduri pe care le are,si CU SIGURANTA va uita si vei descoperi ca si tu ai facut ceva bun si ca si el se va simti mai bine...:).

exista multa lume singura.....e o viata dura, care il schimba pe om....din pacate de cat sa dau peste cine nu stiu...mai bine stai singur..totusi trebuie sa traim in societate si cam trist ca din cauza unora sau altora...oamenii se izoleaza:hmmm:

:D:D:D Oamenii nu sunt niciodata intradevar singuri.Dumnezeu este pretutindeni cu ei daca fac voia Lui.Daca nu,oricum El este omniprezent.Poate fi mai greu de acceptat pentru unii ndedezvoltati spiritual,dar acesta e adevarul,si un parinte de pe muntele Athos spunea ca nu e niciodata singur,ci Dumnezeu si Ingerii si Sfintii sunt cu el.Desigur,si el este acum un sfant pentru ca s-a nevoit si a dus o viata de smerenie si inchinaciune si fapte bune.Iertati-ma dar nu mai stiu cum il cheama.

Oamenii se departeaza unii de altii tocmai pt. ca A DISPARUT DRAGOSTEA din sufletul fiecaruia...???.Cine se mai ocupa acum de aproapele,de cel de langa el,de copii,de frati,de parinti,de bunici...????
AVEM TREABA MULTA...;)!Avem nevoie de MAI MULTI BANI,AM ATATEA GRIJI...???!Ce mananc azi,cu ce ma imbrac azi,trebuie sa-mi schimb coafura,trebuie sa-mi cumpar masina noua,sa-mi fac alta casa,s.a.Cum sa mai am grija si de altii?Nu sunt destul de ocupat...????

E adevarat, cand esti cu Dumnezeu nu esti niciodata singur. Insa de foarte multe ori avem nevoie sa-L impartasim pe Dumnezeu. E ceva firesc, Dumnezeu a spus ca nu e bine ca omul sa fie singur.

Cui ii pasa de cei tristi si insingurati ?
Cati oameni sunt langa astfel de persoane ?
Cati inteleg astfel de persoane SI CAUTA SA-I AJUTE ?
Putini ,foarte putini sunt aceia care dau o mica atentie acestor persoane .
Am constatat acest fspt , urmarind astfel de persoane .
Cei tineri insingurati si tristi au nevoie de foarte mare atentie si de intelegere . Sa nu ii critici , nu sa incerci sa le dai sfaturi , ca de sfaturi sunt satui . Nu ?
Eu cred ca acesti tineri au nevoie de iubire , intelegere si cel mai mult au nevoie de un prieten adevarat si loial .
Datorita meseriei mele cunosc si persoane in varsta , care nu au pe nimeni . Cand merg la dansii acasa , ma asteapta ca pe un musafir si nicidecum ca pe o persoana care vrea sa le ofere serviciile cerute de ei .
Eu ma imprietenesc din start cu dansii si inecet , incet imi devin prieteni , nu numai simpli clienti .
Nu am profitat niciodata de un batran , dimpotriva am fost sensibilizata de varsta si de viata dansilor .
Cunosc suferinta si durerea multora ,dar nu le-am intors spatele niciodata si nici nu o voi face nici pe viitor .
Am cautat sa-i inteleg sa-i ajut cum pot .
Am fost in vizita cu ceva timp la un azil de batrani din Judetul Hinedoara .
Am vazut atatea durere in ochii acelor oameni , ca in ziua aceea nu am mai fost buna de nimic . M-a afectat tare rau situatia in care se aflau .
Au nevoie de multe lucruri , dar cel mai mult au nevoie de iubire si sa stranga pe cineva in brate .
Ati luat vreodata de mana sau ati imbtatisat vreodata un batran necunoscut ?
Daca nu , incercati s-o faceti si o sa vedeti ce simtiti .
Poate v-ati pus intrebarea . Oare simte acelasi lucru pt parintii ei ?
Da , dar numai pt mama mea , tata nu am . A murit cu mult timp in urma .
Doresc sa le fiu aproape si sa-i ajut cu ce pot , dar de la 500 de km ce pot face ?
Nu vreau sa credeti ca ma cred o sfanta , nu . Sunt un om obisnuit , asa cum ar trebui sa fie multi oameni din aceasta tara .
In primul rand orice om trebuie sa creada cu adevarat in Dumnezeu si apoi trebuie sa aiba un suflet curat si nobil .

Cu ani in urma , cineva era singur si bolnav .Era iarna si ninsese mult , nici nu putea sa deschida usa , era in varsta .
N-a durat mult si cineva a batut la usa :

"Am venit , ti-am adus lemne si ceva de mancare , a zis femeia .
Am visat o femeie care mi-a spus sa vin la tine ca ai nevoie de multe si esti bolnava "

Frumos , ce ziceti ? Eu m-am cam tulburat cand am auzit :).

Asa ca am nadejde ca Dumnezeu si Maica Domnului nu ne va lasa .
Toti vom avea nevoie candva de cineva .

E bine sa ajutam si noi ,daca se iveste ocazia , sau ar trebui s-o cautam ,nu stiu !

maria

oamenii sunt de vina ca anumite persoane sunt singure. snguratatea este cel mai mare dusman al oamenilor. consider ca noi, societatea, suntem raspunzator pt fiecare suflet care se sinucide. din pacate statul nu da importanta acestui lucru...

Catalina,pot spune eu ce simt batranii din Azile cand sunt imbratisati,sarutati si transmitandu-le o parte din bucuria ta...:).Le dau lacrimile...???.Aceste lucruri ii impresioneaza PANA LA LACRIMI...???.Ce poate fi mai frumos,:)decat sa vezi ca ai bucurat macar pt.cateva momente pe cineva care se simte singur...???.

Individualismul incepe sa fie o plaga a omenirii, o instrainare cumplita, dureroasa pe care o prefera multi din egoism, din refuzul de a nu fi alaturi de ceilalti.

La oamenii mai in varsta cred ca e vorba de altceva , e frica de necunoscut .
Desi sant singuri , prefera sa ramana asa pentru ca nu pot avea incredere in cel care intinde mana .

A banui pe cineva e tot pacat .
Dar increderea in cineva nu poti avea decat daca iti dai seama ca Dumnezeu ingaduie sau nu , ceva .
Deci fara un strop de credinta e greu sa comunici zic eu , te chinuie continuu frica , nesiguranta , banuiala etc .

Care-i solutia ?
Degeaba spunem cum ar trebui sa fie , trebuie ca omul sa poata , sa poata primi cuvantul sa inteleaga .

Mai bine ar fi daca s-ar actiona in organizatii(grupuri ,poate din partea Bisericii) care sa se intereseze de cei parasiti .

maria

Este totusi greu sa implinesti voia lui Dumnezeu intr-o societate care tinde sa nu mai creada.Si cu totii stim ca anturajul ne poate schimba cateodata.
Sincer,eu prefer singuratatea pt ca in ea ma regasesc pe mine si am timp sa meditez asupra aspectelor care ma preocupa.
Dar nu mi-as putea da la o parte cuoscutii,cu care am legat adevarate prietenii.
Cred ca noi(mirenii) ar trebui sa gasim un echilibru in toate,o cale de ,mijloc.Nu putem trai pana la sfarsitul vietii izolati,dar nici nu ne putem pierde in cele lumesti.Doamne ajuta!

Si eu cred ca din cand in cand e bine sa ne insinguram, sa stam cu noi insine in fata lui Dumnezeu. O zi o consider suficient. A reusi sa nu intri in legatura cu nimic din lucrurile acesti lumi, chiar si pentru o zi, e mare lucru.

Asa este , greu de gasit o zi de insingurare , de vorbire in liniste cu Dumnezeu , rupti pentru o clipa din tumultul asta infernal din asta lume . . . ! O zi pe luna macar . . . !:2:

Nu stiu ce-mi mai aduce ziua de maine. Am fost si sunt din fire un singuratic. Chiar si in mijlocul multimii zgomotoase, eu tot "singur" raman, desi stiu ca nu sunt chiar singur, ci cu Dumnezeu, daca incerc sa fac voia Lui. In tinerete mai amestecam lucrurile si chiar daca ma mai izolam, arareori simteam nevoia sa ma rog; cat despre voia Lui... nici nu cred ca o constientizam in mod clar si lucid.
Acum... pentru o vreme, mi-a dat Dumnezeu ocazia sa fiu singur cam 5-6 zile pe saptamana. Adica nu chiar singur, daca socotesc natura inconjuratoare. Retras la "casa de la tara", ma bucur de fiecare rasarit si asfintit de soare, intr-un fel aparte. Imi petrec veacul printre pomi, flori, si zarzavaturi, si ceva oratanii ouatoare cu care vorbesc cat e ziua de lunga si care s-au invatat deja sa ma intampine ca sa le caut daca au ceva in gusha, sau au facut greva foamei... Astfel se intelege ca si ispitele stau ceva mai departe de mine. Televizorul nu-l deschid de fel, iar daca randuiala preocuparilor ma tine in casa, atunci am la indemana sute de variante ca sa ascult ceva de folos. Uneori caut predici ale unor duhovnici cu mare har, alteori ascult catisme sau Sf. Scriptura, iar alteori pur si simplu simt nevoia sa ascult muzica religioasa. Noaptea, inainte de 12.00 imi place sa citesc din Sfintii Parinti. Practic internetul este o sursa inepuizabila de lucrari de mare pret, iar asta pe de o parte ma bucura, iar pe de alta ma intristeaza fiindca am fost atat de limitat incat mi-am petrecut intreaga viata citind beletristica, si habar nu aveam ce comori zac in Biblioteca lui Dumnezeu...
Despre singuratatea altora... e greu de vorbit... Si-apoi mai e si acel gen de singuratate NE-voita, cand unul dintre soti pleaca la Domnul. Aceasta este cea mai trista parte a vietii de cele mai multe ori. Am vazut-o cu ani in urma la tatal meu si inca o mai vad la tata-socru care a ajuns la 85 de ani si are deseori deprestii extrem de grele.
Fiecare caz e unicat si nici unul nu se identifica cu un altul. Uneori batranii sunt lasati singuri, desi ei vor sa imparta viata cu cei dragi, alteori sunt atat de dificili incat nu suporta sa imparta acoperisul cu altcineva din familie, iar daca neputinta se impune, nimic nu le place, toate vor sa fie facute dupa mintea lor, care nu mai e chiar... la locul ei...
Dar, toate ne sunt oranduite de sus, iar noi trebuie sa le facem fata cu blandete si rabdare. Cine stie cum va sfarsi fiecare la randul lui... Nu ne putem astepta sa primim altfel de cum oferim noi acum, batranilor de langa noi...

Remediu este rugaciunea.
Sunt diferite forme de singuratate si cea mai grava, cred eu, este cea cand te simti parasit de Dumnezeu. Mai este grea si singuratatea in multime cand vrei sa comunici si nu ai cu cine din cauza diferentelor culturale/spirituale/etc. sau cand te simti parasit de cei apropiati desi ai vrea sa comunici cu ei.
Singuratatea ne “ridica” totusi pe un plan superior daca nu percepem acest lucru negativ.
Ne da ocazia sa gresim mai putin (in special cu vorba), sa deschidem un canal de comunicare cu Domnul, sa ii apreciem mai mult pe cei din jur (pentru ca le-am dus dorul).
Nu incurajez singuratatea...lucrurile le aranjeaza Dumnezeu cum considera ..poti avea perioade mari de singuratate sau nu...poti invata sa fii singuratic desi nu a fost alegerea ta si poti raspunde celorlati mai bine, fiind alaturi de ei dupa ce ai cunoscut o stare de izolare sau nu.
Chiar daca am vrea sa fim izolati complet nu se poate (“no man is an island”)…suntem aici pentru a sprijini reciproc.