Sa purgam englezismele
 

Constat o moda a introducerii si cultivarii neobarbarismelor de origine engleza. Moda, care a prins radacini, umbreste dulcea limba romaneasca. Faptul ca tinde sa acopere toata Evropa ma intereseaza mai putin: pe mine ma intereseaza, mai intai, tarisoara mea.

Articole de presa devin de necitit, iar emisiuni de stiri devin de netembelizat pentru batranul meu tata, care, intelectual format in vremuri revolute fiind, nu are cunostinte de engleza. La randul meu, desi ma descurc bine in limba lui Shakespeare, nu ma simt confortabil cand sunt inundat de romgleza zilelor noastre.

Invazia neobarbarismelor nu este noua. Literatura cronicareasca, aia pe care nu o mai citeste nimeni, in afara de elevii haituiti de pretentiile hainilor profi de romana, e invadata de slavisme. La randul lor, latinismele isi fac de cap in literatura Scolii Ardelene. Turcismele cunosc o cariera de o generatie, aceea a Vacarestilor, care incepe a bea cafea din filigean, servita direct in iatacul lor. Urmeaza - parol!- frantuzismele, de care isi bate joc copios clasicul Caragiale. Pentru scurta vreme, romana isi regaseste personalitatea odata cu Profesorul si cu generatia Criterion care l-a urmat. Dar a urmat razboiul si, pentru aceia, inchisoarea. Noua literatura proletcultista a anilor 50 are o parte buna: fiind opera a lui Nea Badita Compresor, cultiva, fara sa isi propuna neaparat, o romana de baza, o limba a poporului muncitor. Cu anii 60, asistam la divortul dintre literatura si vulg. De la onirismul lui Dimov pana la ermetsimul epigonilor lui Ion Barbu, trecand prin alte orientari ale noii literaturi, cel putin poezia devine de nedigerat pentru norod, care ramane, abandonat, la etapa Cosbuc. Poetii au o pornire irepresibila de a scrie pentru ei, pana la inventarea, de Nina Cassian si cei de o faina cu ea, a unei limbi poeticesti. Mujicii se refugiaza cu nasul in presa, cu urechile la radio, sfarsind cu ochii in tembelizor, unde, pentru scurta vreme, slavisme ce tindeau a fi iesit din uz sunt recultivate. Anii "deschiderii" ceausiste au marcat un deceniu in care romana, redevenita prima materie a catalogului, sufera mai degraba de limbaj de lemn decat de barbarisme, cu toate ca anumite frantuzisme sunt reactivate dupa generatia care reactivase slavismele. Am copilarit cu Pif, revista pentru copii a stangii franceze din vremea lui Georges Marché, cand imi cumparam din Gara de Nord "L'Humanité Dimanche". Pana ce, in anii 80, nici macar acestea nu s-au mai gasit. O scurta vreme se mai gasea "Izvestia" si "Pravda", dar ajunsesem, in prag de Lovilutie, sa nu mai vad decat "Scanteia", afara de "Romania Libera", pe care ai mei o cumparau pentru ferpar.

Ei bine, cine ar fi crezut ca limba noastra, aparent fara a mai fi supusa presiunilor vreunui imperiu, va ajunge, de nimeni fortata, sa adopte atatea englizisme ? Sa ne intelegem: nu am nimic contra englezismelor bine integrate in limba. Mie insumi imi e mai usor si mai familiar sa spun "week-end" decat "sfarsit de saptamana". Dar cad, amuzat si trist, pe ganduri cand vad inca din titluri si vad cum se latesc pe cuprinsul articolelor si emisiunilor neobarbarisme care au un echivalent la fel de precis si de scurt in limba mea. Cand vad cum ziare destinate marelui public tiparesc articole care par incomplet traduse din engleza. In asemenea frecvent environement, eu, unul, ma simt brainwashed si nu mai ma pot focusa cu efectivitate pe continut. Dar, poate ca nu am backgroundul necesar pentru asta, ori poate ca sunt oversenzitiv...

Să le purgăm sau să le asimilăm, atunci când e cazul. Iată cum se face:

Cum devin românești cuvinte englezești (George Pruteanu).

Tot de la regretatul Pruteanu:

Română sau romgleză?

Recent, în cursul unei emisiuni de televiziune (un tocşou), am spus, la un moment dat, ceva de genul: „...acesta e trendul, asta e tendinţa actuală...”. Moderatorul, Robert Turcescu (desigur, mai mult în glumă, ca o tachinare) a exclamat retoric: „-Cum? dl Pruteanu spune trend?” I-am răspuns, zîmbind, că dl Pruteanu chiar iubeşte limba română şi foloseşte una naturală, „la zi”, nu învechită, nu închistată.
Simt, totuşi, nevoia să mă explic mai pe larg. Cititorii ştiu, poate, că, în calitatea pe care am avut-o timp de 8 ani, între 1996 şi 2004, aceea de senator, m-am „zbătut” intens pentru promulgarea unei legi, care a ieşit în cele din urmă, purtînd numele oficial „Legea 500/2004” şi neoficial, folcloric, „legea Pruteanu”. Adversităţi politice duse la paroxism au făcut ca mulţi inamici (sau oameni care credeau că trebuie să arate că-mi sunt inamici) s-o caricaturizeze cu rea-credinţă, descriindu-mă în postura unui gardian fanatic al „purităţii” limbii.

Imaginea e absolut falsă, cu totul străină şi de realitatea textuală a acelei legi şi de intenţiile şi concepţiile mele. Chiar în emisiunea pe care am evocat-o, în care îl aveam ca interlocutor pe admirabilul Neagu Djuvara, venerabilul istoric şi-a exprimat - fiind vorba de limba română actuală - nemulţumirea că se folosesc unele neologisme „fără rost”, cînd există vechi cuvinte româneşti, şi a exemplificat cu pericol utilizat în loc de primejdie, sau a demola, în loc de a dărîma. Cu tot respectul puternic pe care i-l port, i-am răspuns că acesta e un purism depăşit, desuet, că nu putem da înapoi limba cu 150 de ani şi că e foarte bine că avem mai multe cuvinte, mai multe sinonime pentru (aproximativ) aceeaşi idee. Asta nu face decît să ajute, să faciliteze exprimarea mai precisă, mai nuanţată. Şi am repetat o formulă, pe care am enunţat-o de multe ori, de sugestie biblică: Lăsaţi cuvintele să vină la noi! Cu cît mai multe, cu atît mai bine, pentru limbă şi pentru vorbitorii ei. Orice limbă e un „morman” imens de straturi peste straturi de împrumuturi succesive. Cuvinte „pur” româneşti ar fi doar cele vreo 160 pe care specialiştii le consideră de origine dacă. Restul, pînă pe la cca 200.000, le-am luat de ici sau de colo (începînd cu limba latină, apoi slava, turca, maghiara, germana, franceza, rusa, azi engleza), le-am asimilat şi, în ansamblu, poartă numele de limba română.

Legea de care pomeneam şi care ar trebui să fie operaţională (dar care lege e cu adevărat aplicată, azi, în România - în afară, desigur, de legea junglei?) nu prevede altceva decît ca inscripţiile de interes public (comercial / publicitar / informativ) în limbi străine să fie dublate şi de traducerea (echivalenţa) românească. Cutare reclamă la o maşină e în engleză? Să se adauge şi traducerea românească. Cutare afiş de pe peretele unei primării din Harghita sau Covasna e în ungureşte? Să fie, la fel de mare, ŞI în româneşte! E ceva barbar, e ceva retrograd în asta? Nu cred.

Folosesc, deci, fără ezitare cuvinte ca trend, şic, maus, meci, piţă, penalti, clic, pulovăr, luc, butic, sendviş, hekăr, ofsaid, vizavi, erbeg, biftec pentru că îmi sunt necesare şi pentru că - după o vorbă străveche - cuvintele sunt ca banii: bune sunt cele care circulă. Îl folosesc pe luc (eng. look) pentru că are nuanţe cu totul aparte faţă de aspect sau înfăţişare; spun erbeg, sait, hekăr etc. ca să fiu clar şi scurt, a spune altfel ar fi o complicaţie inutilă şi vană: experienţa şi cultura lingvistică îmi spun că e perdant, e fără şanse, fără sens şi chiar nociv a te opune intrării cuvintelor noi.
Ceea ce pretind, însă, e ca noile cuvinte - repet: binevenite! - să fie scrise româneşte. Nu putem scrie nici franţuzeşte, nici ungureşte, nici englezeşte limba română. Atîta timp cît va exista, limba română trebuie scrisă româneşte. În toate cazurile în care e posibil fără pierderi semnificative, orice cuvînt nou-preluat trebuie integrat sistemului, asimilat, autohtonizat, conform regulilor de scriere şi de pronunţie ale limbii române. În era globalizării, pe care o trăim acum, acest lucru trebuie să se petreacă mult mai prompt, mai rapid, şi un rol serios îl joacă pe de o parte presa, pe de alta, lucrările normative, dicţionarele. Dacă ele încă propun, din inerţie sau timiditate, să scriem, în romgleză, lookul sau site-ul, ele fac un deserviciu limbii române. O limbă nu se îmbogăţeşte cu xenisme, cu cuvinte care rămîn străine. Nu se poate ca zone ample din limba română să fie, grafic, „colonii”.
Îi invit pe cititorii preocupaţi de aceste probleme pe saitul www.pruteanu.ro (nimic comercial!) şi pe Forumul acestuia, unde vor găsi utile aprofundări.

Pe același subiect:
Anglicisme (1)
Anglicisme (2)

Se găsește pe undeva serialul lui Pruteanu ”Doar o vorbă săț-i mai spun”?

N-am găsit decât o înregistrare video. Însă emisiunile se regăsesc transcrise pe saitul lui, la secțiunea Doar o vorbă săț-i mai spun.

Are dreptate "Arheul Pruteanu" (apud G. Liiceanu). Numai ca cine cuteaza a indrazni sa scrie "sait" pentru "site", "hecar" pentru "hecker", "servis" (precum in ceha) pentru "service" etc va fi urgent taxat drept incult de catre sclifosimea care face prim-planul presei, ori chiar a bunei societati. Trebuie un curaj special pentru asta in vremurile noastre fitoase, in care am auzit cu urechile mele, la un tete-a-tete ("tetatet", dom'Pruteanu ?) o colega, literata pe deasupra, spunand "am fost la Edinboroou". Dupa ce am afisat o fata ca un semn de intrebare, m-am dumirit: fusese la Edinburg. Nimic nou. Inainte, ai nostri tineri mergeau la Pari ca sa invete cravatei cum se leaga nodul.

Ma amuz cum incearca sa integreze franceza englezismele. De exemplu, verbul "to like" devine "liker" pentru chestia aia cand apesi cu mausul un buton care are desenat un police in sus.
Pentru cine nu intelege conceptul, iata noul verb francez conjugat la prezent: Je like, tu likes, il like, nous likons, vous likez, ils likent. Adica "eu apas cu mausul pe buton, tu apesi etc...".

Pe alocuri, observam o asemenea tendinta, deocamdata mai timida, in romana. Ca in cazul verbului "a faxa" ori "a se focusa". Ca si in franceza, verbele nouvorbei intra, de regula, in conjugarea intai, aceea a verbelor regulate. Cand intra in conjugarea a patra se obtin conotatii sagalnice, ca de exemplu cand am spune "faxuieste-mi convocarea" in loc de "faxeaza-mi convocarea".

Un fenomen mult mai interesant din punct de vedere lingvistic este reintegrarea in franceza a unor cuvinte, neaose la origine, apoi iesite din uz, care revin in franceza ca englezisme. Bunaoara, termenul de "vintage". Foarte la moda, desemneaza obiecte asemanatoare celor ale anilor 20, care fac averea anticariatelor pariziene. De exemplu, un telefon din ebonita este un "objet vintage".

Sunt de acord ca ne-am englezit cam mult. Si nu numai noi.
Toti se plang, fie ei nemti sau francezi etc.
Totusi nu vad solutia in a batjocori acum limba engleza.
Eu iubesc limbile straine si doresc sa fie respectate.
Ma deranjeaza cumplit sa scriem cuvinte straine in ortografia noastra.
O mai fac si altii.
De ex. sanvis sau sandvis mi se pare oribil. Aveam noi un termen frumos: tartina. Imi amintesc de o povestire citita in copilarie: "Tartine cu vara si vant." (am gasit acum ca era de Octav Pancu-Iasi. Il (mai) stiti?)
Din cate imi amintesc la scoala un copil nu avea de mancat in pauza decat doua felii de paine goale. Si i-a venit ideea sa le puna una peste alta si sa se delecteze cu ele. Un alt copil l-a intrebat ce mananca, paine goala? El i-a raspuns ca mananca ceva deosebit: tartina cu vara si vant.

Se pot gasi, daca se doreste si gandeste, traduceri frumoase pentru toate.
Am unele probleme la termenii informatici, dar si acolo or fi solutii.

Da, emisunile regretatului Pruteanu imi placeau si mie!

Si va reamintesc ceva: pe vremurile parintilor si bunicilor nostri se intampla la fel, dar cu...frantuzitul.
Era la moda franceza si era de "bon ton" sa se franuzeasca lumea. Parol, mon cher!
Alexandri si Caragiale sa traiasca!

Cum ar fi ?

GigaOcteti.

Dar tartina e altceva decât sandvișul, definind o singură felie (acoperită cu ceva). Toate neologisemele evoluează în interiorul limbii care le adoptă, și este normal să fie așa. Atâta doar că este nevoie de un oarecare timp. Nu mai scriem, în general, football, ci fotbal; nu match (cum se folosea în urmă cu niște decenii), ci meci; nu beefsteack, ci biftec ș.a.m.d.

E normal să folosim neologisme atunci când în limba noastră n-avem termeni corespunzători. Însă adesea se întâmplă să nu știm că deja avem acei termeni, adesea veniți pe filieră franceză.

Cum e...tartina.

In franceza contemporana, "une tartine" este o felie de paine neagra sau integrala, de obicei de mari dimensiuni, pe care troneaza chestii maruntite si de multe ori asortate. De exemplu, cascaval ras in dialog cu un al doilea fel de branza, cum ar fi lambouri de branza proaspata de capra.

Termen pe care încă îl păstrăm. Însă prin magazine am văzut, de exemplu, scris muffins în loc de brioșe ori madlene. Chiar, acestea două sunt sinonime?

Îmi dau seama, însă, că uneori asta se întâmplă nu neapărat din ignoranță, ci din cauza a ceea ce se numește, tot cu un neologism cam antipatic, „rebranding”.

Nu sunt sinonime perfecte. "Brioche" inseamna, fix, cozonac. Se mai foloseste si pentru ceea ce stim noi ca sunt briosele. Asadar, daca vrem sa evitam frantuzismul, am putea spune, in loc de briose, cozonacei. Compozitia e aceeasi, forma si marimea difera.

Madlenele (de la Sf Maria din Magdala) sunt mai mici ca briosele, atat cat sa poata fi introduse integral in gura si mancate din punga. Biserica "La Madeleine" din Paris, care e o bijuterie de arhitectura din vremea cand regii care au facut-o pe "fiica cea mare a Bisericii" erau inca pe tron si nu le taiasera farmazonii capul este, pana in ziua de azi, inconjurata de cele mai rafinate cofetarii pe care le-am vazut vreodata. Acolo, in spatele Bisericii La Madeleine, s-au lansat si se mananca cele mai bune madlene din lume.

Muffins au mai putin ou ca briosele si madlenele, dar mai mult unt. In Perfidul Albion se servesc, traditional, calde dimineata. Dupa ce ca au ele mult unt, se mai aduga unt cu cutitul, adstrat care se inmoaie sub caldura lor. Nu e normal sa bei un ceai dupa atata cantitate de unt ?

Iată că am mai învățat ceva. Deci sunt diferite toate trei.
A, și la mulți ani!

La mulţi ani, Doc!:67:

Happy bir......aaa....., scuze,

La multi ani !

Ca marche mieux, s-avem pardon. Decît baiți care se confundă adeseori cu biți, mai degrabă octeți.

Pai in franta (atentie franta si nu Franta) de obicei tartina este o chestie care rezulta dupa ce iese un jihadist de la teatru.:22:

Totuși dumneavoastră aveți obiceiul de a ”latiniza” forțat româna din cîte am văzut. Am înțeles că ați reluat studiul latinei la un moment dat, dar chiar dacă sînteți catolic puteți folosi în continuare termenii uzuali... E greu să vă urmăresc uneori din cauza asta.

Of, chiar nimeni nu stie sa-mi spuna de ce unoeri nu pot cita? Mai devreme am putut si n-am schimbat nimic.

Vroiam sa spun defapt ca niciodata n-am stiut sigur ce este tartina. Am gasit in dictionar ca ar fi totusi sinonim cu sandvis/sandvici.

https://dexonline.ro/definitie/sandvi%C8%99

Mie nici nu-mi place cu doua felii de paine.:21: Putina paine si mai multa umplutura si...fara unt sau margarina.
Mai era si canapea...

Cristian, tu ai dreptate, dar mie tot nu-mi plac cuvintele stalcite in ortografie. Unele le mai scriu si eu mai pe romaneste, dar pe altele le evit.
Or fi neologisme, dar acum stiind cum se scriu ele in limba lor de origine, nu pot sa le scriu altfel.
La fel cum nu-mi place sa fie traduse nume proprii, sau locuri geografice.
La nume proprii exista unele traduceri incetatenite in fiecare limba. Alea le mai accept pentru limba respectiva.

Pe urma in fiecare limba exista poate mai multi termeni pentru acelasi lucru.
La noi exista cozonac si exista briosa. Si nu le-as folosi invers. Sa-i spun aluia mare briosa si invers.
Si din copilarie imi amintesc ca totusi aveau alt gust decat cozonacul.
Muffin mai are o caracteristica daca nu ma insel. Acolo la mama lor, ele contin prune.

(Oh, chestia asta cu untul in toate si in cantitati imense ma omoara si aici. Si da, englezii consuma mult unt, daca ma gandesc la gramezile de toast cu unt care se servesc la ceai).
Madlenele eu stiu ca sunt facute din alt tip de aluat (sfaramicios) si nu sunt crescute ca briosele.

In fine, nu intentionam sa polemizez cu voi. Doar mi s-a parut interesanta discutia si am spus ce nu-mi place mie.
Imi plac limbile straine si le iau asa cum sunt. Prefer sinonimele neaose.
Imi place sa traduc si sa gasesc termenii potriviti in texte, sa redau asa cum trebuie.
Dar da, se cam exagereaza cu neologismele in toate limbile.

Asta e o prostie a francezilor. Ai GigaByte, sau Gigabit;
1 Byte [B]= 8 bit [b];
Daca stochez informatia atunci un KB = 1024 B;
Daca calculez viteza de transfer un KB/s = 1000 B/s;
insa viteza de obicei se exprima in biti/secunda [b/s ] in Electronica si telecomunicatii si atunci avem
1 KB/s = 1000 B/s * 8 = 8000 b/s;'

Insa in Tehnologia si Procesarea Informatiei se acepta ca vitezele de transfer
sa fie exprimate si b/s si in B/s;

Nu se exagereaza deloc.Este un efect al globalizarii.

Repozitionare ?

@Florin Ionut: O meteahna veche a greco-catolicilor, care vine de la Sextil Puscariu, Gheorghe Barit et Co si, in general, de la romanii ardeleni din veacul presiunilor pro-maghiare si pro-calvine. Daca auziti pe cineva ca il cheama "Fabian" sau "Liviu" ori alt nume latinesc dificil de maghiarizat, foarte probabil sa aiba parinti ardeleni.

Personal, iubesc latina pentru precizia ei, pentru muzicalitatea ei, pentru universalitatea ei, pentru faptul ca arata ca romanii sunt erezii Romei si nu ai nu stiu carei jungle. Ori stepe. Desigur, a iubi latina pentru a iubi mai mult romana inseamna a prefera "liber" lui "slobod", "popor" lui "norod" si nu e o scuza pentru a folosi, ubicuu, pe ton doctoral si in mod peremptoriu, cedand cu prea mare celeritate tentatiunilor lingvistice, latinisme disonante evului actual. Asta doar ca sa fim sui generis, folosind, in loc de pura lingua franca, dificile sintagme, obscure auditoriului, pe post de succedanee ale instructiunii si eruditiei. Nu-i asa ?

@CristianR, Dragos & Mihai: Multumesc un lot pentru urari.

Mai mult al inculturii/ignorantei.

Sophia, chiar nu e greu. Ca sa incepi un citat scrii "quote" intre doua paranteze drepte. Ca sa inchei citatul, faci acelasi lucru, dar avand grija sa adaugi un slash (cf Pruteanu: liniuta oblica de jos in sus) imediat dupa paranteza dreapta deschisa.

Ca sa fragmentezi un citat, cu scopul de a comenta parti succesive, e mai simplu sa copiezi (apasand simultan pe tastele "ctrl" si "C") cuvantul "quote" aflat intre paranteze drepte si sa-i dai drumul (apasand simultan tastele "ctrl" si "V") acolo unde iti convine. Iese ceva cam asa:

Textul tau aici

Blablablabla

Rampampam

Pofta buna!

Greu, prea hard.

Rebranding = Reinoire = Restaurare = Reconditionare;

In mod normal folosesc functia "quote" de pe forum, ca de aia cred ca a fost pusa.
Acum de ex. a functionat.
Dar este ceva pentru ca nu intotdeauna functioneaza: ori de la forum, ori de la browser-ul meu, ori nu stiu de ce.
Nimeni nu se pricepe sa ma lamureasca.

Asa cu scris toata chestia e complicat. Acum am in casuta de citat si un numar din 6 cifre (probabil ca acela al utilizatorului).
Sa ma duc de fiecare data sa caut si tabelul de utilizatori?

Si nu ma pricep la programare. Am invatat mult IT la viata mea, dar cu user-friendly programe. Na, ca sa fiu si la subiect. User-friendly - prietenos cu utilizatorii!
Cu formule din asta speciale nu stiu. Nu le-am inteles niciodata.

:1:
In genul lui Plesu...

Neologismele
By Andrei Plesu

"Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant. Cizmarii sunt designeri.
Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie. Nici gând.
S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cât se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei.

Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un sprit, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul.

Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi.
Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi.
Nu mai realizăm, ci implementăm.
Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie.
Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm.
Nu mai consimţim, ci achiesăm.
Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.
Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must !!!
Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni.
Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.
Si nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.
Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stylisti si creatoare de fashion.

Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm in expectaţiunea unui feed-back pozitiv."

Ei, mai socializam si noi un pic...

Si inca asta-i nimic. Newspeak sau cum ziceti dvs., Nouvorba, profetita de Orwell are tot mai multi vorbitori care siluiesc engleza, care engleza pocita e deja preluata si de ai nostri.

Iata mai jos ceva cu adevarat de necitit! O tema scrisa la Engleza de catre o eleva de-a 7-a din Scotia, cand i s-a cerut o compunere despre cum si-a petrecut vacanta. A scris in codul newspeak (ca limba nu se poate numi), versiunea SMS sau Messenger, foarte trendy si pe mioriticele noastre social media.

"My smmr hols ws CWOT. B4, we usd 2 go 2 NY 2C my bro, his GF & thr 3 :-@ kds FTF. ILNY, its gr8. Bt my Ps wr so {:-/ BC o 9/11 tht they dcdd 2 stay in SCO & spnd 2wks up N. Up N, WUCIWUG - 0. I ws vvv brd in MON. 0 bt baas & ^^^^^. AAR8, my Ps wr :-) - they sd ICBW, & tht they wr ha-p 4 the pc&qt... IDTS!! I wntd 2 go hm ASAP, 2C my M8s again. 2day, I cam bk 2 skool. I feel v O:-) BC I hv dn all my hm wrk. Now its BAU ... "

Si traducerea

"My summer holiday was a complete waste of time. Before, we used to go to New York to see my brother, his girlfriend and their three screaming kids face to face. I love New York, it's a great place.
But my parents were so worried because of the terrorism attack on September 11 that they decided we would stay in Scotland and spend two weeks up north.
Up north, what you see is what you get - nothing. I was extremely bored in the middle of nowhere. Nothing but sheep and mountains.
At any rate, my parents were happy. They said that it could be worse, and that they were happy with the peace and quiet. I don't think so! I wanted to go home as soon as possible, to see my mates again.
Today I came back to school. I feel very saintly because I have done all my homework. Now it's business as usual..."

Acest englezism este britanism pur. Viitorul e al americanismelor. Peste 10 ani vom spune "suntem comisi sa facem ceva". Pariu ?

Acest neolatinism pe filiera franceza a fost lansat de Petre Roman, care, studiind la Toulouse, uitase rusa natala. Imi amintesc perfect ca la el am auzit prima data si ca o baga pe aia cu "implementarea" pana ajunsese de ma zgaria pe urechi.

Termen ambiguu pentru mine. Cand aud "locatie" ma gandesc la un loc inchiriat. "Locatar", termen intrat de mult in sangele limbii, frantuzism la origine, are sensul de baza de "chirias" si se foloseste, in franceza, in opozitie cu "proprietar". Astazi, "locatar" are sensul de "locuitor", dar ceva din sensul de baza s-a pastrat, ca in "contract de locatiune".

Termen din jargonul juridic tinzand sa intre, prin efractie, in lexicul de baza.

Cu asta am patit-o personal. Cand i-am spus frizerului ca e frizer, s-a oparit si mi-a raspuns taios: "Domnule, eu sunt hair-stylist!". Trebuia sa-mi dau seama singur, ca mi-a cerut o suta. Daca era frizer, imi cerea zece. Trebuia sa-i raspund ca nu mai sunt medic: de azi inainte, sa-mi zica fizician si, cand vine la mine, sa-mi plateasca onorar de fizician.

Are dreptate Meister Plesu. Pe de alta parte, nihil nove sub sole: citind presa de acum un secol si jumatate, mi se pare savuroasa coexistenta dintre arhaisme si bonjurisme de ultima ora. Era pe vremea cand Penes Curcanul anvizaja sa purceada la rezbel. Este un merit al lui Eminescu, aproape profetic as spune, de a fi ales acele cuvinte care vor dura in poezia lui.

Da' cu shopingu' si parentingu', cum mai mere?
Dati si voi un uatzap - pe catalogul electronic, eventual.

Ioi, mere de numa-numa! Parenting insamna, la a mea, ca mere la shoping cu copilu'.

.....:))))
Cool!

Cea mai tare fază a fost într-un magazin în care se vindeau bulbi, nu becuri.

In cazul acesta, preluarea termenului din engleza este preferabila preluarii lui din franceza. Daca becul dintr-un shop devine bulb, atunci cel dintr-un butic devine ampula...