Scrisoarea unui copil :
 

SCRISOAREA UNUI COPIL CU PRIVIRE LA HALLOWEEN
"Dragi părinţi, stimaţi profesori, vă scriu eu, copilul anului 2016, dintr-o Românie de import, cu sărbători de import, legi de import, programe TV de import, suflete de import. În fiecare an, pe data de 31 octombrie, se schimbă ceva în viaţa mea.
Celebrez moartea. Întunericul. Groaza.
Sub tutela voastră, încep pregătirile intense pentru Halloween, un fel de “sărbătoare”, de fiecare data parcă mai înspăimântătoare.
În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă n-aţi mai fi voi înşivă. Cheltuiţi bani pentru a pregăti hainele de gală ale morţii, iar pe noi, cei mici, ne invitaţi să luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant.
Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime şi cinism. Cum de nu înţelegeţi, dragi educatori şi părinţi, că noi ne îmbrăcăm aidoma şi sufletele?
Colegii noştri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o petrecere de Halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva. De fiecare dată, după Halloween, se înmulţesc crimele şi violurile, creşte consumul de droguri şi alcool, se petrec accidente grave.
Ce vreţi să faceţi voi din noi?
De ce nu serbăm viaţa, iubirea şi frumuseţea?
De ce avem nevoie de surogate, când Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare de pe meleaguri autohtone, îmbină atât de frumos tradiţiile şi cultura poporului român?
Nimeni nu ne poate impune ce să iubim şi ce să urâm! Dacă am ajuns să iubim întunericul şi moartea atât de mult, încât să le celebrăm cu fast în şcoli şi grădiniţe, înseamnă că suntem un popor mort. Aidoma sărbătorii de Halloween, care nu reprezintă decât o invocare a forţelor răului şi a întunericului.
Am vrea şi noi, copiii din România, să ne îmbrăcăm o dată pe an în îngeri luminoşi. Sau în zâne bune. Sau în personajele din basmele noastre româneşti. Vrem o sărbătoare a poveştilor.
Nu vrem să ne mai trezim noapte plângând, fiindcă voi ne-aţi fabricat coşmaruri, în industria numită Halloween.
Vrem să învăţăm să iubim, nu să urâm.
Să ocrotim viaţa, nu să ne ucidem semenii.
Să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să invocăm puterile iadului.
An de an, suntem instruiţi, încă de la grădiniţă, cum să ne confecţionăm garderoba de Halloween, alcătuită din pelerine, coarne de draci, coifuri de vrăjitoare, măşti groteşti, costume cu capete de fiare, mumii, schelete. Educatoarele ne învaţă să ne pictăm feţele cât mai odios, mulţi dintre noi purtând pe frunte cruci răsturnate.
Ni se spune că totul este o glumă, dar să fie oare aşa?!
Cu sufletele noastre nu-i de glumit, dragi părinţi!
Opriţi acest joc periculos de-a moartea, stimaţi educatori!
Vă rugăm, nu ne mai deghizaţi în demoni!
Domnilor inspectori şcolari, domnilor profesori! Nu transformaţi şcoala în platou de filmare pentru producţii horror! Sunteţi creştini, urmaşi ai unor oameni care s-au jertfit pentru ţară! Nu le întinaţi memoria, nu pătaţi obrazul ţării, implicând cele mai curate şi mai nevinovate fiinţe în manifestări care nu au nimic de-a face cu tradiţiile şi credinţa neamului nostru şi nici cu procesul instructiv-educativ. Menirea dumneavoastră este aceea de a forma caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura unui pat al lui Procust, impus de puteri străine. Căci pentru fiecare suflet distrus în acest fel, veţi avea cu toţii de dat un răspuns."
(Scrisoare deschisă a unui copil cu privire la Halloween)

Dr. Virgiliu Gheorghe: Halloween este o sărbătoare care promovează un comportament violent, specific vrăjitoarelor și monștrilor pe care îi invocă.

http://www.activenews.ro/stiri-educa...a-in-timp-3735

Fiul meu de 7 ani, care vroia sa "iasa cu prietenii" ca sa mearga din usa in usa costumat in schelet/fantoma/etc si sa ceara bomboane, dupa cum e moda, n-a avut nicio problema in a intelege ca participarea la asemenea "sarbatoare" este un pacat impotriva poruncii 1. Nici n-a plans, nici nu s-a dat cu fundul de pamant, a priceput imediat ca a renunta la asemenea plan este spre binele lui.
Nu e nici mai destept, nici mai prost ca alti copii de varsta lui. Copiii inteleg, uneori mai repede decat noi, cand o fapta este virtuoasa, cand e pacatoasa ori cand e moral neutra. Tot ce trebuie facut este sa le explicam, in baza catehezei pe care am facut-o mai inainte privitoare la pacat, la poruncile lui Dumnezeu si la poruncile Bisericii.

O porcarie demagogica tipica, scrisa de vreun parinte sau de unul care nici macar nu are copii, unul care habar n-are ce e in sufletul copiilor.
Copiii nu inteleg ce e Haloinu' asta, asa cum il intelegti voi. Ei il iau in joaca. Cum iau in joaca multe altele.
Astea nu sunt spaimele copiilor, sunt spaimele parintilor nevrotici si chiar mai rau de-atat, care isi inchipuie ca detin Adevarul.

Iar daca vreti copii imbracati in haine de ingeri, atunci faceti ca mine: invatati-va pruncii sa fie oameni ai lui Dumnezeu si faceti-i, cum am facut eu, copii de Altar. Fiul meu se imbraca la fiecare Liturghie in haine de inger. Fiica mea picteaza icoane, deseneaza sfinti, umple lumea de frumusete prin sutele de creatii pe care sufletul ei curat si luminat le-a adus deja sub ochii nostri. Copiii mei iubesc muzica, cea adevarata, iubesc jocul si cartea, citesc si creaza nenumarate povesti, sunt deja oameni ai cartilor si ai Bisericii desi sunt foarte mici.
Iar astea pentru ca noi, parintii copiilor nostri, tragem la Hristos si ii ducem pe micuti la biserica, la cat mai multe slujbe, cu o cat mai atenta si umila participare. Pentru ca am stiut sa ii apropiem cu mult tact de Sfanta Biserica. Pentru ca nu i-am fortat, nu i-am manevrat cum faceti voi, nu i-am manipulat cu dulcegarii si amenintari in acelasi pachet, nu le-am strivit firea cu apocalipse si iaduri, ci i-am deprins sa se bucure de viata, sa slujeasca fiind recunoscatori, sa dea slava Bunului Dumnezeu pentru toate. Absolut pentru toate!

Lasati porcariile voastre de mestesuguri manipulatorii!
Lasati copiii in pace!
Acolo unde un copil are inima curata si mintea ingrijita de parinti iubitori si de preoti adevarati, acolo nu vor patrunde sarbatorile mortii. Niciodata!

Intelegeti prost totul, ca de obicei. Pentru ca va lipseste mestesugul iubirii, intelepciunea, daruirea sufleteasca. Pentru ca va inchipuiti inainte de vreme partasi la Adevar.

Pentru ca in voi insiva va este mort copilul interior! Mai ales pentru asta!

Infatuarea si superficialitatea voastra sclifosita, inchipuita, e cea mai buna colaborare cu fortele intunericului.
Nu voi sunteti in masura sa ii educati pe copii, ci tocmai copiii ar trebui sa va fie voua parinti! Sunt mult mai destepti ca voi, sunt mult mai curati si luminosi decat voi si, peste toate, mult mai puternici decat voi, demagogii de meserie.

Desigur. Foarte bine, Mihnea. Ma bucur pentru voi,
Doamne ajuta!

Mere , pe lângă porcariile care se produc de la un timp aici pe forum :)))

Bucuria ta sinceră, este si a noastră :)

Da, Cristian, este o bucurie sincera. Pentru ca Mihnea stie sa se poarte cu copiii lui. Pentru ca Mihnea e autentic si pasionat in ceea ce face si ca urmare copiii inteleg firesc, fara prea mari eforturi ori suparari ce este bun si rau, ce merita facut si ce merita ocolit.
De aceea e o bucurie sincera, pentru ca aplauda un lucru autentic, bine facut, firesc.
Ii cunosc pe copiii lui Mihnea si cu adevarat sunt minunati.

Nici nu m-am îndoit de sincerita ta :)

1. Scrisoarea este scrisa de un adult (mai cu scoala).
In fond ar fi putut sa scrie si un copil, asa in felul lui.
Ma intreb totusi cum gandesc copiii despre acest aspect si daca ei
ar fi scris asa ceva.

2. Legat de copiii lui Mihnea si ai lui Ioan.
Mai intai sa spun ca nici eu nu pot sa inteleg si sa sufar Halloween-ul.
Acum vreau sa-l intreb pe Mihnea un lucru, pentru ca nu-mi este prea clar.
La fel ca si la colindatul de Craciun si Anul nou, si acum si cu alte prilejuri copiii se duc pe la case si cer dulciuri.
Eu aici nu vad sensul, legatura. De ce fac acest lucru?
Ca traditie, nu inteleg. De ce acest cersit?
Se mai duc si pe 6 ianuarie costumati in magi si primesc dulciuri si donatii in bani pentru scopuri caritative.
Sarbatoarea in sine este una, traditia populara alta, petrecutul si veselia iar alt aspect si cersitul pe la case alt aspect.

Eu cred ca nici adultii si nici copii nu se intereseaza asa mult de sarbatoarea in sine. Pe adulti ii intereseaza petrecerea, iar pe copii adunatul de dulciuri si banuti.
Da, nu-mi place costumatul, vopsitul peste tot. Imi place veselia, petrecutul in sine. Este nevoie de ea.
Nu-mi plac nici obiceiurile de Craciun si Anul nou de pe la tara cu urs, capra si mai stiu eu.
Imi plac colindele, uraturile.
Ceea ce ma pune pe ganduri pe mine la sarbatori este adunatul.
Si ca sunt dulciuri si nuci si mere sau portocale este una, dar se aduna/primeste si bani.
Care este rostul?
Nu stiu daca este un lucru bun sau rau pentru copii.
Nu stiu daca trebuie incurajat sau dimpotriva.

Asta as vrea sa ma lamuresc eu legat de aceste sarbatori.

Legat de costumatie si petrecut. Exista in vest si carnavalurile (de ex. inainte de Postul Pastilor) cand se imbraca toti in tot soiul de lucruri.
Si acolo se impart dulciuri, covrigi, etc.

Deci Mihnea, tu de fapt ce interzici copiilor tai: costumele, umblatul, dulciurile?
Si poti sa-i tii deoparte intr-o zona unde toti copii serbeaza asa? Adica poti sa-i izolezi?

Eu aici as avea o mare problema. Mi-as dori sa fie invatati toti copiii sa nu serbeze Halloween. Asa, daca unora le interzici si ii izolezi nu le faci rau, cand ii vad pe ceilalti?

Lui Ioan67 vroiam doar sa-i spun ca e frumos ce fac baiatul si fata lui, doar sa aibe grija sa pastreze un echilibru, sa nu-i lase sa cada in extrema cealalta. Sa fie si copii.
Si noi avem aici copii care ajuta in altar. Din pacate numai baieti. Fetele nu sunt implicate in nimic si asta nu-mi place.
Unii pot sa fie cuminti si linistiti, unora chiar le place sa ajute in altar.
Au fost si copii care nu au rezistat, au alt temperament.
Mai apar si conflicte. Da, si acolo apar probleme si ambitii.
Nu stiu cine este vinovat.
Si nu stiu ce inteleg ei din ceea ce fac acolo.
Ma gandesc daca as fi avut si eu copil, sau cum am pe finutul meu, daca as fi vrut/vrea sa faca acest lucru.
Tot vad ca se duc copii mici, mici si se uita cu jind intre usile altarului, unii ar intra chiar. Cred ca este curiozitatea...
Sunt parinti care isi doresc si trimit copilul sa ajute in altar si sunt foarte mandri de asta.
Problema este ca la noi, in ortodoxie, nu se face catehism in biserica nici la copii si nici la adulti.
Si nu stiu ce inteleg atunci ei din toate lucrurile pe care le fac in altar si de ce se fac asa.

Si imi mai este teama de ceva. Sa nu aibe mai tarziu probleme in a-si gasi partenerul/partenera potrivit(a).

Copiii trebuie sa fie si copii si sa creasca normal. Sa si petreaca, sa se si joace, sa fie si printre copii.
Copiii nu sunt sfinti! Trebuie doar crescuti/educati cum trebuie.

Legat de halloween, pe mine nu ideea de sarbatoare ma pune pe ganduri, ci semnificatia ei. Copiii nu au cum sa inteleaga, fiindca vor face intotdeuna ceea ce le place, nu neaparat ce este si ziditor. Parintii si in general societatea matura ar trebui sa selecteze pentru ei, nicidecum ei insisi. Aparent, ce-i rau daca se costumeaza in vrajitoare, vampiri si dracusori? Ce-i rau daca isi pun cornite „simpatice” codite sau masti intruchipand pe diavol sau Moartea? E amuzant, nu-i asa? Se distreaza si ei? In realitate, suntem cu totii victime ale acelorasi compromisuri care vin de... niciunde. Intotdeuna ii vom considera prosti, fanatici, habotnici, fixisti si tampiti pe cei ce au alte pareri decat noi, si suntem pe deplin incredintati ca NOI STIM despre ce vorbim... Iar cand stim, devenim extrem de transanti, si jignitori cu cei ce au alte pareri. Dar stim cu adevarat? Daca ii intrebam pe nenorocitii care isi pun exploziv in jurul lor si se „pulverizeaza” in mijlocul multimii, ei cred ca stiu despre ce vorbesc. Daca ii intrebam pe homosexuali despre cum vad ei lucrurile intr-o anumita problema, ei cred ca STIU, iar ceilalti nu sunt deschisi la nou. Daca ii intrebam pe simpatizantii unor lideri despre liderii din opozitie, ei cred ca STIU. La fel cu microbistii, la fel cu gruparile pro sau contra caini, pisici, ursi, muste sau rame... Fiecare are in minte o „platforma” in care crede si astfel e incredintat ca STIE! Si totusi suntem victime ale aceleeasi slabiciuni: VANITATEA: „N-am cum sa nu am dreptate!”.
Am fost inzestrati cu ratiune si buna discernere, astfel incat putem deosebi binele de rau, dar si anticipa directia deciziilor noastre. Nimeni nu se opune sarbatorii de halloween din egoism pentru copii. Nu pot sa cred ca egoismul sta la baza impotrivirii. Adevarata problema este ca noi, cei maturi, suntem atat de naivi incat nu intelegem ca ingaduim cu buna stiinta raului sa-si faca culcus in sufletele inocente ale copiilor. Incet-incet, copilul consimte relationarea inconstienta cu raul si nu gaseste in asta o greseala, desi isi semneaza sentinta sub ochii nostri fascinati de entuziasmul lor. Am locuit multi ani in Londra si am avut timp sa selectez (asta nu inseamna ca STIU). Copiii erau naivi si nevinovati. Dar grupurile de tineri, care mergeau spre cluburi si discoteci, te infiorau si nu puteai sa nu te intrebi: „Omule, incotro?” Si-atunci fara sa vreau a venit si raspunsul: asa au ramas bisericile lor goale, sau transformate in baruri, cluburi de noapte (unele chiar pentru homosexuali), sau scoli de yoga. Asa au ajuns musulmanii sa-i domine religios, pentru ca acei copii nevinovati de altadata, s-au indepartat pe nesimtite de Dumnezeu si l-au acceptat pe diavol sub mangaierea parintilor pe crestet! Aceasta este directia. Iar cine n-o percepe ca perspectiva, este orb si surd, desi el chiar crede ca vede si aude mai bine decat altii.
Nu de primitivism si fanatism e vorba, ci de viitorul copiilor nostri care incet-incet, transforma anormalul in normal, iar consecintele n-au cum sa nu apara. Nu tot ce ne distreaza, este si de folos. Suntem egoisti, daca nu ne pasa sau nu constientizam ce se va intampla cu ei. Noi ne facem vinovati, prin atitudinea noastra de astazi, de abaterile lor viitoare de peste zeci de ani. Si vom plati mai mult decat ei. „Sminteala vine, ca trebuie sa vina, dar vai de sufletul celuia prin care vine sminteala. Mai bine i-ar fi fost lui sa nu se fi nascut!” Vom da socoteala pentru multe "ingaduinte" sau vorbe „nevinovate”...

Eu daca as fi in locul tau l-as tine sub observatie ca sa nu se intoarca acasa cu
prietena sa Gigel cu care vrea sa-si faca o familie :D

De ce cersesc sau de ce dulciuri ? La Craciun si Anul Nou nu este propriu-zis un cersit. Sau este un cersit disimulat, depinde cum vrem sa o luam. Copiii presetaza un mic spectacol si cer contravaloarea, in bani sau dulciuri, a unui mic bilet.
La Halloween, cel putin in partea asta, e un cersit (mai) pe fata. Ei nu spun decat o formula: "ne dati bomboane sau plecam".


Acuma, depinde in ce te costumezi. Aici e marea deosebire dintre costumarea de Craciun si costumarea de Halloween.

Pai mascatii din Moldova (ursul, capra, haiducul) sunt in registrul veseliei. Oamenii ii privesc cu veselie si ei insisi au intentia de a inveseli. Nu asa este de Halloween. Eventuala replica pe care ar da-o un adept 'facem asta ca sa radem de demoni/vrajitoare/fantome este nesustenabila: nu asta este nici intentia, nici efectul celor care participa. Nu suntem in registrul veseliei, suntem in registrul groazei. Craciunul si Anul Nou sunt serbari ale vietii, Halloween-ul serbare a mortii.

Copiii inteleg mai usor ca noi ca exista locuri si lucruri interzise. Toata arta noastra este sa le aratam ca aceste interdictii vin de la parintele nostru si al lor si ca sunt spre binele nostru si al lor. A-i opri de la serbari paganesti, ca sa nu spun diavolesti, nu inseamna a-i izola. Le gasim prieteni asemenea lor si ii incurajam sa caute singuri asemenea prietenii. Doar nu toti copiii umbla in schelet pe strazi. Dar sunt lucruri care nu e bine sa fie facute. Cand il invat ca nu e bine sa se joace cu focul, nu inseamna ca il izolez. Nici daca il invat sa spuna rugaciunea dinainte de masa la scoala, unde nu o spune nimeni, nu inseamna ca il izolez. Nici daca il invat sa aleaga doar cartofii prajiti in vinerea in care se serveste friptura cu cartofi prajiti, nu inseamna ca il izolez. A fi neaparat ca ceilalti poate fi o ispita. Daca nu-i invatam sa reziste unei ispite contra poruncii 1 la 7 ani, de unde pretentia de a rezista unei ispite contra poruncii a 6-a la 14 ani ? Daca ei se vor masturba cu reviste porno atunci va fi, poate, din cauza ca i-am incurajat sa participe la Halloween acum. Exista Imparatia si exista Lumea. In fata noastra sunt mereru doua alegeri. Chiar in lume fiind, trebuie sa fim ai Imparatiei. Asta e important sa le aratam copiilor si nu este greu de loc. Credeti-ma, e mult mai greu cu adultii.

Tema sfinteniei a fost tema omiliei la Sf Liturghie de azi. Ideea centrala a fost un citat dintr-un sfant local. "Toti cei din Cer sunt sfinti si toti cei sfinti merg in Cer". Da, este de o banalitate crunta, dar e o banalitate pe care o uitam des. A fi sfant inseamna a fi vrednic de a sta la masa cu Regele nostru. Cand delegatia noastra pe acest pamant se va sfarsi, unii dintre noi il vom Lauda neincetat pe Dumnezeu, altii dintre noi vor urla si Il vor injura continuu. Cei care il vor Lauda, o vor face fiindca pentru niste lucruri atat de mici, cum ar fi astfel de sacrificii, au primit o rasplata atat de mare. Cei care vor urla, zgariindu-se pe ochi o vesnicie, o vor face gandind "prosti am mai fost, daca am fi evitat sa participam la cutare Halloween! Daca am fi evitat sa mancam carnati in cutare vineri!". Pana la urma, Copacel, a cultiva inteligenta in sensul ei mai inalt, de intelepciune, inseamna a cultiva distinctia intre bine si rau. A aplica in realitatea de pe teren ceea ce se ivata, ca teorie, la cateheza. Aceasta este intelgenta sfintilor si la sfintenie suntem chemati toti de cel care ne spune "Fiti sfinti, ca Eu sunt sfant".

Deci D-vs. va închinaţi unui dumnezeu despre care aveţi convingerea că va trimite, şi bine va face, oameni, la chinuri eterne, pentru că au participat la Halloween sau au mâncat cârnaţi...


Trist.

De fapt, nu e trist. E sinistru.

Da, am aceasta convingere. Convingerea mea este ca cei care cu buna stiinta incalca poruncile lui Dumnezeu, daca nu se vor intoarce spre El si nu se vor pocai pana la sfarsitul vietii lor in trup, vor suferi damnarea perpetua. Cred ca acesta e un lucru just, iar justitia este un lucru bun.
De unde vine aceasta convingere ? Din catehism. De unde a aparut acolo ? Din izvoarele credintei: Sf Scriptura, Sf Traditie, liturgica si magisteriul viu al Bisericii.

Deci consideraţi că e un lucru bun ca un om să sufere damnarea perpetuă, adică să se chinuiască veşnic, pentru că a mâncat cârnaţi ? Vinerea ? Încălcând astfel porunca unui dumnezeu ?

Dacă, mâine, acest dumnezeu la care vă raportaţi, s-ar întâmpla să se arate omenirii şi să decreteze că "toţi oamenii care în ultimele trei sute de ani au purtat pantofi roşii vor merge în iad şi se vor chinui veşnic", veţi fi convins că ăsta e un lucru bun ? Având în vedere că ar fi o normă care provine de la dumnezeu pe care îl apreciaţi ca fiind etalonul, sau chiar sursa, bunătăţii ?

Ai grija, te indrepti spre o camera plina de argumente circulare si discutii fara sfarsit si concluzii.

Oh, argumentele ar putea fi circulare, discuţiile fără sfârşit, dar concluzii există.

Este de datoria fiecăruia să tragă concluzii, dacă este capabil:

Unul a omorât, sau poate doar a violat, copii.

Altul a mâncat un cârnat vineri.

Concluzia: primul ar putea să se bucure de fericire veşnică, dar al doilea s-ar putea să se chinuiască veşnic. În focurile iadului. De ce ?! Păi a mâncat cârnatul cu pricina....

Diferenţa ? Păi unuia i-a părut rău pentru că a omorât copii. "Corect", spunem noi.

Dar celuilalt nu i-a părut rău pentru cârnat. Deci, merită să se chinuiască veşnic, în focul iadului. Pentru un cârnat. Are logică ? După unii, se pare că da.

Cine încalcă porunca Domnului, fie şi numai cu un cârnat, e vrednic de veşnice chinuri. Şi asta numim dreptate divină.

Am mai întâlnit modul ăsta de gândire. Părinţi care şi-au lovit, legat, snopit în bătaie copii pentru că au încălcat o poruncă. Indiferent cât de tâmpită era porunca.

Totuşi, n-am întălnit niciun părinte care ar fi fost capabil să-i dorească odraslei osândă veşnică, chinuri veşnice, tortură fără sfârşit pentru simplul fapt că odrasla a ales să nu-l asculte.

Este vulnerabilitatea prin excelenţă, insurmontabilă, a creştinismului.

Noţiunea de iad, aşa cum este înţeleasă de creştinii tradiţionalişti, este contradictorie cu cel mai comun bun simţ şi cu o stare de normalitate mentală.

Imaginea unui om care se chinuieşte perpetu pentru că a încălcat porunca unui zeu, mâncând un cârnat vinerea, ar trebui să fie suficientă pentru a discredita creştinismul, dacă am trăi într-o lume a oamenilor normali.

Domnule GMihai, imi amintesc ca noi doi am mai avut dispute pe tema aceasta. In fond, este una dintre temele predilecte ale disputelor dintre adeptii invataturii traditionale a Bisericii si cei care, ca dv, cad in plasa a ceea ce Sf Pius al X-lea numea "modernism" si i definea ca "erezia tuturor ereziilor", fiindca nu respinge nu doar o dogma sau alta, ci denatureaza pe toate.

Si totusi, primii nostri parinti au pierdut raiul pentru un carnat. Dumnezeu le predase Legea Lui, care, pe atunci avea acest articol unic. "Dintre toate mezelurile poti sa mananci, dar carnati vinerea nu poti sa mananci". Si totusi, binestiind acest lucru, ei au mancat din ceea ce Dumnezeu le interzisese sa manance. Au platit scump. Teribil de scump. Consecintele au fost tragice, pentru ei si pentru noi toti. E adevarat, pana la urma, noi credem ca s-au mantuit dupa un timp de asteptare de mii si mii de ani, mai lung decat al oricarui drept al lumii vechi. Numai ca aceasta mantuire a venit in urma faptului ca, pe cand erau inca in trup, alungati din Paradisul terestru in pamantul asa cum il stim acum, s-au cait de fapta lor. Ei bine, in aceeasi logica ce era si pe vremea lui Adam si Eva, noi credem ca toti oamenii care mananca ceea ce Dumnezeu le interzice sa manance, daca nu se vor cai pana la sfarsitul vietii lor si nu vor reinoda legatura lor cu Dumnezeu, vor plati pretul damnarii perpetue.


Si totusi, acesta a fost, secol dupa secol, modul de a intelege "notiunea de iad". Ceea ce spuneti mai sus este echivalent cu a spune ca pana in urma cu 50 de ani, cand iadul a devenit, dintr-un teribil loc al tormentelor infernale, o "stare a spiritului", o "notiune" cum spuneti, cei care au crezut in invatatura crestina nu aveau bun simt comun. Nici normalitate mentala. Erau nebuni. Pe undeva, aveti dreptate. A crede a fost mereu nebunie in ochii oamenilor. Dar mai ales in vremea de azi, cand modernismul pare sa fi triumfat.

Oamenii, majoritatea lor, nu mai sunt normali. Au luat-o razna. Ei isi fabrica un dumnezeu asa cum ar vrea ei sa fie. Refuzand ei sa fie dupa chipul lui Dumnezeu, isi fac dumnezeu dupa chipul lor.

Eu te indemn deci staruitor in fata lui Dumnezeu si a lui Hristos Iisus, Care va sa judece viii si mortii, la aratarea Lui si in imparatia Lui: propovaduieste cuvantul, staruieste cu timp si fara de timp, mustra, cearta, indeamna, cu toata indelunga-rabdare si invatatura. Caci va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa, ci - dornici sa-si desfateze auzul - isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor, si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme.

Mihnea eu sunt de acord cu tine, in mare parte.
Eu insa ma gandesc ca Halloween-ul asta a devenit foarte raspandit si incetatenit.
Deja sau demult se serbeaza organizat in scoli si gradinite.
Si ce facem nu mai lasam copiii acolo?
Eu nu reusesc cum de a luat asa amploare si ce placere au oamenii in asemenea orori. Cat sadism sa umbli cu schelete, vopsea rosie/sange si alte cele!
Si de asemenea ma intreb cine serbeaza, ca alte religii nu o fac.

Mie si mascariile de Craciun si Anul Nou mi se par horror si nu vesele. Parca se lovesc doua lumi diverse.

Mi-as dori ca oamenii sa gaseasca alte moduri mai frumoase de a petrece si sa renunte la porcaria asta.

Revenind la copii ma gandesc si la faptul ca daca sunt opriti numai ai tai, ala si ala, dar restul nu, si de la diverse, treptat ei vor fi izolati automat, pentru ca vor fi ceilalti multi care vor zice: voi care nu sunteti ca noi si nu veniti colo si colo.
Sigur ca unii copii ca ai tai si ai altora inteleg interdictia voastra. Dar sunt sau vor fi pusi in situatii grele. Copiii pot fi cumpliti.
De asta mi-e frica. Ori se grupeaza intre ei si se fac doua tabere, ori raman singuri si izolati.

Vad si simt si pe pielea mea ca individualismul nu functioneaza.
Spiritul de turma primeaza, din pacate.

Legat de ceea ce spuneai de Dumnezeu si de postul de vineri.
Chiar duminica ne-a spus preotul la predica, in mod suprinzator pentru mine, ca s-a ajuns sa se faca din Dumnezeu un "bau-bau", un monstru care pedepseste aspru orice.
Ori nu este asa. Cumva se bat cap in cap doua lucruri aici si nu pot eu sa le explic: una de Dumnezeu bun si care judeca in mod corect lucrurile, le explica si ajuta oamenii. Si alta de un Dumnezeu care umbla cu bata si te ia de guler daca te prinde ca ai mancat sau ai spus o prostie si te pedepseste aspru.
Aici este o problema mare.

Credinta nu este, nu trebuie sa fie ceva din frica si obligatie, ci din iubire si caldura si mai ales ceva natural.

Chestia cu postul este ceva obisnuit in tara. Acolo nu te intreaba nimeni si nu se uita la tine ce mananci.
In vest insa, unde sunt atatea feluri de confesiuni si religii si ateism, te simti rau.
Inca la confesiunea voastra nu e asa o problema, pentru ca aveti voie in post si oua si branza.
Nu pot sa-ti spun cum ma simt eu cand mananc altfel decat ceilalti.
Mai ales in postul Craciunului cand peste tot ti se ofera ceva dulce, de dulce si iti este si tie pofta si foame si nu poti sa mananci la fel cu ei.

Si daca te pedepseste Dumnezeu ca mananci ceva intr-o anumita zi sau perioada? Aici este o mare discutie.
La unele confesiuni este si mult legiferat de om. Sunt reguli scrise pentru fiecare chestie.
La fel ca si cu celibatul. Nu Dumnezeu l-a instituit, ci omul.
Un preot poate sa te dezlege de post.

Problema mare este insa (peste tot) ca nu sunt toti oamenii la fel. Sunt unii care nu cred, care nu sunt religiosi si sunt multi, sunt multi de alte religii fiecare cu cerintele lor. Trebuie sa traim printre si cu ei.

De aia spuneam si referitor la copiii lui Ioan67 ca trebuie sa aibe grija si pentru mai tarziu.
Ma uit cum vin aici unii si spun ca nu-si gasesc perechea potrivita, fiindca ei se duc la biserica si fac si dreg si traiesc credinta (in felul lor) si nu gasesc pe altii ca ei. Si ala/aia nu e ca mine si nu e credincios/credincicoasa si etc. Incepe o discriminare care nu stiu daca este potrivita...

Da, vorbim de oameni. Suntem oameni. Cu bune si cu rele. Dumnezeu ne stie problemele si greutatile.

Tu spui de un carnat mancat vineri. Dar Dumnezeu ne-a invatat atatea altele.
Zilele trecute m-am necajit tare. Am aflat ca a murit sotul unei doamne din biserica noastra. Sunt cunoscuti amandoi. Au facut mult pentru biserica.
Ei bine, facem tot timpul slujbe, parastase etc.. Dar nimeni n-a stiut ce suferinta poarta aceasta femeie, cu sotul bolnav grav in spital. Nici ea nu a spus. Si nu stim nici de altii multi. Venim cu suferintele si necazurile si lacrimile noastre in suflet si nu ne stim unul pe altul sa ne ajutam, sa ne mangaiem. Ne ocupam mai degraba de morti.
Unul are rude bolnave, sau decese, altul e bolnav insusi, altul nu are serviciu, bani, nu are locuinta, ne este frica de ceea ce se petrece in jurul nostru etc.
Cui ii pasa? Ne intoarcem acasa fix la fel si ne plangem acolo lacrimile singuri.

Dar, spre deosebire de Halloween, nu exista nici un fel de presiune la a participa la "mascari" (sunt numai de Anul Nou, in Moldova cel putin). In niciun caz o presiune de a participa ca mascat (ca protagonist). Nu am auzit ca la scolile din Romania sau altundeva copiii sa fie imbracati in capra sau urs la scoala. Ei nu se saluta cu "Mascari Fericite!". Spuneti ca a nu participa la Halloween inseamna sa va izolati ? Ei bine, neparticipand la mascari, sigur nu va veti simti izolata.


Apropo, aceia nu se izoleaza ? Oare cei care merg sambata la sinagogi si care nu mananca anumite feluri de mancare nici macar cand nu e post, nu se izoleaza ? Dar ceilalti, care merg vinerea la moschee si nu gusta porc nu numai vinerea, dar in orice zi, nu s-or izola ? Dar ateistii, siliti, saracii, de presiunea sociala sa baiguie ceva cand li se spune "Cristos a inviat!", ati observat ca sunt izolati ?

Ei bine, eu cred ca ar fi foarte nimerit sa invatam de la perfizi si infideli sa ne asumam credinta. fara teama ca, de vom face ce ne-a spus Domnul nostru si Mireasa Sa ne vom izola. Sa nu ne temem. Sa nu ne rusinam de El. Sa fim macar la fel de crestini pe cat sunt musulmanii de musulmani, ori satanistii de satanisti. Am vazut de sute si sute de ori, purtate cu mandrie pe strada tricouri cu dracul sau cu moartea si am vazut de sute de ori tricouri cu Che Guevara glorificat. Mai rar am vazut tricouri cu Isus Cristos si niciodata cu Sf Petru. Pesemne fiindca nu sunt personaje la moda, iar potentialii lor purtatori se tem ca, purtandu-le, se vor izola.

Mai Mihnea, tu intelegi ce vrei tu.
Da, ne izolam. Suntem o minoritate pe langa o majoritate.
Daca toti pe aici se duc si serbeaza Halloween, atunci noi cei care n-o facem suntem altfel, ne izolam.

Vorbeam de copii in scoli, unde trebuie sa fie toti impreuna.
Cand nu pot sa participe la ceva majoritar, acei copii se simt altfel, sunt cumva izolati. Indiferent ca sunt de alte religii, confesiuni, indiferent ce mananca. Si exista multe rautati la copii. La ei sunt mari probleme - fie ca sunt mai grasuti, sau cu ochelari, sau nu asa sportivi, sau cu alte probleme, sunt destui care se simt rau si sunt necajiti de altii (se num este mobbing, sau bullying).

In tara sunt 80-90% ortodocsi. Acolo eu nu ma simt izolata cand tin post sau serbez ceva ortodox.
Aici da, sunt o mica minoritate si ma simt izolata.
Se fac petreceri de Craciun peste tot cu colegi de serviciu, ca asa este obiceiul. Eu si altii ca mine ori nu ne ducem, ori nu servim nimic, ori alegem daca avem ceva vegan. Nu ma simt bine in aceasta postura.

La tine este invers. Tu in tara esti minoritar, iar acolo esti intr-o majoritate.

La fel si cu cei de alte credinte, musulmani, sau iudei.
Acum depinde. Sunt si la ei unii care tin mult la traditiile lor religioase si sunt si unii mai liberali, care se integreaza.

Sigur ca eu personal si altii ca mine ne respectam credinta, chiar daca ne simtim rau in public. Asta este.
Nu stiu cum as fi facut daca as fi avut copii.

Cred ca am mai povestit pe aici. Am fost la un seminar acum cativa ani, ceva de natura profesionala.
Eram acolo oameni din diverse tari si de diverse confesiuni si religii.
Docenta a sugerat sa organizam la sfarsit o mica serbare, fiind inainte de Craciun.
Fiecare a adus cate ceva dulce specific de Craciun si ceai sau cafea. Ei afla ca si colegii musulmani au participat si au adus dulciuri de ale lor.
Am stat toti impreuna si am discutat si povestit.
Eu am gustat ce am putut si mai nimic.

La Halloween nu as participa. Am fost 1-2 ori pe strada la carnaval.
Nu inteleg traditia de aici. Dar nu-mi displace total.
Nu-mi plac mastile lor. Mi-ar place sa merg la carnavalul din Venetia.

Poate ca in Franta este altfel. Eu spun cum este aici.

Şi poate că nu este doar modernism catolic. Poate că este o poziţie teologică distinctă, v-aţi gândit la asta ?



Şi chiar nu vi se pare nimic în neregulă ? Damnare perpetuă ca preţ pentru o mâncare ? Un măr, un cârnat, o măslină.... Chiar n-aţi avut niciun moment, nicio tresărire, nicio îndoială, niciodată, cu privire la chestiunea asta ? Suferinţă veşnică pentru încălcarea unui edict cu privire la mâncare ?!




Nu raportaţi nedumeririle mele la teoriile pe care le denumiţi "modernism", vă repet.

În altă ordine de idei, recursul la autoritatea veacurilor trecute nu se susţine. În aceeaşi manieră, tradiţionaliştii catolici îi percep pe cei care, timp de sute de ani, n-au îmbrăţişat doma catolică, deşi erau oameni cu carte şi cu cunoştiinţe despre această dogmă, ca fiind... cum, domnule Dragomir ?

Sfantul Nectarie din Eghina ? Dalai Lama ? Martin Luther King ?

A, ştiu, o să-mi replicaţi ca măcar doi din cei trei credeau în noţiunea pedepsei veşnice pentru un cârnat....

Întrebarea, domnule Dragomir, nu este dacă credeţi într-un Dumnezeu capabil să ne trimită la chinuri veşnice pentru un cârnat.

Întrebarea este dacă vă place un astfel de Dumnezeu.

:21:Cine te-a pacalit ca suferinta vesnica ar avea vreo legatura cu mancarea? Materia e manevrata in aceasta lume conform/impotriva legii morale .Nu carnatii ci alegerea morala din spatele utilizarii carnatilor iti procura suferinta/fericire vesnica.

Îmi pare rău, dar sunteţi în eroare.

Doctrina creştină nu vorbeşte despre o alegere morală "din spatele" mâncării cârnaţilor, ci defineşte mâncatul cârnaţilor ca fiind în sine o alegere morală.

Mihai, e posibil ca raspunsul sa fi fost dat de diversele variante ale curentului marcionit. Zeul cu interdictii alimentare e posibil sa fie un extraterestru sau un grup din aceste entitati parabiologice, care, de cel putin 10000 de ani, daca nu de o perioada cvadrupla, tot creeaza religii si provoaca razboi in zonele Orientului Apropiat si Mijlociu. Nu cred 100% in teoria asta; e doar una din multele teorii alternative si posibile explicatii care ma framinta, ca potentiale raspunsuri la intrebari in genul celor ce ti le pui insuti si lui Mihnea. Nu ma impuscati; am dat cu speculatia, nu cu Scud-ul. :) Cum bine imi zicea un amic, la mine crēinta e pura gelatina metamorfica intelectualista. Insa daca si tu, care esti un crestin practicant, iti pui astfel de intrebari, atunci inseamna ca exista ceva, in un anume gen de oameni, care striga dupa un raspuns non-subiectiv religios sau ideologic la aceste strigate ale mintii si inimii. Cine stie, afara de numai Cel Fara Inceput si Sfirsit?

Nici eu nu pot crede că așa va judeca Dumnezeu. Poruncile privitoare la post nu le înțeleg ca scop în sine. Nu va contabiliza cineva cârnații pe care i-am mâncat vinerea (apropo, ce se face dl Dragomir dacă Dumnezeu va cântări după normele postului ortodox?), ci vom fi întrebați ce roade am adus prin abținerea de la cârnați.

Cred că, dacă Vechiul Testament îl înțelegem privind la Hristos, și Sfânta Tradiție a Bisericii trebuie să o raportăm mereu la El și la apostoli:

„Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.” (Romani, 14;6)

asta arata ca omul are o latura intunecata il el si de multe ori, pune stapanire pe om

Marturisesc deschis ca nu cunosc suficient doctrina ortodoxa si catolica privitoare la... mancatul carnatilor.
Dar e sigur ca doctrina crestina pe care o pot citi in Scripturi, NU condamna un om care mananca un carnat la gratar.
Cred ca ar putea manca si doi.

1. cresterea venitului familiei - rod bun
2. scaderea venitului buticarului din colt - lucru discutabil
3. scaderea venitului medicului nutritionist - lucru rau, cu certitudine
4. intristarea veganilor - fapta rea
5. consimtire la pacatul ucigasilor de animale, fratii nostri primordiali
6. poluare (de la mirosuri...)
7. ingreunarea stomacului, scaderea vascularizatiei cerebrale implicit scaderea duhului de rugaciune

Deci....
Stop carnatilor!

Da, dar numai vinerea!
P.S. Vezi că la semnătura ta femeia trebuie să se teamă de... barbă :)

N-am zis-o eu, ci Ioan'300...

CristianR, si ceilalti, dau marturie publica ca, pe de o parte, simpatizez cu Mihai si ii impartasesc o seama de conceptii si framintari (nu toate, de pilda politic nu), insa pe de alta, spun cu toata seriozitatea: orideciteori "calc" Vinerea, fie ma cert, ca din senin, cu a mea, fie ma imbolnavesc, ultima data chiar de intestin. Vorbesc foarte serios.
Nu mai amintesc marturiile din copilariile ale parintilor Cleopa si Pirvu, care spuneau ceva de acelasi gen. Nu, nu cred ca a minca de dulce in post duce in Netherworld. Dar rupe un ritm si echilibru din planul subtil, care au consecinte ce par o pedeapsa (sau o restaurare disciplinara a echilibrului duhovnicesc, daca vreti), aici si acum. Repet, vorbesc de experiente repetate, nu de coincidente superstitioase. Nu sint genul de pietist, mai degrab am perioade semnificative de ateism-din-vointa/razvratire-nu-din-convingere.
In ce priveste chestia cu barba, pai...nu inteleg cum unii lega, aproape cauzal, barba de barbatie: ar insemna ca sfintii apuseni, gen Augustin sau Ilariu de Poitiers, sau Dunstan, erau niste fameni. E aiurea. Ia uita-te la "barbatul denim", care mie imi da concretete pentru foarte directul termen din limba ocupantului: pussyfied.
Nimeni nu trebuie sa teama de nimeni, ci sa respecte. Familia traditionala nu este/nu ar trebui sa fie definita de "fa, ma imbatai, asa ca hai incoa sa te pocnesc ca sa imi stii de frica" sau "sa nu ma bati, barbate, cred ca facui o prostie". Ea este sau mai bine zis ar trebui sa se bazeze pe acel faimos verset din Corinteni, cu dragostea. Familia moderna cu "da-l naibii de copil, fac ce vreau cu corpul meu, mai importanta e cariera" si "am intil nit pe altcineva; miine te va suna avocatul meu" sau "si tu esti simpatica, facem un menaj a trois?" este doar o gelatina a impermanentei si arivismului carieristic si mercenarismului sexual, o pepiniera pentru ciudati.
Ar fi interesant de vazut modul in care parteneraitele lgbtiste vor apare sie volua. De fapt, s- a demonstrat, cel putin pina acum, ca copiii crescuti de acesti oameni nu sint cu nimic mai traumatizati sau degenrati decit cei din familii traditionale. Adica, pot chiar mai echilibrati decit cei proveniti din familii unde ba el vine manga si o pocneste pe ea ca pe un sac de box, ba el vine tot prastie, dar ea il bate si fugareste prin casa (vezi simpaticul caz aluzionat din "Take, Ianke si Cadir"). :))))

Foarte adevărat. Așa cred și simt și eu. Plus miercurea, plus celelalte posturi, participarea la Sfânta Liturghie și celelalte porunci bisericești care ne cheamă la o rânduială de viață mântuitoare. Și primim, într-adevăr, bobârnace spre aducere aminte atunci când le neglijăm. Semne că lui Dumnezeu îi pasă de noi. Să ne temem să nu ajungem la momentul în care nu ne-ar mai trimite astfel de mesaje, fapt ce se întâmplă atunci când I-am întors cu totul spatele.

În ce priveşte faptele pentru care ne va judeca Dumnezeu, însă, ele ne sunt amintite chiar înainte de începerea marilor posturi. La Duminica Înfricoşatei Judecăţi care precede Postul Mare se citeşte evanghelia aceea cu "sărac am fost şi M-aţi îmbrăcat, flămând, bolnav, însetat ş.cl.'' Altă dată, capitolul 58 din Isaia, cu ''felul postului păcut Domnului” unde, iarăşi, e vorba de milă şi bună purtare cu aproapele. Dacă aproapele este un sărman flămând şi va primi cârnatul care ţie îţi prisoseşte, fie şi într-o zi de vineri, sunt convins că Dumnezeu nu-l va judeca pentru asta.

Deci Biserica ne spune: Postiţi, rugaţi-vă, îmbunătăţiţi-vă, milostiviţi-vă, faceţi fapte bune, căci pentru roadele voastre veţi fi judecaţi.

Postul e doar săpătura pe care o faci pomului. Dacă îl îngrijeşti bine, va aduce roade bune. Dacă nu-l sapi, îl pot năpădi dăunătorii, însă poate şi să scape nevătămat şi să aducă nişte roade mai pricăjite.

Sigur, pot să nu fie deosebiri vizibile faţă de copiii crescuţi în familii normale. Problema este, însă, sprituală, că încă din faşă ei vor privi anormalitatea ca pe ceva firesc şi mai greu vor putea face distincţiile mai târziu.

Anormalitate, adică păcat, atunci când o şi cultivăm.

Eu, unul, nici nu cred, nici nu simt asa. Eu cred ca poruncile Bisericii au exact acelasi rang normativ cu poruncile lui Dumnezeu. Fiindca tot de la Dumnezeu vin, doar ca prin intermediul Bisericii, pe care o inspira. Singura deosebire este ca, in timp ce poruncile lui Dumnezeu sunt neschimbatoare, in sensul ca nu pot fi schimbate decat de El, care le-a dat, poruncile Bisericii pot fi schimbate. Schimbate de Biserica, sa ne intelegem, adica de cea care le-a dat prin puterea de a lega si dezlega. Si pot fi schimbate fie ca exceptie punctuala de la lege, prin pogoramant, fie prin schimbarea legii insasi. Teoretic, Biserica ar putea hotari ca participarea la Sfanta Liturghie sa nu mai fie obligatorie Duminica, ci martea. In asemenea caz, deindata ce am aflat de asemenea schimbare a poruncii Bisericii, neaderarea la ea ar avea aceleasi consecinte cu incalcarea uneia dintre poruncile neschimbatoare ale lui Dumnezeu.

De aceea un preot poate dezlega de post sau de mers la Sf Liturghie, dar nu poate dezlega de ucidere. Nu intrucat ingestia de carnati vinerea ar fi cu ceva putin grava decat incalcarea Poruncii a Cincea prin uciderea unui om, ci intrucat are procura de la Cristos in primul caz, dar nu si in al doilea.

@Sophia: Eu am ridicat niste probleme concrete:
1: ati vazut multi musulmani sau evrei printre copii deghizati in moarte de Halloween ? Daca nu, inseamna ca trebuie sa va inspirati de la ei. Poate ca ei nu sunt izolati, ori poate ca se simt astfel, caz in care au gasit o modalitate de a convietui cu simtamantul asta si de a trece peste el.

2: cum putem sa avem pretentia ca la 14 ani un copil sa reziste ispitei masturbarii la vizualizarea siturilor/revistelor porno, cand "toti adolescentii fac asta", daca la 7 ani nu-l invatam sa reziste ispitei carnatului de vineri, cand "toti copiii mananca asta" ?

3. Daca invatatura Domnului cum ca trebuie sa fim in lume, dar nu ai lumii nu inseamna ce vorbim noi aici, atunci ce inseamna mai exact, pentru dv, cuvintele Lui ? Cum le transpuneti in practica vietii de zi cu zi ?

4. Ce merit ar avea cineva tinand un post din care orice ispita ar lipsi ? Ce merit as avea eu daca as fi fidel sotiei mele in conditiile in care nu ar exista femei ispititoare, ci toate ar fi ca niste cartofi strambandu-se la mine ? Dar Dumnezeu nu ne da incercari pe care nu le-am putea duce! Iar Diavolul, inteligenta rafinata si cu experienta, pe copiii care vor sa tina post ispiteste intr-un fel simplu, copilaresc: cu un carnat avand arome sfaraitoare. Dar pe parintii lor ii ispiteste intr-un fel mai elaborat, facandu-i sa creada ca ar fi spre binele copiilor sa nu tina post: ca aceia sa nu se izoleze social. Ei bine, nu: lasati copiii sa vina la Cristos si veti vedea ce prietenie trainica vor lega nu numai cu El, ci si cu alti copiii asemenea lor.

@MihaiG. Da, imi place un astfel de Dumnezeu si nu-mi pot imagina o justitie altfel decat retributiva. Un judecator care achita pe cei care incalca legea ca si pe cei care nu o incalca, eu nu il vad ca un judecator bun, ci ca un judecator nedrept. Dealtfel, nu l-as numi nici macar in completul judecatoriei de cartier: un astfel de judecator ar fi o catastrofa.
Dar, din cate inteleg, nu atat ideea ca vinovatii trebuie pedepsiti si ca acesta e un lucru bun o respingeti, cat ceea ce vedeti ca fiind disproportie intre o fapta care vi se pare lipsita de gravitate (am luat ca exemplu carnatii vinerea) si severitatea pedepsei: tormentele infernale. E mult de vorbit aici si acum nu am prea mult timp. Elemente de raspuns pe scurt:
-materia incalcarii postului nu este ingestia de carnati, ci neascultarea lui Dumezeu
-lumea de dincolo este lumea neschimbatoarelor. In iad toti injura ingrozitor, chiar daca nu au rostit vreo injuratura in toata viata lor, fiindca de acolo gratia lui Dumnezeu s-a retras si nu opereaza.
Cand simt pornirea sa spun o vorba buna unui amarat este o gratie actuala (=har lucrator) care lucreaza in mine. Acolo unde nu exista nicio gratie actuala, tot ce iese de pe buzele mele este injuratura. Asa vad eu iadul: un loc (sau o stare a sufletului) in care Dumnezeu, luand act de alegerea noastra, nu opereaza. Asta inseamna, in sens spiritual, "plata pacatului aduce moartea": izolarea fata de Gratia Sfintitoare a lui Dumnezeu, care este pentru suflet ceea ce oxigenul este pentru trup.
-pacatul este ofensa adusa lui Dumnezeu, a carui maiestate este infinita.De aceea ispasirea nu poate fi altfel decat infinita in timp.


Despre aceste lucruri exista o intreaga literatura, atat teologica cat si mistica. Dar, de fapt, va intereaza ?

Nu crezi totusi ca "pedeapsa" ar trebui sa fie pe masura faptei, si ca poate o judecata corecta consta in mai mult decat un "DA, a incalcat legea" si "NU, nu a incalcat-o"?

Toata discutia asta mi-a facut o pofta nebuna de niste carnati bio, ca la tara. Drept care ii voi lua poimaine sau raspoimaine din targ, nu maine. Si nu ii iau maine nu din frica de pedeapsa stabilita de diversele organizatii creeate de om in numele zeului abrahamic, ci din motive de autodisciplinare si iubire fata de Adevaratul Dumnezeu, Care ne-a creeat, ca specie, puternici in vointa si sanatosi fizic si spiritual, si ne vrea la fel si pina la moarte, si dincolo de ea.