Sunt casatorita de multi ani...Toata perioada mea de casnicie a fost si este un compromis din partea mea. L-am iubit f mult, insa pe parcurs el a reusit sa se indeparteze de mine prin consumul de alcool si indiferenta. Intamplator am ramas insarcinata si am crescut copilul mai mult singura din cauza faptului ca el a iubit mai mult sticla si paharul, nu a fost interesat niciodata de soarta noastra, venea acasa de la serviciul ca la hotel, doar ca sa se odihneasca pentru ziua urmatoare si atat. Am suferit toata viata mea de lipsa unei mangaieri, si intelegerii in casa… Cand vroiam sa fiu mai aproape de el ma respingea incet dar sigur prin reprosuri ca e obosit si mai tarziu cu scuza ca nu mai are 20 de ani ca sa ii mai fie aminte de relatii intime…Dar nici la 20 de ani nu era in stare de asa ceva din cauza alcoolului si din cauza faptului ca venea f tarziu acasa. Nici macar salutul de bun venit nu-l zicea. Ce sa mai… mi-a fost f greu sa stau langa el cu mirosul de alcool dar si cu abstinenta pe care a trebuit sa mi-o induc fortat. Din cauza asta m-am si imbolnavit. Cu ajutorul lui Dumnezeu m-am vindecat si tot cu ajutorul Lui am depasit momentul dificil pe care l-am avut din cauza abstinentei inpusa de el si eu la randul meu creierului. In toti acesti ani nu am incercat niciodata sa il insel din cauza faptului ca m-am gandit la sufletul meu din viata asta, dar si din viata vesnica. Insa de ce a trebuit totusi sa ma resemnez asa de tanara la lucrurile acestea si nu am putut sa imi las inima sa isi aleaga “binele”? Oare nu meritam si eu aceasta fericire a vietii intru-totul? De ce a trebuit sa traiesc singura in doi, in minciuna?
In sfarsit, acum la o varsta am cunoscut pe cineva, insa nu am cedat, nu m-am lasat prada sentimentelor… Ce sa fac, sa renunt la fericire si sa traiesc in continuare in minciuna si cu sufletul ranit de singuratate? Chiar sunt intr-o situatie dificila si nu stiu ce decizie sa iau. Astept cu nerabdare raspunsurile voastre. Multumesc din suflet!

Lili,
Sa-ti dea Dumnezeu putere sa rezisti in continuare. Te inteleg ca esti singura in doi si nu esti singura care trece prin asta, pot fi si barbati si femei in aceeasi situatie descrisa de tine, insa nu uita ca tot singura iti vei primi si rasplata la Judecata.
Parerea mea este ca deocamdata sa te concentrezi pe copilas si nu uita...multa rugaciune si post:)

Nu te lasa de sotul tau.Sentimanetele nu sunt ce par a fi si nici "bucuria".Ramai asa cum te-a lasat Dumnezeu nu face prostia sa il parasesti sau altceva de gen pentru ca esti pierduta.Asta ar insemna adulter.

Lili,
imi este rusine sa iti povestesc cate am facut eu familiei mele. dar ei m-au rabdat si acum ne bucuram impreuna de viata. Incercam sa recuperam timpul pierdut. E greu dar merita osteneala. Cu atat mai mult cat plata Lui Hristos va fi pe masura. Rabdare, post si rugaciune.
cu stima carol

raspunsul meu va fi interpretat ca un fel de "gica contra". Eu nu vad motivul sacrificiului tau...atata timp cat deja regreti tineretea irosita, vei ajunge la 70 de ani sa iti regreti toata viata...ai grija ca alegerile pe care le iei sa iti apartina in totalitate, nu te lasa influentata de nici o parere...este vorba de viata ta, este usor sa iti dai cu parerea cand nu esti afectat in mod direct
"ce sa fac, sa renunt la fericire si sa traiesc in continuare in minciuna si cu sufletul ranit de singuratate?"
Pentru ce sa renunti?

Draga mea fericirea vietii intru totul {cum spui}nu exista nicaieri aici pe Pamant cu toate ca noua nis epare ca sunt oameni fara necazuri..nu este adevarat acest lucru.
Toti oamenii au necazuri unii mai multe alti mai putine acum dupa cum fiecare incearca sa traiasca sa-l inteleaga sa-l accepte pe cel de langa el cu defectele si calitatile lui nimeni nu este perfect.
Nu exista vreo epidemie de familii fericite care sa nu fi avut necazuri.Fiecare familie are necazurile si bucuriile ai dar daca stii cum sa treci peste ele CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU totul se rezolva prin comunicare.
DAr primul pas si cel mai important intr-o casnicie este credinta in Dumnezeu
DE aceea acolo unde un sot este credincios si unul nu acea casnicie este un dezastu
Casnicia in care lipseste credinta in Dumnezeu este un iad.
DAca atunci cand te insori/mariti ai cautat nu stiu ce Ileana Cosanzeana/sau nu stiu ce FAt Frumos fara sa iti pui problema daca fata sau baitul cu care vrei sa te insori/mariti are credinta in Dumnnezeu {nu doar spusa cu gura ca asa multi se declara crestini si cand se casatoresc incep sa bea incep sa insele incep sa batjocoreasca}crestini cu numele} atunci te-ai insurat/maritat numai cu figura ei/lui .
Asa se intampla si cu cei care cauta mai mult averea respctivei/respectivului si tot asa se intampla si cu cei care isi marita fetele dupa astfel de interese.Acea casnicie nu va avea pacea si ocrotirea lui Dumnezeu daca nu s-a tinut seama de Varsta credintei in Dumnezu si s-a urmarit numai frumusetea sau averea.

Erzbet, tu nu esti "Gica contra", tu esti o persoana lipsita de principii morale crestine. Asta se vede din toata "toleranta" ta vizavi de tot ceea ce este pacat. Asa ca e bine sa stii si de ce esti un "gica contra". Sunt motive intemeiate sa afirm aceste lucruri, dupa ce am urmarit parerile tale neortodoxe. Si spun neortodoxe pentru ca sunt in total dezacord cu ceea ce Biserica noastra a invatat de 2000 de ani incoace, in virtutea cuvantului lui Hristos: " Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu" ( Mc 13.21) Tu nu intelegi rostul suferintei, tu nu intelegi multe lucruri pentru ca fugi de adevar, fugi de realitati, crezand ca scapi in alta parte. Desi intelepciunea populara a spus-o foarte bine, sintetizand aceasta experienta de viata " De ce fugi, peste aia dai"

Exista o multime de variante, de posibilitati, de experiente, de viziuni, etc. Pe acest forum discutam despre VIZIUNEA CRESTIN ORTODOXA! Este o viziune pe care tu inca nu ai reusit sa o intelegi si de aceea ori ti-ai insusit-o gresit, ori nu ti-ai insusit-o deloc.

Ti-am scris aceste randuri cu multa blandete si sper sa faci un mic efort sa intelegi de ce exista posibilitatea ca tu sa fii un "gigi contra". Eu m-as fi bucurat foarte mult sa fii un astfel de gigi si sa ne fi adus un folos din viziunile tale. Cred ca viziunile diferite sunt folositoare atata vreme cat nu pune PACATUL LA RANG DE VIRTUTE.

Iti doresc macar cateva clipe de reconsiderare a parerilor tale si cateva clipe de efort pentru a intelege de ce altii gandesc asa. Eu te inteleg de ce gandesti asa, pentru ca pentru tine NU EXISTA NOTIUNE DE PACAT!

Cu drag,
Iosif

Draga Lilia,

Atunci cand am deschis subiectul legat de singuratate, ma gandeam sa-l deschid si pe cel pe care tu deja l-ai deschis. Ma bucura lucrul acesta pentru ca pui in discutie un aspect al vietii de cuplu, din pacate nu atat de rar intalnit, ci dimpotriva.

E dureros si nu e ceea ce ai sperat sa fie, nu acesta este scopul pentru care te-ai casatorit. Insa in viata ta a aparut o minune, o minune care iti da putere sa traiesti, care iti da putere sa mergi inainte. O minune pe care prin dragostea ta, prin rugaciunea neincetata, prin purtarea ta de grija va deveni o minune si mai mare care va implini tot ceea ce iti lipseste.

M-au mangaiat mult cuvintele tale, mi-au adus o bucurie in suflet pentru ca stiu ca doar oamenii speciali pot face acest lucru. Si in cazul tau se confirma faptul ca suferinta dusa alaturi de Hristos devine izvor de intarire pentru ceilalti, devine lumina pe care o porti deja in inima ta.

Dumnezeu nu te-a lipsit de mangaierea Lui, sunt sigur de asta. Tocmai de aceea cel mai bine e sa te rogi Lui sa iti descopere calea ca sa intelegi ceea ce trebuie sa faci. E foarte bine sa discuti regulat cu duhovnicul tau, sa te intaresti si sa mergi inainte pe calea care ti se va descoperi prin rugaciunea si postul tau. Roaga-te concret ca Dumnezeu sa iti arate calea, poate prin rabdarea ta si jertfa ta se va intoarce si va veti bucura insutit, precum Iov care le-a rabdat pe toate si le-a primit apoi inmultit inapoi.

Iti doresc din inima multa putere si iti multumesc pentru intarirea pe care ne-ai adus-o, pentru mărturisirea biruintei tale. Rugaciune, post si duhovnic. E bine ca aceste situatii sa fie solutionate astfel. De la noi nu poti primi decat pareri. Insa un lucru este cert: daca Hristos iti este mai presus de toate, atunci vei urma o singura cale. Si pe aceea trebuie sa o afli impreuna cu duhovnicul tau.

Biruinta cu multa bucurie iti doresc!
Iosif

Stimate Iosif, nu stiam ca dumneata chiar te crezi mai ortodox decat altzii si eshti capabil de asemenea blandetzuri, ei bine daca Erzbet a avut decentza sa-shi spuna parerea foarte cinstit si corect dumneata in schimb faci pe fariseul, shi ii dai peste sfaturile ei ca shi cum dumneata ai avea justetzea sfatului cel bun, shi fiindca este a treia oara cand procedezi complet eretic, te iert si de data aceasta shi nu am sa-tzi demonstrez de ce a lasat Dumnezeu socialismul sa ne napadeasc... dar la prima astfel de abatere repulsiva s-ar putea sa nu te mai consider la fel de bun ca un balsam ca shi pana acum si am sa te tratez ca pe orishicare forumist... deci n-am sa-tzi mai acord nicioimportantza fiindca se pare ca nu prea o meritzi... :angry:

Erzi draga asha este precum spui, singura, cu ajutorul rugaciunii shi luandu-shi hotararea conforma cu aspiratziile ei trebuie sa reusheasca, shi sunt convins ca-shi va gasi cum sa iasa din impas... e drept insa ca poate apela shi la unele sfaturi... deshi de multe ori sfaturile sunt de la cel rau... totushi e bine sa-shi dea seama si cum gandesc ceilaltzi despre cazul sau...

Poate am fost prea dur Iosife draga shi am reactzionat poate neintzelept dar nici un astfel de comportament nu este de ingaduit... deci incearca te rog sa ma iertzi ca precis am greshit shi eu... ???

lilia poate ar trebui sa-ti fie obrazul un pic mai roshu ca te gandeshti la altcineva, si se vede de la o poshta ca sotzul tau are o problema pe care o inneaca dincandincand in alcool sau insingurare, parca ma vad pe mine in el, taciturn si obosit shi lipsit de oricechef, dar mie mi se pare ca aceasta neputintza in dragostea trupeasca este de la Dumnezeu fiindca suntetzi saraci shi sarmani shi Domnul nu ar vrea sa va chinuitzi punandu-va pe umeri greutatzi peste puterile voastre... deci am impresia ca problema nici nu este chiar asha de grava... este un pic de intristare shi neglijentza in rest ce sa zic... cate familii sunt asha... mai toate au aceste probleme ... din cate shtiu foarte rar s-a intamplat sa fie shi altfel de familii decat ai descris-o pe a dumitale... deci ... ai grija de tine... si de voi ... cam asta :|:)

Ovidiu, multumesc pentru statutul pe care mi l-ai acordat pana acum. Sa stii ca nu ma supar, poti sa ma tratezi ca si pe oricare forumist pentru ca aici nu e unul mai presus de celalalt. Insa, sa stii ca eu nu am fost impotriva lui Erzbet ca persoana, ci impotriva unei atitudini care degaja o prea mare lejeritate vizavi de anumite invataturi morale.

Poate am fost un pic cam vehement, insa asta nu s-a intamplat dintr-o superioritate asa cum ai sugerat tu, in mod gresit bieinteles. Imi pare rau pentru neintelegeri. Sunt firesti pentur un astfel de mod de comunicare.

Si nu imi aduc aminte cand am scos eu erezii...e o afirmatie grava!

Lilia,nici eu nu te sfatuiesc SA RENUNTI la sotul tau,atata timp cat nu te inseala,nu te bate(deci nu e violent),sau nu te indeamna spre diverse pacate...???.Te-ai intrebat de ce s-a schimbat?Si de cand?Poate ca-l apasa ceva de mult timp si din lipsa de comunicare sa nu-ti fi putut spune...???.Poate ca e bonav,poate ca se simte neglijat,respins,in anumite situatii,poate ca nu se simte implinit(nu stiu cata afectiune are copilul fata de el),poate ca doreste mai multa dragoste si intelegere din partea ta sau a copilului vostru,sau poate ca se simte in inferioritate fata de tine,sau neputincios fata de cerintele tale...???.Numai tu poti SA VEZI ceea ce l-a determinat sa o aleaga aceasta cale...???.Eu nu vreau decat sa-ti sugerez sa nu te alarmezi ca sa faci o prostie cand SE MAI POATE FACE CEVA ca sa-ti mentii sotul langa tine...:).Caci ce e mai frumos dacat sa fie armonie,pace,bucurie alaturi de sotul tau si de copilul tau...:).Nu am mai vorbit de rugaciune sau de alte sfaturi legate de Biserica deoarece au facut-o deja cei de mai sus...:).Dumnezeu sa-ti dea INTELEPCIUNE si sa te intareasca!

da, vroiam sa spun ca in doua datzi m-ai persiflat, nu stiu exact termenul si este de la divertis, zic mai in gluma fiindca nu am pus la suflet ci zambind doar am remarcat, si oricum nu am facut altceva decat ne-am spus parerea, dar in textul de mai sus doar cand te-ai referit la Erzbet am avut reala impresie ca nu ai abordat cum se cuvine lucrurile si doar la ultima chestiune era vorba de ceva erezii, deci am greshit in exprimare si acum am rectificat, zic asha, erezie, fiindca e la moda termenul, ca altfel poate eram mai exact...
Dar fiindca lamurirea domniei tale este cum se cerea sa fie, stergem cu buretele cele trei mici divergentze shi o luam de la capat in relatzia de pe forum... ahsa cum reushim shi cum ne ajuta Dumnezeu...
Oricum fiecare avem mai mult sau mai putzin anumite lejeritatzi sau neclaritatzi sau chiar lipsuri, dar asta nu inseamna ca daca dincontra, suntem mai in tema, ne putem lua un fel de statut aparte ca un fel de edictori, ca doar fiecare suntem destul de des, indiferent de cunoshtintze, mici pagani, mici eretici, cam ca nishte mireni laici mai mult sau mai putzin, mai ales pe forum...

Macar de i-ar fi ceva de folos liliei, din discutzie, care cu sigurantza, parca vad ca este mai credincioasa ca noi, dar a intrebat si ea ... :)

Nu se mai merita sacrificiul sa iti pierzi timpul cu un om care nici nu te ajuta sa te mantuiesti pentru ca iti pierzi sufletul in ura si pacate din cauza lui (daca ai pus problema aici inseamna ca esti la capatul puterilor fizice si spirituale), si nici nu ai putea sa il ajuti in actul mantuirii. Mai este un aspect. Sa fii crestin, nu inseamna doar sa fii botezat crestin dar sa si impartasesti credinta respectand legile crestine printre care sa nu iti pierzi mintile in betie si nerespectand aceasta regula si mai mult ...pana acum individul nu s-a "trezit" si nu si-a cait pacatul. Deci acest lucru l-a indepartat de crestinatate, practic ne punem intrebarea daca el mai este crestin (deci nu isi respecta taina Botezului).
Si mai mult, aici nu e vorba doar de betie ci si de faptul ca sotul tau nu a respectat conditiile casatoriei religioase in af fi cap de familie, bun tata, bun sot, folositor societatii, deci si- a pus "crucea " casatoriei pe umerii sotiei in acest caz. Caci sunt betivi care totusi isi indeplinesc sarcina ca sot si tata printre paharele de alcool...asadar apar mai multe probleme: incalcarea Botezului:bautura si ne regretul pentru acest pacat , incalcarea Tainei casatoriei: neglijarea sotiei, neglijarea coilului, nerespectul care il datoreaza sotiei in fata lui D-zeu (pat conjugal, iubirea care i-o datoreaza, etc.) si neglijarea nevoilor fizice, psihice si afectiunea datorata copilului)si cine stie cate pacate a facut dupa..caci se stie ca barbatul betiv ajunge si la alte patime nestiute de sotie (adulter -caci e imposibil ca betivul sa isi infraneze instinctele primare, si altele)
Pana acum individul a demonstrat ca nu mai este crestin, iar Biblia recomanda despartirea caci femeia nu poate sa isi mantuiasca barbatul iar barbatul nu isi poate mantui sotia

Cap 7, I Cor/15-16
15. Daca insa cel necredincios se desparte, sa se desparta. In astfel de imprejurare, fratele sau sora nu sunt legati; caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16. Caci, ce stii tu, femeie, daca iti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca iti vei mantui femeia?

Rostul casatoriei este mantuirea, iar acest caz amandoi isi vor pierde mantuirea. Te sfatuiesc daca mai inca iubire, rabdare si credinta sa ai o discutie foarte serioasa chiar sa vorbesti de separare daca nu se vindeca de patima si sa mearga la Biserica sa se roage pentru pacatele care le-a facut. Daca isi revine si poti sa continui casatoria cu el fa-o. Daca nu, nimeni nu e obligat sa traiasca chinul nemantuirii ...parerea mea, un astfel de individ te-ar fi parasit demult daca te-ai fi aflat intr-o situatie asemanatoare sau atinsa de boala, etc. In plus aceasta situatie afecteaza psihic nu doar pe tine dar si copilul cre nu are nici o vina si are nevoie de echilibru din ambele parti si dragostea mamei dar si a tatalui.
Dar acum sa fii atenta ce faci cu viitoarea relatie, sa nu intalnesti un altul mai rau. Acum...fiecare cum isi pune isi asterne asa daorme

scuze..respectul datorat sotiei

"13. Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul.
14. Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti.
15. Daca insa cel necredincios se desparte, sa se desparta. In astfel de imprejurare, fratele sau sora nu sunt legati; caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16. Caci, ce stii tu, femeie, daca iti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca iti vei mantui femeia?" ( I Corinteni, cap 7)

Eu inteleg altceva din aceste cuvinte. "Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul. "

Si versetul "Daca insa cel necredincios se desparte, sa se desparta. In astfel de imprejurare, fratele sau sora nu sunt legati; caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. " spune ca daca cel necredincios, in acest caz sotul vrea sa se desparta, sa o faca, adica daca sotul nu pune problema divortului atunci nu ar trebui sa o faca femeia, pentru ca nu stie sotia daca sotul nu o sa se intoarca la credinta la un moment dat, poate e nevoie de foarte mult timp dar daca sotia nu-si pierde nadejdea, nu se stie ce se intampla pana la urma.

In situatii ca aceasta e greu sa-ti dai cu parerea chiar daca ai trecut prin asa ceva, pentru ca fiecare are puterea lui de a trece peste incercari si fiecare are dreptul sa aleaga cat indura, dar parerea mea e ca totusi sotia ar trebui sa nu renunte daca poate rezista, daca are nadejde in Dumnezeu atunci sa mai aiba rabdare cu sotul pentru ca nu se stie daca el nu se va intoarce la Dumnezeu intr-o zi (pentru ca asta e principala cauza pentru care a ajuns la bautura, faptul ca s-a indepartat de Dumnezeu).

Sa gandim totusi mai departe de lumea aceasta, pentru ca noi nu suntem facuti pentru ea, suntem facuti pentru vesnicie, si mai important e unde si cum ne vom petrece vesnicia decat aceasta viata. Stiu ca de vorbit e usor, fiecare face dupa putinta lui, ce nu putem noi face ne ajuta Dumnezeu daca ne punem nadejdea in El si Ii cerem ajutorul. Dumnezeu vegheaza si vede suferinta si straduinta fiecaruia si nimic nu va ramane nerasplatit.

Spunea cineva ca daca o sa ajunga la 70 de ani si o sa regrete ca si-a irosit intr-un fel viata, o sa fie mai rau. Eu cred ca daca a ajuns la acea varsta si a putut indura, merita respect si admiratie si nu ar trebui sa regrete, ci sa Ii multumeasca Lui Dumnezeu pentru ca i-a dat putere, si nu cred ca ar ramane fara rasplata.

Draga lilia, Dumnezeu sa-ti dea intelepciune sa iei hotararea corecta si sa-ti dea putere sa faci ceea ce e mai bine pentru tine, sotul tau si copilul vostru. Cantareste bine lucrurile si sfatuieste-te cu duhovnicul, prin el ne vorbeste Dumnezeu cel mai bine, asa cred eu.

Doamne ajuta!
Ioana

"Erzbet, tu nu esti "Gica contra", tu esti o persoana lipsita de principii morale crestine. Asta se vede din toata "toleranta" ta vizavi de tot ceea ce este pacat. Asa ca e bine sa stii si de ce esti un "gica contra". Sunt motive intemeiate sa afirm aceste lucruri, dupa ce am urmarit parerile tale neortodoxe."

Lasa ca este foarte ortodox modul "delicat" cum ma jignesti. Eu mi-am spus parerea. Nu este "moral", "decent" sa te folosesti de topicul deschis de o femeie care are nevoie de sfaturi atacandu-ma pe mine(sau nu pe mine, precum ai zis, ci atitudinea mea). Puteai sa imi trimiti un mesaj privat sau sa iti exprimi opinia pe un alt topic, uite cum o dam dintr-una in alta. Oricum cu toata neortodoxia, imoralitatea si toleranta mea, nu ma supar absolut deloc si iti respect opinia chiar in ceea ce ma priveste-este dreptul tau.

Vsovi, iti multumesc din nou pentru interventie :)

"gica contra" sunt pentru ca nu am sfatuit-o pe lilia sa ramana alaturi de sotul ei si sa o acuz de imoralitate(pentru ca nu am nici un drept sa ma amestec in deciziile ei, si nici sa decid eu ce este bine si ce este rau pentru ea) ci am spus ca decizia ii apartine..modul in care va lua aceasta decizie, cu rugaciuni sau nu, cu ajutorul duhovnicului sau nu, ii apartine de asemenea. Nu cred ca o simpla postare si o explicatie sumara ne ofera o asa viziune incat sa decidem noi ce trebuie ea sa faca.

Nu cred ca se pune problema asa. Lilia are de luat o decizie si vrea sa stie parerile altor oameni, nu ia nimeni decizii in locul ei, cred ca este destul de matura ca sa ia propriile hotarari, pur si simplu fiecare isi spune parerea in legatura cu situatia descrisa. Normal ca nu ne putem noi da seama exact cum e situatia dintr-o expunere sumara, de aceea tot ce putem sa facem e sa ne spunem PAREREA, eventual sa spunem ce am face noi daca am fi in locul ei, dar si asta e putin cam greu pentru ca e usor sa vorbim dar cand ajungem cu adevarat in situatie lucrurile se mai schimba.
Poate cei de pe forum ii pot fi de ajutor cu o parere, cu incurajari, dar decizia ii apartine intru totul. Uneori ajuta sa auzi ce cred si ceilalti.

Eu cred ca mai de folos i-am fi daca am zice o rugaciune pentru ea, acum ca-i cunoastem "problema". Dumnezeu poate face mai multe pentru ea decat noi, de fapt El e singurul care o poate ajuta, asa ca Dumnezeu sa o lumineze sa stie ce are de facut.

Doamne ajuta!
Ioana

Erzbet, iarta-ma, ai dreptate. Am fost un pic deplasat. Imi doresc sa reusesti sa ma intelegi de ce am reactionat asa. Nu am vrut sa iti trimit un mesaj privat pentru ca am considerat necesar sa te contrazic public spre folosul nostru al tuturora.

Iti multumesc pentru respectul exprimat, e un prim pas sa ma contrazici in cele afirmate. Si eu ma bucur din toata inima daca ma contrazici prin ceea ce scrii, prin modul in care tu participi pe acest forum. Imi doresc acest lucru din toata inima.

Vreau sa ne intelegem f bien, chiar daca avem pareri diferite. Aici invatam sa ne respectam, asa cum frumos ai dat exemplu in mesajul tau, chiar daca avem viziuni diferite. Insa, in probleme de morala ortodoxa trebuie sa fim cat se poate de categorici, nu putem fi toleranti cu pacatul.

Prin critica mea nu am vrut sub nicio forma sa spun ca eu as fi mai moral, ci pur si simplu sa iti amintesc faptul ca Ortodoxia traieste datorita principiilor ei mereu valabile.

Multumesc inca o data pentru intelegere si iarta-ma daca ti-am produs o prea mare suparare.

Erzbet, iarta-ma, ai dreptate. Am fost un pic deplasat. Imi doresc sa reusesti sa ma intelegi de ce am reactionat asa. Nu am vrut sa iti trimit un mesaj privat pentru ca am considerat necesar sa te contrazic public spre folosul nostru al tuturora.

Iti multumesc pentru respectul exprimat, e un prim pas sa ma contrazici in cele afirmate. Si eu ma bucur din toata inima daca ma contrazici prin ceea ce scrii, prin modul in care tu participi pe acest forum. Imi doresc acest lucru din toata inima.

Vreau sa ne intelegem f bien, chiar daca avem pareri diferite. Aici invatam sa ne respectam, asa cum frumos ai dat exemplu in mesajul tau, chiar daca avem viziuni diferite. Insa, in probleme de morala ortodoxa trebuie sa fim cat se poate de categorici, nu putem fi toleranti cu pacatul.

Prin critica mea nu am vrut sub nicio forma sa spun ca eu as fi mai moral, ci pur si simplu sa iti amintesc faptul ca Ortodoxia traieste datorita principiilor ei mereu valabile.

Multumesc inca o data pentru intelegere si iarta-ma daca ti-am produs o prea mare suparare.

Va multumesc pentru parerile date! Am citit mesajele cu lacrimi in ochi, toate au fost de suflet si cu mare dreptate, insa tot greu e sa iau o hotarare acum cand ar fi trebuit sa avem sufletul linistit si sa ne traim viata in armonie. Se pare ca el, sotul nu a stiut sa aprecieze viata pe care ia dat-o Dumnezeu batandu-si joc de ea, dar si de a mea. Aveti dreptate ca a facut un mare pacat ca a neglijat familia si ca va avea de suferit in viata vesnica, dar nu ii pasa, de mantuit nu o s-o faca pentru ca nu le are cu credinta absolut deloc, refuza sa mearga la biserica.
Am suferit toata viata, am cerut ajutor de la Dumnezeu sa trec mai usor peste pb dificile. E adevarat ca l-am si primit si pentru asta ii multumesc neincetat, dar oare gresesc daca nu mai pot sa ma limitez la fericirea pe care o am numai din partea copilului?(multumesc Lui Dumnezeu si pentru asta) Dar se pare ca cer prea mult si trebuie sa-mi port crucea, insa n-am sa inteleg niciodata de ce...
Cred ca menirea mea pe acest pamant e sa fiu nefericita, sa fericesc pe altul, pe sot(nu stiu daca alta l-ar fi tinut, ar trebui sa imi multumeasca permanent, dar nu o face ca e orgolios), iar eu sa ma multumesc cu putin, cred ca de aceea mi-e frica de nou.
E greu sa renunt la atatia ani de casnicie, cu toate ca as vrea sa fiu langa persoana care ma doreste... Daca il refuz in mod sigur o sa sufar si o sa regret. De ce oare sunt situatii de genul acesta?

Pentru rai Lia, pentru rai.:)

Iosif, nu m-am suparat absolut deloc, si da, ai dreptate, ne putem respecta chiar daca avem opinii diferite

Lilia,daca tu cauti PACEA suletului,prin rugaciune sau lacrimi,Dumnezeu te va intari,daruindu-ti RABDARE...:).Iar prin rabdare,dobandesti MULTA USURARE...:).
Ai sa vezi ca nu o sa te mai apese aceasta suferinta ci chiar va fi PLACUTA...:).Deci cautati-L pe Dumnezeu,atat tu cat si copilul tau,ca prin voi sa lucreze Bunul Dumnezeu,si va sfatuiesc sa-i acordati si lui atentia de care are nevoie,cautand sa-i aratati DRAGOSTE im momentele de "singuratate"...:).

Cred ca trebuie sa te sfatuiesti cu duhovnicul si sa asculti ce-ti spune.
Casatoria este pentru mantuire. Daca sotul tau a devenit o piedica in calea mantuirii, te poti gandi si la varianta despartirii. Divortul este descurajat de Biserica, dar intre doua rele, trebuie ales cel mai mic.
Ar fi crestineste daca ai putea sa-ti duci crucea mai departe incercand sa-l schimbi pe sotul tau. E o cruce grea sa traiesti alaturi de cineva pe care nu-l mai iubesti si nu te mai iubeste, dar mai incearca, mai roaga-te. Poate nu e totul pierdut. Vorbeste-i despre viata vesnica si unde duce comportamentul sau iresponsabil. Poate reusesti sa misti ceva in el.
Situatia este ceva mai complicata pentru ca a aparut cineva care te place, te face sa te simti dorita, spre deosebire de sotul tau.
Vorbeste cu duhovnicul. Numai cineva care te cunoaste bine poate sa te sfatuiasca cu mai mult folos.

cat de masochist sa fi sa gandesti asa? :|

lilia, tu ai zis asa: "sotul nu a stiut sa aprecieze viata pe care ia dat-o Dumnezeu batandu-si joc de ea, dar si de a mea."
daca ai de ales, oare nu inseamna ca de fapt nu el e cel care isi bate joc de viata ta? oare nu esti tu cea care face asta, alegand aceasta viata? de-aia ai viata? crezi ca posibilitatea de a fi fericita impreuna cu copilul tau vine de la satana? gandeste-te la asta...

Of, cat de greu e! Din cauza parerilor pro si contra pe care le am si eu dealtfel, nu pot sa iau nici o decizie. E f complicat, inima mea nu stiu daca mai rezista, cred ca ma prabusesc...

Lilia,inteleg perfect prin ce treci! Daca imi permiti sa spun,parerea mea este ca mai intai trebuie sa discuti cu duhovnicul tau si apoi sa vorbesti cu sotul tau,incercand sa aflati unde s-a "subtiat puntea" dintre voi! Numai incercand sa comunicati,veti ajunge la un raspuns!

Dar daca pleci,crezi ca vei scapa de necazuri si ca va fii mai bine? Oriunde sunt probleme,depinde de noi cum incercam sa le rezolvam!
Insusi Mantuitorul spune:"In lume necazuri veti avea,dar intru Mine va veti bucura" si mare e bucuria intru Domnul! Roaga-te Maicii Domnului si sigur vei primi mangaiere si intelepciune pentru problemele tale!
Sa auzim de bine !

Probabil ca treci acum printr-o criza pentru ca intrevezi posibilitatea de a fi (mai) fericita / implinita cu acea persoana care te place. Sa refuzi asa ceva ti se pare ca si cum ai da cu piciorul unei sanse poate nesperate. Cred ca-ti este greu ... Gandesti ca ai dreptul la fericire si nu sa-ti irosesti vremea cu un om care nu merita.

Totusi, nu actiona pripit. Trebuie sa te linistesti mai intai. Apoi sa discuti cu sotul tau si cu un duhovnic bun. Daca nu ai duhovnic, cauta-ti!

Lilia pt ca pana acum au spus altii cam tot ce este de spus la un asemenea subiect, eu imi permit doar sa sustin parerea lui AUDIO si GRIGORIE. Cu alte cuvinte ti-as raspunde aproximativ ceea ce ti-au spus acesti doi useri.
Sfatul meu este ca de acum, dupa ce ai citti pareri pro si contra divortului sa faci exact cum simti. Sunt sigur ca decizia pe care o vei lua va fi corecta in functie de ce vei face mai departe si pt sufletul tau, si chiar al actualului tau sot.Daca te vei desparti pt.linistea ta, si de ce nu, pt mantuirea voastra sa nu-l uiti macar la rugaciune.

lilia, permite-mi sa iti dau si eu un sfat: inainte de a lua o decizie, vb cu sotul tau si, cu riscul de a va supara, spune-i ce anume te doare atat de tare. chiar daca el probabil nu va fi dispus sa se deschida atat de usor, nu renunta.incearca sa afli motivul comportamentului lui, pt ca presupun ca nu a fost mereu asa. aminteste-ti de ce v-ati casatorit si vezi daca mai poti "recupera" sau redescoperi in vreun fel barbatul de care te-ai indragostit.abia dupa ce o sa fii sigura ca ai facut tot ce ti-a stat in putinta sa salvezi aceasta casnicie sa iei o decizie.cauta-ti un duhovnic bun(daca nu ai deja unul) si vb cu el. probabil voi fi pusa la zid dar sa stii ca biserica nu este absurda.oamenii sunt.este greu sa vb despre un lucru prin care nu ai trecut, asa ca orice ti se va spune aici, tot de voi doi depinde totul si de modul in care veti aborda problema. iti doresc ca Dumnezeu sa va lumineze mintea si inima.

Lilia,

Voiam doar sa adaug ca daca ai putea sa-l rogi pe sotul tau sa ne scrie si povestea lui(asa cum crede el de cuviinta), de ce este nefericit si de ce a dat in patima bauturii poate am reusi sa ne formam o imagine mai completa a suferintei lui si implicit a familiei voastre si am putea , poate, sa va ajutam cu un sfat mai obiectiv.
Iertati-mi interventia

[quote=macs]PArerea mea e ca lili este prea condamnata cu toate ca nu are nici o vina. In plus condamnati si un copil la o viata nesanatoasa pentru el. Credeti ca un tata betiv si indiferent ar fi un bun exemplu pentru omul care se va forma mai tarziu din acest copil? Va deveni la fel ca asa a fost tatal lui. Deja este afectat cu siguranta. Iar femeia asta nu cred ca este obligata sa fie crestina pentru amandoi si pentru sot si pentru sotie. Un preot ti-ar spune sa nu divortezi chiar fara sa iti asculte motivul. Dar suntem oameni si gresim, iar D-zeu mai iarta daca ceea ce facem e spre mantuirea noastra. Parerea mea

[quote=audio]scuze mesajul era pentru Sylvie:)

El consuma alcool dintotdeauna, ii place f mult, dar nu am crezut ca il iubeste mai mult decat pe mine, deci practic ma inseala cu alcoolul. Pentru mine nu ar renunta la alcool, dar cica nici invers, insa nu vrea sa inteleaga ca nu se impaca una cu alta.
El crede ca fericirea este asa cum o vede el "icununata" si cu alcool. Asadar, teoretic nu sufera, insa practic nu stiu cum o fi cu sanatatea lui din cauza alcoolului...
Nici macar nu am discutat problema ce s-a ivit, imi este frica, poate ca mai un pic de mila tocmai ca e tatal copilului meu... Dar ce sa fac cred ca o sa ma "vindec de suferinta" aparuta si sa traiesc in continuare cu speranta ca voi fericita in viata vesnica daca se poate spune asa...

Lilia, permite-mi sa te intreb, copilul este afectat in vreun fel de comportamentul tatalui, care este relatia dintre tata si fiu?

Daca poti pune-l te rog pe el sa ne scrie citeva cuvinte. Aici, in anonimat, este locul cel mai nimerit pentru ca cineva care nu accepta ideea de Duhovnic sa-si descarce problemele care le are pe suflet. Spune-i ca ar fi similar discutiilor cu prietenii de pahar cu care-si ineaca suferinta. Poate putem sa-l indrumam cumva fara sa apelam la termeni si trimiteri religioase. In cazul celor care nu-i intereseaza credinta si Biserica , vorbitul in termeni bisericosi nu face altceva decit sa mareasca prapastia dintre noi. Nici tie nu-ti recomand sa continui sa-i vorbesti asa.
Mi bine este sa-i sugerezi ca la baza patimii lui este o suferinta adinca, ingropata de multi ani si care si in prezent continua sase alimenteze de undeva. Nu uita ca si TU trebuie sa te schimbi, sa te renasti, pentru a avea un impact prin vorbele si faptele tale, insa, ai grija, nu prin a cadea tu in pacat.
Parerea mea...

Din fericire copilul este f frumos format, integru la minte si istet. Am luptat mult si in privinta asta, am fost singura si aici in cresterea lui, pentru ca, v-am zis, el venea ca la hotel si atat, practic casa era un refugiu pentru a doua zi, fara sa stie de absolut nimic, nici macar nu ne intreba de sanatate...
Nu stiu daca am facut bine spunand ce am pe suflet, dar simteam nevoia sa spun cuiva. Iertat sa-mi fie daca am gresit, poate ca da, dar asta e...Am suferit in tacere, insa acum nu mai pot, nici macar duhovnicului nu am spus pb lui, am crezut ca nu trebuie, chiar daca era si pb mea. Iar cu persoana aparuta in viata mea...inca mai semne de intrebare...of!

Foarte bun sfat. Daca pot ajut si eu cu experienta mea de viata:)