Icoane
 

Buna ziua. Problema este in felul urmator. Am un prieten care ii face o deosebita placere sa cumpere icoane si sa le distruga. Ce se poate face crestinesc in astfel de situatie. Este pacat?

Se poate începe prin a învăţa limba română. Creştinesc. Sau creştineşte.

O sa aiba grija Dumnezeu de el.
Spune-i sa se potoleasca... ca altfel are grija cel din icoana de povestea asta si o sa regrete toata viata ca s-a atins si a batjocorit pe Dumnezeu.

Adică, în ce sens? Poţi să dezvolţi ideea?

Nu iti bati joc de Dumnezeu fara sa scapi nepedepsit.

Adică, Dumnezeu pedepsește?

Da. Dumnezeu nu se lasa batjocorit. Citeste mistica ortodoxa.
Orice tata pedepseste copiii.

Judecata si dreptatea sunt componente ale acestei lumi.

Necazurile vieţii (pedespele) ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie, din milă pentru noi, spălând astfel greşelile noastre. Dumnezeu este iubire.

Nu mai hrani trolli.

Dumnezeu este drept. Si el efectiv pedepseste. Nu mai confectiona o imagine gresita despre un Dumnezeu care pluteste intr-un fel de euforie iubitoare.
Nu este asa. Ai gresit, este si mila pentru indreptare, dar este si dreptate la un moment dat.

Dumnezeu nu pedepseşte. Îţi respectă alegerea de a fi sau a nu fi cu El.

Sau poate invers.

Sfantul Grigorie Dialogul afirma ca pedeapsa lui Dumnezeu " ne ofera mare mantuire a inimii, deoarece este in stare sa readuca pe om la cunoasterea de sine si sa-i aminteasca slabiciunile lui, de care atunci cand e sanatos uita adesea". Iar sfantul Marcu Ascetul adauga: "precum celor ce s-au hranit fara socoteaa le foloseste absintul amar, asa celor cu purtari pacatoase le e de folos sa patimeasca rele. Caci leacurile acestea pe cei dintai ii fac sanatosi, iar pe ceilalti ii pregatesc spre pocainta". In acelasi sens se pronunta si Sfantul Maxim Marturisitolul: "multe din cele ce ni se intampla, ni se intampla spre indrumarea noastra sau spre stingerea pacatelor trecute sau spre indreptarea neatentiei prezente sau spre ocolirea pacatelor viitoare". Sau, mai recent, incheie: Dumnezeu ingaduie "incercari, ocari peste capul nostru, cu rostul ca sa ne scarbim de noi insine si sa ni se toceasta tot gustul de cele de aici, caci altfel nu putem muri noua insine."

Mai putem citi despre pricina suferintelor si necazurilor noastre , in cele lasate de Parintele Arsenie Boca In acest link :http://www.nistea.com/boca-predici.htm

Eu nu găsesc asemenea textul citat:

Sfantul Grigorie Dialogul afirma la randul sau ca " ne ofera mare mantuire a inimii, deoarece este in stare sa readuca pe om la cunoasterea de sine si sa-i aminteasca slabiciunile lui, de care atunci cand e sanatos uita adesea".....

sursa: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ina-88264.html

Dumnezeu a pedepsit păcatul la îngeri , fiindcă numai pentru un gând trufaş şi hotărâtor al lor a prăbuşit în iad o mulţime nenumărată a lor şi n-a ţinut seama că erau duhuri nemateriale în firea lor, nemuritoare după fiinţa lor, mai înţelepte decât toţi oamenii, mai puternice decât toate făpturile cele mai de jos, nu a ţinut seama nici de stirpea lor aleasă, nici de mintea lor prea subţire, nici de cunoaşterea nematerială pe care o aveau, ci i-a osândit cu o pedeapsă veşnică, cu cele mai crâncene cazne ale iadului, ca să ne facă să înţelegem cât de mult urăşte şi, în acelaşi timp, pedepseşte păcatul.
A pedepsit păcatul la oameni , fiindcă pe cel dintâi om, pe Adam, îndată după ce a călcat porunca Lui, l-a izgonit din rai şi l-a osândit, pe el şi pe noi toţi, urmaşii săi, să trăim pe acest pământ blestemat, cu sărăcie, cu boli, cu suferinţe, cu suspine, cu nefericiri şi, în sfârşit, să înfruntăm o moarte dureroasă şi în afara firii.
A pedepsit păcatul , fiindcă pe oamenii păcătoşi din vremea lui Noe i-a înecat într-un potop de apă care s-a întins peste toată lumea; fiindcă a pârjolit Sodoma şi Gomora cu un alt şi nou potop, de pucioasă şi de foc şi, în sfârşit, fiindcă
i-a osândit pe păcătoşii nepocăiţi să ardă de-a pururi în focul iadului.
Diavolii nu vor osteni niciodată să-i chinuie şi Dumnezeu nu se va milostivi niciodată de nenorocirea lor, nu va asculta niciodată plânsetele lor, ci mai degrabă îi va lovi şi-i va urî în veci. Fiindcă aceştia sunt acel nefericit popor de care vorbeşte Maleahi: „Poporul împotriva căruia Domnul S-a mâniat pentru totdeauna ” ( 1, 4).
Aceste pedepse pentru păcat ţi se par mari, frate al meu, dar să ştii că nici un păcat nu se pedepseşte de Dumnezeu după cum ar merita, ci cu milostivire. Şi un păcătos, chiar dacă se pedepseşte pe vecie, totuşi se pedepseşte mai puţin decât s-ar cuveni. Şi ar putea şi el să spună cuvântul acela al lui Iov: „ Câte am săvârşit! Şi (Domnul) nu m-a încercat după cât am păcătuit ” (33,27).
( Sfântul Nicodim Aghioritul , Carte foarte folositoare de suflet, Editura Fotini, 2007, p. 198)

In legătură cu cele afirmate de tine , iată ce ne atenționează Părintele Arsenie Boca :

《Pentru necazurile voastre osteniţi. Căci numai prin necazuri scoate Dumnezeu pe oameni din ţepeneală, din uscăciunea vieţii. Iar necazurile te vor ustura tot mai tare până când vei căuta să te tămăduieşti.
Căci iată ce pricină are cu noi Dumnezeu. Nu cu noi căci doar suntem fiii Lui ci cu relele noastre. Asupra relelor, păcatelor, fărădelegilor noastre atârnă sabia lui Dumnezeu. Necazurile acestea vă ustură şi din pricina lor vine apoi şi uscăciunea vieţii voastre. Dacă necazurile sunt pricina pentru care veniţi aici, apoi pricina pentru care vi le trimite Dumnezeu sunt fărădelegile voastre.
Cum să scăpăm de sabia lui Dumnezeu care atârnă asupra noastră sau de păcatele nemărturisite căci pe acestea le urmăreşte sabia lui Dumnezeu? Proorocul şi împăratul David zice: “<<Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea>> şi îndată a ridicat - a înlăturat - pedeapsa păcatului meu”. Ce trebuie să facem? Să ne mărturisim toate fărădelegile noastre fără nici o ascundere şi-ndată va înlătura Dumnezeu osânda, şi-ndată sabia nu va mai atinge viaţa ta.
Însă luaţi seama că pentru aceea atinge Dumnezeu viaţa ta cu necazuri, pentru că nu te-ai mărturisit. Dacă zici că-ţi merg în curte şi-n viaţă toate rău, apoi înseamnă că ai păcate de care Dumnezeu vrea să te desfacă. De aceea să vrei şi tu ce vrea Dumnezeu, să te desfaci de rele, căci Dumnezeu nu vrea ca să atârne în veac sabia Sa asupra ta.》

Sau altfel spus tot de Părintele Arsenie Boca:

Nouă, toate necazurile vieţii ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie, şi spală cu ele vinovăţiile noastre. Oamenii însă tare greu pricep, că ispăşirea prin necazuri dovedeşte, nu părăsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui.

Fiecare creştin care doreşte mântuirea sufletului este dator să fie gata a suferi cu dragoste şi cu răbdare toate necazurile şi durerile vieţii, îngăduite de Dumnezeu pentru mântuirea lui „Precum focul curăţă arama de rugină, aşa boala curăţă păcatul omului”.

Încetaţi, babelor! (mă rog, şi voi - moşilor)
Suferinţa e Taină mare.

Foarte bine spus, ca multi cred ca asta se intampla ca un soi de vointa discretionara a lui Dumnezeu care imparte pari in stanga si dreapta.

Prea putini isi pun problema la modul: oare nu s-a intampla asta pentru ca n-am facut asta mai devreme, din lene, necunostinta, orbire, incapatanare, etc?

Sunt canoane mari care ni se dau pentru ca noi insine n-am binevoit sa alergam cu pocainta spre a lua la timp unele mult mai mici.

Marire Tie, Domane, marire Tie!

Mai nou se confecționează texte doar pentru a deforma idei. :)

http://deveghepatriei.files.wordpres...eg?w=500&h=669

Ştiu, Doamne, că păcatele mele sunt nenumărate, şi nu pot să privesc către a Ta bunătate, dar ştiu că şi milostivirea îndelung răbdătoare şi noianul iubirii Tale de oameni sunt nemărginite: că, deşi am întrecut cu răutatea pe toţi oamenii, însă nu am întrecut îndurările Tale, nici am uscat izvoarele cele pururea curgătoare ale iubirii Tale de oameni! Căci, fărădelegile noastre de s-ar înmulţi mai mult decât stelele cerului şi nisipul mării, încă atât de biruite vor fi de către blândeţile şi milostivirile Tale, cât şi faptele noastre pe care le socotim de bine, încă au trebuinţă de dreptatea Ta. Pentru aceasta, îndrăznind, alerg la milostivirea Ta cu frică şi cu cutremur, rugându-mă ca fiul cel risipitor, oricât am greşit Ţie cu voie sau fără voie, cu fapta şi cu cuvântul, cu aducerea aminte şi cu gândul, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele din noapte şi din zi, cele din vârsta copilăriei mele şi până acum, toate să mi le ierţi şi să le ştergi, şi în haina nepăcătuirii şi a curăţirii să mă îmbraci. Am păcătuit, singur mărturisesc, am greşit, nu tăgăduiesc:
Poruncile Tale n-am păzit, judecăţile şi dreptăţile Tale le-am călcat, am urmat rău amăgitorul vrăjmaş, m-am supus trupului şi patimilor, m-am făcut rob dulceţilor vieţii şi casă a toată necurăţia.
Asemănarea chipului Tău, pe care mi L-ai dat, nu-L am curat şi neschimbat, şi pecetea dumnezeiescului Botez am întinat-o. Am stricat pe cea dintâi zidire şi pe cea de a doua, toate le-am tulburat, toate le-am întinat cu păcatele pe care le-am făcut în toată vremea şi în tot ceasul. Mărturisesc că sunt vinovat focului de veci, viermilor neadormiţi; recunosc că sunt vrednic de toată munca cea rea şi înfricoşată, şi nu aştept decât răspunsul Tău cel neînfricoşat care trimite pe cei păcătoşi în focul gheenei. Eu însumi îmi hotărăsc osânda, însumi mă judec vinovat. Aducerile aminte de păcatele pe care le-am făcut şi mustrările de cuget îmi stau pururea înainte, şi parcă văd pe cumpliţii pârâtori aducând şi arătând în scris păcatele mele la judecată, şi parcă mă răpesc dinaintea scaunului judecăţii şi mă târăsc ca să mă arunce la chinuri, fără să pună cineva un cuvânt pentru mine să mă părtinească. Vai, dar, ce voi face! Când voi fi cercetat şi osândit în ziua Judecăţii, cine mă va îndrepta? Că toate păcatele mele cele ascunse şi făcute întru întuneric vor ieşi şi se vor da înaintea a milioane de îngeri. O, de trei ori ticălosul! Altă nădejde de mântuire nu am, fără numai iubirea şi milostivirea Ta de oameni, Doamne, care nu voieşti moartea păcătoşilor, nici ca să piară vreunul din cei mai mici, ci să se întoarcă la pocăinţă şi să se mântuiască. Iartă-mă, dar, şi pe mine, care însumi mă osândesc şi propovăduiesc păcatele mele după cuvântul Tău, Care prin prorocul ai zis: “Mărturiseşte-ţi tu însuţi păcatele tale ca să te îndreptezi”. Fă ca şi eu, prin aceasta, să dobândesc iertarea şi mântuire; ajută-mi mie, necredinciosului, şi mă fă nevinovat.
Primeşte mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi ale tuturor sfinţilor care neîncetat se roagă pentru noi; că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

https://lh4.googleusercontent.com/-_.../1LKaz-11A.jpg

Vă urez multa sănătate, zile senine şi multe bucurii, pe care să le împărtăşiţi cu familia şi cu toţi cei dragi.
Un bun inceput de an cu mult spor si ajutor in tot ce va-ti propus!

La multi ani !

adica le cumpara iar apoi le taie cu foarfecul sau pur si simplu cu mainile sale

Cum iti bati tu joc de colegii mei de aici:105: , prin nascocirile tale , dar sunt sigur ca te-au iertat pentru mistocareala ta , pentru ratacirea ta , pentru copilaria ta , pentru tot si toate !
Oricum sunt de folos si astfel de "navaliri", fiecare culege ce ii este spre folosul lui :25:

Mariane , Mariane . . .
 

https://lh5.googleusercontent.com/-u...h587-no/a1.jpg

"Eu sunt prietenul tau, capul tau, sunt fratele tau, sora , mama, toate , si nu voiesc alta decat sa fii si tu prietenul Meu.

Eu am fost sarac pentru tine, cersetor pentru tine, am fost rastignit pentru tine, am fost pus in mormant pentru tine, in Cer ma rog Tatalui pentru tine si am venit pe pamant mijlocitor pentru tine la Tatal. Tu esti Mie totul, frate impreuna mostenitor, prieten, membru.
Ce doresti mai mult ?
Pentru ce tragi indarat de la Acel ce atat de mult te iubeste? Pentru ce lucrezi tu numai pentru lumea aceasta?
Pentru ce torni tu apa intr-un vas fara fund? Caci aceea face pentru cel ce lucreaza pentru lumea cea de acum.
Pentru ce voiesti tu sa apuci focul si sa abati aerul?
Pentru ce alergi in zadar?
Toate au sfarsitul lor; arata-mi, deci, si sfarsitul ravnei tale pentru lume.
Dar tu nu poti acestea.
Toate sunt desertaciune.
Sa mergem la morminte; arata-mi pe tatal tau, arata-mi pe nevasta ta cea moarta. Unde este cel ce purta haine impletite cu aur, cel ce sedea in trasura pompoasa , cel ce avea putere pe viata si pe moarte ?
Eu nu vad nimc alta decat oase si viermi. Toate acele sunt pulberi si vis si umbra, un chip sec, ba nici macar un chip. Si dea Dumnezeu ca la sfarsit numai acesta sa fie raul.
Cinstea, traiul bun si bogatia sunt, negresit, aici o umbra, dar cele ce au fost legate cu ele, cele ce au urmat din ele : zgarcenia, desfranarea, acestea nu sunt umbre, ci sunt scrise in cer, fie cuvinte , fie fapte.
Cu ce ochi vom privi noi la Hristos in Ziua Judecatii? "
(Sfantul Ioan Gura de Aur -" Cuvinte pentru vremurile din urma")

De fapt aici intram intr-o discutie asupra dreptatii si proniei Creatorului.

La botez ne asumam sa-L urmam. Ne asuma o CRUCE, adica un model de viata in jerfta continua in care si Dumnezeu isi permite sa ne daruiasca CRUCI, SUFERINTE fie pe dreptate pentru pacatele noastre fie fara motiv, insa cu scop.
Chiar daca nu au un motiv sesizabil, exista un scop de la Dumnezeu pentru necazuri.
Iov nu pacatuise si era drept in fata lui Dumnezeu. Si s-a ingaduit sa fie luat si aruncat in fundul iadului. Sa fie incercat daca huleste, deznadajduieste, daca se leapada de Dumnezeu. De fapt incercarea maxima a fost a lepadarii, asta a fost tainica incercare.

Pronia lui Dumnezeu este ajutorul si dreptatea si calauzirea pe care Dumnezeu ne-a da in viata, atunci cand suntem langa El.

Ne pierdem prea mult in cuvinte si in dispute fără rost si asta dintr-o mândrie prostească care nu ne este de folos.
Alin si simpllu au pus punctul pe I , si cred ca discuția este deja pierdere de timp atâta timp cât topicul este o mare cacialma :)
Un nou an cu bucurii si multă sănătate tuturor :)

Teoretic, corect, practic, cati oameni au credinta lui Iov, ca sa-l faca cu ea de rusine pe diavol?

S-a inmultit lumea, si exemplul binelui, s-ar putea sa fie multi Iovi in ziua de azi care sa urmeze exemplul bun si sa nu fie cunoscuti.

Daca si cu parca si cu poate ... :)