Despre suferința copiilor
 

Am întîlnit cazuri deosebit de grave de-a lungul timpului.

Copii cu probleme de piele foarte urîte, orice contact este un chin pentru ei.

Copii cu afecțiuni psihice și / sau psihice, cine are tăria poate să-i vadă la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică și la Protecția Copilului. Majoritatea sînt abandonați sau orfani sau smulși de la familiile lor care i-au traumatizat.

Mai este cazul lui Nectarie, unic, lui lipsindu-i o parte din esofag și din trahee - adică nu a mîncat niciodată normal și respiră printr-o canulă înfiptă în gît.

Copii din toată lumea care suferă de foame, de sete, lipsiți, abuzați, care de multe ori nici nu ajung la vîrsta tinereții.

Deci vorbesc doar despre copii aici. De ce atîta suferință pentru ei? Din cauza păcatelor înaintașilor, ale părinților?

Personal, cred ca aceasta explicatie este impotriva a tuturor principiilor pe care le-a prezentat Iisus.

Cheia raspunsului este pacatul originar.

Ala nu a fost iertat prin rastignire?

Personal,cred ca aceasta explicatie confirma toate principiile pe care le-a prezentat Iisus.

PS::36:

Toată natura s-a stricat, s-a corupt, s-a îmbolnăvit de moarte în urma păcatului protopărinţilor. Neascultarea de Dumnezeu a însemnat o depărtare de El şi pierderea harului care face viu. Firea întreagă s-a alterat şi a început să sufere, alunecând, dureros, spre descompunere.

Deşi pare o pedeapsă, eu cred că suferinţa este doar consecinţa depărtării de Viaţă. Restaurarea firii omeneşti începe cu Hristos, harul îl primim din nou, însă abia la a doua Sa venire va fi cer nou şi pământ nou şi tot ce va fi mântuit va deveni incoruptibil.

Copiii moştenesc de la părinţi un corp stricăcios într-o măsură mai mică sau mai mare, iar pentru asta nu este vinovat nimeni sau suntem vinovaţi cu toţii, pentru că Adam şi Eva trăiesc în fiecare dintre noi.

Adica?

Pilda cu oaia ratacita te contrazice, de exemplu. Pastorul nu s-a dus sa bata creierii din oaie.

Creierii din oaie erau batuti inainte sau dupa ce a venit Pastorul? Ce spun studiile?:24:

.............................

Și ei ce vină au? Ce știu ei despre... orice, cînd sînt bebeluși și duc o durere care se repetă frecvent?

De ce permite Dumnezeu așa ceva?

Întrebarea asta i-a ispitit pe mulţi. Nouă ni se pare că asta ar fi culmea nefericirii: suferinţa fizică a copiilor. Cred că Dumnezeu vede mai adânc şi ştie că nefericit cu adevărat este cineva sănătos şi îndestulat dar care nu-L cunoaşte pe El şi, ca atare, nu are viaţă în sine.
Pe când un prunc din aceştia, trecând încă de la naştere prin durerile crucii, poate atinge înălţimi ameţitoare pentru unii ca noi.

Ar trebui diferntiat putin, pentru ca situatiile insirate de Florin difera mult.

1. Copii care se nasc cu anomalii si boli genetice si cromozomiale
Aici se poate vorbi de niste lucruri transmise din generatii.
Desi si aici este un semn de intrebare, fiindca intr-o familie apar si copii perfect sanatosi. Si atunci? Si nu e vorba de copii doriti si nedoriti sau iubiti si ne-iubiti.

2. Copii care se nasc in tari si regiuni mizere (Africa, tari asiatice etc.). In acest caz si parintii lor sufera. Si aici cauzele nu sunt nici pacate si nici parinti, ci a unui sistem, a unor societati care au creat aceste prapastii, respectiv razboaie si alte cele.

3. Copii care capata suferinte dupa nastere. Si aici se poate diferentia daca suferintele apar fara vreo vina externa, sau in urma unor accidente/fapte negative (deci cu o vina a cuiva).
La boli grele care apar, nu stim noi de ce a vrut Dumnezeu asa. Si nu stiu daca este vina parintilor sau a inaintasilor.
Sa ne amintim si de cazul orbului care a fost vindecat de Iisus si unde apostolii au intrebat si ei asupra cauzei suferintei. Iisus le-a spus clar ca nu este pacatul generatiilor anterioare, ci pentru a da o lectie altora. Nu sunt prea lamurita, dar cred ca stiti la care pilda ma refer.

Dar sunt si multe suferinte cauzate direct sau indirect de parinti.
As vrea sa amintesc cati copii au suferit si sufera din cauza divortului parintilor, care apoi mai formeaza alte familii cu parteneri mai mult sau mai putin potriviti. Parinti vitregi, frati vitregi, etc.
De suferintele acestea care constituie traume pe viata nu vorbeste nimeni niciodata.

Si mai sunt si alte probleme. Parintii pot sa fie vinovati sau pacatosi, sau pur simplu nestiutori, neinvatati si fac rau copiilor. De la alimentatie gresita, la accidente fizice, educatie aiurea, traditii ciudate, la traume psihice pe viata.

De multe ori nu stim vointa lui Dumnezeu. Mai ales atunci cand vin pe lume niste copii. Unora le da si sunt sanatosi, altora le da dar sunt cu probleme, altora nu le da deloc, altora le da fara sa fie doriti etc.

In cel mai rau caz aveti dreptate.
Daca omul are mare putere sa ierte, la fel de mare putere are sa distruga, chiar si pe sine si aceasta putere trece peste generatii,

.............................

.............................

Iisus nu le-a raspuns clar:"Vorbiti prostii. Nu poate nimeni sa pacatuiasca inainte de a se naste."

De aici rezulta ca, in acest caz, cand Iisus era de fata, s-a facut pentru a da o lectie altora, pe cand in toate celelalte cazuri, cand Iisus nu e de fata si orbul nu se vindeca instantaneu, se aplica variantele disponibile, luand in calcul si intrebarea apostolilor.

.............................

Aceasta intrebare este o ispita.Sf .Antonie a intrebat acelasi lucru.Dumnezeu i-a raspuns respectuos sa-si vada de treaba lui.

De fapt Sfantul Antonie Cel Mare ( al carui praznic este maine, btw) l-a intrebat pe Dumnezeu de ce unii oameni mor tineri si altii batrani, si nu de ce sufera.

Da,exact la acea pilda ma gandeam cand am facut afirmatia.
Ambele intrebari au fost puse urmare a aceleiasi ispite(unii mor tineri,altii batrani,unii sunt saraci,altii bogati,copii nevinovati sufera)o aparenta injustitie.Tocmai de aceea Dumnezeu i-a spus ca nu e treaba lui ca sunt judecatile lui Dumnezeu care nu pot fi cuprinse de mintea umana.

Surprinzator, dar modul de gandire iudeo-crestin va evita intotdeauna sa priveasca aceasta situatie tragica din perspectiva copilului. Dreptului copilului.

Este evident ca daca avem o cauza de natura fiziologica sau un parinte abuziv, copilul va suferi (chiar un Adam care a corupt natura umana). Asa cum apa evident ca este uda.

Problema insa este una de natura morala, nu cauzala. Cum este posibil ca o fiinta nevinovata sa se nasca in suferinta sau intr-un mediu pervertit care o perverteste? Iar alt copil nevinovat beneficiaza de sanatate, parinti afectuosi, sansa la educatie religioasa?

O nevinovatie este superioara sau inferioara altei nevinovatii?

Un copil se naste in "poporul ales" iar altul se naste in "popor idolatru".

Exista totusi o explicatie la lipsa unei explicatii iudeo/crestine. Un raspuns rational la aceasta problema de natura morala ar presupune o revolutie dogmatica. Un demers de neconceput. Asa ca este mai simplu sa se apeleze la o "ratiune de neinteles".

Dumnezeu nu ne invata sa avem grija ca altii sa nu pacatuiasca pentru ca nu cumva sa suportam consecintele pacatelor lor, ci eventual sa-i ferim pe ei insisi de ei insisi.

CristianR a scris:

"Întrebarea asta i-a ispitit pe mulţi. Nouă ni se pare că asta ar fi culmea nefericirii: suferinţa fizică a copiilor. Cred că Dumnezeu vede mai adânc şi ştie că nefericit cu adevărat este cineva sănătos şi îndestulat dar care nu-L cunoaşte pe El şi, ca atare, nu are viaţă în sine.
Pe când un prunc din aceştia, trecând încă de la naştere prin durerile crucii, poate atinge înălţimi ameţitoare pentru unii ca noi."

La mine nu functioneaza functia "quote". Nu stiu ce sa mai fac.

In fine.

Vreau sa spun ca eu sincer nu inteleg unele lucruri si nu va inchipuiti cat este de greu. Sunt lucruri care nu mi le pot explica.
Exista multi oameni care nu au treaba cu credinta si sunt si foarte fericiti. Ii vad in jurul meu.
Nu stiu daca vor avea candva vreo problema. Nu pot sa judec asta.
Dar vad oameni credinciosi si foarte nefericiti si invers si ma intreb de ce este asa.
Inseamna ca nu e vorba de aceeasi fericire. Voi vorbiti de o fericire metaforica.
Si cred ca or fi si oameni credinciosi cu adevarat si care sunt si sanatosi si fericiti din multe puncte de vedere.
Sunt de acord ca un copil sau un adult care sufera mult invata niste lucruri pe care noi restul nu le putem nici sti si nici invata.

Eu as vrea sa pricep legatura intre credinta si starea de bine (hai sa n-o numesc fericire, ca fiecare intelege altceva prin ea). Starea asta de bine eu o vad asa: sanatos, cu familie, cu serviciu potrivit si o viata moderata si lunga.
De ce sa nu se poata imbina asa o stare de bine cu credinta?
Mai multe nu comentez.
Cred ca multi au invatat de undeva un gand pe care il poarta tot timpul cu ei, dar nu stiu daca si cred asta sincer in sinea lor. Ma cam indoiesc.
Si acest lucru este: fericirea inseamna ceva dupa moarte. Acea mantuire probabil, Raiul. Aici pe pamant trebuie sa suferim

Intrebarea pusa de Florin mie mi se pare normal, fireasca.
Nu ni se spune mereu sa ne ocupam de copii? Nu este telul tuturor binele copilului?
Daca nu ma insel anul acesta este decretat de biserica a fi anul grijii pentru copii. Nu stiu unde am citit si cine a hotarat asta.

Si atunci venim si spunem aici ca de fapt copiii trebuie sa sufere ca sa fie in credinta?
Cum e posibil asa ceva?
Sau sa spunem ca trebuie sa stea prin spitale, sa se chinuie, sa moara?
Care om poate sa spuna din suflet asa ceva?

Si de ce sa n-avem voie sa ne punem intrebari normale? Pana si apostolii intrebau, nu intelegeau.

Oare ce cereti voi aici? Si de unde asa idei?

Credinţa, ca drum spre Dumnezeu, este plină de paradoxuri.
Unul este acela că, deşi cauţi să alini suferinţa altora, atunci când îţi iese, totuşi, în cale, o asumi şi, în modul ăsta, te foloseşti de ea ca de combustibil pentru a te propulsa mai sus.

Un alpinist, care se supunea unor grele privaţiuni (geruri, eforturi la limita puterilor, nesomn), riscându-şi viaţa cu ocazia fiecărei expediţii, spunea că n-ar putea face altceva întrucât pentru el asta este viaţa adevărată, în timp ce traiul confortabil l-ar resimţi ca pe o moarte.

Părăsirea zonei de confort este şi pentru călugărul creştin prima condiţie ca să o apuce pe calea alpinismului duhovnicesc: se lipseşte în bună măsură de hrană, de somn, chiar şi de sănătate, subţiind cât mai mult legătura cu trupul şi dobândind acea tensiune lăuntrică ce îl poate propulsa spre cer.

Ăsta este şi sensul postului creştin şi al oricărei suferinţe binecuvântate, mai ales atunci când nu suferi din pricina ta; cum e cazul celor prigoniţi pentru credinţă şi aruncaţi prin închisori.

Ceea ce ne recomandă Hristos este să ne purtăm crucea, garantându-ne că în felul ăsta vom învia şi noi aşa cum a înviat El.

A nu se înţelege că doresc suferinţa copiilor, Dumnezeu să-i apere! Vreau doar să arăt că nu trebuie să ne supărăm pe Dumnezeu pentru asta; ci să răbdăm, suferind împreună cu aceşti copii, pe care-i putem ajuta, când vor creşte, să găsească sens în suferinţa lor numai dacă noi înşine l-am găsit.

Eu, unul, nu am prea vazut oameni credinciosi si foarte nefericiti. Am vazut oameni credinciosi avand necazuri. Uneori, mari, pe care nu stiu daca le-as putea duce. Dar nefericiti, nu erau. Erau zambitori, calzi, privirea lor era luminoasa si gaseau mereu cuvinte ca sa-i aline si sa-i incurajeze pe cei din jurul lor.


Care apostoli ? Cel spanzurat de cruce cu capul in jos ? Fratele lui, cel rastignit pe cruce in X ? Cel aruncat in inchisoare si apoi cu capul taiat ? Cel biciuit pana a murit ? Sau cel aruncat de la inaltime, dupa care a fost ucis cu bata fiindca nu murise ? Sau cel mai tanar dintre ei, minorul din clasa, cel pe care Isus il iubea cel mai mult, care a fost aruncat in baie de ulei incins ?

Sau poate apostolii timpurilor noastre ? Cei care au spus "Binecuvantata sa fii, inchisoare!"? Poate ca ei, Sophia, au inteles ceva ce nu putem intelege. Ceva ce Domnul nostru a inteles inaintea lor, din moment ce a sarutat Crucea.

Urmasii lui Isus, ca si cei care l-au anticipat, prin care Duhul Sfant a vorbit, care "au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi" au fost fericiti. Chiar asa le spunem: "Fericiti" cu "F" mare.

Problema nu rezida in discriminarea dintre "cineva sanatos si indestulat" si un prunc nefericit, ci in discriminarea dintre prunci.

Nevinovatia unui prunc nu este mai nevinovata decat nevinovatia altui prunc.

Si chiar pe rationamentul prezentat, de ce unii prunci sunt destinati unor "inaltimi ametitoare" prin mutilare fizica si sufleteasca (diverse forme de abuz) iar altii fara sansa la "mucenicie"?

Florin Oltean:
Un personaj dintr-un film avea o vorbă: Este o binecuvântare şi, totodată, un blestem.

Suferinţa nu te propulsează automat pe culmi. Ceea ce pentru unii este prilej mântuitor, pentru alţii este cale spre iad.

Nu cred că Dumnezeu alege să dea suferinţă, respectiv boală unor prunci iar altora nu. Cred că boala este o conseciţă în primul rând a degradării sănătăţii umane în general, ce a decurs din neascultarea de Dumnezeu, care pe unii i-a afectat mai mult iar pe alţii mai puţin, aşa încât unii părinţi transmit genetic anumite boli pe când alţii nu. Iar constituţia calitativ mai slabă a unora dintre noi poate fi o consecinţă a păcatelor strămoşilor.

.............................

Cristian, nimeni nu a afirmat ca Dumnezeu este datator de suferinta.

Unii insa incearca sa-si explice de ce anumiti prunci sunt favorizati de imprejurari (au acces la educatie religioasa) iar alti prunci sunt defavorizati - intr-o lume, o Creatie in care functioneaza dreptatea Lui Dumnezeu.

Ma mir ca nu intelegi miezul moral al acestei probleme.

Ca nu privesti din perspectiva copilului, dreptului nevinovatiei de a nu suferi.

Spunem ca Hristos a fost nevinovat si ca nu merita sa moara pe cruce, atunci niciun suflet de copil nu merita sa fie supus nici celei mai mici forme de suferinta.

Iorest

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=16550&page=23

Citeste acolo.

"În continuare, Patriarhul Ecumenic atrage atenţia că Sărbătoarea Naşterii Pruncului Iisus Hristos este o invitaţie la purtarea de grijă faţă de copii, care sunt astăzi victime vulnerabile ale conflictelor şi crizelor din lume.

Un semnal de alarmă este tras în ceea ce priveşte influenţele nefaste ale televiziunii şi internetului asupra minţii copiilor. Patriarhul Bartolomeu avertizează că sufletul copiilor este afectat de consumul influent de media electronică, lucru care le alungă rapid inocenţa.
Date fiind ameninţările constante la care sunt expuşi copiii, Sanctitatea Sa Bartolomeu declară anul 2017 – An al Protecţiei şi Sfinţeniei Copilăriei, invitând pe toţi să recunoască şi să respecte drepturile şi integritatea copiilor."

Mihnea

Ma refeream la apostoli care nu intelegeau pildele lui Iisus si ii puneau intrebari.
In rest am explicat despre cel fel de fericire vorbim. Tu te referi la altceva. Aceia au fost martiri pentru credinta.

In rest nu mai am ce sa spun.

Iorest

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=16550&page=23

Citeste acolo.

"În continuare, Patriarhul Ecumenic atrage atenţia că Sărbătoarea Naşterii Pruncului Iisus Hristos este o invitaţie la purtarea de grijă faţă de copii, care sunt astăzi victime vulnerabile ale conflictelor şi crizelor din lume.

Un semnal de alarmă este tras în ceea ce priveşte influenţele nefaste ale televiziunii şi internetului asupra minţii copiilor. Patriarhul Bartolomeu avertizează că sufletul copiilor este afectat de consumul influent de media electronică, lucru care le alungă rapid inocenţa.
Date fiind ameninţările constante la care sunt expuşi copiii, Sanctitatea Sa Bartolomeu declară anul 2017 – An al Protecţiei şi Sfinţeniei Copilăriei, invitând pe toţi să recunoască şi să respecte drepturile şi integritatea copiilor."

Mihnea

Ma refeream la apostoli care nu intelegeau pildele lui Iisus si ii puneau intrebari.
In rest am explicat despre cel fel de fericire vorbim. Tu te referi la altceva. Aceia au fost martiri pentru credinta.

In rest nu mai am ce sa spun.
Ne purtam crucea, dar fiecare altfel. Crucea este altfel...
Inseamna cumva ca fiecare ne raportam altfel la credinta si mantuire, ca ne-a ales Dumnezeu altfel. Pe regi, imparati, refugiatii de razboi, africani, saraci, bogati, americani, romani, etc.

.............................

NU ei "bietii parinti" uneori nu au "nici o vina". Necunoasterea,necredinta,comoditatea ,superficialitatea parintilor, nu are "nici o urma" asupra urmasilor. Uite aici ei"raman fara dureri":
http://www.activenews.ro/prima-pagin...uropeana-10405
Cititi macar inceputul si va infiorati:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...5-martie-2013/

Urmariti filmuletul anti-abortion(Gov-video) de la pagina:

adevaruldespreavort

.............................

Bineînţeles că niciun copil nu merită suferinţa. Însă nu trăim încă într-o lume a dreptăţii, ci într-o lume căzută, în care Hristos a făcut o breşă, ca o rană în trupul Morţii, care va dăinui până la sfârşitul veacurilor: Împărăţia Sa, Biserica. Cine intră în ea va cunoaşte fericirea, dar nu în sensul anulării suferinţei, ci mai ales prin suferinţă. Cred că încă nu putem asimila cuvintele Lui în care ne spune cine este fericit: cel smerit, cel prigonit, cel ce plânge, cel blând ş.a.m.d.

Iorest

Am observat ca a aparut mesajul de doua ori.
Am niste probleme cu forumul in ultima vreme.
In afara de functia "quote" mai apar din cand in cand probleme si la corectare.
Daca dau "Edit" imi arata un mesaj gol, fara textul meu. Daca vreu sa ies din el imi spune ca textul e mai mic de 10 cuvinte si nu se poate.
Aseara mi-a aparut din nou mesajul dupa manevrele astea, am corectat si dupa ce l-am trimes am vazut ca aparuse publicat si cel anterior (cel necorectat).

Ii multumesc lui Demetrius pentru incercarea de ajutor, dar in mod normal trebuie sa mearga si functia "quote", adica citarea automata. Nu stiu daca este ceva la browser. Inteleg ca la voi merge bine totul.
Nu foloseste nimeni Mozilla?

O sa ajung sa scriu si adminului sa-l intreb.

Am gasit aici pe forum hotararea patriarhului ecumenic.
Unele biserici apartin de Constantinopol. Grecii apartin de el.
Stiu ca exista un patriarh pentru toti ortodocsii, acum ca unii nu vor sa apartina de el, e altceva. Nu ma pricep deloc la jurisdictiile astea, cine si de cine apartine.

CristianR

Sunt lucruri mai complicate, care ne depasesc pe noi oamenii.
Noi aici, pe acest fir, vorbim despre fericirea pamanteana, asa cum am descris-o mai sus.
Tu vorbesti despre altceva acum. Lucrurile pe care le spune Iisus in Fericiri nu sunt pe pamant.
Nu stiu cum sa va explica sa ma intelegeti.
Noi vorbim aici despre lucruri normale, omenesti, palpabile - hrana (materiala), apa, sanatate, integritate trupeasca si fizica iubire (din partea oamenilor).
Si autorul firului (se) intreaba de ce unii oameni, in speta copii, nu beneficiaza de acestea. Unii nu le au de la nastere, altii le-au avut si le-au pierdut etc.
Am incercat sa dam unele explicatii, tot lumesti.
Despre cele duhovnicesti, de la Dumnezeu, noi nu stim si nu putem vorbi. Niciodata nu vom sti.

Am mai discutat pe alt fir despre pruncii cu handicapuri si boli genetice si cromozomiale. Unii spun ca sunt fericiti. Eu am citat acolo un om foarte credincios, cred ca e chiar monah, care este orb. Si pana si el spune clar ca nu este fericit. S-a obisnuit, isi duce crucea, nu se plange, dar nu este fericit.

Inca o data - credinta e una (cu martiriu, cu fericiri duhovnicesti si etc.) si starea de bine (fericirea pamnteana, omeneasca) este altceva. Ori voi le tot amestecati.
Nimeni nu contesta ce spuneti voi, in felul vostru, dar aici se vorbeste despre altceva.
Exista totusi un punct de intersectie, atunci cand ne intreb daca aceste probleme sunt de la pacate de la generatii anterioare sau de la Dumnezeu. Eu as spune ca sunt de la toate la un loc.

Da, este suferinta in existenta noastra pe pamant. Nimeni nu este fara suferinta. De ce nu se poate credinta fara suferinta, ramane totusi intrebarea mea. Fiindca eu cred ca poate sa fie.
Ne si rugam pentru asta, chiar si in biserica, daca stau sa ma gandesc bine.
Dar poate sunt eu prea idealista si gresesc.
Din experienta mea pot sa spun ca daca ma simt bine si am cele necesare, am putere si bucurie sa ma rog, sa merg la biserica, sa fac fapte bune. Si atunci? E ceva ciudat aici.
Voi spuneti exact invers - daca ti-e foame, daca esti bolnav, daca esti sarac, esti mai bun in credinta, te rogi mai bine, te duci la biserica si etc.
Si totusi suntem toti oameni, cu aceleasi nevoi omenesti.

Dacă gândeau toţi ca tine se ducea dracului, la propriu, creştinismul.

Există un Patriarh onorific, dar Bisericile sunt autocefale, B.O.R. e autocefală de pe vremea lui Cuza, până și-n Grecia există un sinod care are cuvântul final, nu preia dictate de la Constantinopol.
B.O.R. are alt an onorific.

Din ce am văzut Sfântul Nectarie de exemplu a avut o copilărie săracă, și nu cred că e singurul ierarh sau Sfânt, chiar și cuviosul Porfirie Bairaktaris sau Paisie Aghioritul ai cărui părinți au prins și schimbul de populație și strămutarea din Capadocia în Grecia.
Plus că majoritatea statelor ortodoxe au fost sărace și prinse în diferite războaie, ba cu otomanii, ba conflicte zonale sau mondiale.

Deci sărăcia, lipsurile, foametea, au fost o constantă pentru ortodocși și totuși oamenii nu au renunțat la credință deși poate au avut multe meciuri de conștiință.

Acum există și tipologia omului care vrea o Evanghelie a prosperității, dar tipologia asta se pliază mai mult pe gândirea apuseană și materialistă.

Asta mi se pare o confectie urata de tot.
Si cei sanatosi tot din pacatul originar vin, nu stiai asta.
Mi se pare trasa de par la maxim explicatia, fortata si nelalocul ei.

Dupa ... s-au intamplat multe de tot, a curs multa apa de atunci, cauzele sunt mainoi si contextuale.

cauzele sunt

1. departarea de Dumnezeu
2. pedepsirea parintilor
3. boli si necazuri ale trupului care le suferim pe pamant ca si cruce data sau ca intamplare
4. asa e viata nu ai ce-i face

Serios? Tare frumos le crosetati sa dea bine la socoteala.
si cei sanatosi si frumosinu ies tot din lumea asta stricata?????????????????????????????????????????? ??????????????????