Cea mai grea boala Depresia
 

Dragilor,am Nevoie de Ajutor!!!!!!Cred ca sufar de Depresie!!!!!!!!Numai negativ gandesc nu reusesc sa ies din starea aceasta!Simt ca innebunesc,mintea mea e tulbure!Cum pot trece de aceasta stare??????????

Mergeti Duminica la slujba ? Auziti cuvintele preotului: "Sus inimile voastre!" sau "Sus sa avem inimile ?". Atunci, raspundeti impreuna cu congergatia: "Le avem la Domnul!". Aceasta e metoda fara gres de iesire din depresie: a avea inima la Domnul.

Toate se invart in jurul Liturghiei, centrul vietii Bisericii. In sine, Liturghia este un lucru grav: actualizare a jertfei Domnului nostru. Dar ea mai inseamna si Lauda. Si multumire adusa celui care a sarutat crucea, instrumentul torturii Sale, celui care a cazut si s-a ridicat de trei ori sub povara ei. Si speranta in eficienta sacrificiului Sau. Si proiect asupra vietii viitoare, a Liturghiei fara sfarsit, arvuna a ospatului cel vesnic.

Veti scapa de depresie facand din viata dv o Liturghie. Sacrificiu, lauda, multumire, cadere si ridicare, proiect si arvuna.

si eu cred acelasi lucru despre mine, dar pentru ca ne dam seama de asta, constientizarea afectiunii in acest caz, arata ca nu suferim de o depresie grava. in cazul nostru biserica poate ajuta si ne putem insanatosi fara medicamente.

eu stiu care este problema mea, de unde aceasta stare/deja afectiune, si incerc sa trec peste ea. acelasi lucru trebuie sa-l faci si dta, trebuie sa identifici exact cauzele si sa treci peste. pentru noi si pentru cei pe care-i iubim, dar mai ales pentru cei care ne iubesc, trebuie sa fim tari. daca afectiunea se accentueaza trebuie mers neaparat la personal de specialitate si inceput un tratament medicamentos, usor in cazul depresiei, o afectiune care se trateaza ok si duce la insanatosire.

Mergi la psihiatru sa-ti dea tratamentul medicamentos adecvat.

.Da o problema grea Florentina.Ti-as recomanda in primul rand carticica :"Sfantul Efrem cel Nou-Izbavitorul celor cuprinsi de intristare ori depresie." Sunt date niste cazuri acolo de oameni, care au fost ajutati de sfantul Efrem.Sunt niste rugaciune scurte catre Sfantul Efrem .E bine ca sunt scurte, ca poti spune multe, daca ai stare.Decat o rugaciune mare, care sa nu o duci la bun sfarsit, mai bine zici cate una,mai iei o pauza si tot asa.
E bine daca poti sa mergi si la Maslu de cate ori poti.

Noi oameni moderni avem o problema, in zilele noastre printre atatea altele.Societate s-a modificat mult in ultimii ani iar cercul social s-a redus mult .Ma gandesc cum era la sate acum vreo 25 de ani.Ma stiam cu majoritatea din sat desi nu sunt de acolo.Te stiai de pe cursa ,din statie dimineata.Acum aproape toti au masini.Te stiai de la diverse munci agricole.La vie eram ca o familie,deabia apucam sa ne intalnim primavara.
Acum muncile la camp sunt mecanizate in general,lucrandu-se mai putin de 10 % manual.

Trebuie in zi de azi sa te stradui sa mentii un cerc social minimal.Ceea ce in trecut era natural acum trebuie sa te stradui.Ma stradui sa intalnesc oamenii si sa ii ajut cat pot .Cumpar din zona diverse produse agricole ,una ii ajut pe ei,ca si asa satul romanesc e cum e,si alta cumpar un produs natural,sau oricum mai natural ca in supermarket.Si am si ocazia sa ma intalnesc cu omul sa ii vad fata, sa vad ce mai face.

Citeam o carte buna de psihologie de Schawn Anchor-Avantajul fericirii. Aici vorbeste de "Retea sociala de sprijin" ca un element foarte important in mentinerea sanatatii si igienei emotionale a unui om.Deci cei din jur pot fi factori favorizanti in mentinerea unui echilibru mental.Incearca sa faci ruperi de ritm in clipa in care ai scaderi emotionale.Deci sa mergi la un film ,inot,plimbare,orice dar sa rupi sirul gandurilor si ptr o jumate de ora.S-a facut un studiu, si orice intrerupere chiar scurta a gandurilor negre, ajuta psihicul.

Era acum cativa ani eram dupa o zi de munca si cateva zile in care aveam niste probleme si eram foarte agitat,ajung la tara.Eram un pachet de nervi,mananc si mi-am propus sa merg la un cunoscut, aflat la cateva case distanta.Zic doara doara,mai imi revin daca povestesc cu el.Chair langa casa lui in drum era o batranica care ii dau buna ziua.Ea incepe si imi spune ce cumplita e singuratatea.Ma rog o ascult cateva minute ,o mai intreb de copii,una alta.Cand sa plec ea imi multumeste mult ca am ascultat-o,ca am stat de vorba cu ea.
Nu am spus un lucru...Din primele secunde ale conversatiei imi trecuse orice agitatie,stres.Nu mai trebuia sa merg la cunoscutul meu ca imi revenisem.
Suntem fiinte sociale.Empatia,privirea ochiilor celuilalt,sunt esentiale in viata noastra.Ce teribil e un om multumitor ,extrem de empatic,dragut.
Ce vreau sa spun.Chiar daca Cercul social de sprijin care il ai ,poate nu e asa cum ai dori,cum am spus mai sus, poti deveni la randul tau,omul care sa ridici pe altul.Omul care cresti cercul social al altuia.Ridicandu-l pe el te ridici si pe tine ,cum de fapt am povestit mai sus.

Florentina Dumnezeu sa te binecuvinteze la plecare si la venire ,deacum si pana in veac

Eu am suferit de depresie, cu diagnostic, medicamente si tot tacamul...sau nu chiar tot, dar sa zicem ca vorbesc din experienta.

Daca reusesti, gaseste o persoana, (sau chiar mai multe persoane) cu care poti vorbi, care sa te asculte, sa ii pese si sa nu simti ca te judeca, sau ca ii esti o povara. Vorbeste cu cine te indeamna sufletul sa vorbesti. Asta iti va face mai bine decat iti poti imagina tu acum. Dar nu neaparat despre problemele tale, ci despre orice ar fi, o persoana cu care sa te simti bine sa vorbesti, cu care sa iti placa sa petreci timpul. Petrece putin timp din zi cu o asemenea persoana.

Poti incerca si sa mergi la specialist si chiar sa iei si medicamente, eu nu cred ca iti vor face rau. Nu vor rezolva neaparat problema, dar te vor ajuta mult. Mie imi place sa le compar cu cafeaua de dimineata. Cafeaua nu iti da odihna, dar iti da un impuls de energie sa treci ziua, sa faci ceea ce ai de facut. Te vor face sa iti revii mai usor. Eu dupa medicamente am inceput sa ma bucur din nou de lucrurile marunte, si pornind de acolo nu am mai avut nevoie de ele, dar ele cred ca mi-au dat impulsul necesar. Dar isi fac efectul doar dupa cateva luni.

Iar apoi, daca poti, stii tu restul, cultiva-ti un hobby, sau mai multe, activitati placute si utile . Fa fapte bune, faptele bune, cat de mici, daca sunt facute din inima te vor reinvigora, dar trebuie sa alegi ceva ce poti face sincer, si nu din obligatie sau ca sa primesti ceva in schimb.

Petrece mult timp in natura.

De fapt, de ce crezi tu ca ai cea mai mare nevoie acum ? Suna cliseic, dar, asculta-ti inima...

Eram si eu acolo intr-o vreme. Mult timp. Pe mine m-a ajutat enrom spovedania si apropierea de Biserica, mai ales daca cititi rugaciunile de dimineata si de seara, ajuta enorm.


Pe mine m-au ajutat. Dar fara spovedanie totul e degeaba. Eu am mers la indemnul unei cunostinte care m-a impins de la spate.

Poate nu este depresie. Poate mai degraba agitatie maxima, suparare.
Poti sa ne spui putin contextul in care te afli acum?

Pentru ca tu deja ti-ai pus un diagnostic si toti incearca sa te ajute pe diagnosticul pus insa poate mai degraba ne vorbesti despre problemele tale curente sa intelegem exact despre ce e vorba in cazul tau. Eu as zice ca poate esti tensionata si stresata.

Pe langa sfaturile deja date, incearca sa te inconjori de prieteni, discuta cu oameni cu care sa te intelegi si care sa te binedispuna. Daca ai ceva de zis, eu sunt dispusa sa te ascult :)

Frumos spus.

dar cine la batut pe Domnul?
Cine la pus sa duca crucea?
Cine i-a batut cuiele in maini si picioare?

Orice faci...

Sa nu mergi la Psihiatru.
mai ales sa nu te duci la psihiatrie.

Si nu lua medicamente, ca nu ajuta.

Depresia trece pana la urma si singura, atunci cand imprejurarile vietii care au provocat-o dispar.

Orice faci... nu-l asculta pe alin ny :p

Mersi. Nu te contrazic.

Dar spune-mi? Care om a fost vindecat de Psihiatrii? care om a jesit vindecat din Psihiatrie?

Nu a iesit nimeni, ca joaca cu creierul uman nu a adus pana acum roade.

In apus a fost un singur caz in care justitia i-a dat unei Femei care si-a petrecut 25 de ani legata de calorifer in Psihiatrie dreptate.

Fata era handicapata, iar tatal ei vitreg , ca sa scape de ea o ducea la psihiatrie.

Judecatorii au recunoscut ca nu a existat niciodata nici un motiv sa fie internata, si i-au dat 25.000 de euro despagubire pentru 25 de ani de groaza. nici un medic nu a fost condamnat.

Dragi femei, care credeti in minunile stiintei ( inainte numiti alchimisti) si ale pilulelor miraculoase (inainte numite vraji si vrajitorii).

Baza Psihiatriei moderne este LOBOTOMIA!

A fost pusa de un spaniol (care a si primit acel premiu car se mai da la cei care fac numai 5 razboaie in 8 ani), el a descoperit ca daca trepanezi craniul uman si introduci niste cutite fine si pe urma le misti taind in bucati lobul frontal, omul devine un fel de robot.

Adica ii dispare fantazia. ( mananca, bea, da cu matura).

Pe urma au inventat Lobotomia electrica, la fel distruge cu curent de voltaj mare creierul uman.

Pe urma au inventat substante care patrund in creier si omoara celulele de acolo, numite Psihofarma. Cu cat mai putine celule cu atat omul nu mai gandeste si devine un robot.

Apa sfiintita nu face rau. Iar depresia tratata cu apa sfiintita, sau fara, se vindeca cu timpul. Iar creierul vostru ramane intact.

Tu nu suferi de depresie. Sau mă rog, depresia e (poate) ceva secundar la tine.
Un preot și eventual un psiholog ți-ar fi de mare ajutor.
Și, evident, credință, dar nu în sens mistico-vrăjitoresc.

ba io cred ca era got!

Se poate, doar era tara noastra pe care am aparat-o din anul 512-1492.

Dar acest urmas al gotilor era dupa ca. 400-900 de ani de aplicare a inchizitiei.

Inchizitia poate schimba sufletul omenesc. Si sa il faca dupa chipul si asemanarea inchisitorului.

Ce realitate iti creezi?
 

Florentina in cautarile mele indelungate de-a lungul timpului, am citit si multe carti de psihologie.In una dintre ele spunea ca modul de a vedea lucrurile este foarte important.Deci felul cum vezi un anumit lucru.Autorul mergea chiar mai departe, mergand catre limita spunand ceva de genul "Minte-te frumos!" Adica omul efectiv nu vede ceea ce ii face rau ,parerile negativiste ale celor din jur,rautati etc.

Am gasit un filmulet TED,tratand aceeasi tema, zic eu interesant:https://www.ted.com/talks/isaac_lids...ge=ro#t-459930
Ce realitate iti creezi?

Pun aici un fragment din el.Omul a devenit orb si la inceput i sa parut a fi o catastrofa lucrul asta.
"Când mi-a fost pus diagnosticul, am știut că orbirea îmi va ruina viața.
7:15
Orbirea era o condamnare la moarte a independenței mele. Era sfârșitul realizărilor mele. Orbirea însemna o viață fără nimic remarcabil meschină și tristă, cel mai probabil solitară. Știam. Era rodul fricii mele, dar îl credeam. Era o minciună, dar era realitatea mea. Ca și peștii care înotau îndărăt din mintea lui Dorothy. Dacă nu aș fi confruntat realitatea fricii mele, aș fi trăit-o. Sunt sigur de asta. Cum trăiești cu ochii larg deschiși? E o disciplină pe care o înveți.
7:56
Se poate învăța și practica. Am să rezum. Să fii responsabil pentru fiecare moment, gând,
8:07
fiecare detaliu. Să vezi mai departe de fricile tale. Să eviți presupunerile. Întărește-ți puterea interioară. Redu la tăcere criticul din tine. Fără prejudecăți despre noroc și succes. Acceptă atuurile și slăbiciunile, înțelege diferența. Deschide-ți sufletul pentru binecuvântările tale. Fricile tale, criticile, eroii tăi, răufăcătorii
8:32
astea sunt scuze, raționalizări, scurtături, justificări, renunțare. Ficțiune precepută ca realitate. Alege să vezi prin ele. Alege să renunți la ele. Tu îți creezi realitatea. Cu acea putere vine responsabilitatea totală. Am ales să ies din tunelul fricii în teritoriu necunoscut. Am ales să construiesc acolo o viață binecuvântată.
9:07
Departe de singurătate, îmi împart viața cu Dorothy, frumoasa mea soție, cu tripleții noștri, le spunem Tripskys, și ultima sosită în familie, micuța Clementine. De ce ți-e frică ție? Ce minciuni îți spui?
9:27
Cum înfrumusețezi adevărul și-ți scrii propria ficțiune? Ce realitate creezi pentru tine? În carieră, viața personală, în relații, în inimă și-n suflet,
9:40
peștii care înoată îndărăt îți fac rău. Te fac să pierzi oportunități și potențial, sunt sursa nesiguranței, a neîncrederii, acolo unde cauți împliniri și legături. Te somez să-i elimini. Helen Keller spunea că mai rău decât să fii orb, e să vezi, dar să n-ai viziune.
10:05
Pentru mine orbirea a fost binecuvântare, pentru că orbirea mi-a dat viziunea. Sper că și voi vedeți ce văd eu. Mulțumesc. (Aplauze)

Poti intr-adevar sa duci o lupta cu gandurile, sa iti schimbi mentalitatea, sa gandesti poziti, sa-ti creezi un alt mod de a vedea lumea, alta perspectiva, alta lume etc....dar atunci cand esti sanatos.

Or tocmai ca depresia este o boala in care nu mai esti capabil sa faci asta. Tocmai asta e si neputinta acestei boli, nu te poti vindeca singur, decat in exceptii sau cazuri speciale. Ai nevoie de ajutor, tratament, alti oameni, sprijin etc. Ca si cum ar fi o boala fizica, dar tare putina lume intelege asta.

Spunandu-i unui depresiv sa-si schimbe mentalitatea sau viziunea asupra lumii, gandirea negativa, starea deprimanta e ca si cum i-ai spune paraliticului "Ia-ti patul tau si mergi la casa ta" :)

Acel paralitic adus de patru prieteni în casa din Capernaum unde se afla Hristos a auzit acele cuvinte ("Ia-ti patul tau si mergi la casa ta") şi a fost vindecat :-) E adevărat că a fost vindecat de Însuşi Hristos, nu de un forumist... Dar sper că prin credinţă mai putem vindeca depresia.

alaturi de medicamente amice, absolut obligatoriu si medicamente.Ca nu are nimeni atata credinta incat sa se vindece prin credinta.Nimeni nu are.

Exact incorect. :21: Depresia ,de fapt, te atentioneaza cand ai luat-o pe aratura. E un semn ajutator pentru cel care sufera de depresie ca e ...egoist.Fireste,fiecare alege liber ,daca continua cu greselile de pana atunci care i-au indus depresia sau schimba macazul.("Cel care-si iubeste sufletul il va pierde...") .Impulsul de a cere ajutor trebuie sa vina din interior ,pentru a putea primi ajutorul din afara.

Avand in vedere ca e produsa de egoism ,nu are vindecare din interior ,caci ar produce un si mai mare egoism ;Dumnezeu ingaduie sa-si vada neputinta si sa ceara ajutor. Nu de la soferul de autobuz sau de la postas ci de la duhovnic(cu ascultare care ucide egoismul radacina depresiei).Durerea ascultarii e mai mica decat cea a depresiei,dar ca sa afli acest adevar ...tre' sa asculti.

Ei, hai sa nu fim asa categorici cu sentintele de egoism. Poate fi si asta o cauza, dar nu este si singura. Exista oameni care au trecut prin grele incercari in viata. Sa nu fim si noi ca prietenii lui Iona si cuvintele noastre sa fie mai mult amare decat incurajatoare.Din scrierile unor parinti am mai inteles ca depresia poate fi si din lucrarea celui rau care speculeaza mai ales unii oameni cu sensibilitate mai mare ca sa ii duca spre deznadejde (vezi Sf Paisie Aghioritul, care are multe povestioare pline de invataminte). Toti avem patimi si pacate si ne luptam cu ele, dar Dumnezeu ne cere sa avem mila si grija de cel bolnav, nu sa-i scotocim pacatele. Asta intr-adevar ar avea autoritatea duhovnicul s-o faca, dar nu noi. Cum sa merg eu sa-i spun omului, ah esti bolnav, de la pacate ti se trage, de la egoism! Nu e autoritatea mea asta, si poate nici nu e adevarat, ce te faci atunci? Putem sa indemnam omul spre spovedanie, dar nu in modul acesta!

:21: ...si grelele incercari din viata unora crezi ca au fost ingaduite de Dumnezeu ca sa-i bage in depresie?

Eu stiam ca Iov avea camile ,nu balene.Sunt 2 extreme la fel de vinovate :a da ciocolata zi de zi unui copil supraponderal pentru ca asa vrea el si a spune cu rautate unui copil ca e gras cu scop evident de a jigni (si nu pentru a-l face sa realizeze ca nu e bine sa fie asa).

Confunzi depresia cu cu starea de suferinta cauzata.Depresia e rezultatul starii de suferinta neasumate si neacceptate.Nimeni nu scapa de suferinta pe lumea asta si exista doar 2 optiuni :sa o accepti si devine o jertfa sau o refuzi si intri in depresie.O refuzi cand esti egocentric crezand(delirand) ca lumea se invarte in jurul tau si o accepti cand crezi ca Hristos e centrul si tu esti doar un satelit.

haha, da, ma refeream la Iov, nu Iona. Si ce vreau sa spun e ca e usor sa vorbim de suferinta altora si sa emitem teorii, dar e mai greu sa ajutam cu adevarat. Mai ales in depresie se stie ca abunda un sentiment exagerat si exacerbat de vinovatie. A mai impovara si mai mult cu vinovatia il va infunda pe depresiv si mai mult. Scopul este de a-l scoate din deznadejde, deci a cultiva nadejdea. Insist, cititi din Sf Paisie Aghioritul si alti parinti. Eu nu voi mai scrie pe acest post, mi-am lasat contributia, nu mai am ce sa zic nou despre acest subiect.

rau faci, nici nu stii ce pierzi. cultul si supradesteptul flying era gata gata sa mai lase o opera p'aici. oricum a lansat una:
egoisti din toata lumea, atentie! depresia va asteapta! pocaiti-va!

ps.dupa cum vezi mesajele lui sunt de o empatie grozava, te loveste cu ea in cap.

Anna iti scriu un pic mai mult .

Un articol elocvent legat de folosirea medicamentelor psihotrope.Ce arata aceasta crestere?Am sa scriu dupa ce citez cateva fraze din acest site:
http://frumoasaverde.blogspot.ro/201...i-mintale.html

"Creşterea exponenţială a prescrierii şi consumului de medicamente psihotrope

... medicamentele psihotrope au ajuns astăzi în fruntea vânzărilor de medicamente din Statele Unite ale Americii. În anul 2008, de exemplu, vânzările de medicamente psihotrope s-au ridicat la 14 miliarde de dolari,următor să depăşească această sumă.

Statisticile din ultimii ani arată o creştere uimitor de mare a folosirii acestei game de medicamente pe teritoriul american şi nu numai. Fenomenul este numit de specialişti „epidemie violentă de boli mintale”. Astfel, cifrele arată că numărul celor care sunt atât de infirmi din cauza bolilor mintale, încât se califică pentru venitul de siguranță suplimentar sau asigurarea socială de infirmitate a crescut de două ori şi jumătate între anii 1987 și 2007 – de la 1 din 184 americani la 1 din 66 americani. La copii, creşterea este uluitoare – de 35 de ori în cele două decenii! „Boala mintală este acum cauza principală de infirmitate la copii”, afirmă Marcia Angell, fostul editor al prestigioasei reviste medicale New England Journal of Medicine.

Mulți psihiatri şi jurnalişti se întreabă ce semnifică această creştere uluitoare. Folosirea medicamentelor psihoactive, inclusiv a antidepresivelor şi antipsihoticelor, pur și simplu a explodat în ultimii ani, iar dacă noile medicamente sunt atât de eficiente precum se spune, ar trebui ca larga răspândire a bolilor mintale să fie în declin, nu în creştere, iar oamenii să fie mai sănătoşi la nivel mintal, mai fericiţi, mai puţin deprimaţi. Prin urmare, într-o logică sănătoasă apare următorul paradox: pe măsură ce se înmulţesc medicamentele, medicii prescriu mai multe medicamente, iar oamenii, în loc să fie mai sănătoşi, sunt mai bolnavi. Pe bună dreptate, unii specialişti afirmă deschis: "€žrealitatea este că noi nu avem nicio dovadă clară că aceste medicamente funcţionează"€".

Parerea mea de unde vine aceasta crestere uluitoare ?
1.Aparitia unor lucruri noi care nu existau in urma cu 25 de ani si care nu au o reactie din partea oamenilor.Cel mult o reactie individuala.
Internetul pe langa multe bune a adus si multe rele .Cand la un moment dat am vorbit aici de program de restrictionare,care in primul rand l-am folosit ptr mine ,unii au zis ca nu e bine???...:-(
Intrebarea mea e simpla de ce trebuie sa am in permanenta,si la fel ca mine alti barbati ,si ce e mai grav tineri sau chiar copii,acest drog de inalta calitate in permanenta pe biroul meu? Si eu ca si credincios lalau sa nu fac nimic ca sa il blochez?

Oare efectele acestor filme de inalta rezolutie nu le face rau psihicului acestot tineri?

2.Reactia societatii aproape nula la agresarea unor persoane publice pe retele sociale.Vezi cazul cel mai recent campioana mondiala la gimnastica Gabby Douglas, daca societatea nu a putut in zi de azi sa o apere pe ea,ce mai poate spera un tanar oarecare sa nu fie facut praf.In urma cu ani daca era jugnita in halul asta o campiona mondiala,oamenii aia erau linsati pe loc.
Lipsa reactiei prin predici sau intalniri cu tineri explicandu-le unele din pericolele ce apar prin folosirea acestor retele.
Ma rog e simplu sa le trimiti tema sau te miri ce pe Facebook ,dar mai greu e sa ii indrumi.

3.Distrugerea ultimelor "Retele sociale de sprijin" ,asa cum le denumea Schawn Achor in cartea amintita mai demult "Avantajul fericirii",la sate.Cum am spus aici, in urma cu ani, relatiile sociale la sate erau mult mai apropiate.Nu mai spun ce imi povesteau batranii acum 50-60 de ani cand inca se adunau la sezatori.Glume,mai si munceau,povesteau,mai un paharel de tuica asa mai mult de antren.
Suntem saraci asta e adevarul.Va fi o foame mare de empatie nu peste multi ani. Vorbeam cu o doamna medic de vreo 65-70 de ani.Imi spune m-am dus la fiicamea si sa imi vad nepotii.Crede-ti ca i-am vazut mult?Erau tot timpul cu "nasul" in telefon.Nu prea am vorbit, asa cum sunt eu obisnuita, fata in fata prea mult.Vine omul, sute de km si ei nu au rabdare putin cu bunicii.

Ce e de facut?in primul rand trebuie sa constientizam ca avem o problema,societatea ,noi, fiecare in parte.Intrecut oameni cu probleme psihice sau de adaptare era undeva la 2 %.Nu stiu cat este acum dar va fi vazrza in cativa ani.Chiar si acum cred ca s-a trecut mult de cei 2%.
Trebuie sa ne adunam cumva din nou.E greu oamenii in trecut aveau nevoie unii de altii.Lucrarile agricole ii faceau de multe ori sa lucreze impreuna.

Imi aduc aminte de comunitatile lui Gandhi-AShram.
Sau la un moment dat am vazut o emisiune stateau unii la o casa dinaia cum era de mult,gen boiereasca.Cu multe camere,sia colo stateau vreo 20 de familii parca.Multe chestii le faceau impreuna.Apareau uneori conflicte.Era o femeie care ea era cea care cumva era cea care cam tinea totul in frau si ei ii placea cand ea reusea sa ii impace,si sa traiasca in armonie.Oricum cu toate situatiile conflictuale, lor retin ca le placea acolo.Era opusul plictisului.
Ar fi multe de zis dar e cam tarziu.Sper sa mai revin.
P.S.Dupa ce am scris mi-am adus aminte de domnul Virgiliu Gheorghe.Dansul a facut o treaba buna ,dar se mai poate vorbi si de Facebook unele lucruri.Ma rog un raspuns mai extins legat de aceste probleme ar fi un lucru util.

Psihiatrii spun: Depresia se vindeca cu si fara medicamente.

medicamentele spun ei poate scurteaza timpul de vindecare. Asta pentru a-si justifica si ei munca si salariul.

Problema e mult mai complexa decat egoism.Ce faci cu oamenii abuzatii fiind copii si le trebuie ani sa isi revina?
Ce faci cu oamenii care au stat langa unul sau doi parinti foarte autoritari,si traiesc tot timpul cu impresia ca altii trebuie sa ia decizii ptr ei? Sau ce faci cu cei care au primit o educatie ultra perfectionsita intr-o societate ultraagitata?Ei tot timpul sunt in urma cu lucrul la servici, ca ei vor sa faca lucrul bun,dar astazi il vor si iute si bun.Si omul nu mai face fata si stresul isi spune cuvantul,sau uneori depresia.
Eu zic ca bagandu-i pe toti depresivi in oala cu egoisti e foarte gresit.

vorbim despre depresie aici, nu despre schizofrenie.

ca tot va place sa va umflati muschii, peste 90% dintre marii bolnavi psihici au fost sau sunt apropiati de biserica, sunt oameni religiosi, aveti grija ce ganditi ca intrati in categoria antonia. cu cat este fervoarea religioasa mai mare cu atat incidenta bolilor psihice este mai mare.

o stare depresiva recunoscuta de catre bolnav este vindecabila 100% si nu necesita intotdeauna tratament chimic. autoarea topicului face parte din aceasta categorie, si eu si atatia altii facem parte din aceasta categorie, a bolnavilor care ne recunoastem boala si intelegem cauzele. nu are nimic de-a face cu egoismul, dimpotriva chiar. asta e viata, mergem mai departe, pentru binele celor pe care-i iubim si care ne iubesc, ne intarim si mergem mai departe. daca nu suntem in stare trebuie sa cautam ajutor.

Un statistician a luat numarul de retete ( adica de persoane care primesc) si numarul populatiei din tarile vestice si a constatat ca 40% din popor i-au tablete numite Psihopharmaca.

La fel si in america.

Altceva am vrut sa arat cu acel articol, ca a crescut si consumul de medicamente desi uneori poate nici nu e nevoie.Sau ca unii si-au pus intrebarea in articol:" daca au vreun efect pozitiv medicamentele alea?" Cine a spus ca eu am vorbit de schizofrenie.

De unde sti dumneata ca mie imi place sa imi umflu muschii? Ai noroc ca imi place ca ai spus in ce crezi, si ceva despre dumneata.La un moment dat sper sa avem topicul ala cu "DESPRE NOI" ,nu am mai apucat sa scriu despre asta.Atucni cand am sa scriu ai vedea ca de fapt chiar nu imi place sa imi incord muschi. Dar cand ai clar niste idei, dupa ce ai batut calea asta si ai citit, si nu numai despre Sfinti parinti sau Biblie si ai o idee clara,te intreb direct:" Oare nu trebuie sa marturisesc Adevarul?"

De unde ai luat domnule informatiile astea? Ce studii ai citit?
De ce jignesti Biserica domnule?Ca si cand ar avea efect negativ asupra oamenilor? Eu incerc sa dau niste informatii cat mai exacte. Nu o fac de amorul artei. Daca am spus si de incidenta bolilor psihice nu am facut ca Florentina sau Anna sa le bag in categoria bolnavilor psihici ci dimpotriva,am vrut sa le arat ca mersul societatii actuale a primit cateva ,noutati tehnologice care nu au primit un raspuns exact din partea Societatii.Societatea actuala e mult mai agitata, si pierde incet vechile repere.

Toata lumea stie toate cauzele la tot si totusi are probleme.M-am dus la un psiholog la un moment dat,era un fel de Aresenie Boca al psihologiei.Statea lumea la ea la rand de numa.Dar dezamagire,nepregatire.Astia(psihologii), multi ,cum zicea un duhovnic, care l-am avut acum cativa ani," Astia ,multi,sunt ei de multe ori bolnavi!" In cazul ei era vorba doar de slaba pregatire.

hahahaha am ras bine.

Am zis ca nu voi mai posta aici, voi continua totusi sa o fac, insa nu voi mai pune opiniile mele, ci povestioarele de care ziceam. Uite aceasta imi place in mod special si face legatura cu ps-ul tau :))

http://www.ganduridinierusalim.com/c...-toti-oamenii/

Aici despre deznadesje, egoism si sensibilitate:

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/...-deznadejde-1/


Il iubesc foarte mult pe Parintele Paisie, pentru ca pune mult accent pe discernamant, imi vine sa plang cand citesc vorbele astea ale lui, sunt ca o gura de aer proaspat fata de teoriile unori "ortodocsi"

Jonnyw2013@, nu era domne un mesaj adresat cuiva anume. Nu jignesc biserica deloc, este o realitate usor de recunoscut de oricine intra intr-un ospiciu.

Nu la psiholog trebuie mers ci la psihiatru, d'astia inca avem.

In ospiciu va da voie sa accesati internetul?

O facem pe ascuns si la ore tarzii din noapte.

Am citit recent cartea "Tacarea cea binegraitoare" scrisa de Monahul Moise Aghioritul. Va recomand cu mare drag sa citit aceasta carte. Pe langa folosul duhovnicesc al intregii carti, capitolul "De la suparare la intristare si depresie" Pag. 25/49, este foarte folositoare pentru cei care sufera de tristete, depresie, plictiseala, si alte asemenea stari sufletesti.
Nu as vrea sa vorbesc in amanunt despre aceasta carte pentru a starni cumva..interesul celor care (recunosc ca suferi (si) vor sa lupte, sa i-a atitudine impotriva acestei neputinte ce a pus stapanire pe sufletul lor.
Sfanta Saptamana a Patimilor Mantuitorului nostru Iisus Hristos sa ne fie scara/urcus spre Sfanta Inviere!

Florentina2014 uite aici un filmulet Ted despre fericire.Ce duce la o viata mai buna?Invataminte trase din cel mai indelungat studiu despre fericire:https://www.ted.com/talks/robert_wal...ss?language=ro
Concluziile lui sunt foarte interesante.Va rog urmariti pana la capat conferinta,sau cititi mai jos traducerea.

0:11Ce ne menține sănătoși și fericiți pe parcursul vieții? Dacă ar fi să investești acum în cea mai bună versiune a ta viitoare, în ce ți-ai investi timpul și energia? Un sondaj recent a întrebat persoane de 25–35 de ani care sunt țelurile lor cele mai importante în viață. Peste 80% au spus că un scop major e să se îmbogățească. Alți 50% din aceiași tineri adulți au spus că un alt scop major în viață e să devină celebri.
0:49(Râsete)
0:51Ni se spune constant să ne aplecăm asupra muncii, să ne străduim și să realizăm mai mult. Ni se dă impresia că asta trebuie să urmărim pentru o viață bună.
1:05Imagini ale unor vieți întregi, cu alegerile făcute și cu rezultatele lor, astfel de imagini sunt aproape imposibil de găsit. Majoritatea lucrurilor pe care le știm despre viață le aflăm cerându-le oamenii să-și amintească trecutul. Și știm bine că trecutul nu se vede deloc clar. Uităm enorm din ce ni se întâmplă pe parcursul vieții și uneori memoria e de-a dreptul creativă.
1:35Dar ce-ar fi dacă am putea vedea vieți întregi desfășurându-se de-a lungul timpului? Dacă am putea studia oamenii de la vremea adolescenței până la bătrânețe, să vedem ce îi menține fericiți și sănătoși?
1:54Am făcut asta. Studiul Harvard al dezvoltării adulților ar putea fi cel mai lung studiu efectuat vreodată despre viața adulților. Timp de 75 de ani, am urmărit viețile a 724 de bărbați, An după an i-am întrebat despre munca lor, despre viața de acasă, despre sănătate, și desigur i-am întrebat pe parcurs fără să știm cum avea să li se desfășoare viața.
2:24Studii ca acesta sunt extrem de rare. Aproape toate proiectele de acest fel se destramă într-un deceniu, deoarece prea mulți oameni se retrag din studiu, sau se termină fondurile alocate cercetării, sau cercetătorii pierd interesul, sau mor, și nimeni nu preia ștafeta. Dar printr-o combinație între noroc și tenacitatea câtorva generații de cercetători, acest studiu a supraviețuit.Cam 60 din cei 724 de bărbați de la început sunt încă în viață, încă participă la studiu, majoritatea având peste 90 de ani. Iar acum începem să studiem cei peste 2000 de copii ai acestor bărbați. Eu sunt al patrulea director al studiului.

3:14Începând din 1938, am urmărit viețile a două grupuri de bărbați. Primul grup a început când erau studenți în anul doi la Harvard. Toți au absolvit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și apoi majoritatea s-au dus la război. Al doilea grup pe care l-am urmărit a fost un grup de băieți din cartierele cele mai sărace din Boston, care fuseseră aleși special pentru studiu pentru că făceau parte din familiile cele mai problematice și dezavantajate din Bostonul anilor 1930. Majoritatea locuiau înghesuiți, mulți fără apă curentă, rece sau caldă.
3:53Când au intrat în studiu, toți acești adolescenți au fost intervievați și examinați medical. Am fost la ei acasă și le-am intervievat părinții. Apoi adolescenții au crescut și au devenit adulți, ducând tot felul de vieți. Au devenit muncitori în fabrică, avocați, zidari, doctori, unul – președinte al Statelor Unite.Unii au devenit alcoolici, câțiva au făcut schizofrenie. Unii au urcat pe scara socială de jos până sus de tot, iar alții au parcurs drumul în direcție opusă.
4:34Fondatorii acestui studiu nu și-ar fi imaginat nici în cele mai îndrăznețe vise că eu voi sta azi aici, după 75 de ani, spunându-vă că studiul continuă și acum. La fiecare doi ani, cercetătorii noștri răbdători și pasionați, îi sună pe subiecți, întrebându-i dacă le pot trimite încă un set de întrebări despre viețile lor. Mulți dintre cei din Boston ne întreabă: „De ce tot vreți să mă studiați? Viața mea nu e atât de interesantă.” Cei de la Harvard nu pun niciodată întrebarea asta.
5:10(Râsete)
5:19Pentru o imagine cât mai clară despre viața lor, nu le trimitem doar chestionare. Îi intervievăm în casa lor, obținem fișele medicale de la doctorii lor, le luăm sânge, le scanăm creierele, vorbim cu copiii lor. Îi filmăm vorbind cu nevestele lor despre grijile lor cele mai mari. Când, acum vreun deceniu, am întrebat în sfârșit soțiile dacă vor să participe și ele la studiu, multe femei au spus: „Era și timpul.”
5:49(Râsete)
5:50Deci ce am învățat? Ce învățături reies din zecile de mii de pagini de informații pe care le-am produs despre aceste vieți? Învățămintele nu-s despre bogăție, faimă sau muncă din greu. Cel mai clar mesaj al acestui studiu, lung de 75 de ani, este acesta: relațiile bune ne mențin mai fericiți și mai sănătoși. Punct.

6:22Am învățat trei mari lecții despre relații. Prima e că legăturile sociale ne fac bine și că singurătatea ucide. Se pare că oamenii cu legături sociale mai bune cu familia, prietenii, comunitatea, sunt mai fericiți, mai sănătoși și trăiesc mai mult decât cei cu legături mai slabe. Experiența singurătății se pare că e toxică. Oamenii ce sunt mai izolați decât vor să fie de ceilalți găsesc că sunt mai puțin fericiți, sănătatea lor decade mai devreme la mijlocul vieții, capacitatea cerebrală le scade mai curând și trăiesc vieți mai scurte decât oamenii ce nu sunt singuri. Trist e că, în orice moment, mai mult de 1 din 5 americani spun că se simt singuri.

7:18Știm că poți fi singur într-o mulțime și că poți fi singur într-o căsnicie. Așa că doua mare lecție învățată e că nu contează doar numărul de prieteni sau dacă ești sau nu într-o relație stabilă, ce contează e calitatea relațiilor tale apropiate. A trăi în conflict e foarte dăunător sănătății noastre.Căsniciile cu conflicte mari, de exemplu, fără prea multă afecțiune, se dovedesc a dăuna mult sănătății, mai mult chiar decât divorțul. A trăi în relații bune și calde este protectiv.

7:56Odată ce i-am urmărit pe bărbații noștri până la 80 de ani, am vrut ca, privind înapoi la vârsta mijlocie, să vedem dacă am putea prezice cine avea să ajungă un octogenar fericit și sănătos, și cine nu. Analizând tot ce știam despre ei la 50 de ani, nu nivelul colesterolului e acela care a prezis cum urmau să îmbătrânească. E nivelul de mulțumire în relațiile lor. Oamenii cei mai satisfăcuți cu relațiile lor la vârsta de 50 de ani, au fost cei mai sănătoși la vârsta de 80 de ani. Relațiile bune și apropiate par să ne protejeze de unele dintre greutățile bătrâneții. Cele mai fericite cupluri – atât bărbații cât și femeile – au declarat la 80–90 de ani că în zilele în care durerile fizice erau mai mari,dispoziția lor rămânea la fel de bună. Însă cei aflați în relații nefericite, în zilele în care aveau dureri fizice mai mari, ele erau amplificate de suferința emoțională.

9:03A treia mare lecție despre relații și sănătatea noastră e că relațiile bune nu ne protejează doar corpul, ne protejează și creierul. Găsim că faptul de a te afla într-o relație unită și stabilă cu cineva, la 80–90 de ani, îți oferă protecție. Oamenii în astfel de relații, care simt că se pot baza cu adevărat pe celălalt la nevoie, au memoria bună un timp mai îndelungat. Oamenii aflați în relații în care simt că nu pot conta pe celălalt, aceia vor resimți mai devreme un declin al memoriei. Iar relațiile bune nu trebuie să fie mereu calme. Unele cupluri octogenare se pot ciondăni cât e ziua de lungă. Dar câtă vreme simt că pot se pot baza cu adevărat pe celălalt la greu acele certuri nu le afectează memoria.

10:00Dar acest mesaj, că relațiile bune și apropiate sunt bune pentru sănătatea și bunăstarea noastră,asta e înțelepciune veche de când lumea. De ce e atât de greu de înțeles și atât de ușor de ignorat? Ei bine, suntem oameni. Ce ne-ar plăcea cu adevărat e un truc rapid, un hap care să ne facă viața mai bună și s-o mențină așa. Relațiile sunt încurcate, sunt complicate, și efortul de a te îngriji de rude și de prieteni nu e atrăgător sau fascinant. Și apoi durează toată viața, nu se termină niciodată. Cei din studiul nostru de 75 de ani care au fost cei mai fericiți la pensie au fost cei ce s-au străduit activ să înlocuiască colegii de serviciu cu noi parteneri de distracție. Ca și tinerii din sondajul acela recent, mulți dintre bărbații noștri, în timp ce porneau la drum ca tineri adulți, chiar credeau că faima și bogăția și marile realizări sunt ce trebuie să obțină pentru o viață bună. Dar în acești 75 de ani, studiul nostru a demonstrat repetat că persoanele care au ajuns cel mai bine sunt cele care au prețuit relațiile cu familia, cu prietenii, cu comunitatea.
11:20Dar voi? Să zicem că aveți 25, sau 40, sau 60 de ani. Ce înseamnă să prețuiești relațiile?
11:30Ei bine, posibilitățile sunt practic nelimitate. Ar putea fi ceva simplu, de exemplu în loc de televizor să stai cu cineva, sau să reînvigorezi o relație amorțită făcând ceva nou împreună, plimbări lungi sau ieșiri la întâlnire, sau luând legătura cu ruda aceea cu care n-ai mai vorbit de ani întregi, pentru că prea obișnuitele învrăjbiri familiale au un efect groaznic asupra celor care stau supărați.
12:03Aș dori să închei cu un citat de-al lui Mark Twain. Acum mai bine de un secol își privea viața retrospectiv și iată ce a scris: „Nu e timp – atât de scurtă e viața – pentru ciorovăieli, scuze, ranchiune, reproșuri. E timp doar pentru iubire, și nici pentru ea nu e decât o clipă, ca să spun așa.”
12:33Viața bună se construiește cu relații bune. Mulțumesc.
Doamne ajuta!

Un articol foarte bun!
https://doxologia.ro/intreaba-preotu...ta-cu-depresia