Donarea de organe
 

Am o profunda nelamurire cu privire la donarea de organe atat in timpul vietii cat si dupa moarte.
Oare este firesc sa prelungesti viata unui muribund prin inlocuirea unui organ cu un altul provenit de la un mort?

Bisereica Ortodoxa permite transplantul de organe de la persoanele aflate in moarte cerebrala catre alte persoane, care au nevoie de acele organe pentru a supravietui.

Ma mir ca pot exista oameni care sa-si puna asemenea intrebari.
Este ca si cum intrebi daca este firesc sa traiesti in loc sa mori, daca ai nevoie de permisiunea cuiva ca sa respiri aer, etc.
Este firesc sa traiesti daca esti in viata.
Este firesc sa si mori, pt ca e in firea lucrurilor si face parte tot din viata noastra.
Tot ce are omul si cum este el construit este in firea lucrurilor, deci este firesc, asa am fost creati.

Problema se pune la cel ce doneaza.

Cel ce doneaza trebuie s`o faca crestineste, fara nici un folos material ci doar din dragoste fata de aproape. La fel si cu transfuzia, donezi sange fara sa iei bani. BOR este de acord doar in acest sens.

Nu interzice donarea/acceptarea de organe ci condamna obtinerea de profit din asa ceva.

Eu condamn donarea de organe.In primul rind a devenit o afacere in scumpa noastra tara unde traficul de organe e in floare si in al doilea rind nu noi hotarim cit traim asa ca putem trai toata viata cu o boala ,doar Dumnezeu hotaraste cit traim si nimeni altcineva,crezi ca daca ai un ficat nou traiesti mai mult dupa ce toata viata ai fumat si baut?? in nici un caz traiesti doar datorita vointei lui Dumnezeu care iti poate curma viata si cu ficat nou sau te poate tine in viata si cu vechiul ficat,problema in sine e aceea ca sa ajuns in asa hal incit oamenii isi vind organele pentru bani,copii sunt furati de pe strada si vinduti la organe ,guvernul insasi e implicat in afacerile cu organe ....

Din pacate!
Si una din cauze e motivul saraciei, care e prost inteleasa!

Daca majoritatea sfintilor se rugau la Dumnezeu sa le mai dea vreme de pocainta, cred ca si cei care beneficiaza de transplant vor face din putina lor viata prilej de mantuire. In aceasta perspectiva, daruirea unui organ, a unui tesut si chiar a unei picaturi de sange, din dragoste fata de aproapele, inseamna autodaruirea si autojertfirea intregului om in interiorul aceluiasi Trup mistic al lui Hristos, ceea ce exclude privirea trupului omului ca pe un simplu mijloc de insanatosire fizica a cuiva sau ca pe o magazie de organe de schimb.

donarea de organe - ca si act de daruire, dragoste frateasca,trebuie facuta doar cu acordul celui care doneaza. Mi se pare corect, alfel familia vreunuia care si-a exprimat clar dorinta sa nu doneze organe, ar fi asistat neputincioasa la donare!
Nu mi se pare doar o chestiune de acceptare a sortii date de Dumnezeu. Cand esti bolnav te rogi la Dumnezeu si pentru timp de pocainta, dar mai ales pentru ca nu doresti sa ii lasi singuri pe cei dragi, fara sprijinul tau. Cel putin eu asa as face. Pentru unii, aceasta solutie de prelungire a vietii este transplantul de organe. Parerea mea este ca tot de la Dumnezeu e lasat.

Depinde... Scopul final trebuie sa fie MANTUIREA!
Daca scopul prelungirii vietii (cu organe donate) e ramanerea in pacat, atumci e PACAT:(
Daca scopul prelungirii vietii e spre a castiga timp de pocainta si mantuire atunci e bine, caci indirect se va bucura si sufletul celui care a donat...:)

Asta mai lipseste: sa conditionezi donarea de organe sau prelungirea vietii de religia celui pe care il ajuti! Sau de spovedanie!!
Sa ai nevoie de un doctor si acela sa nu te ajute pentru ca nu ai religia lui? Sau pentru ca te judeca si te considera pacatos?
Sa vezi un om ca a cazut in fata ta pe strada si sa-l intrebi care ii e religia ca sa stii daca il ajuti?:angry:
Un crestin adevarat eu as zice ca da exemplu bun si ajuta pe toti, daca poate!

Cred ca s-a referit la altceva si anume ca cine vrea sa traiasca cat mai mult pentru a se afunda mai mult in patimi,mai bine sa moara si sa se salveze ce se mai poate,in schimb cine vrea sa mai traiasca ca sa se indrepte si in folosul mantuirii e bine.De altfel si Dumnezeu ne cheama la El cand considera ca e mai bine tot in vederea mantuirii noastre,fie ca e mai devreme,fie ca e mai tarziu.

Asta ai zis-o tu Lidia! Repede se ajunge la extreme!
Recunosc ca donarea de organe e un subiect controversat!
Eu am spus doar care trebuie sa fie scopul vietii pentru cel care a beneficiat de el (ca si pt toti crestinii de altfel)! Caci devine AJUTOR BENEFIC doar daca cel in cauza traieste intru mantuirea sufletului, altfel donarea se transforma in osanda. Caci mai de folos ar fi fost sa fi suferit cu trupul acum, ca sa traiasca sufletul dincolo.
Scopul existentei actuale e dobandirea Vietii Vesnice si nu doar pt a mai obtine cativa ani in plus aici, datorita transplantului etc!
Si dupa cum stii si tu cu siguranta, boala/suferinta are rol de a sterge pacatele, deci mantuitor. Suna dur, dar asta e! Ii iei suferinta pacatosului, si i-ai luat si mantuirea sufletului!
In cei priveste pe cei Drepti chiar si bolnavi sa fi fost, intodeauna au trait atat cat a fost necesar sa-si implineasca rolul pe Pamant.

Cat priveste exemplul cu omul cazut pe strada, nu toti care cad pe strada au nevoie de organe ca sa-l iei drept stalp de sprijin intr-o astfel de discutie, asa poti vopsi subiectul asta in multe culori, dupa cum ne duce "ratiunea"...
Cum trebuie sa fie un crestin adevarat? Sa vada mantuirea sufletului inainte de toate celelalte...
Bine ar fi sa avem mai multa credinta si iubire in Dumnezeu ca sa nu ne dam cu capul de pragul de sus...

Am inteles gresit- imi cer scuze, C-tin!
Cand ma refeream la omul cazut pe strada - necunoscut pentru cel care il ajuta, ma gandeam tocmai la acel ajutor pe care cineva il poate da fara sa stie cui il ofera, doar pentru ca ii sta in putere sa il ofere.
Ce va face acel om cu viata, dupa ce il ajuti, eu consider ca e alegerea lui- insa mai are o sansa.

"Ii iei suferinta pacatosului si i-ai luat si mantuirea sufletului" C-tin, ca sa nu mai inteleg eu gresit, poate imi explici si mie cum vine asta. Mie imi vine in minte Domnul nostru Iisus Hristos, care a facut atatea minuni, a raspuns rugaciunilor oamenilor, a facut vindecari si a inviat mortii. Apoi, ma intreb cati oameni din zilele noastre trebuie sa fi fost salvati la un moment dat din accidente sau boli grele si au mers inainte spre mantuire, multumind lui Dumnezeu, si au facut fapte bune. Insasi apropierea mortii, cum e cazul celor care sunt pe lista de transplant trebuie sa fie motiv de pocainta- si este, pentru cel credincios.

Odata a fost rugat un Sfant Parinte din Muntele Athos de alti frati ca sa faca rugaciune sa inceteze focul care ardea necontenit facand prapad mare pe Sfantul Munte. Si Batranul a raspuns ceva de genul asta: Pt ca nu vorbea prea bine greceste:
"Mult verde, multa lenevire..."
Deci a refuzat sa se roage pentru incetarea focului, pt bunastare caci prapadul focului le era mai de folos mantuirii sufletului decat ploaia si verdeata!
Vezi pilda la Sfintii nostri Parinti!
Sa ne rugam dara mai abtir pentru sanatate sufleteasca decat pt cea trupeasca, caci prima te mantuieste iar cu a doua ai sanse mari sa cazi in osinda vesnica !
Doamne miluieste!

Si dupa tot binele asta facut, cat a mai patimit...rastignit intre talhari!
Slava Lui! ca ne-a scos din Moarte! Acum sa-I urmam pilda si sa ne mai ducem si noi crucea cu bunavoire, si sa nu asteptam minuni aici ci dincolo...!

Mi-a placut ce a spus acel sfant parinte! :D
Si referitor la donatul de organe, foarte interesanta treaba asta, si eu sunt de acord cu ce spune Constantin, pentru ca mai de folos i-ar fi suferindului sa moara prin chin si boala, astfel moare cu osteneli, isi mai plateste din pacate prin nevointa depus ain timpul bolii, dar daca dobandeste lungime de zile prin organul obtinut si dupa aceea continua in aceleasi pacate, spre osanda lui, ca a ocolit moartea trecatoare ca sa se indrepte spre cea vesnica!
Un caz in familia mea, este un unchi de-al meu care a murit cam pe la 30 de ani de un chist legat de inima si plamani. A facut doua operatii nereusite pe parcursul a doi ani de zile, la a doua murind pe masa de operatie. Atata stiu, ca indiferent cat de pacatos o fi fost, a avut dureri infernale datorita acelui chist. Ma gandesc ca poate Dumnezeu i-am mai usurat osanda sau chiar l-o fi iertat datorita suferintelor purtate de el. Sper...

O relatare cu "organe donate"...
Anul trecut, ma aflam odata in pelerinaj prin Neamt. Ma indreptam catre Man.Secu- Sihastria dar ,m-a ajuns noaptea si a trebuit sa inoptez la un han/pensiune nu departe de aceste manastiri. Dar nu eram singur! Pe drum intalnisem un tanar sarman la vre-o 30 si ceva de ani, care cat timp am mancatla han mi-a povestit grozavia vietii lui. Si el se indrepta spre Sihastria! Multele probleme il scoase din casa si acum se straduia sa-l prinda pe Parintele Ciprian (Dumnezeu sa-l odihneasca ca intre timp s-a mutat la Domnul) pentru Binecuvantare.
Era casatorit, cu trei copii mici si nu avea unde locui.Pe unde locuiau, toti ii dadeau afara ca nu aveau suficienti bani de inchiriat. Si la un moment dat a citit un anunt in care se solicita urgent un rinichi. Nu mi-a zis daca in anunt erau si promisiuni financiare! Banuiesc ca da! Cert e ca tanarul acesta a luat contact cu acel sarman care avea nevoie urgenta de un rinichi. Si acesta bucuros ca si-a gasit donator i-a promis in schimbul rinichiului ca-i da dreptul sa locuisca cu tot cu familie intr-o proprietate de a sa timp de 20 de ani. Tanarul s-a bucurat de promisiune ca s-a gandit ca in 20 de ani va reusi el sa-si faca propria casa si a dat curs procedurii medicale in ce priveste transplantul, teste, analize etc. Si asta numai in baza unei promisiuni ca poate locui 20 de ani in casa cu pricina. Analizele au iesit bune, compatibile, s-a facut transplantul, cam la banda rulanta pt acest tanar, caci el dupa 3 zile a fost externat din spital pe cand beneficiarul rinichiului a ramas pana s-a intremat bine.
Acum surpriza mare! Tanarul a constatat imediat ca nu mai e apt de activitati fizice, de munca nici vorba! El credea ca e ca operatia de apendicita...Asa ca, luni de zile a durat pana sa pus pe picioare. Si cand in sfarsit s-a intremat a pornit in cautarea persoanei careia i-a donat rinichiul ca sa-i dea dreptul de a locui dupa cum s-au inteles. Tot timpul asta beneficiarul rinichiului nu l-a cautat deloc! Deci incepuse cu telefoane, vizite la adresa aceluia, totul in zadar, omul era de negasit.
Tot timpul asta ei au locuit pe unde au putut, pe la cine si-a facut milostenie de ei. Deci, parintii fara servici cu trei copilasi!
Intr-un tarziu a reusit sa-l gasesca pe cel ajutat. A fost surprins sa-l vada ca era sanatos, se ingrasase, ii mergea bine! Si i-a cerut, dupa cum s-au inteles dreptul de locuit in casa aceea. La care individul i-a raspuns transant ca acel imobil nu este al lui ci al sorei lui si ea nu vrea sal dea la nimeni...:( Si ca el singur nu are ce sa-i dea in schimbul rinichiului decat.. multumiri!
Asa ca vazindu-se pacalit, a renuntat sa mai obtina ceva de la el.
A lucrat pe ici colo, dupa cum putea fara sa faca prea mare isprava din cauza slabiciunii.
Si apoi a venit o a doua belea... I-a plecat sotia! A disparut si n-a mai stiut nimic de ea! Intr-o zi a venit acasa si si-a gasit copii singuri....
Se umpluse de amenzi pe tren, ca nu avea cu ce sa cumpere bilete..., buletinul il luase la politie....
Deci, in momentul in care se indrepta spre Parintele Ciprian pentru binecuvantare, toate astea le avea pe cap sarmanul, poate si altele...Era a doua zi cand incerca sa-l prinda pe Parintele!
Si uite ca doua zi(in prima nu reusise sa-l vada pe parintele) a avut totusi bucuria sa intalnesca in drum un strain caruia i-a povestit pataniile si acesta, banuiesc ca avea de unde sa dea,caci fara sa stea pe ganduri c-o fi adevarat sau nu povestea cu rinichiul si-a facut mila de el si i-a dat suficienti bani sa iasa cat de cat din impas.
Si toate astea mi le povestea mie iar, caci il invitasem sa mancam impreuna la hanul unde eu vroiam sa inoptez. Eu nu prea ii credeam necazurile si mi-a aratat locul operat... Urata operatie! Era adevarat! Dupa care in toiul noptii si-a continuat drumul spre Sihastria sa-l prinda pe Parintele Ciprian...
Ii parea rau de pasul pe care il facuse...

Si eu la fel pot sa spun, ca s-a schilodit si pe el dar mai ales pe celalalt....sufleteste

nu stiu daca este asa de bine sa judecam asa usor..nici eu nu sunt de acord u dnarea de organe DAR...ma imaginez in patul de spital pe moarte asteptand ca cineva sa ma ajute in acest sens...nu stiu daca pot sa imi imaginez disperarea....dorinta atat de arzatoare de a trai...in situatia asta...nu stiu daca mai pot sa spun NU donarii de organe...in sfarsit voiam sa spun ca vorbim pe dinafara....ne dam cu parerea despre o situatie prin care nu am trecut...

Cei pacatosi aflati pe patul de moarte au frica mare, sunt disperati, cum zici tu, ca sa mai traiasca chiar si-o zi.
Cei care s-au straduit pe cat au putut sa tina calea Domnului, acestia pe patul de moarte au o liniste, au pace. Nu le pasa ca "mor"...nu le pasa nici daca s-o gasi cineva sa le doneze sau nu ceva ca sa mai traiasca...Merg impacati dincolo! Pacatosii insa sunt rau munciti si disperati ca dracii simt ca le-a venit ceasul si-i asteapta sa iasa...
Dea Dumnezeu sa fim cu totii impacati cu El, atunci cand ne-o veni vremea!

Cred ca aceste momente sunt cele mai cumplite, de dinainte de moarte, stiind sigur ca vei muri. Oare nu au fost si pacatosi care au murit linistiti? Desi se spune ca aproape de moarte, omul incepe sa vada cu adevaratii ochi duhovnicesti demonii care roiesc in jurul lui, ori sunt cazuri diferite pentru fiecare om in parte. Oare vom ajunge si noi Constantine sa avem acea pace si liniste fata de moarte vreodata?
Dar ceea ce nu vom sti absolut niciodata este cand anume ne vom da sufletul! Asta este cel mai surprinzator, ca vom fi luati pe nestiute, totul este macar sa nu ne prinda pacatuind, ca in rest nadajduim in mila Domnului ???

Nu sunt de acord cu transplantul de organe. Mi se pare sinistru si total lipsit de etica si de morala crestina sa astepti sa moara un om ca sa poti tu sa traiesti. Aici nu poate sa fie lucrarea lui Dumnezeu. Cat de crestineasca e lista de asteptare? Ce este o lista de asteptare? Sa astepti: CE?! Ca un om sa moara si tu sa-ti continui viata. Stiu ca BOR nu respinge ideea transplantului de organe, ba chiar este de acord cu aceasta <izbanda a stiintei> in anumite conditii. Nu inteleg de ce aceeasi BOR nu este de acord si cu fertilizarea <in vitro> ! E tot o joaca de-a Dumnezeu. Poate chiar mai putin AMORALA, pentru ca nu presupune o lista de morti pentru a obtine o viata. Este medicina ca moartea cerebrala este MOARTE? Moarte reala?
Intr-una din zile la un post TV plin de stiri minunate, erau intervievati niste oameni tristi, bolnavi, dependenti de dializa, care n-avusesera norocul?! sa fie compatibili cu rinichii unui nefericit faramat intr-un accident de masina. Unul dintre ei a spus: <ce sa fac, o sa mai astept, ma rog si eu lui Dumnezeu sa reusesc data viitoare>. Am intepenit. Voi chiar credeti ca Dumnezeu e in spatele acestei metode?
Pai, intr-un viitor, care nu este prea departe, se va ajunge poate si sa se inventarieze oamenii care au doua maini, in defavoarea acelora care din diverse cauze au ramas fara niciuna. Si se vor face liste de donatori de cate o mana. De ce sa ai doua maini, cand altul n-are macar una.
Daca pamantul a ajuns acum la capatul puterilor, este pentru ca oamenii s-au jucat de-a Dumnezeu. Si de aici toti am avut de pierdut.
Daca suntem de acord cu transplantul, si chiar il binecuvantam, (asa cum si cei care plecau la razboi erau binecuvantati<sa omoare oameni…in razboaiele drepte…cat de drept poate sa fie un macel?) de ce nu suntem de acord si cu clonarea. Sunt oameni atat de distrusi prin pierderea unei fiinte dragi, incat ar fi impacati cu ei insisi daca ar fi din nou cu fiinta draga, chiar si prin clonare. De ce nu suntem de acord si cu contraceptia? Nu e tot un joc de-a Dumnezeu?
Pai daca suntem de acord cu transplantul, de ce ar fi mai anticrestina medicina homeopata? (Am citit ceva tot aici pe site). De ce ar mai anticrestina reflexoterapia, sau acupunctura, sau presopunctura? De ce ar fi mai anticrestin tratamentul prin bioenergie? Ca toate aduc alinare, un anumit fel de alinare.

- e o diferenta intre invidia ca cineva are rinichi si altul nu are (seamana cu invidia omului bolnav pe cel sanatos), si lista de asteptare pentru transplant, la momentul cand va binevoi Dumnezeu sa moara cineva in accident. Si Dumnezeu chiar permite sa moara tineri in accidente, El stie de ce. Mie mi se pare ca ti-e greu sa accepti asta.
- tot ce stiinta descopera, eu sunt sigura ca Dumnezeu cunoaste- si permite.
- grea intrebare pentru Dumnezeu: de ce exista accidente? De ce exista maceluri? De ce au fost si exista razboi? - mie asta mi se pare ca nu intelegi tu. (nici eu, dar asta e!) Macar prin transplant, se transforma ceva sinistru, care oricum se intampla, in ceva folositor: sansa ca un om sa mai aiba zile- poate chiar zile de pocainta
- pamantul a ajuns la capatul puterilor, populatia imbatraneste, in loc sa moara (sa ne traiasca bunicii!),copiii nu mai mor pe capete ca pe vremea bunicilor, la nastere sau pana cand implinesc 1 an, pentru ca medicina a evoluat. Slava lui Dumnezeu!
- nu pune la un loc homeopatia cu bioenergia! Macar gandeste ca bioenergia o practica ce care isi descopera energii necunoscute in ei insisi, iar homeopatia o practica un medic care o invata.

Pentru Z. Lidia

1. Ceea ce Dumnezeu ingaduie, nu inseamna ca si accepta. Dumnezeu ingaduie actiunile oamenilor pentru ca nu-i considera pe oameni robi. Fiecare are dreptul la liberul arbitru. In virtutea acestui liber arbitru s-au produs toate relele de la pacatul protoparintilor pana acum. Liberul arbitru a permis oamenilor sa faca razboaie peste razboaie, sa-si asupreasca semenii, sa-i tina in robie. Daca um om este criminal, nu inseamna ca asa i-a fost scris, sau ca asta e voia lui Dumnezeu. Asta a fost calea pe care si-a ales-o si este in totalitate raspunzator pentru asta. S-a dus catre Diavol si a fugit de Dumnezeu.
Cred in continuare ca lista de asteptare este sinistra si ca omul se joaca de-a Dumnezeu. Daca eu ma rog sa obtin un ficat compatibil sau un rinichi, sau o inima compatibila cu mine…. Astea de unde vin? De la un om care a murit. Deci, in conlcuzie, eu ma rog sa moara cineva ca sa pot eu sa traiesc. Dar, intreb din nou, poti sa-i ceri lui Dumnezeu sa moara un om pentru tine? E o rugaminte CRESTINA?
2. Nimic nu se intampla pe pamant fara stirea lui Dumnezeu, sau fara ca Dumnezeu sa ingaduie asta. Nu inseamna ca tot ce se intampla pe pamant este si bineplacut lui Dumnezeu.
3. Dumnezeu stie tot ce descopera stiinta. Dumnezeu stie tot ce gandesc toti oamenii de pe pamant. EL este atoatestiutor si atotputernic. Crezi oare ca s-a bucurat tare cand STIINTA a descoperit fisiunea nucleara si oamenii de STIINTA au facut bomba atomica? Oare s-a bucurat Dumnezeu cand au fost lansate bombele de la Hiroshima si Nagasaki, atolul Bikini si celelalte care i-au urmat? Oare s-a bucurat Dumnezeu cand milioane de oameni au murit in lagarele de concentrare naziste, in gulagul sovietic sau in inchisorile comuniste? Nu tot ce se intampla pe pamant este voia lui Dumnezeu. NU asa a vrut Dumnezeu, asa a vrut omul.
4. Pamantul chiar a ajuns la capatul puterilor. Vezi: poluarea, incalzirea globala, bolile genetice, bolile incurabile ca HIV Sida, Alzheimer, cancerul, autismul, bolile CIVILIZATIEI, saracia crunta a milioanelor de oameni care traiesc in Africa si Asia. Si obezitatea, diabetul si toate bolile de nutritie si alcoolismul, drogurile etc. in tarile Civilizate. Crezi ca inundatiile din fiecare an din nordul Moldovei, si in general din tara noastra, n-or avea nici o legatura cu defrisarea salbatica practicata in ultimii 15-16 ani?
Bineinteles ca e o binecuvantare a lui Dumnezeu ca oamenii traiesc ceva mai mult. Sa ne amintim insa cam cat traiau oamenii in vechime? Cam cat a mai trait Noe dupa Potop?
5. Homeopatia este o specialitate medicala (e practicata de medici, persoane care au studiat medicina etc.). Dar si medicii care practica cu SUCCES fertilizarea in vitro, sunt persoane care au studiat medicina (obstetrica-ginecologie, biochimie etc.) si ei zic ca-i ajuta pe oameni. Este Biserica Ortodoxa Romana de acord cu aceste practici? Criteriile de aprobare/dezaprobare mi se par subrede sau sunt in afara principiilor crestine.
6. Tratamentul bolilor si intretinerea starii de sanatate prin reflexoterapie, acupunctura, presopunctura, bioenergie fac parte deja din medicina alternativa.
7. Daca omul bolnav este invidios pe cel sanatos, inseamna ca nu este crestin si nu accepta ca boala poate fi o cale de apropiere de Dumnezeu. (<Apasatoare este crucea bolii, Sfinte Nectarie, si inca si mai grea este atunci cand nu vedem in ea leacul trimis de Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor noastre. Cerandu-ti sa te rogi pentru inteleptirea celor care cartesc din pricina bolilor, te rugam sa le vii in ajutor, tamaduindu-i degraba, ca sa-ti cante impreuna cu noi….> Acatistul Sf. Nectarie Taumaturgul, Icosul al VI-lea ).
8. Invidia- indiferent cum se manifesta si de ce - este un pacat.

Oare, de cate ori, de-a lungul timpului, Omul s-a numit Dr. Faust si semnand pactul cu Diavolul, s-a jucat de-a Dumnezeu?!

Acum am gasit pe site, <Moartea cerebrala>, articol scris de prof. univ. dr. Pavel Chirila ; daca il cititi comparativ cu articolul <Transplantul de organe din punct de vedere ortodox> scris de preot prof. dr. Vasile Raduca, o sa aflati, cu surprindere, ca mai ortodox vorbeste despre acest procedeu stiintific, dl. prof. univ. dr. Pavel Chirila, care nu cred ca e preot. Cititi-le, ca merita.
Dumnezeu sa ne ocroteasca, sa ne ajute sa nu ratacim calea pe care El ne-a dat-o.
Doamne ajuta.

eu cred ca donarea de organe este pacat ,trupul fiind templu al duhului sfint ,care va invia la sfirsit si va vietui impreuna cu sufletul.Deci cum va fi el asa de ...fara inima ..rinichi..ficat..:thumbsup:

Interesant este ce se intampla cu Sfintele Moaste: mici particele din trupurile Sfintilor nostri sunt in parti diferite de lume, la diferite biserici, la kilometri distanta. Daca Invierea este cum o vezi tu, nu stiu cum vor reusi acestia sa se adune.
Egiptenii au descoperit metode de imbalsamare, au construit piramide pentru mortii lor. La noi mi se pare mai simplu: pamant suntem- in pamant ne vom intoarce.

nu vad de ce ar fi in neregula donarea de organe de la un om mort. acel trup nu mai are nicio valoare pt ca sufletul l-a parasit. este doar o bucata de carne pe care o vor manca viermii. de ce sa nu ajutam pe altii care poate si-au dat seama de pacatele lor si vor sa o ia pe drumul ncel bun? eu cred ca cei care nu sunt de acord cu transplantul de organe sunt putin egoisti.

Normal ca trebuie sa acceptam donarea de organe...nu se pune problema ca Dumnezeu a hotarat sa murim si noi trebuie sa urmam Calea...oare nu tot acelasi Dumnezeu a permis evoluarea medicinei in folosul omenirii???iar organele nu provin de la un "mort", asa cum se exprima cineva intr-un mod mai mult sau mai putin plastic....organele provin de la o fiinta,organele insele fiind in stare de functionare...sa nu mai intreb pe toti acesti "vanitosi"in ale credintei cum ar reactiona daca alegerea ar privi o persoana apropiata lor....si apropos,nu chiar Credinta vede moartea ca pe o trecere in alta viata???Poate am eu o viziune ceva mai laica decat altii...sau o fi de vina bunul simt??

nu cred ca dupa ce omul moare, trece in lumea cealalta, iar dupa judecata de apoi va mai avea nevoie de inima si rinichi, ma gandesc ca organismul nostru nu va mai functiona ca si acum pentru ca atunci am putea muri din nou ??? daca functiile organismului nostru vor functiona la fel, atunci ar putea oricand una din ele sa cedeze... se intelege cum vreau sa spun? :D:rolleyes:

Nu omul ca atare in trup, trece in cealalta lume, ci sufletul lui. Trupul se-ntoarce in pamantul din care a fost plamadit, iar sufletul ,La Cel ce i-a dat suflare de viata.

Daca o persoana nu mai are nevoie de un organ, de ce sa nu ajute. Asta este regula crestinismului

Deşi este bine să ajuţi pe cineva bolnav, totuşi, această donare a unui organ, nu o poate face oricine. Presupune o jertfă foarte mare. Pare o faptă deosebit de bună, dar poate avea consecinţe nefaste trupeşti, şi chiar duhovniceşti, atât pentru persoanele implicate direct, cât şi pentru cei din jurul lor, aşa cum s-a mai arătat. Cel care vrea totuşi să o facă, trebuie să se gândească bine, să ceară şi părerea celor din familie. Nu este rău să ceară şi sfatul duhovnicului.
Iar în cazul morţii cerebrale, atâta timp cât nu se poate şti exact momentul când sufletul se desparte de trup, cred că există riscul ca omul respectiv să fie omorât înainte de a-şi da sufletul. Nemaivorbind de faptul că au existat minuni făcute de Dumnezeu, care a readus la viaţă, şi chiar a vindecat persoane care erau în pragul morţii.

Problema devinde spinoasa in momentul in care doctorul care primeste o gramada de bani pentru extregerea organelor iti "grabeste " usurel moartea pentru a-ti colecta organele..aici este marea problema a semnarii consimtamintului de donator in caz de accident.

Ma bucur ca ai precizat, Andrei. Chiar nu stiam, iar in ultima vreme se bate multa moneda pe donarea asta.

"In vietile Sfintilor ni se spune ca papa Felix (526-530) zidise la Roma o frumoasa biserica numita Miranda, care avea praznicul "Sfintii doctori fara de arginti, Cosma si Damian". Aici slujea ca diacon un oarecare Iustinian, care suferea de o boala cumplita, ii putrezea carnea de pe un picior din cauza cancerului. Minunea vindecarii este povestita astfel: "...iata ca in somn credinciosul diacon i-a vazut pe Sfintii Cosma si Damian aratandu-se cu alifii, si unul dintre cei doi sfinti a spus celuilalt: Unde vom gasi carne proaspata pentru a inlocui carnea putreda pe care o vom taia? Celalalt sfant a raspuns: Astazi a fost ingropat un negru in cimitirul Sfantul Petru de la Lei. Sa ii luam unul din picioare si sa i-l punem slujitorului si diaconului nostru. Si cei doi sfinti doctori au facut asa. Dupa care i-au dat diaconului piciorul negrului si au pus in mormantul aceluia piciorul bolnav. Trezindu-se si vazandu-se vindecat si cu un picior negru in locul celui bolnav, diaconul a povestit visul sau si minunea care a urmat. Multimea a alergat atunci la mormantul negrului si, deschizandu-l au descoperit ca unul dintre picioarele lui lipsea si ca in locul lui se gasea piciorul putred al diaconului Iustinian". Secole mai tarziu pictorul monah Fra Angelico picteaza aceasta minune intr-un tablou aflat pana astazi in altarul Bisericii "Sfantul Marcu" din Florenta.


Problema care se ridica e ce facem in situatia in care i se ia unui om devenit sfant, parti din trup, pentru a fi purtate de altii?

E în picioare şi acuma şi e loc de pelerinaj: http://www.sacred-destinations.com/i...osma-e-damiano

Nu cred sa fie pacat donarea de organe, pt intregul trup material nu este decat "pamant "...

Desigur că donarea de organe nu este păcat. Pe de altă parte, dl andreicozia a sesizat un risc mereu posibil si nu e o intamplare ca acest fir de discuţii este exact pe topicul despre eutanasie. Încet-încet, etica medicală "evoluează" spre o nouă definiţie a morţii, în care moartea înseamnă moarte cerebrală. Prefer să nu fiu pe lista de donatori, dacă nu am cum să fiu sigur că, la moartea mea, se va declara decesul meu de către un medic catolic sau potrivit criteriilor catolice. Donarea este un lucru nobil, eutanasia este un lucru abject. Cât timp nu sunt sigur că semnând pentru donare nu semnez, de fapt, pentru eutanasiere, prefer să fiu rezervat.

DaCa e sa ai de-a face cu un criminal, se poate sa ramai fara organe si pe alta cale, decat eutanasia.
Iarasi, daca e sa fii o "victima a sistemului", poti sa ai nesansa, in cazul unui accident, sa fii lasat sa mori pur si simplu, fara ca cineva sa-ti grabeasca sfarsitul, sau fara ca macar sa faca ceva gresit, ci pur si simplu sa nu faca nimic.
Daca Dumnezeu considera ca a venit timpul sa te duci la El, te duci, cu organe sau fara. Nu cred ca trebuie sa aiba cineva temerea asta, ca ar putea fi ucis pentru a i se lua organele, impotriva vointei lui Dumnezeu.

Păi, dacă e aşa, atunci de ce să te mai duci la medic ? Dacă e să scapi, scapi. Iar dacă nu e să scapi, atunci nu scapi oricum. De asemenea, nu ştiu pentru ce mai trebuie încuietori la uşi: dacă e scris să vină hoţii, vor veni negreşit.