ma gandeam de multe ori ce ii face pe oameni sa traiasca,sa mearga pe o cale deja batuta de pasii obositi ai altor oameni...sa mearga inaite gandindu-se ca la capatul acestiu inaite se va afla acea implinire pe care o cauta(uitand ce cauta)....si ce inseamna implinira pt fiecare?citisem undeva k un om macinat de ideea nevoii lui dumnezeu dar care totusi simte inexistenta acestuia este negresit izbit de ideea necesitatii sinuciderii.am intalinit oameni care traiau pt viata vesnica si care nu mi s-au parut impiniti,altii traiau din intamplare,unii din dependenta,altii din iubire samd

astfel nu pot intelege repulsia celor care se descompun in lumina nengra a dogmei fata de cei care se recompun in sclipirea terestra si fara implicatie divina a unei frunze dupa ploaie....ma refer la cei care traiesc pt amanunte pt placere pt,un moment ce aperent nu poate aduce nimic,care cred in maretia propriei firi si nu in maretia fastuasa a unei vieti vesnice.....ce rol ar avea o viata vesnica dak o clipa o poate depasii nu prin timp ci prin intensitate?

Eu cred ca esti implinit,cand DARUIESTI CUIVA DRAGOSTE:cand oferi cu sufletul curat un lucru cat de mic,ce-l poate bucura pe aproapele...:).Caci ce folos daca ai de toate si NU AI CU CINE SA IMPARTASESTI O BUCURIE...????Cum poti fi implinit in astfel de caz?Daca am casa mare,dar nu are cine sa o umple de voie buna,daca sunt bucuroasa si vad ca cineva se uita trist la mine,daca mananc o ciocolata si un sarac,sau copil se uita la mine dorindu-si si el aceasta s.a.

Acei oameni nu cred in maretia lui Dumnezeu,dar totusi vor sa fie mantuiti?Pai degeaba mai vor mantuirea daca nu cred in Dumnezeu,dar e contradictoriu.

nu ma referisem la nici o mantuire,ma refeream la inutilitatea credintei unei mantuiri.oamenii aia care vand eternitatea pe o clipa de placere nu cauta mantuirea ci pur si simplu o clipa ce aduce o stare sublima indiferent de natura ei,iar religia este zidul ce sta in dreptul clipei.si dak crestinii preamaresc viata de aici interzicand sinuciderea,sau incercand sa o desfinteze de ce propovaduiesc si incearca chiar sa impuna un model de a trai viata,modelul lor aducand cu o moarte vie.si pentru ce sa traiesti intr-o continua stare de vinovatie pt ca te-ai uitat la picioarele unei femei,pt k ai iesit pe strada cu un decolteu adanc,pt ca ai fumat tigari tari si ai baut o bere rece in timp ce ascultai o muzik necrestineasca,sau pt k ai citit un "poem ateu"care te-a cutremurat mai mult decat toate rugaciunile la un loc?de ce dumnezeu ,dak exista ,nu se simte vinovat,el de ce nu are sentimente de vinovatie?el de ce nu ingenuncheza pt a cere iertatre mamelor care si-au vazut copii morti in razboaie precum cruciadele,de ce nu cere iertare pt erorile comise ,pt imperfectiunea lumii,d c e considerat Omul vinovat?de ce nu face matanii pt anii de comunism pe care oamenii i-au indurat?deci nu oamenii ar avea nevoie de mantuire ci dumnezeu,dar dumnezeu nu simte pt ca el e IUBIREA,el e impacarea,el e cel care si-a rastignit fiul!

Nu cred ca esti in masura sa il critici pe Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege, daca vrem sa cadem in pacat sau daca vrem sa ii urmam Lui. Dumnezeu L-a dat pe unicul sau Fiu sa fie rastignit tocmai datorita iubirii fata de oamenii. Daca Dumnezeu nu L-ar fi trimis pe Iisus pentru a se rastigni, cu siguranta nu mai eram pe acest pamant. La cate pacate facem in fiecare zi, sa-i multumim ca inca nu ne-a pierdut.

impact_madalin

Dupa ce am citit posturile mariei_sofia, am putut anticipa raspunsurile stereotipice pe care i le veti da....

da dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege,si io am ales sa il critit:).il judec pe dumnezeu adik judec un concept creeat de oameni pt a-as domolii durerea,dar totusi prin conceptul asta de bine adsolut s-a savarsit raul suprem. cum adik eram pierduti prin pacat?suntem pierduti prin nastere,prin nastere s-a hotarat moartea omul este singur in acest interval,"nemaipomenit de singur",asta este conditia umana,iar prin acceptarea absentei lui dumnezeu am accepta mai usor aceasta conditie. dar oamenii aleg sa-l preaslaveask pt k el s-a lepadat de orice raspundere si trebuie sa-l uram pe om pt toate ororile comise.omul a dovedit prin dumnezeu ca ravna pt bine poate aduce suprematia raului,iar dak oamenii s-ar lepada de toate dogmele,regulile,poruncile,dictatele sau cum or vrea sa le numeaska,intr-un cuvand de indoctrinarea la care au fost supusi,si ar privi cu mintea limpede cursul istoriei omenirii si-ar da seama k dumnezeu nu vede omul,nu-l aude ,ca dumnezeu este golul de deasupra capetelor noastre,groapa de su picioarele noastre. absenta este dumnezeu,singuratatea oamenilor este dumnezeu,nimicul care inconjoara fiinta umana este dumnezeu.omul ahotarat raul si a nascocit binele.Oamenii nu au fost desktusati prin nascocirea iadului si a raiului.dumnezeu nu exista -convingerea asta ii descatuseaza pe oameni .dak dumnezeu nu exista nu exista rai ,nu exista iad,exista doar pamant si asta e bine,s-au dus monstrii s-au dus sfintii au ramas oamenii..si astta e si mai bine :D

tu nici macar nu ai habar despre ce vb

prin sfantul Botez oamenilor li se iarta pacatul originar, astfel se revine la forma initiala a omului. Alege sa-l urmezi pe Dumnezeu si o sa ti se raspunda la multe intrebari. Daca Adam si Eva nu cadeau in pacat, atunci am fi trait asa cum vrei tu sa zici. daca vrei sa vb intra te rog pe id meu de messenger impact_madalin si o sa raspund mai elaborat

Maria_Sofia,Dumnezeu NU TE OBLIGA sa-L asculti...???.Cine sau ce te incatuseaza?El ne-a aratat calea cea buna de a nu devani ROBI AI PACATULUI...???.Aceasta este o incatusare!Sa stii ca vrei sa nu faci un lucru,si nu ai putinta de a scapa din lanturile patimilor...???Aceasta ne duce la pieire,la tot felul de rele(crime,betii,violuri,s.a.)de unde vine si deznadejdea,care merge pana la sinucidere...???.Dumnezeu ne-a invatat CUM SA TRAIM VESNIC,atat aici pe pamant cat si in continuare,in cealalta viata dupa moarte.Ne-a invatat cum sa iubim,cum sa fim fericiti,cum sa mergem cu bucurie pe drumul cel batatorit de atatea greutati,de incercari,de ispite,de rautati...???.Unde vezi tu DURERE cand te lasi in seama Lui,sau SUFERINTA cand mergi cu El...????Mai gandeste-te la ce am spus,si NU TE DESCURAJA daca treci printr-o incercare ca aceasta...???.

Si,m-am mai gandit in privinta implinirii.Am omis ce era mai important:CA SA FII IMPLINIT,TREBUIE SA-L AI PE DUMNEZEU IN INIMA TA,pt.ca de aici vine totul...:).

Salut!
Ai vorbit aici de eternitate versus o clipa de placere. Stii cum e? Noi nu stim exact cum o sa fie dupa moarte, in sensul ca nu stim exact ce a pregatit Dumnezeu pentru noi, stim ca e ceva sublim, ceva ce numai Dumnezeu poate sa ne daruiasca, cand ma gandesc ma ia un fior :) stim ca e un loc fara griji, un loc in care dragostea Lui Dumnezeu ne impresoara si ne cuprinde toata fiinta. Sincer nu cred ca merita sa risti aceasta stare pt o clipa de "placere"? Si te intreb: ce iti ofera aceasta placere, tu chiar te-ai multumi cu o clipa cand ti se ofera vesnicia? Gandeste-te la lucrul asta.

Iti mai spun ceva, crestinii nu traiesc intr-o continua stare de vinovatie pentru greselile pe care le fac, asta in primul rand e alegerea noastra, nu suntem obligati sa gresim ca sa avem pentru ce sa ne simtim vinovati, noi alegem si suportam consecintele, dar oricum suntem oameni si se mai intampla sa si cadem...nu-i bai pentru ca Dumnezeu s-a gandit si la asta(un motiv in plus sa afirm ca e...PERFECT :D ) si ne-a oferit pocainta, o taina prin care putem sa ne lasam toata povara sufletului in mana Lui Hristos, care a murit pentru pacatele noastre, si atunci ne eliberam, crede-ma ca nu te mai simti vinovat dupa o spovedanie sincera, din contra esti liber ca pasarea cerului :)

Si sa stii ca nu Dumnezeu e de vina pentru anii de comunism si pentru razboaiele in care au murit atatia oameni, ci NOI oamenii...da, te inteleg de ce dai vina pe Dumnezeu, e mult mai usor sa pasezi responsabilitatea cuiva in care nici macar nu crezi, daca am fi sinceri cu noi insine am vedea ca noi suntem vinovati pentru faptele noastre, nimeni altcineva, dar e mai usor sa dam vina pe altii. Si sa stii ca Dumnezeu simte, mai mult decat credem noi, sincer eu cred ca daca noi am vedea cat sufera Dumnezeu pentru cat Il ponegrim si Il criticam, nu am suporta un astfel de sentiment de vinovatie, de aceea nu ne sunt date spre cunostinta chiar toate lucrurile pentru ca nu am fi in stare sa ducem povara lor. Nu-ti mai spun despre imensa dragoste pe care a aratat-o El fata de noi cand si-a dat Fiul ca sa moara pentru noi pentru ca deja e prea mult, nu? :D

Un lucru mai vreau sa spun, sa stii ca desi oamenii Il neaga pe Dumnezeu si nu vor sa recunoasca ca exista, asta nu anuleaza adevarul, DUMNEZEU EXISTA si crede-ma ca nu au innebunit toti crestinii de Il pomenesc atat, L-au simtit, L-au vazut (poate suna exagerat, dar sa stii ca e adevarat, Il putem vedea pe Dumnezeu in fiecare din oameni, ca doar suntem "chipul si asemanarea Lui")

In final, imi cer scuze ca am scris asa mult, dar sincer eu nu pot vorbi despre Dumnezeu in cateva randuri, apreciez pe cei care isi concentreaza ideile, dar eu asa sunt :D si o sa inchei cu o istorioara.
Stateau de vorba un filosof si un crestin si zicea crestinul asa : sa presupunem ca ai dreptate si nu exista viata dincolo de moarte ( si implicit nici Dumnezeu), tu traiesti aici pe pamant in placeri lumesti, te bucuri de viata asa cum consideri tu, iar eu traiesc cu nadejdea in Dumnezeu renunt la placerile lumesti dar sunt fericit in felul meu, murim si gata ca doar nu mai e nimic dupa moarte....acum sa presupunem ca am eu dreptate si exista viata dupa moarte, exista o JUDECATA, tu traiesti viata aici pe pamant in placeri si pacate iar eu ma infranez si amandoi suntem fericiti cu viata noastra aici pe pamant, dar dupa moarte vine judecata, tu mergi in iad si te chinui vesnic iar eu merg in Rai si sunt fericit vesnic...care dintre noi e mai castigat? eu castig in ambele situatii, tu in una pierzi...atunci care viata merita? :) Mie imi place mult istorioara asta, am zis-o asa cum mi-o amintesc, am folosit cuvintele mele ca nu o mai stiu exact, dar ideea ramane aceeasi :)

Doamne ajuta!
Ioana

Ioana, pot sa te intreb ceva?:D uite ce ai spus tu:"tu traiesti viata aici pe pamant in placeri si pacate iar eu ma infranez"

Sa te infranezi de la ce? Este un mod de a recunoaste ca omul este facut asa cum este, este in natura lui sa se bucure de placerile lumesti, este firesc, din moment ce trebuie sa te "infranezi", sa te opresti de la ele. Fericirea si implinirea este diferita pt fiecare om in parte, pt mine este compusa din lucruri marunte. Dar hai sa o luam putin altfel...pilda spusa de tine poate fi interpretata si asa: daca a avut dreptate crestinul, macar filozoful a avut parte de "ora" lui de fericire pe pamant si asta ii va fi suficient, va avea constiinta unei vointe proprii si impacare in fata destinului implavabil. Daca dreptate a avut filozoful, si dincolo este un mare neant, atunci crestinul si-a irosit viata pe pamant, nedescoperind esenta fericirii simple, umane. Simplu mi se pare nu ce face Maria_sofia, ci sa traiesti pentru alta viata, sa nu ai curajul sa iti iei singur viata in maini si sa traiesti...daca ar stii oamenii cata putere au de fapt, altfel ar sta lucrurile

Iar legat de clipa vs eternitate...eu vad putin altfel lucrurile. Decat o eternitate "nemuritor si rece" mai bine "o ora de iubire". Clipa aceea metaforica de care vorbea maria_sofia poate fi traita de fiecare in modul unic, cel putin eu asa vad.

In modul meu infantil, pueril, eu nu cred ca Dumnezeu isi doreste o turma de oi supuse care de cele mai multe ori se apropie de el din teama si ipocrizie. Daca este atat de perfect precum spui, atunci s-ar bucura de faptul ca incercam sa ne implinim viata pe pamant, s-ar bucura de libertatea noastra. In fond ce conteaza cate rugaciuni, posturi canoane savarsesti...poate un simplu zambet sincer valoreaza mai mult. Acum astept sa fiu numita neortodoxa sau poate chiar mai rau, m-am obisnuit:)

Simt nevoia de a da o lamurire: postul anterior imi apartine. Maria este prietena mea, ultimul post l-a dat de la calculatorul meu si asa a ramas inregistrat numele ei. Nu suntem una si aceeasi persoana(cum astept aici interventia lui Laurentiu :D, care deja crede ca eu si dilema suntem una si aceeasi persoana ) puteti verifica ip-urile

io cred ca sunt doar vreo 3 persoane pe forumul asta, fiecare cu cate 10-15 conturi.

N-am sa te numesc "neortodoxa" :P :) N-am sa te numesc nici cum, o sa te iau asa cum esti tu ;)

Stii cum e? E greu sa-i explici unui om ce, unde si de ce e Dumnezeu cand el refuza sa creada, din motivele pe care le are, fiecare are motivele lui personale pentru care crede sau nu in Dumnezeu. Pur si simplu o sa-ti spun de ce cred EU in Dumnezeu. Sa stii ca toate lucrurile astea pe care le fac crestinii au un sens si o finalitate. De ce sa te infranezi? Pentru ca omul cauta fericirea, fiecare dintre noi o doreste intr-un mod sau altul, si atunci cand descoperi ca lucrurile astea lumesti, aceste placeri de moment sunt trecatoare si eventual ramai cu o amintire care daca esti sincer cu tine insuti nu prea te duce departe, atunci tu singur alegi sa te infranezi, sa nu faci un lucru care stii bine ca trece si nu ti-a fost de mare folos. Bine, atunci cand nu vezi mai departe de firea asta pamanteasca, de viata asta de 70, 80 sau 100 de ani pe pamant, atunci te multumesti cu o clipa, te amagesti spunand ca tot ce conteaza e aici si acum, in fond e alegera fiecaruia, tocmai asta e frumusetea vietii si darul Lui Dumnezeu cel mai de pret : LIBERTATEA , numai ca trebuie sa fim atenti cum folosim aceasta libertate...dar te mai intreb o data: ce iti ofera aceste momente? unde te duc? chiar merita?

Si in legatura cu istorioara, chiar asta vroiam sa accentuez, ca crestinul nu si-a irosit viata deloc, din contra, a fost fericit asa cum a trait el, chiar tu ai zis ca fiecare traieste in felul sau unic, deci crestinul a fost FERICIT in ambele situatii asa cum a vazut el fericirea, dar nu poti sa spui ca nu a fost fericit, ca si-a irosit viata. Apoi, filozofului crede-ma ca nu i-a fost suficienta acea ora de fericire care sa compenseze vesnica nefericire...gandeste-te putin ce inseamna VESNICIE, adica nu se mai termina niciodata, nu mai iesi niciodata din acea stare de parere de rau, ca de fapt in asta consta iadul, un permanent regret ca nu ai acceptat dragostea Lui Dumnezeu si ca te-ai amagit cu niste placeri de moment in loc sa tintesti spre fericirea vesnica. Eu cred ca noi nici macar nu putem sa realizam cu adevarat ce inseamna asta, ca daca am face-o ne-am intoarce cu siguranta la Dumnezeu in genunchi si am lasa lumea asta plina de "momente de fericire".

"daca ar stii oamenii cata putere au de fapt, altfel ar sta lucrurile"
Eu zic altfel: daca si-ar folosi oamenii toata puterea pe care o au ca sa-I urmeze Lui Dumnezeu si sa lupte pentru mantuire, altfel ar sta lucrurile :) Numai ca daca nu crezi in mantuire, daca nu o doresti, atunci nici nu lupti pentru ea...de fapt, sa stii ca toti ne dorim mantuirea, desi poate nu suntem constienti ca asta cautam de fapt, fiecare cauta FERICIREA, dar fericirea nu o putem gasi decat la Dumnezeu, prin mantuire...asa ca ajungem la acelasi lucru :) Stii ce avem noi nevoie? sa ne deschidem bine ochii si sa nu ne mai lasam pacaliti de "momente" si atunci vom vedea ca fericirea noastra este la Dumnezeu.

"Daca este atat de perfect precum spui, atunci s-ar bucura de faptul ca incercam sa ne implinim viata pe pamant, s-ar bucura de libertatea noastra."
Dumnezeu se bucura foarte mult de libertatea noastra, ca doar El ne-a daruit-o si mai mult se bucura cand o folosim spre folosul nostru, nu spre distrugerea sufletului nostru. El nu vrea sa ne implinim viata aici pe pamant, pentru ca a pregatit ceva mult, dar mult mai frumos acolo langa El, de ce sa ne dorim implinirea aici cand putem sta langa Dumnezeu pentru vesnicie? De ce o clipa, de ce o viata cand se poate o vesnicie? Gandeste-te la asta. Si sa stii ca putem gusta inca de aici de pe pamant bucuriile Raiului, le simtim cand suntem aproape de Dumnezeu, cand facem voia Lui, le-au simtit Sfintii care au renuntat la "clipa de placere" pentru o vesnicie plina de fericire si putem sa le simtim si noi :)

"In fond ce conteaza cate rugaciuni, posturi canoane savarsesti...poate un simplu zambet sincer valoreaza mai mult."
Rugaciunile, posturile si canoanele sunt cele care iti aduc acel simplu zambet sincer :)

Doamne ajuta!
Ioana

Acum am citit mesajul tau erzbet, mi se parea un pic ciudat modul de adresare, mai ales cand o citai pe maria_sofia care se presupunea ca esti tu :D
Imi cer scuze, oricum parerile mele raman aceleasi indiferent cui ma adresez ;)
:)

Stau, citesc si ma minunez!!!

Unii dintre cei de aici stiu ca nu trebuie sa stai de vorba cu dracul. Se pare ca pe forumul asta umbla dracul si noi stam de vorba cu el.

Draga Maria-Sofia,
Sa stii ca exista si Dumnezeu si drac. Si cum te descurci tu cu problema asta, cum integrezi tu aceste existente (nu concepte) in viata ta nu stiu.

Dar sa stii ca sufletul tau nu va gasi liniste pana nu il gusti pe Dumnezeu. Asta inseamna sa treci pe la biserica.

Cat despre "traieste clipa", cred ca ai gresit forumul.

Maria - Sofia se pare ca nu vine de la sfintenie ci de la sofisme.

Ce a fost intai, oul sau gaina?

Cine alearga mai repede iepurele sau broasca testoasa?

Cand mincinosul minte, minte?

Filosofie de liceu. Lamentari de copii de bani gata care au prea mult timp liber si nici o responsabilitate.

Este o pilda interesanta cu judecatile Lui Dumnezeu.Cum si de ce se intampla nu e treaba ta sa judeci.Indraznesti sa il judeci pe Dumnezeu si sa ii atribui vina...Ce vine are El ca oamenii au ales sa fie legati cu dracii?Nu El face raul,ci oamenii impreuna cu dracul.Dar El indreapta chiar si raul spre mai bine.Si nestiute sunt caile Lui.Astea nu le-am inventat eu.Ai pilde destule.De ce nu citesti?

De ce nu Il intrebi tu pe Dumnezeu? Si asculta-I raspunsul. Dar esti in stare sa-I asculti raspunsul? De multe ori Dumnezeu ne raspunde la intrebarile noastre dar noi din cauza egoismului nu-L auzim.

Totusi raspunsul la aceste intrebari cred ca intr-un fel il am. Sau cel putin raspunsul meu daca I-as pune aceste intrebari lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne lasa sa facem aceste lucruri pentru ca El nu vrea sa ne multumim cu nimicuri. Ce ai spus tu sunt nimicuri fata de ceea ce El ne-a rezervat. Crede-ma ca si mie imi placeau acele lucruri dar am descoperit lucruri mult mai intense si mai minunate in Hristos. foarte multi ii confunda pe adevaratii crestini cu cei superficiali. Ceea ce Hristos ne doreste ajunge pt cel care Il asculta sa spuna ca "eu de fapt asta doream". El stie mai bine ca noi ce vrem, ceea ce cautam dar noi cum nu ne dam seama ne multumim cu surogate. E ca si faza cu un copil. Copilul vede o ciocolata si nu ii place culoarea. Asa ce prefera sa manance ceva ce nu e asa de dulce. El se gandeste de ce tatal lui nu il lasa sa se bucure de ceea ce vrea el fara sa stie cat de dulce e ciocolata. Asa si Dumnezeu vrea sa ne dea foarte multe ciocolati dar noi spunem sus si tare ca vream sa mancam doar paine cu sare.

Faptul ca tu cunosti anumite raspunsuri corecte, citite pe acest forum cu alte ocazii, nu inseamna ca acestea se dau in virtutea unei stereotipii, ci pentru ca acesta e adevarul.

"E adevarat, dar unii mai au nevoie de un mic imbold"

Cand e vorba "cred sau nu cred" nu trebuie sa existe nici un imbold, trebuie sa fie o alegere intima si sincera. Si daca X a decis ca nu crede nu are nevoie de nicio interventie. Tine de libertatea fiecaruia de a decide

Mi se pare cam prea universal si am senzatia ca unele dintre persoanele de pe forum nu citesc opinia pana la capat si nici nu incearca sa vada ce vrea omu ala sa spuna.(sunt complet inchisi, tot ceea ce nu corespunde conceptiei lor este automat rau si intra robotelul) Raspunsurile sunt prea detasate si seamana intre ele, spun acelasi lucru. Macar sa fie raspunsuri contradictorii dar la obiect.

Da, sunt de acord ca decizia apartine fiecaruia si tine de libertatea pe care ne-a daruit-o Dumnezeu si peste care nici macar El nu trece, dar eu ma refeream la faptul ca desi un om alege sa nu creada in Dumnezeu eu nu cred ca trebuie sa-l lasam asa...ce vreau sa spun e ca merita sa incercam sa-i explicam de ce credem NOI in Dumnezeu, sa-i dam noi o pilda, si apoi daca in continuare alege necredinta, atunci nu stiu daca mai putem noi face ceva, decat sa ne rugam pentru el/ea...nu e vorba sa intervenim in libertatea nimanui, decizia ii apartine in totalitate, dar nu cred ca e ceva gresit sa incercam sa-i aratam si a doua varianta, cea a credintei, nu pierdem nimic incercand, din contra nu stim noi daca vorbele noastre nu vor avea un rasunet in inima celuilalt chiar daca nu recunoaste pe moment...aici e vorba de marturisirea de credinta pe care, parerea mea, toti ar trebui s-o facem atunci cand e nevoie, cand poate fi de folos cuiva.

pentru Maria_Sofia:
"Acestia insa defaima cele ce nu cunosc, iar cele ce , - ca dobitoacele necuvantatoare, - stiu din fire, intr-acestea isi gasesc pieirea." (Iuda, 1,10)

Ai impresia ca Dumnezeu nu cunoaste si aceasta parere si ca Il íei prin surprindere? Nu, El ne cunoaste si ne iubeste si da si celor, care din nestiinta vorbesc ca si tine, o sansa de a afla adevarul. Sunt destui convertiti in lume, si chiar pe acest forum. Dar pana atunci, te lasa sa traiesti dupa propriile tale premize, ca sa ai apoi de ce a te rusina si a regreta.
Domnul a zis: "Cine nu-i cu Mine, acela e impotriva Mea si cine nu aduna cu Mine, risipeste."(Matei 12,30)
In credinta nu exista constrangere, dar se va da socoteala de orice vorba desearta, precum si de libertatea prost folosita.

Purtati neputintele unii altora ...si asa veti implini legea lui Dzeu! Suntem datori sa spunem si celui de langa noi bucuria intalnirii cu Domnul,experienta si lupta noastra! Noi incercam,iar Domnul lucreaza...nici nu trebuie sa ne dorim mai mult!
Maria S.,nu e permis sa vb. astfel despre Creator...vreau sa te intreb :tu in ce sau in cine crezi?
Cat despre Dzeu,il vezi ca pe "dusmanul tau" si de aceea fugi de EL...EL este dusmanul firii nostre cazute,iar ca sa-L "infrangem",trebuie sa ni-L facem prieten!Dupa cum spune Apostolul Pavel:"Fratilor,impacati-va cu Dumnezeu!"

CAnd in raspunsul la o intrebare te folosesti de un punct de vedere crestin-ortodox, atunci raspunsul corect va avea acelasi sens, si asta nu din lipsa de argumente sau pentru ca se da raspuns pe negandite, ci pentru ca punctul de pornire este biblia si Stintii Parinti, precum si Sfanta Traditie. Daca ti se pare prea facil atunci ar trebui sa-ti amintesti ca atat biblia, cat si bibliografia ortodoxa reprezinta un univers in sine, din care ne inspiram. Trebuie deasemeni sa stii deja, ca exista permanenta teama de greseli, numite erezii, si care pot avea urmari pentru individul, care isi ia libertatea de a inflori dupa bunul plac ceea ce spune. In ochii unui ortodox, o persoana care nu respecta adevarul, de fapt nu respecta pe Dumnezeu prin afirmatiile sale si isi pune in primejdie evolutia spirituala.
Pentru un protestant acest lucru este de neinteles. Acestia au ceva de invatat de la forumistii ortodocsi.
Deci nu e vorba de stereotipie, ci de precizie si corectitudine. Raspunsurile contradictorii nu sunt la obiect.

nush care imi spusese aici k problemele pe care le-am pus sunt probleme de licean copil de bani gata.nu cred k respectabilul este in masura sa imi critice ideeile rezultatae in urma anumitor lecturi.sincer anii mei de liceu cred k imi aduc mai multe cunostinte si cultura dekt studiile si anii respectivului.poti sa traiesti si 17 ani pt a te incerk sa te desavarsesti...eruditia nu o atinge nimeni poate cel putin sa mearga pe calea ei.legat de sofism,da intr-adevar m-a fascinat acest curent antic poate pt ca se aseamana cu orele de religie care imi amintesc de sc generala(vorbarie goala).bun am primit o serie de raspunsuri culese din predicile sf parinti din biblie scrieri sfinte,etc,dar un raspuns sincer venit din strafundull sufletului fiecaruia nu puteti da?dumnezeu zice ,dumnezeu impune!dar noi oameni ce zicem?si legatura aia cu dracu(zicea cineva ceva),fratilor asta e gandire de ev mediu,dak o mana de oameni gandesc putin altef asta e pt ca au intalnit si alte concepte mai complexe dekt crestinismu pt ca au asimilat anumite notiuni si au ajuns la o filozofie proprie ca rezultat al unei simbioze,nu inseamna ca au facut pact cu mefisto.asta e frumos ca metafora , Goethe a ilustrat frumos ,sublim as putea spune aceasta legatura dar la voi pactul cu satan imi inspira mirosul canalelor evului mediu.

si ce ar putea fi precis in lucrurile alea ilogice,mistice,sigur sunt interesant de analizat,dar sunt irationale si nici macar artistice nu sunt.mai degraba cred in mantuirea prin arta prin frumos decat la mantuirea prin absinenta.a si tot il separati pe dumnezeu de rau,dumnezeu este totul,nu?atunci dumnezeu este si raul si uratul!contradictia e la voi.

Anca, hai sa iti explic concret la ce m-am referit. VIne un forumist cu o problema concreta, adreseaza o intrebare sau isi expune o teorie concreta. Vin persoane care insira citate pe inshpe mii de pagini si care nu au nicio legatura cu problema respectivului(indiferent de cat de corecte sau documentate sunt raspunsurile).

"Trebuie deasemeni sa stii deja, ca exista permanenta teama de greseli, numite erezii, si care pot avea urmari pentru individul, care isi ia libertatea de a inflori dupa bunul plac ceea ce spune"

Imi cer scuze nu inteleg la ce te referi. Cum adica sa infloreasca dupa bunul lui plac ceea ce spune? Si nu am inteles nici ce legatura are protestantul in ceea ce discutam

Draga Maria_Sofia,

De ce zici ca cei de pe forum nu scriu din strafundul sufletului? De unde stii tu ca ei nu cred din tot sufletul ceea ce spun? Da, tot ce zic au preluat de la Sfintii Parinti, din Biblie, din scrieri sfinte(ma bucur ca le numesti asa, pentru ca intr-adevar sunt sfinte :) ) asa cum si TU ai preluat concepte si idei de la filozofii pe care i-ai citit si din cartile pe care le-ai citit. Si tu ai facut acelasi lucru ca si noi toti, numai ca ai ales sa crezi pe altcineva, noi Il credem pe Dumnezeu, tu ai ales sa crezi niste oameni care au vazut viata in felul lor mai mult sau mai putin realist. Hai sa-ti spun ceva, eu cred ca mai limitat e cel care refuza sa creada in Dumnezeu si in viata de dincolo de moarte si se multumeste cu viata asta pentru ca nu are curajul sa priveasca mai departe de ea, eu cred ca asta se intampla din cauza fricii de a descoperi ca nu esti atat de mare si tare cum ai vrea sa te crezi...daca alegi sa crezi in Dumnezei atunci trebuie sa-ti accepti limitele si mandria nu prea te lasa...nu e gandire de ev mediu, draga mea Maria_Sofia, Dumnezeu e acelasi ieri, azi si maine, si faptul ca tu il negi nu inseamna ca ii este anulata existenta.

Si sa stii ca frumosul, arta le gasesti in minunatele icoane pictate de oameni cu ajutorul Harului Divin, acolo se vede atat materialul cat si spiritualul, dar mai mult spiritualul care bate materia oricand si e mai presus si mai vesnic decat aceasta.

Si Dumnezeu nu este niciodata raul, ca daca ar fi, ar fi vai de noi :) dar nu e asa, la Dumnezeu nu incape raul de infinita bunatate pe care o are.

Gadeste-te si analizeaza lucrurile si din perspectiva crestina, dar nu te lasa condusa de mandrie, deschide-ti inima si vei intelege cine este Dumnezeu si atunci TU insati Il vei dori in viata ta, in inima ta.

Doamne ajuta!
Ioana :)

si un tablou de dali nu e frumos?:)e mai complex e filozofia in arta.

Si un tablou crestin, respectiv o icoana e tot filozofie in arta, filozofia crestina daca mi se permite sa spun asa. Eu cred ca intr-un tablou sau in orice opera de arta, artistul isi pune sufletul, isi exprima ideile, viziunea asupra vietii, asa ca la fel cum opera unui mare filozof e arta, la fel si o icoana numai ca sunt viziuni diferite, depinde de noi in care credem si pe care o urmam...sa fim atenti fiecare unde ne duce si care merita, asta e toata esenta libertatii noastre.

De ce trebuie sa te gandesti cand vezi un tablou frumos "nu e crestin, e pacat" si nu te poti bucura pur si simplu de el, pentru ca iti place?

pentru ca daca iti place e pacat. e logic.

Erzbet: Pacat ca nu intelegi. Orice ortodox intelege ce am scris. Mai putin un protestant.

Ai confirmat cam tot ceea ce credeam deja despre acest forum. va fondati ideile pe niste impresii care sunt si gresite. Poti fii convinsa ca tot ceea ce crezi este adevarat. Asa cum sunt si eu protestanta. Daca asa esti fericita, totul este bine. Dar eu nu sunt protestanta.

Ai fi putut sa explici mai bine ce vrei sa zici.

Daca te-ai convins atat de usor de existenta lui Dumnezeu precum te-ai convins atat de repede la apartenenta mea la cultul protestant, te compatimesc

Eu ma refeream la ceea ce transmite tabloul. De exemplu daca e un tablou cu un peisaj frumos din natura, nu cred ca e gresit sa-l admiram, chiar daca nu e icoana unui sfant sau a Mantuitorului s.a.m.d. pentru ca are o tenta crestina prin ideea pe care o transmite, adica frumusetea naturii pe care Insusi Dumnezeu a creat-o. Dar daca e un tablou care transmite o idee necrestina atunci nu ne foloseste la nimic sa-l "admiram", din contra poate sa ne afecteze dpdv duhonvicesc. Sa-ti dau un exemplu : daca o persoana priveste un nud, care se numeste artistic, la prima vedere poate ai zice ca e arta, nu e nimic gresit, dar oare acea persoana se opreste cu gandul aici? poate e tentata sa mearga mai departe cu imaginatia si asta nu duce la nimic bun. Nu degeaba se spune ca ochiul e oglinda sufletului, asa ca trebuie sa avem grija ce-i oferim sufletului prin intermediul ochiului, cu ce il incarcam, e ca si cand te-ai uita la un film cu scene mai putin decente, ceea ce vezi iti provoaca imaginatia sa mearga prea departe, suntem oameni si acesta e un lucru pe care e bine sa-l evitam pentru ca nu suntem noi destul de puternici sa-i facem fata.
Si revenind la ideea cu tabloul, concluzia mea e ca atunci cand admiram un tablou, trebuie sa vedem dincolo de el ideea transmisa de artist, indiferent cine e acela...compara orice tablou necrestin cu un tablou cu Cina cea de Taina sau cu Rastignirea Mantuitorului sau cu Inaltarea Mantuitorului si vezi diferenta intre mesajele lor...sa nu mai pomenesc de o icoana a Mantuitorului, a Maicii Domnului sau a oricarui Sfant.

Ioana

unde scrie ca nu e permis sa vb astfel despre creator?a da in sf scripturi.in ce cred? am trecut prin multe perioade in care credeam in dif lucruri:am crezut in patesim in deism in rationalism,am crezut si in iisus cand eram mica....acum cred in Omul-dumnezeu nu in dumnezeu-omul,cred in arta ,in frumos in estetic in senzatii in tot ce e palpabil.dumnezeu"dusmanu meu"?nici gand.cum ar putea sa imi fie dusman?e doar un concept.dar nu cred k are vreo importanta in ce cred io.

Erzbet: Ceea ce ti-am zis, este ca un ortodox va cerceta atat biblia cat si alte scrieri religioase, precum Sfintii Parinti, Patericul, atunci cand da un raspuns la o intrebare referitoare la religie. Un protestant va trece totul prin mintea sa fara sa se lase influentat de altii care stiu mai bine, considerand ca este suficienta parerea lui. Este deci vorba de atitudine. Nu am afirmat ca esti protestanta, ci ca ai o atitudine protestanta. Atitudinea noastra, dupa cum vezi este foarte importanta. Mantuirea nu se face la intamplare si oricum. Si mie mi-a trebuit timp sa inteleg acest lucru. Acum ca stiu, ma conformez.
Ai raspunsul meu mai sus, care exprima acest lucru foarte clar.
daca citesti a 2.Epistola a Sf. Petru, vei vedea acolo ca dupa credinta, a doua treapta este cunoasterea. Fara ea nu putem avansa. Deci, sa punem cu totii mana pe carte si sa ne instruim in acest sens, caci toti avem nevoie sa stim mai mult.