Blesteme, vraji?
 

Buna tuturor,

Este primul mesaj pe forum. In framantarile din ultimii ani am citit uneori pe acest forum, dar curiozitatea mea s-a oprit aici.

Recunosc ca din diverse motive nu am manisfestat constanta in ceea ce priveste relatia mea cu Dumnezeu sau cu biserica. Tot timpul am avut o senzatie ca nu e ceva in ordine, dar fiind foarte rationala intotdeaunca m-am gandit ca ceea ce mi se intampla este rezultatul propriilor actiuni, astfel ca nu mi-am batut capul prea mult.

Acum ceva vreme am inceput sa imi fac niste calcule si usor am ajuns la concluzia ca ceva nu este in regula. Aceasta concluzie a fost alimentata si de anumite intamplari care m-au facut sa cred ca lumea inseamna mai mult decat percepem cu simturile deja consacrate.

Acum am aproape 34 de ani. Nu am simtit nicioadata ca mi-ar bate ceasul biologic, intotdeauna mi-am spus ca este timp pentru toate si ca la un moment dat lucrurile se aranjeaza. Acum adunand relatii imi dau seama ca exista cateva modele care se aplica indiferent de situatie. Cand intalnesc pe cineva cu care in aparenta ma potrivesc, de fiecare data fara nicio explicatie, relatia se rupe relativ repede. Daca cumva nu se rupe am stari de rau fizic, vomit in fiecare zi, persoana respectiva ajunge sa imi displaca desi aceasta nu s-a schimbat deloc, ma mananca pielea. Toate se intampla pana cand se rupe.

Singurele relatii pe care am reusit sa le cladesc sunt cele in care eu nu m-am implicat, dar unele din acelea s-au incheiat in momentul in care am inceput sa tin la persoana respectiva.

Obiectiv vorbind nu cred ca sunt mai putin decat celelalte femei pe care le cunosc, dar totusi sunt singura de cand ma stiu.

Mai in gluma, mai in serios pe cand aveam 21 de ani (aceste simptome se manifestau inca inainte de a merge, deci nu cred ca mi se trage de aici) am fost la o ghicitoare care mi-a spus ca as ava farmece, dar nu am luat lucrurile in serios. Mi-am spus intotdeauna ca eu nu stiu ce voi face maine, cu atat mai putin ar putea cineva sa imi spuna ce voi face peste 10 ani. Plus ca nici nu credeam in asa ceva.

De-a lungul timpului am intalnit diverse persoane (persoane care simt energii) care mi-au dat de inteles ca ar fi ceva in neregula cu mine, dar din nou nu am luat in seama.

Acum vreo 2 ani am inceput sa merg la biserica. Nu as spune ca constant, dar a inceput sa ma intereseze subiectul. Nu am simtit starea de pace de care mi se vorbise in bisericile respective asa ca am inceput sa merg la mai multe, in speranta ca intr-una din ele voi simti acea stare de liniste de care vorbeste toata lumea.

Intr-una din biserici preotul de cum m-a vazut mi-a spus ca am ceva. La fel si in alta in care preotul mi-a spus ca ar fi ceva blesteme/farmece care nu lasa oamenii sa se apropie de mine. Acelasi lucru mi-l spusese si ghicitoarea in urma cu 10 ani, dar eu nu luasem in seama.

Am citit rugaciuni, acatiste, m-am spovedit la toate posturile, mi se citesc slujbe in fiecare saptamana. La un moment dat, dupa cateva luni in care mi s-au facut slujbe de dezlegare in fiecare saptamana, am inceput sa simt in timpul slujbelor o caldura puternica in corp (uneori era frig si eram imbracata foarte bine, dar eu transpiram). Crestetul capului unde imi punea pretul crucea si patrafirul ardeau de fiecare data. Preotul mi-a spus chiar ca ii este dificil sa imi citeasca si ca are inclusiv senzatii fizice.

De cateva luni nu mai sunt aceste senzatii cand mi se fac slujbele, dar tot nu s-au schimbat lucrurile.

Sincer, nu stiu ce as vrea sa intreb. Nu stiu ce as putea sa fac mai mult.

Bine ai venit, iti spun, urandu-ti tot binele pentru care muncesti.
Pacea eu o vad in exprimarea ta.

Am citit cu atentie mesajul tau si il gasesc foarte coerent si rezonabil si gasesc ca esti destul de stapana pe sinele tau, iar eu pot sa-ti spun(fara s-o ceri) ca, desi nu stii ce sa faci mai mult, e bine sa continui ceea ce ai inceput sa faci foarte bine, adica sa te dedici ascultarii preotilor, nu pentru a schimba lucrurile, ci pentru ca e cel mai bun lucru de facut in orice situatie, iar lucrurile se vor schimba la vremea lor, nu cand pretinzi tu, cu toate ca varsta te cam preseaza.
E bine ca ai "feed-back-ul" cu efectul slujbelor.
Eu zic ca ar trebui sa te interesezi de la cel ce te-a dezlegat daca mai trebuie sa faci ceva, sau ce program de pastrare a curateniei sufletesti sau trupesti trebuie sa continui, sau de ce sa te feresti ca sa nu se reactiveze "lucrarea", dar cred ca cel mai bun lucru pentru a lichida toate problemele tale ar fi monahismul, iar aceasta conceptie de viata ar rezolva pentru tine absolut totul, schimband cu 180 de grade orientarea ei. Intereseaza-te si de asta.

Nu te compara cu celelalte colege, tu ai inceput o viata de credinta adaptata la conditiile tale de viata, pe care poti s-o imbunatatesti si s-o dezavarsesti, iar asta depinde numai de tine, pe cand o casatorie(sau o "relatie") depinde de cel putin doi, iar altuia nu-i poti cere ce pretinzi de la tine.
Monahismul este o inchinare la Dumnezeu, casatoria este o inchinare la om(adica la dorinta mea sau a sotului/sotiei mele).

Buna,

Apreciez mesajul dumneavoastra. Nu stiu daca il inteleg pana la capat, in special partea cu monahismul. Nu critic, nu vreau sa intru in polemica, dar vreau sa inteleg argumentele pe v-ati fundamentat opinia.

Ceea ce inteleg eu din felul in care curge argumentatia dumneavoastra este ca monahismul ar fi solutia pentru a fi ferita de orice o fi fost ceea ce s-a intamplat cu mine. In lipsa modalitatii de formare a argumentului, nu pot fi de acord cu dumneavoastra. Cred ca aceasta cale trebuie aleasa pentru ca simti ca acolo este locul tau. Din punctul meu de vedere (strict in ceea ce ma priveste) aceasta ar fi solutia usoara, un abandon institutionalizat care ar anula orice framantari pe motiv ca nu as mai avea dreptul sa le am. Nu vreau sa fie inteleasa gresit, nu dispretuiesc oamenii care aleg aceasta cale. Chiar cred ca iti trebuie o mare putere sa renunti la tot pentru aceasta chemare. Dar nu toti avem aceasta tarie si chiar mai putini aceasta chemare. Eu am in acest moment o pace pe care nu am simtit-o pana recent. Si poate mai mult discernamant pentru a intelege ca nu trebuie sa accept tot ceea ce e la indemana, ci doar ceea ce simt ca trebuie sa am.

Cand am spus ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult ma refer stict la faptul ca intuatia nu mi-a spus ca vreauna din persoanele care incearca sa imi schimbe statutul este si persoana cu care ar trebui sa fiu.

Poate motivatia mesajului meu a fost sa inteleg mai bine ceea ce am trait. E adevarat ca pot intreba si preotul care imi face slujbele. Doar ca nu ma simt suficient de pregatita pentru a avea o discutie directa pe aceasta tema. Inca mi se pare neverosimil. Educatia mea inca nu reuseste sa cuprinda ideea ca astfel de practici exista, ca ne pot afecta viata intr-un mod poate ireversibil, ca poate exista rautate gratuita.

Carmina, pe mine mă bucură un lucru, ai spus că în momentul de față ai pacea. N-ai zis liniștea, ai zis pacea. Or, asta e enorm, fată dragă. :) Înseamnă că ești unde trebuie, chiar dacă diavolul atacă și fizic. Nu te neliniști, dacă ești spovedită și împărtășită, ții posturile și te rogi, nu are putere asupra ta, ești ocrotită. Vorbind strict de vrăji, știu de la o stareță care a văzut destule stând pe lângă părintele Ioan Comăneci că totuși ele se pot prinde deși ești practicant într-un singur caz: prin mâncare ori băutură. Aici e foarte importantă rugăciunea de dinaintea mesei.

Repet, ești pe drumul cel bun. Folosește timpul ăsta pentru a spori sufletește, roagă-te cât și cum poți, frecventează biserica, citește Evangheliile și viețile sfinților. Fă și alte lucruri care te ajută: sport, excursii, citește cât de mult poți, vezi filme bune, îmbogățește-te. Să ai o relație funcționabilă după judecățile lumești e relativ facil, dar pentru lucrarea harică ce o face Dumnezeu prin Taina Cununiei... mno, aici trebuie răbdare și multă rugăciune.

Legat de ce spunea și Demetrius cu monahismul, tot rugăciunea îți va descoperi dacă pentru asta ești. Ai răbdare, Dumnezeu nu te minte. :) Și îți va descoperi pe înțeles.

La mulți ani în Hristos,
Diana.

Esti demonizata (?!). Si asta este o forma prin care demonul te chinuie din interior, iti distruge intreaga viata, si nu vei putea construi si nici face nimic intreaga viata. La nivelul asta subtire de informatii nu avem decat sa ne dam cu presupusul... cel mai ok ar fi sa vorbesti cu cati mai multi monahi si ieromonahi care au experienta in probleme duhovnicesti si nu cu oricine isi da cu parerea de pe strada pe baza a cateva randuri... (ca in cazul asta).

Ca solutii ar fi daca ai problema asta:

1. Sa identifici in primul rand DE CE: pacatele tale sa le spovedesti, sa vorbesti in familie cu toti sa fie spovediti si sa vezi ce greseli majore ai facut pentru care diavolul a primit drepturi asupra ta. Sau sa vezi cine ar putea sa iti trimita diavolul prin vraji la tine...

2. Sa incepi un canon serios de rugaciune: Acatistul Sf. Gheorghe si Paraclisul in fiecare zi pana se rezolva; 1 luna, 1 an, pana vei simti ca lucrurile se aseaza din nou la locul lor.

3. Sa nu te mai desparti de Biserica: post, Duminica, rugaciune...

O sa se arate demonul cu putere dupa ce incepi rugaciunea stai linistita, atunci ai sa-l vezi si ai sa-l simti. Acum nu se arata, doar te macina din umbra.

Buna,

Nu stiu ce informatii ar trebui sa ofer. Asa cum a afirmat anterior prima data mi s-a spus ca sunt blesteme/farmece cand aveam 21 de ani, cand din curiozitate si pentru a le deonstra prietenelor mele ca sunt duse si le face o ghicitoare de bani, mi s-a ghicit in carti si in cafea. Mi s-a spus doar ca nimeni nu se poate apropia de mine. La vreme respectiva nu am dat importanta, casatoria sau gasirea unui prieten era ultima mea grija. Voiam sa fac cariera, nu prea imi pasa ca sunt singura. Voiam sa vad lumea, aveam o gramada de alte lucruri de facut pana sa ma gandesc la asta.

Apoi dupa cativa ani fiind la un eveniment unul dintre participanti a adus in sala un baiat de vreo 15 ani care vindea icoane ca sa reuseasca sa plateasca chiria in care locuia cu parintii. I-am cedat mancarea mea si m-am oferit sa-l duc unde vrea sa ajunga dupa ce termina de mancat. In masina baiatul respectiv mi-a spus ca ar fi trebuit sa fiu casatorita de la 23 de ani. Mi-a mai spus niste lucruri pe care nu avea cum sa le stie, am simtit ca a vazut in sufletul meu. Nu stiu daca asa ar fi trebuit sa fie, desi cu ani inainte simteam ca gasisem persoana.

Evident am trecut cu vederea si acest aspect, eram inca foarte tanara. Intre timp lucrurile au evoluat dupa acelasi tipar, dar preocupata de alte aspecte nu am bagat in seama. Dupa vreo 7 ani persoana din trecut s-a intors. Parca se relua de unde ramasese, dar totusi nu se lega. Cred ca atunci mi-am pus primul semn serios de intrebare si am inceput sa imi analizez relatiile. Am constientizat modelului dupa care se intampla de fiecare data. Am analizat barbatii pe care i-am cunoscut si mi-am dat seama ca majoritatea aveau "ceea ce trebuie", dar totusi desi fiecare isi gaseste pe cineva cu care sa alerge macar o perioada la mine nu se putea. Din pacate de multe ori ne mintim singuri si ne spunem ca mai este timp, ca inca nu am realizat tot ceea ce trebuia sa realizam si ca "ce e al tau e pus de-o parte".

Pe de alta parte, uitandu-ma in jurul meu am simtit ca nu e cazul sa fiu nerecunoscatoare ca nu mi se intampla si asta, ca am o gramada de alte lucruri pe care altii nu le au, ca sunt norocoasa ca mi-a dat Dumnezeu o minte care m-a ajutat sa imi realizez toate dorintele, sa imi fac o cariera, sa calatoresc, ca am o familie iubitoare, ca mi-am rezolvat o multime de probleme. De fiecare data cand incercam sa investighez problema asta in jurul meu apareau oameni cu probleme foarte grave, care ma faceau sa imi fie rusine ca nu sunt multumita de viata mea si sa aman pe alta data ganditul la acest aspect.

Am lasat recunostiinta de-o parte acum vreo 2 ani cand deja considerand ca am obtinut cam tot ceea ce aveam nevoie din punct de vedere profesional, material si recreational, considerandu-ma o femeie de succes mi-am spus ca as putea sa ma concentrez si pe gasitul persoanei potrivite. Relativ repede dupa aceasta rezolutie, a aparut si o persoana care parea potrivita din toate punctele de vedere. Aveam discutii nesfarsite, amandoi paream ca avem sentimentele potrivite si totusi dupa doar cateva saptamani ceva s-a schimbat. Atunci am avut o senzatie ca sunt blestemata. Pe parcursul urmatoarei perioade e a incercat sa reluam lucrurile, dar de fiecare data convingerea ii scadea cand urma sa ne vedem.

Dupa acest nou esec am inceput sa ma gandesc serios la ceea ce mi s-a spus in tinerete si am inceput sa merg la slujbe. Aici intervin si preotii care de cum m-au vazut au simtit ca trebuie sa imi faca slujbe pentru dezlegare.

Acum vreun an de zile am cunoscut o persoana sensibila la energiile oamanilor. Nu mi-a spus la inceput, doar dupa ce am inceput sa am manifestarile din timpul slujbelor ca energia mea il afecta, simtea de-a dreptul durere fizica. Acum nu o mai simte.

Intre timp s-a mai repetat o data pe acelasi model.

Cred ca asta ar fi desfasurarea actiunii. Merg la biserica in fiecare saptamana unde mi se fac slujbe doar mie. Am sfintit casa, s-a facut maslu in casa, m-am spovedit, tin post in fiecare miercuri si vineri. Am citit o gramada de acatiste, rugaciuni, am slujbe platite prin toata tara.

Pe partea spirituala nu as putea sa spun ca am fost constanta in ceea ce priveste mersul la biserica. Imi amintesc de mine copil ca mergeam la biserica, ca ma spovedeam, impartaseam. Toata pana undeva la 13-14 ani cand in urma interactiunii cu 2 preoti, l aintervale scurte de timp, am ajuns decis sa nu mai merg la biserica. Cumva vazand uraciunea si cruzimea acelor oameni mi s-a parut stupid ca persoane care poate au mai multe pacate decat mine sa imi intermedieze relatia cu divinitatea. Chiar daca nu am mers la biserica in aceasta perioada am incercat sa fiu o persoana buna, am ajutat cand am avut ocazia, mi-am exercitat profesia astfel incat ceea ce stiu sa fac sa nu prejudicieze oameni nevinovati.

In familia mea toate femeile viseaza. Nu stiu daca este relevant. Eu cred ca e un dar, nu il vad drept o chestie necurata. Este e o povara pentru ca stim ca se indeplinesc (de exemplu eu am visat intr-o noapte un barbat prabusindu-se si voci in jurul lui spunand ca a facut infarct si a doua zi am aflat ca o ruda indepartata murise din cauza unui infarct).

Eu ma conectez la persoane si le preiau emotiile.

De cateva ori am avut senzatia de prezenta straina in camera. Intr-o noapte fiind semi-treaza) am vazut o entitate intunecata indreptandu-se spre mine. Am simtit care era negativa. Nu mi-e frica de intuneric, dar atunci am simtit o frica cum rar am experimentat. De fiecare data cand adormeam entitatea respectiva si continua drumul spre mine. Pana cand am spus Tatal Nostru nu a disparut. Dupa ce a murit bunicul meu am simtit in timp ce dormeam o mana atingandu-ma pe umar in timp ce dormeam. Cand m-am trezit senzatia ca am fost atinsa a persistat. Nu am simtit ca ar fi fost o prezenta negativa.

Am vorbit intr-un vis cu o persoana care a murit inainte sa ma nasc. Mama mea vorbea cu dor de stra-bunica ei si cand m-am indreptat spre camera mea mi-am spus ca mi-as fi dorit sa o cunosc. In acea noapte mi-a aparut o persoana necunoscuta despre care simtema ca este decedata. Cand am intrebat cine este mi-a spus ca trebuie sa stiu pentru ca eu am chemat-o. Dupa vreun an de zile mergand in satul de unde este mama mea am cerut sa fiu dusa la mormantul stra-bunicei ei. Persoana din poza de pe crucea din cimitir era tocmai femeia cu care vorbisem.

Incercand sa inteleg lucrurile nefiresti pe care le experimentez uneori am aflat ca am astfel de experiente din care ca as avea al treilea ochi mult mai deschis decat ceilalti oameni.

mi-am exersat rabdarea de-a lungul timpului. Pot sa accept ca singuratatea ca fiind parte din soarta mea. Nu am neaparat o problema cu asta. As putea sa adopt un copil caruia in acest moemnt pot sa ii ofer tot ceea ce are nevoie. Nu as vrea sa trebuiasca sa accept singuratatea ca venind din manifestari exterioare negative.

Încă nu mi-e clar dacă mersul săptămânal la biserică e pentru sfânta liturghie sau pentru dezlegări. Ori ambele?

Caută un călugăr îmbunătățit, experimentat cu luptele demonice. E încurcată tare treaba. Și ține și posturile de peste an. După puteri. :) Bate-te cu diavolul. Știu bine că nu e ușor, recent m-am trezit și eu prinsă în ceva necurat, dar încearcă. Hristos nu abandonează răniți în urmă. :)

Mai mult dezlegari. Imi face mai multe slujbe. Dezlegarile sunt de fiecare data, dar sunt si alte slujbe pe langa.

Acum nu mai am manifestari si mi s-a spus ca s-a dus. Nu am apucat sa vad daca se mai manifesta in plan afectiv. Nu am mai cunoscut pe nimeni pentru care sa simt ca este ceva, iar despre cei care incearca acum intuitia imi spune ca nu trebuie sa fie astfel ca nu ma implic.

Sunt mai multe probleme pe care le ridici.

1. Chestia asta pe care ai spus-o arata un lucru foarte foarte clar: se tine dracul de tine PE FATA, ca sa te sperie...
Iar lucrul asta il face cu cei care incep usor usor sa intre pe calea cea buna, care revin cumva din pacat si intra in Biserica.

2. Vezi ca nu e ok chestia asta "am avut relatii" si apoi vrei Biserica; tocmai pe astia ii vaneaza dracul cel mai mult, cei din Biserica, si care "CAD", care cad in relatii, in pacate grave. Pe astia ii vaneaza rau de tot. De aici si sperieturile astea.

3. Chestia cu visele - e cu 2 taisuri, e discutabila tare; dar poate arata o sensibilitate, dar si o mila de de la Dumnezeu fata de neamul vostru, o curatenie mare sufleteasca; dar si inselare de la draci care te fac noaptea prooroc; ignora-le, pentru ca nu se supara Dumnezeu.

4. Tu nu iti dai seama dar ai o oarecare greseala personala, care te cam faulteaza. Esti un tipar de personalitate complet individualizata, realizata personal. Mi se pare ca esti tiparul ala de persoana care are un drum clar de unul singur in viata, care si-a trasat calea, profesional si personal, dar care isi doreste o anexa, o familie, ceva, intelege ca ar fi frumos, dar nu prea este compatibila cu notiunea si implicatiile "familiei.

Pe scurt, sa fie sincer, nu prea pari tu sa le ai cu viata in 2. Tu ai mindset/mentalitate de femeie-familie, femeie-barbat, in care tu esti totul si cam atat; articulezi foarte bine traseul tau insa uiti ca femeia trebuie sa fie langa un barbat... nu o zic asta ca misoginism, o zic pentru ca de fapt asa mi se pare mie ca functioneaza lucrurile...

De asta cred ca pana acum ai avut numai "relatii" si nu ai reusit sa te angajezi.

E posibil sa nu aiba treaba Biserica aici, e o problema de comportament personal. Adica tu esti pe tiparul de control personal total, de a-ti rezolva problemele singura, tiparul de femeie-barbat, in care te angajezi as putea spune IN SLAB CUPLAJ in relatii, si de fapt tu nu te implici. Ai o dorinta, dar sufletul ti-l tii in "afara"....

E ca si cum ai vedea caruta familiei, te-ai sui in ea, dar de fapt tie iti place sa mergi singura pe jos in drumul tau sau in caruta ta... vezi ca in caruta familiei o sa fie un sigur cap; si iti zic eu, daca vrei tu sa fii, sau daca o sa incerci tu sa fii ai doar 2 optiuni: iti iei un barbat mai calm care te tolereaza, sau 2. mananci ficatii si zilele unuia, pentru ca un barbat asa cum e el turnat nu este compatibil cu statutul asta de supus..


Nu ai vorbit deloc de "afectiune"... mi se pare mult mult prea calculata modalitatea asta in care tu pui problemele; un fel de robotel care calculeaza viata: la 2X ani am facut profesional, ai avut niste relatii (le-ai vrut sau te-ai aliniat la ce vrea societatea??), acum ai vrea o familie pentru ca iti pui intrebari...

Am vazut multe femei-barbat, femei-manager, femei-cusensunic, care "vor", dar nu inteleg ca el nu se aliniaza in directia respectiva ele personal, incearca sa obtina, dar intern ele isi doresc mai mult cariera, profesia, stilul lor personal de burlacita (care este super super convenabil)... vor, dar nu renunta la confortul lor.


Scriu toate lucrurile astea pentru ca vad ca multi nu prea inteleg ce e cu ei si mi se pare ca o alta optica din exterior le este utila.

Nu ai vorbit de afectiune deloc. Ori baza casniciei este "afectiunea"... trebuie sa te implici emotional mult; e greu sa rezisti o viata langa cineva daca nu-l iubesti; chestia asta se darama imediat.

Daca ajungi sa iti construiesti si familia dupa un tipar "este o problema si asta de rezolvat", nu stiu cat merge. La birou avem probleme, acasa avem suflet. Nu stiu cum sa-ti spun, multi aplica logica de birou in casa, invata un stil de "manager" la birou, si isi judeca intreaga viata prin prisma unui manager: am problema asta, ce fac cu ea; nu stiu cat functioneaza, pentru ca deciziile personale sunt cu totul altfel fata de deciziile in birou; in viata personala deciziile se iau mult pe baza de afectiune, rabdare, dragoste, viitor; si nu pe tiparul: am de facut o familie, gasesc si eu pe unul, trebuie sa fie asa si asa si asa...

Ce zic sunt speculatii, nu stiu la fata locului ce este; insa discutand iti putem oferi si o alta optica, poate te ajuta.

Ai zis frumos la sfarsit: intuitia iti spune - roaga-te si asculta si de vocea constiintei, daca stai in Biserica, lucrurile se vor rezolva si pentru tine :) !

Du-te și dimineața la liturghie, e foarte important. Nu te feri sub nici o formă de ea, chiar dacă nu te împărtășești în fiece duminică.

Apoi, pentru că ai zis că ești spovedită și te rogi, eu nu te-am mai întrebat (oricum, astea nu sunt de întrebat, de fapt) și cum trăiești tu în relațiile astea. Cu Dumnezeu nu se poate compromis, asta vreau să știi. Nu-L înșeli. Dacă te-ai întors în Biserică (în sensul că ai început să frecventezi slujbele și vrei să trăești creștinește), ferește-te de păcate grele (cum e cel trupesc), e o portiță pe care o lași deschisă diavolului să redobândească putere asupra ta și asupra celor care depind de tine.

Chiar, nu ne-ai spus... ai tăi cum trăiesc? S-ar putea să se fi prins ceva de tine prin ei, uneori ducem greșelile înaintașilor (uneori, zic), la fel cum unul care trăiește bine îi poate îndrepta pe viitorii din neam.

[quote=Bucuriepedrum;656648]Du-te și dimineața la liturghie, e foarte important. Nu te feri sub nici o formă de ea, chiar dacă nu te împărtășești în fiece duminică.

Sincer nu mai duc la slujbele de duminica decat foarte rar. Pentru celelalte slujbe conduc in fiecare saptamana cate 200 de km dus-intors (din pacate acolo am simtit ca e ok sa merg) astfel ca imi iau in fiecare saptamana jumatate zi libera doar pentru asta. Mai e si aspectul ca trebuie sa simt o conexiune cu locul. Ca sa merg la slujba de duminica ar trebuie sa iau avionul in fiecare saptamana pentru ca am gasit o biserica la 500 de km distanta de casa unde chiar imi plac slujbele si simt o conexiune. Mi-am tot propus sa merg si in alte biserici, dar nu am gasit una.

Daca intrebarea ta in ceea ce priveste relatiile se refera relatii sexuale, da, se intampla. Ceea ce am grija este sa nu se intample daca nu simt. Nu pot sa spun ca urmatoarea relatie va fi fara. Obiectiv vorbind este destul de dificil in ziua de azi sa ai relatii sexuale doar dupa casatorie.

Parintii mei sunt casatoriti de 34 de ani. Merg la biserica mai putin decat merg eu, dar se roaga, se spovedesc. Prinzand intrebarea nerostita, parintii mei au avut relatii inainte de casatorie, dar s-au casatorit destul de rapid dupa ce au inceput, altfel eu as fi prematura desi m-am nascut la termen. :)

Stiu ca pot exista situatii in care duci pacatele celor dinaintea ta, dar nu am de unde sa stiu trecutul antecesorilor mei. Din ce i-am cunoscut eu, au fost oameni buni, dar cu siguranta nu stiu toata istoria lor.

Nu, chiar nu mă gândisem la asta (viața sexuală a părințior tăi), ci să nu fi fost ei blestemați sau cu farmece ori pentru a le face cineva rău lor, să te atace pe tine. Sau lucruri de tipul rude nepracticante/căzute în apostazie etc.

Să lăsăm asta, problema e altundeva: nu trăiești coerent. Nu mă crede moralistă, îți spun perspectiva creștină, nici măcar Hristos nu îți impune să o îmbrățișezi. Nu ai cum, tehnic vorbind, să construiești o casă bună pe o fundație noroiasă. Lasă sexul pentru căsnicie, să fie totul sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Ce ți se întâmplă ție e caz tipic: diavolul se bucură că ajungi să te legi fizic de bărbatul cu care ești într-o relație (deci păcatul e comis), vă despărțiți, găsești pe altcineva și situația se repetă. Asta e desfrânare, te împrăștii inutil. E exact lucrul de care spunea Apostolul Pavel să ne păzim prin Cununie.

Cunosc toate contraargumentele raționale, de sorgine lumească, pe care mi le poți aduce, eu însămi mă izbesc de ele zilnic: dacă îl iubești, nu e păcat (tot păcat e, te înșeală diavolul), dacă nu o fac acum, se desparte de mine, dacă nu las și eu ceva, rămân singură etc. Repet, sunt fată și am fumat cam toate răzvrătirile astea. Nu-L lăsa pe Hristos dintru atât, nu-L lăsa pentru nimic!
Pe mine în special prima (că dacă ții la omul respectiv în mod real, nu greșești) m-a agățat multă vreme și m-a chinuit, fiindcă nu înțelegeam de ce Dumnezeu nu binecuvintează păcatul. (Și acum îČț spun la modul onest că eu însămi aș trăi în concubinaj, dacă nu ar fi Hristos. Dar pentru El nu pot.) Mă frământam că e un aspect ce poate fi ignorat, dar conștiința a rămas trează: absolut nimic din Lege nu e de prisos. Iar păstrarea fecioriei nu e un detaliu, multe haruri se revarsă peste mirii care se căsătoresc curați. Asta nu înseamnă că Dumnezeu nu primește pocăința, condiția este să fie una REALĂ: da, Doamne, am desfrânat, ajută-mă să ies din păcatul ăsta și să pun început bun. Iar de aici lucrurile se pot reconstrui, nu e timpul pierdut.

Deci, lasă ideile privind vrăjile deoparte, momentan tu singură îți faci rău, te afli în înșelare. Da, consideră-mă o habotnică ce varsă aiurea în virtual, dar mărturie îmi stă toată viața că ce ți-am scris e numai adevărul. Dumnezeu m-a scăpat dintr-o ispită mare, m-aș fi nenorocit fără să clipesc, S-a milostivit pentru rugăciunile Sf. Efrem cel Nou, ale Sf. Nicolae și probabil ale mamei mele și a intervenit la timp. Sub nici o formă să nu-L lași pe Dumnezeu pentru lumea asta, pentru nimic din lumea asta. Fie vorba și de afecțiunea promisă a unui bărbat.

Toata stima pentru mesajul tau incantator.
Marire Tie, Doamne, marire Tie!

Am citit toate mesajele postate, desi am citat acest mesaj ca sa aduc cateva explicatii. Siceritatea ta este uimitoare si foarte folositoare tie.

Revin asupra solutiei monahale ca singura viabila pentru ca presupune adoptarea din convingere(dupa o munca foarte serioasa) a unei conceptii de viata in care nu-si mai gaseste locul preocuparea pentru sexul opus, cauzatoare a tuturor problemelor, nu neaparat pentru ca nu mai ai dreptul a le avea(nimeni nu are acest drept), ci pentru ca nu mai doresti/vrei desertaciuni. Privind din exteriorul manastirii, calugarii fac sacrificii renuntand la o viata... omeneasca, dar unii nu mai vor o viata omeneasca, ci una ingereasca; nu pentru ca ei au simtit ca spre asta au chemare, ci pentru ca au facut eforturi si au suferit pentru asta. Sunt pline manastirile de caderi scandaloase cauzate de neinfranare, indisciplina samd.
E greu sa renunti la desertaciuni si la facilitatile foarte convenabile ale acestei lumi, castigate prin studiu si efort educativ, ca sa ajungi la fericirea vesnica(opusa desertaciunii) pe care de aici o poate gusta oricine vrea.

Educatia ta, insa, te poate ajuta sa intelegi ca tu ai favorizat ceea ce ai trait si inca nu sunt sigur daca nu chiar tu esti cauza, dar, fiindca sunt mai multi cei care ti-au spus ca ti s-au facut farmece, nu caut sa contra-argumentez.

Refritor la tine drept cauza, te sfatuiesc sa te gandesti(sa te lamuresti) la momentul(de varsta) in care te-ai hotarat sa te dedici carierei, pentru ca atunci e posibil(chiar foarte probabil) ca ai refuzat un sentiment propriu (o simpatie) pentru un baiat si ai calcat peste sentimentele lui ranindu-l, iar durerea si gandurile lui s-or fi transformat fara intentie intr-un blestem cu efecte directe, chiar daca Bucuriepedrum spune ca trebuie sa fi fost mancare/bautura.
Asadar nu trebuie sa fie vorba de practici, activitati si rautate, ci e vorba de un refuz al tau. Tu ai refuzat sa ai sentimente de femeie ca sa devii manager si ai devenit manager cu trup de femeie, pe care trup tu il mai folosesti dupa "dorinte si trebuinte". E foarte posibil ca tu sa-ti "parazitezi" inconstient sentimentele si dialogul cu cei din jur printr-o atitudine de manager care le taie celor interesati(si tie) "mugurii sentimentali", dar te preocupi sa lasi deschisa usa dormitorului; atat pentru intrare, cat si pentru iesire.
In ziua de azi e foarte greu(spui) sa nu se 'foloseasca" dormitorul inainte de cununie, insa din acelasi motiv pentru care mai demult era foarte usor: infranarea. Infranarea e o calitate ingereasca, desfranarea e omeneasca; mare diferenta.

Ai dobandit tot ce vrea trupul(chiar daca nu are neaparata nevoie), ai ramas datoare sufletului. Esti intr-o situatie foarte grea daca trupul tau e inrobit si sufletul slabit.
Ai insa la dispozitie tot ce trebuie ca sa faci orice vrei. Depinde ce vrei.

24. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.(Mt19,24)

Mai observ o problema ce reiese din faptul ca participi regulat doar la slujbe de curatare, ceea ce lasa sa se inteleaga ca scopul ar fi doar acela de a reusi intr-o relatie...
Oare de ce nu se poate merge tot acolo si duminica pentru a suplini necesarul unui program duhovnicesc regulat?

Edit:Un minim necesar in schimbarea ta de atitudine cred ca ar fi, nu sa incerci, ci sa reusesti sa elimini din relatia cu "genul" masculin trupul tau, adica sa te abtii total de la relatii trupesti(cum sugera Bucuriepedrum), chiar si de la cele deja "inaugurate"; un fel de convertire care te va intari. Daca suferi trupeste, te vei intari duhovniceste.

Nu am nici un merit, Demetrius. La final de an, am mers în Țara Sfântă, Crăciunul m-a prins acolo, şi am avut nişte descoperiri uluitoare. Nu te gândi la vedenii ori vise, totul s-a petrecut trează fiind. Mi-a arătat Dumnezeu în ce nu m-a lăsat să cad şi cum m-a păzit vreme de mai bine de patru ani de un om, eu fiind într-o groaznică înşelare. M-am eliberat. Ieri m-am spovedit şi împărtăşit. E minunat Hristos. :)

Nu merge lucrul asta pe care il vrei tu... si cu Biserica dar si cu lumea.

Vezi ca tu traiesti acolo in mijlocul Babilonului... in mijlocul unei lumi care a transformat stilul cazut de viata in norma.

Ai dreptate in ce zici: o relatie reala intre 2 parteneri presupune si o relatie sexuala, pentru ca asta este firea umana si natura, si logica.

INSA solutia la asta este sa cauti si sa gasesti o relatie CORECTA, cu cineva corect, care are nu zic valori crestine ci un fond uman bun, si cu care sa ramai toata viata.

Iar asumarea unei relatii ar trebui sa fie in cativa pasi, in care cunosti persoana respectiva, vezi ce e cu ea, si apoi iti asumi o cale cu ea; si nu in care relatia se consuma destul de repede incat nici respectul reciproc nu se construieste... astea nu sunt relatii, astea sunt aventuri... o relatie adevarat este ceva ce se construieste in timp; tu vorbesti despre aventuri mai degraba, care sunt ambalate frumos in "relatii"; nu, o relatie presupune mult mult mult decat ceva fugitiv, facut pe fuga.

Este un joc de cuvinte foarte fin folosit de apus, in care totul este inbracat in cuvinte frumoase, menite a acoperi "imoralitatea" cu o "normalitate fireasca"... cuvinte de tipul "relatii".. .etc, care de fapt nu au nici un fel de acoperire, care sunt poate mai degraba sex pe fuga cu semi-necunoscuti, entuziasm la prima intalnire si altele de acest fel.


Notiunea de "RELATIE" si "LEGATURA" umana NU are ca baza "sexul". Sexul este o chestie care se consuma intre 2 fiinte care se iubesc, iar iubirea impreuna cu valorile crestine sunt temelia unei relatii. Suna ca din carti, si usor exagerat dar asta este de fapt starea reala si normala a unei relatii.

Si nu as denumi "relatie", mai degraba as denumi parteneriat, legatura, iubire, soti. Este o diferenta mare intre "relatii" si "soti".

Chiar daca nu esti casatorita oficial, poti sa iti cauti un "sot" si nu o "relatie". Cineva care are sens pe termen lung...



Ma indoiesc ca in alte parti poti gasi valori crestine, insa este alegerea ta..

Stilul tau de viata este incompatibil cu crestinismul as mai zice.

Ai adoptat un stil personal si un stil de viata complet independent, "american" oarecum, si tu iti doresti alinierea la valorile crestine, care sunt familia si restul...

Mie mi se pare o incompatibilitate de cultura si mentalitate ce vrei tu cu ce iti ofera societatea respectiva. Societatea iti ofera "libertate", "independenta totala", "succes personal", insa iti face imposibila viata in 2.

As zice ca solutia in cazul asta este rugaciunea insa de la un punct in colo nu mai este rugaciunea pentru ca eu am inceput sa cred ca nu ai cum sa rezolvi unele probleme pe care noi nu vrem sa le rezolvam...

Legat de mersul la Biserica - fa ce poti daca poti, dar mai ales incearca sa te rogi in fiecare zi.

Esti intr-o dilema existentiala destul de mare: esti intr-o groapa adanca din care vrei sa iesi si nu poti... si esti tare prinsa in ea... am vazut-o de atatea ori - crestinismul care trebuie sa lucreze in mijlocului Babilonului... cu mari sacrificii si durere.

Nu te critic, mi se pare doar imposibil demersul tau. Nu exista decat o cale pentru tine: sa iti asumi corect crestinismul pana la capat: iar asta nu are legatura cu mersul la Biserica, are legatura cu rugaciunea, si asezarea corecta a vietii personale.

Ti-am zis mai sus, fara sa imi fi spus tu banuind de ce te chinuie satana: esti in pacate grele, pe care Biserica le considera grele, insa pe care tu le consideri superficiale si norma. De asta te "bantuieste" satana, pentru ca nu vrei sa iesi din pacate si ramai acolo... tie ti se pare o joaca, dracul sa stii ca nu se joaca.

De diavol nu scapi daca mergi la Biserica, de diavoli scapi daca te spovedesti si nu mai pacatuiesti. Adica daca iti indrepti viata.

Cred ca trebuie sa-ti spuna cineva destul de pe fata lucrul asta.

Am sa raspund ultimelor mesaje intr-unul singur.

Pe parcursul ultimelor 24 de ore m-au uimit preconceptiile de care ne lovim. Inainte sa postez mesajul, ma asteptam ca cel putin o persoana sa ma trimita la manastire. Am mai gasit postari din partea altor femei, iar barbatii le trimiteau la manastire. Repet, nu am spus ca e rau, dar nu e pentru oricine. Pentru mine sigur nu e. Prefer sa incerc sa indrept ce pot in lumea din afara zidurilor si sa ma lovesc de obstacole decat sa accept un abandon institutionalizat. Poti sluji lui Dumnezeu si in lumea exterioara manastirii si cred ca poti sa o faci foarte bine asa.

Mai apoi, toata lumea a preluat ideea ce sunt te miri ce manager, vreun zbir atat la lucru, cat si acasa. Nimeni nu s-a gandit sa intrebe daca e si asa. Am ajuns sa ma felicit ca nu mi-am spus profesia din primul mesaj. Ar fi interesant sa stiu cu ce va ocupati fiecare dintre cei care mi-ati raspuns. As vrea sa inteleg daca incompatibilitatea stilului de viata cu viata de familie se datoreaza unor experiente proprii sau modalitatii in care este perceputa femeia manager.

Ca sa avansam in discutie si sa fie productiva voi face cateva precizari despre mine si viata mea pentru ca in momentul acesta mi se pare ca citesc despre altcineva si nu despre mine.

Sunt avocat. Stiu, nasol. Noi avocatii traim din nenorocirile oamenilor, profitam de ei, nu ne mai saturam de bani si cate si mai cate. Unde mai pui ca ne petrecem ore intregi in fiecare zi in instante despre care se stie ca sunt incarcate cu energie negativa. Cu siguranta nu am epuizat preconceptiile la adresa acestei profesii si nici nu era acesta scopul meu.

Sunt dura cand lucrez. Nu neg asta. Pot sa trimit un colaborator la plimbare doar uitandu-ma la el urat. Nu ma intereseaza daca este barbat sau femeie, daca este de varsta mea sau cu 30 de ani mai in varsta. Daca nu intelege unde a gresit, nu am nicio problema sa ridic tonul sau sa-l scot afara din biroul meu. Nu zambesc prea mult cand sunt la munca. Majoritatea clientilor mei sunt barbati. Nu prea am cum sa schimb asta. Daca nu esti vreo urata, oricand poti avea surpriza ca un zambet sa fie interpretat gresit, iar clientul sa inceapa sa isi doreasca si altceva.

Oamenii cand ajung la mine, nu ajung pentru cafeaua aia buna pe care le-o ofer, ci pentru ca au o problema care poate nu ii lasa sa doarma noaptea. Si dupa ce pleaca de la mine, probabil ca vor dormi mai bine stiind ca are cine sa se ocupe de problema lor. Nu poti gresi cand e vorba de oameni. Cand iti stabilesti colaborarile (notari, executori, experti etc) trebuie sa iei in considerare ca omul acela poate si-a pus viata in mainile tale si nu iti permiti sa fii indulgenti cu oamenii cu care lucrezi. Nu imi va pasa de cele 20 de joburi facute bine, ma voi uita la acela unde se greseste, pentru ca o greseala poate afecta viata unui om in mod ireversibil. Ma astept ca toata lumea sa isi faca treaba bine pentru ca eu sunt cea care da ochii cu clientul, eu trebuie sa fac stategia, trebuie sa ma uit la omul din fata mea si sa decid care este cea mai buna abordare.

Am cateva oferte sa merg in case mari de avocatura. Nu plec pentru ca nu as putea sa imi aleg cazurile. Cunoasterea legii vine cu o mare responsabilitate pentru ca putem face rau oamenilor nevinovati cu ceea ce stim. Pierd foarte mult timp inainte sa iau un client. Ii analizez speta si dincolo de sansa pe care o evaluez in functie de prevederile legale, caut sa vad daca actiunea lui este morala. Iar daca nu este, nu iau clientul. Am avut clienti carora le-am reziliat contractul cu o zi inainte sa depun actiunea, dupa ce mi-a picat in mana un document care mi-a aratat ca nu e corect ceea ce vor sa faca. Am cazuri pro bono.

Modul in care inteleg sa imi fac treaba, ma face incompatibila cu o viata crestina? Faptul a ma invart in aceasta lume inseamna ca m-am departat de Dumnezeu sau de valorile traditionale? Pe acest principiu toti oamenii care ajung la un nivel in cariera nu mai au nicio sansa sa aibe o familie. Nu se mai pot mantui? Trebuie sa renunt la un job care imi place, care ma face sa ma simt utila pentru a putea sa ma implinesc in plan sentimental? Daca lucrez pe linie (nu ca ar fi ceva gresit sau injositor) voi fi o sotie mai buna?

Nu inteleg de ce persoanele cu cariera sunt privite ca si cum ar fi damnate, iar lumea lor una obscura. Nu e o groapa asa cum se sugereaza. Poti trai frumos si aici. Mi-a placut extrem de mult citatul cu camila si acul. Subtil si nu prea. Pe undeva persoana care mi-a raspuns are dreptate. Nu as putea sa merg la manastire si pentru ca imi place confortul pe care il am, pentru ca inca mai am de pus vize de pe doua continente si asa mai departe. Dar mai ales, nu vreau sa merg la manastire pentru ca nu simt ca acolo ar fi locul meu. Deci sa parcam ideea de mers la manastire pentru ca nu e adecvata persoanei care este subiect de discutie.

Revenind la planul afectiv. Nu am renuntat la un barbat pentru a face cariera. Dintr-un mesaj anterior se poate citi ca nu am stat sa imi plang de mila ca nu iese treaba asta si m-am ocupat intradevar de cariera. Ba mai mult, cand am gasit o persoana cu care am considerat ca pot sa construiesc ceva am facut astfel incat sa termin la ore rezolnabile, sa fie casa cu el la cina, chiar daca asta a insemnat sa iau mai putine cazuri.

Desfranarea nu vine la pachet cu pozitia, este un atribut al lunii in care traim. Nu am spus niciodata ca dormitorul se foloseste de la prima intalnire. De fapt in afara de a recunoaste sexul in afara casatoriei nu am spus nimic altceva. Cum nu am spus nimic nici despre modul in care ma manifest in plan afectiv. Dar totul a fost atribuit prin prisma carierei. Sunt mandra de ceea ce am realizat, dar nu imi atribui succesul mie, ci asa cum am spus, Dumnezeu m-a ajutat sa ajung aici. Mintea mi-a dat-o Dumnezeu, parintii m-au ajutat sa ma dezvolt, mi-au insuflat o serie de valori, m-au invatat sa fiu umana.

Toti facem greseli, nu inseamna ca dupa ce le constientizam le vom face din nou. Si progresam atat cat ne permite gradul de dezvoltare spiritual in care ne aflam. Nu spun ca nu e pacat sa ai relatii sexuale inaintea casatoriei. Poate ca ma gandesc ca exista altele mai grele si sunt indulgenta cu mine cand e vorba de asta, dar asta nu inseamna ca lucrurile se intampla in maniera grobiana descrisa succint in unele raspunsuri.

Noi, "managerii" nu suntem un tip de oameni diferit de toti ceilalti si cautam tot aceleasi lucruri pe care le cauta toata lumea. Si nici nu ne inchinam la numele fondatorului companiei, ci ne facem cruce tot in fata bisericii, la fel ca cei care nu au dorinte de cariera. Suntem la fel de supusi greselilor ca toti ceilalti oameni. Daca ma gandesc bine, nu avem timp sa facem asa multe pentru ca avem termene pe care trebuie sa le respectam. Si nici nu ni se impietreste inima din cauza succesului. Cateodata vedem mai multe decat vad oamanii fara cariera pentru ca ajungem in locuri in care ceilalti nu au ajuns. Si poate ne vine sa plangem pe strada vazand greutatile celorlati. Uneori si facem ceva pentru ceilalti. Si nu o facem cu gandul ca vom primi ceva, ci pentru ca s-a rupt ceva in noi cand am vazut respectiva situatie.

Revenind la sex ca inteleg ca de acolo mi se trage. Dupa cum am spus m-am spovedit, am tinut post atat cat am putut, ma rog in fiecare zi, incerc sa citesc biblia, incerc sa inteleg. Nu spun ca stiu tot. Ma duc la biserica acolo unde simt o conexiune. Ma intalnesc cu oamenii cu care simt ca am o conexiune. Nu cu gandul de a avea relatii sexuale. La cei aproape 34 de ani ai mei nu prea mai e un secret cum se intampla lucrurile, iar curiozitatea tineretii a trecut de mult.

Societatea ne ofera liberate totala intredevar. A intrebat cineva cum o folosesc si daca o folosesc. Societatea managerilor nu este lipsita de Dumnezeu. Daca credeti ca valorile crestine se regasesc doar in cercurile voastra comiteti pacatul trufiei. Va voi dezamagi, dar oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului nu sunt ahtiati dupa sex si incearca sa construiasca ceva, nu doar relatii pasagere.

Si acum intrand putin in partea personala, facand un efort sa depasesc limita discretiei pe care mi-am impus-o si pe care o consider esentiala, ceea ce s-a manifestat in viata mea nu a tinut de avut relatii sexuale sau nu sau cat de repede. am expus mecanismul in primul mesaj adresat pe forum. Si daca pana la un punct m-as fi facut vinovata de acele pacate care mi s-au atribuit, nu inseamna ca nu am incercat sa fac lucrurile si the right way, inainte sau dupa ce am inceput sa merg la biserica. Chiar si inainte am reusit sa tin barbati dupa mine cu lunile pana sa se intample ceva. Din fericire, varsta nu mi se vede nici pe fata si nici pe corp. Ai mei au avut grija sa invat sa ma imbrac si sa ma aranjez astfel incat barbatii sa nu umble dupa mine exclusiv pentru corpul meu. Nu am avut niciodata nevoia sa arat prea multe ca sa captez interesul unui barbat, iar din punct de vedere conversational intotdeauna m-am descurcat foarte bine. Deci nu as putea sa spun ca nu am incercat varinata in care sa nu se intample nimic si sa incerc sa cunosc omul respectiv inainte de a se intampla altceva. S-a intamplat la fel. Am putea spune ca pe atunci nu eram spovedita, nu mergea la biserica, nu ma rugam si s-au manifestat in continuare efectele pacatelor. Nu neg ca ar putea fi asa.

Revenind la timpul prezent, dupa ce am inceput sa merg la biserica. Am inteles si pozitia preotului legata de sex pana la un punct. Incerc sa o aplic in continuare. Tot pana la un punct. Cunosc pe cineva. Culmea, manager cu acte in regula. Conduce cateva sute de oameni. Situatia ideala pana la urma. Eu inteleg ca el munceste mult, el intelege ca si eu muncesc la fel de mult. Nu ne fluturam niciunul nici pozitia, nici veniturile. El e ceva mai dus la biserica decat sunt eu. Incercam sa ne cunoastem. Eu imi eliberez brusc serile dedicate in mod normal muncii. Incep sa ma trezesc mai devreme cu doua ore pentru a nu fi afectati clientii de noua cunostiinta.

Supriza, domnul manager voebeste de Dumnezeu. Si vorbeste mult. Si nici nu face sex decat daca este un act din dragoste. Si mai arata si foarte bine. Sper ca audienta nu e dezamagita ca in mijlocul Babilonului exista totusi oameni care vorbesc de Dumnezeu.

Oameni cu experinta, nu ne entiziasmam de potrivire, incercam sa ne cunoastem. Si stam pe canepea aproape in fiecare seara cateva ore si vorbim cate in luna si in stele. Uneori, imi povesteste de Dumnezeu, de relatia lui cu divinitatea. Uneori mergem sa tragem cu arma. Imi gateste in fiecare zi si nu il deranjeaza. Ne uitam la filme. Din cand in cand mergem la biserica impreuna. Ma uit uneori la el si simt ca in piept imi creste o caldura luminoasa. Care se extinde pana cuprinde intreaga incapere. Nu are nimic de-a face cu vreo excitare fizica. Luni de zile cunosti persoana fara a avea neaparat un gand. Ne spunem amandoi ca intuitia ne va spune daca trebuie sa fie ceva sau nu. La un moment dat sesizez ca i s-a schimbat privirea. E o privirea diferita care imi spune ca se gandeste ca poate fi mai mult si nu doar in sens fizic. Vad cateva seri la rand aceasta privire. Fiecare si-a facut o analiza atenta a motivatiei si nu era nimic superficial in interactiunile noastre. Continuarea e evidenta. Pana intr-o zi, care vine foarte rapid, cand pe acelasi tipar se rupe.

In concluzie, indiferent cum as face-o e tot timpul acelasi model. Ca si cum ti se arata ce ai putea avea, dupa care ti se ia.

O fi pacat chiar si cand e ca un act de iubire, dar pana la urma cum ajung ceilelalte cupluri la familie, facand acelasi pacat? Poate ca mi s-a intamplat din cauza asta, dar modalitatea in care se intampla ma duce gandul la altceva.

Carmina ,cred ca e cel mai prost loc unde sa ceri un sfat ... Aici vei gasi (pe acest forum) doctori docenti in teologie ,zeloti ,adica exaltati religios ,patologii psihiatrice cu tenta mistica ,orice ,numai ce cauti tu nu vei gasi . Eu daca as fi in locul tau ,as incerca sa fiu cu picioarele pe pamant ,sa citesc sa ma documentez din surse autentice despre problemele mele si in rest as astepta si ajutorul lui Dumnezeu. Cat despre relatii ...cateodata rezolvarea unor probleme se afla la noi ! Poate un mod de a percepe lumea defectuos,ori o proasta abordare ,vestimentatia ,atitudinea,orice adunate pot duce la un esec sigur si constant .
Da stiu si eu cate odata se intampla "chestii" ,rabdare,ochii mintii larg deschisi si vei gasi rezolvarea. Eu asa sunt ,am exprimat o parere proprie,nu mi-a placut niciodata sa accept ceva doar ca cineva o zice ,am cautat din surse sigure apoi am fost deacord. Nu am invatat ortodoxia "de la babe" am citit,am cautat,iar am citit si ce stiu ,mult sau putin e 100% garantat .
La multi ani si multa intelepciune si curaj !

P.S. Ai incercat sa te lansezi ca scriitoare ? )) Cred ca ai avea succes .

Eu nu te condam absolut sub nici o forma si nu asta e directia mea.

Pentru ca nu era mai nimic din partea ta am incercat sa completez profilul tau din cuvintele primite de la tine, mai bine sau mai rau. Ca sa vorbesti despre un subiect de tipul asta care e destul de complicat nu poti sa tragi o concluzie din 2 randuri.

E un lucru care iese in evidenta aici: toate povestile tale se opresc si se suspenda fara nici un motiv. Aici este cu siguranta mai mult decat ne spui. Nu se poate "si gata, s-a terminat", chestia asta nu tine. Daca asa s-a intamplat de fiecare data, atunci nu trebuiau sa fie de la inceput. De ce au fost, cand nu trebuiau sa fie? Sau de ce nu s-au terminat fericit daca ar fi trebuit sa se termine?

Poate ca de fapt nu aveai ce sa cauti in relatia respectiva si cineva te ocroteste de sus?

Nu exista chestia asta, fara nici un motiv. Cu siguranta este unul. Poate ca nu construiesti relatiile cum trebuie; poate ca neconsumarea actului inainte de casatorie motiveaza pe amandoi sa-si dovedeasca in mod real angajamentul unui fata de altul pe termen lung? Poate ca asta e calea pentru a-l gasi pe cel care merita?

Ti-as cam raspunde ceva de genul: daca cineva a fost suficient de destept sa creeze o lume si o mai spus si sa nu consumam actul casniciei inainte, o fi avand el un motiv, dar suna foarte radical. Poate calea este exact complet opusul a ceea ce noua ni se pare evident? Daca Babilonul e construit pe pacat, poate ar trebui sa zidim altceva? Poate ai mai multe sanse in felul asta? Poate de fapt asta e greseala? (Nu acuz, e doar o ipoteza). Stii, nu repeti la nesfarsit acelasi lucru, lessons learned, mai schimbi ceva. Stii cum e, daca e sa fie alesul tau de la Dumnezeu, te ia si fara ... inainte de casatorie, stai tu linistita ca nu se opreste Dumnezeu in asta si o sa-i dea tarie sa treaca peste.

Hai sa luam toate cauzele posibile pe rand:

1. Daca e problema duhovniceasca si din varii motive duhovnicesti (demon, pacate, vraji, altele) esti impiedicata in demersul tau, singura solutie este rugaciunea staruitoare - deci citeste cateva luni de zile un acatist. Din ce ai zis tu mai sus este si componenta asta.

2. Daca problema ta este una de comportament personal atunci aici ar trebui sa vorbesti cu altii de langa tine si sa le explici problema, poate efectiv tu esti de vina si gresesti intr-un punct de fiecare data repetitiv. Prea mult serviciu; neimplicare personala, altceva, sunt suficiente care se pot pune aici.

3. Daca problema este una de "negasire a celui compatibil", atunci iar, aici trebuie rugaciune, ca Dumnezeu sa te ajute sa gasesti pe cineva cu care sa poti construi ceva.

4. Daca problema ta este suma celor de mai sus, atunci e mai complicat pentru ca trebuie sa le rezolvi pe toate.

Pe scurt eu ti-as recomanda: sa vorbesti cu cei apropiati tie (si care sunt in stare sa te ajute si sa inteleaga si sa-ti dea un sfat normal la cap) si sa te rogi cateva luni de zile pentru ajutor: iti recomand acatistul Sfantului Nicolae in fiecare zi.


Sper sa iti foloseasca cumva randurile mele.

Acest caz particular, care dpmdv(din punctul meu de vedere) s-ar inscrie in categoria fatarnicului, este tiparul lumii in care te afli. Mai e nevoie de un amanunt ca sa bag mana in foc pentru asta: daca totusi ati avut sau nu relatii trupesti; daca n-ati avut, atunci admit ca poate fi vorba de un blestem, dar daca ati avut, atunci e "punct ochit-punct lovit". Asta a vrut, asta a obtinut, iar tu n-ai stiut nici ce vrea el, nici ce vrei tu, sau ai fost foarte clar impresionata de aparente pentru ca ai vrut.

Tu ai abandonat un dosar dupa ce ai citit un document ce demonstra ca clientul nu e corect, dar tu nu ai simtit ca nu e corect, sau nu ai avut dovada ca sa renunti la caz. La fel si cu patronul de mai sus, te-a impresionat, dar ai fost pacalita pentru ca ai vrut sa fie altfel, iar acum nu-ti ramane decat sa crezi ca la mijloc e un blestem, asta ca sa nu te acuzi pe tine pentru cadere. Mi se pare ca tu te-ai maturizat acolo, in acel mediu "babilonian" si vrei sa crezi ca rautatea generala a oamenilor nu e covarsitoare; ba este.
10. După cum este scris: "Nu este drept nici unul;
11. Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.
13. Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor;
14. Gura lor e plină de blestem şi amărăciune;
15. Iuţi sunt picioarele lor să verse sânge;
16. Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor;
17. Şi calea păcii ei nu au cunoscut-o;
18. Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor".(Rom3,10-18)

Trebuia sa stii ca daca patronul era corect ar fi fost deja casatorit, ceea ce tu n-ai vrut sa admiti. Se putea ca povestea sa mearga minunat mai departe pana dupa noaptea nuntii, iar dupa aceea sa nu mai ai "noutati" cu care sa-l impresionezi nici tu, nici Dumnezeu. Subiectul Dumnezeu face parte din "arsenalul" lui de patron(pentru cazurile "incapatanate", ca al tau); daca ai fi cat de cat initiata in acest subiect l-ai prinde imediat in "off-side".

24. Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona*.(Mt6,24)

Nu mai revin cu monahismul, dar sfatuiesc inflexibil la oprirea relatiilor trupesti in toate cazurile.
Te-as mai ruga sa ne spui niste informatii "delicate", dar importante deoarece ajuta la completarea profilului tau:

1-cate din relatiile tale s-au terminat dupa relatii trupesti si cate fara a ajunge acolo?
2-Desi n-ai specificat, mi se pare evident ca locuiesti in strainatate. De la ce varsta?


P.S. Mamona este duhul banului.
P.P.S. Manager este oricine care-si administreaza singur domeniul sau de actiune; manager este si gradinarul.

Colegul a completat si a punctat 2 lucruri importante.

1. Tu ai tendinta de a EXPEDIA si arunca lucrurile extrem de rapid. Si cu siguranta ca faci asta ca tipar si in viata personala; de asta povestile tale se "suspenda" si dispar undeva; cumva ca dosarele.

2. Partea cu manageriatul eu am ridicat-o tocmai pentru ca am vazut ca expediezi lucrurile foarte la rece si chestia asta mi se pare ca este absolut incompatibila cu viata personala pentru ca multi uita sa fie oameni cand ajung acasa. Poate tu inchizi lucrurile fara sa iti dai seama.

Nu suntem aici sa te judecam si nici sa te acuzam, stii cum e, cand e vorba de un om care are probleme in viata, eu personal consider ca mai bine iti dai cu parerea poate chiar si prost de ar fi, insa ii mai dai optiuni, ii dai un alt punct de vedere, o alta optica celui din fata, poate isi aseaza el lucrurile mai bine (daca il duce capul si nu priveste cu rautate ce ii zici).. Decat sa taci si sa lasi omul in necaz mai bine zi si tu daca poti ceva, poate nu rezolvi dar poate ii dai optiuni si continua el mai departe.

bun, deci avem o tanara femeie de succes, romanca, din familie decenta, iubitoare, mai mult sau mai putin dedicata crestinismului ortodox. nemultumita de ceva din viata ei, la varsta de 34 de ani isi aduce aminte de... chiar asa, de ce-si aduce aminte? ia sa vedem, cand avea 21 de ani o ghicitoare i-a zis ceva de vraji, cativa ani mai incolo un pusti iconar (parca?!?) i-a zis niste chestii nasoale pe care nu avea de un sa le stie si alte chestii. tanara noastra prietena ia hotararea sa mearga pe calea bisericii, dar nu de tot, asa, la alibi, sa rezolve partea cu vrajile, or fi adevarate, mama lor de vrajitoare...

uite, io nu marsez la toata spovedania ta de aici, dar te cred ca ai probleme.

las-o asa, in viata ta nu-i niciun drac, vreun blestem o fi, fac pariu ca ai facut ceva victime barbatesti si unii dintre ei or fi fost ceva mai ... nevrotici, lasa imaginile negre de noaptea, lasa fricile, ia viata in piept mai departe, vorba lui gpalama, nu merge nici caca si nici maca...

o veni el si alesul tau si daca nu vine, ce? esti singura femeie nerealizata de pe lumea asta, toate muierile e musai sa fie maritate si sa faca doi-trei plozi? dar tu ai vrea unul singur, este? frumos, sanatos, bona, gradinita particulara, alte chestii d'astea...

ergo, lasa drmurile de sute de km, du-te la un popa cuminte de langa tine, du-te modesta, ascultatoare, spune-i sa te invete sa te rogi si fa treaba asta duminica. chiar daca ai un amant sau nu, nu conteaza, mai bine cu, tu du-te la popa ala si roaga-l atat, sa te invete sa te rogi. o data pe saptamana. nu posti, vezi-ti de viata linistita, dar fa ce-ti zic. nu rugaciuni, ca-ti dau la copy/pasteuri imediat de n-ai ce face cu ele, sa te invete sa te rogi!

termina cu tampenia cu vrajile si blestemele sau invinge-le si vezi-ti de viata linistita. linistita.

Carmina, eu nu locuiesc la mănăstire. :) Nici nu vin dintr-o familie profund creștină, dimpotrivă, ai mei au devenit practicanți după ce m-am îmbolnăvit eu (adică de nevoia, deh). Știu că există valori și în afara atmosferei bisericești, a oamenilor spovediți și împărtășiți la zi, nu o dată am primit lecții usturătoare - în cel mai bun sens, pentru că prin ele m-a smerit Domnul - din partea oamenilor care nu aveau nimic de-a face cu Biserica. Practic, Dumnezeu mi-a arătat ce bun poate fi un necreștin în comparație cu mine, care mergeam săptămânal la liturghie, mă rugam și totuși nu puteam avea răbdare cu semenii, nu îmi puteam călca perseverent egoismul.

Nici împotriva carierei nu sunt, eu te văd dedicată, mi se pare un lucru minunat că iubești ceea ce faci. Și, da, sunt de părere că se pot îmbina, mi-a scos Dumnezeu în cale femei creștine care aveau succes în profesia lor și se descurcau și-n viața de familie. În familia mea, de la bunica încoace, toate femeile au fost angajate, niciuna n-a rămas exclusiv la cratiță (deși, e cazul să admit, tot în zona lor au căzut și răspunderile astea, adică efectiv TOT ce ține de casă, educarea copiilor etc.), așadar și de asta am un model în minte al femeii care le poate duce. Nu-ți închipui că eu mă visez măritată și fără serviciu. :) Normal, îmi doresc o familie a mea, dacă asta e voia Domnului, dar voi și lucra. Altfel, stai liniștită, mi s-a lipit de ceva vreme pe forum eticheta de feministă tocmai pentru punctul ăsta de vedere.

Revenind la băiat/tiparul pe care îl tot întâlnești, am să-ți povestesc niște lucruri din experiență, atât spirituală cât și lumească. Nu sunt duhovnic, nu e literă de lege nimic din ce zic, sunt pur și simplu aspecte remarcate de mine în timp: dinamica relațiilor femeie-bărbat e atât de aluneacoasă încât nu ai cum, oricât de cerebrală ai fi (și ești, se observă în toate mesajele) să vezi totul limpede, tocmai fiindcă ești implicat direct. Am fost pe acolo, știu ce spun. Nu te judec pentru nimic din ce faci ori gândești, iar când am spus că ceea ce se petrece e desfrânare nu a fost în duhul celor care strigă cu dispreț "Curvo!" sau altele asemenea, ferească Dumnezeu! Nu sunt cu absolut nimic mai bună decât tine. Și pentru că îmi tot reanalizez viața, îți spun că nici curată nu mă știu. Urmează să mă crezi căzută din pom cu totul pentru ce îți voi scrie, dar eu am ajuns să simt și un sărut nepotrivit (adică cu cineva la care nu simți, de care nu te-ai apropiat suficient sufletește) un păcat, cu toate că știu că Biserica nu la asta se referă când vorbește de păcatul trupesc. :) Eu nu mă simt bine acolo și-mi pare rău că primul sărut s-a consumat din curiozitate (că aveam o vârstă și mă credeam damnata lumii în plan amoros) cu un băiat pe care abia îl cunoșteam. Dacă mă poți crede, citește și că nu sunt frigidă. :)) Ideea de bază este că, dacă trăiești în har (tinzi spre asta), nu greșești, Dumnezeu Se interpune când lucrurile alunecă.

Uite, ieri m-am văzut cu o prietenă stabilită în Cipru, s-a căsătorit acum aproape patru ani cu un fiu de preot, băiatul e diacon acum. A fost primul ei iubit, singurul pe care l-a sărutat, singurul cu care a fost. Și ea s-a rugat (la 23 s-a măritat) și credea că nu-și va găsi pe nimeni vreodată. Ei bine, ea mi-a spus un lucru interesant: totul se schimbă după căsătorie. Totul. Simți că e binecuvântată legătura, că e de la Dumnezeu. Mi-a zis că nici sărutul nu mai e același, nu mai e pătimaș (acum nu te gândi că se uită unul la altul ca la icoane, sunt oameni tineri, își doresc copii), adică îi lipsește... cum să spun eu ca să mă înțelegi corect? Înclinația aceea potențială spre păcat. Binecuvântarea lui Dumnezeu e prezentă și sesizabilă asupra celor care se luptă să trăiască după voia Lui. De căzut cădem toți, în fel și chip. Nu pentru asta ne judecă Dumnezeu, nu de asta e mâhnit, ci pentru faptul că nu ne ridicăm. Că nu facem efortul de a ne ridica de acolo, ne plafonăm (păcatul are dulceața lui, știu preabine).

Ali zice bine când te trimite să înveți rugăciunea. Asta îți va descoperi totul, crede-mă. Când te rogi real, Dumnezeu trimite harul. Ești în har, nu greșești. Când vei ajunge să-L iubești în mod real pe Hristos, nu te vor mai stânjeni restricțiile de niciun fel (post, abstinență etc.), va fi o bucurie să trăiești în El, în legea Lui. Totul va deveni o bucurie, se schimbă dimensiunea.
Și închei cu un citat dintr-un alt prieten: Rugăciunea, dacă nu o lași, nu te lasă. (În cazul în care am mai scris asta deja, iartă-mă, memoria mea de scurtă durată e varză.)

Felicit iarasi mesajul tau si am profitat ca sa boldez o secventa pentru a suplimenta pentru Carmina33, care are prin profesie un adanc simt al interpretarii termenilor, ca desfranarea, asa cum sugerezi si tu in cazul ei, nu e altceva decat, simplu: lipsa infranarii; asta trebuie sa fie o revelatie si pentru ea.

Da, lipsa înfrânării te expune atacurilor demonice. În momentul în care te înfrînezi de la orice păcat carnal, Diavolul nu mai are portiță de intrare, în pofida farmecelor făcute!

Ma bag si eu in seama
 

Pentru Carmina (sau pentru cei in cautarea iubirii). Esti ce trebuie, cum trebuie si stii asta deja si de obicei oamenii cu daruire in profesie au o daruire si mai mare in iubire.

Acum, incearca asa, te rog eu frumos, ca vad ca ai incercat destule. Spune-i lui Dumnezeu asa: "Doamne, data viitoare alege TU! Ca eu pana acum se pare ca am ales prost. Alege TU, te rog!".

Atat tre' sa zici, dar cu convingere si apoi intoarce-te la ce faci tu de obicei. Ce era de facut ai facut, acum e in grija Lui. Incearc-o si pe asta, n-ai ce pierde.

Inca ceva, daca e trimis de Dumnezeu pentru tine, se intoarce orice i-ai face tu! :))

Si mie mi s-a spus ca am farmece, facute fix pe iubire. Ok, fie, sa zicem ca mi-or fi facut daca e sa ma iau dupa istoricul meu amoros esuat :)) dar toante cum sunt astea cu vrajile, de regula fac ca sa nu se lege de ce aleg eu. Dar daca alege Dumnezeu pentru mine, despre ce mai vorbim? :) Gandeste-te numai la asta.

Si si cand ai alta problema, dilema, zici asa: Doamne, problema asta ma depasteste, te rog eu, ocupa-te Tu de ea. Doooamne, cutareasca a zis ca am farmece, cerceteaza, te rog ce se intampla, arata-mi cine ma ataca, arata-mi cum ies din asta. Atentie la vise si la propria intuitie, sau la oameni, stim deja ca Dumnezeu ne vorbeste si ne indruma si prin oameni.

El e cu noi, dar noi nu avem incredere ca ne poate "rezolva", pentru ca multi oameni dezamagesc cand ne punem increderea in ei si e firesc sa fim suspecti si fata de EL. Aceste cereri, rugaminti, formuleaza-le cum vrei tu, dar tine-le intre tine si EL, doar voi doi sa stiti de ele. Cerinta, direct! Doamne, scapa-ma, Doamne, da-mi, ca la un Parinte!

Dumnezeu stie toate tampeniile mele, toate gandurile, ingerasul meu cred ca isi pune mainile in cap cateodata. Aia e. Doamne, iar am fost prost, promit ca data viitoare o sa gresesc mai putin sau o sa vin cu o greseala noua:)).

Cam cum vin oamenii la tine ca esti avocat si tu ii poti descurca, asa te duci si tu la EL.
Dar cererea ta tre sa fie dreapta (cum ai respins tu cazul unui om rau intentionat, asa ni se poate intampla si noua). Ex: e deja cu cineva, nu e al tau.

Draga mea, Il confunzi pe Dumnezeu cu Cupiton si ai ce pierde dupa amagirea asta: Virginitatea.

Dar nici ca virgina nu ai asigurat locul in Rai. Stii pilda celor 10 fecioare dintre care 5 erau intelepte si 5 erau nebune?

Cele nebune, dupa ce au luminat in Cer ca satana folosind tot uleiul de candela s-au speriat ca vine Stapanul, ca e chiar la usi si le-a prins grija lumii si au incercat pe cand vine stapanul sa faca lepadare generala de credinta, dar nu le-a iesit, cele 5 fecioare intelepte le-a zis o filozofie, o retorica dupa formula ”decat asa mai bine mai bine” caci asa au venit ele cu grija si nebunele au pus botul la raspunsul retoric si au urmat filozofia lepadand credinta si porunca Divina si s-au dus sa se impodobeasca in lume cu nici mai mult nici mai putin decat cu ulei de candela, practic voiau sa lumineze ka lumea. Vai lor sarmanele caci Mirele intre timp a venit si nebunelor nu li s-a mai deschis usa cand s-au intors din lume si au aruncat toata vina pe Dumnezeu urland pe afaara ca din gura de sharpe ca lor de ce nu le deschide, de ce practica exclusivismul. Dar crede-ma ca nu Domnul le-a inchis usa ca sa chefuiasca numai cu fecioarele intelepte ci nebunia lor si ascultarea de zmeul Cupiton le-a exitilat!

Sunt curios daca exista vreun update pe threadul asta pentru Carmina.

Nu stiu cum se mai simte, daca s-au imbunatatit cumva lucrurile in viata ei.

As sugera acum o discutie cu cineva priceput cu un duhovnic bun, care sa stie sa o scoata la capat.

Si apropo Carmina. E un lucru important care ar trebui sa il cunosti inainte de toate.

Tu esti ortodoxa si asta o sa fie cu tine toata viata ta. Ai lumina lui Dumnezeu in tine. Este ceva urias.

De aici si "sensibilitatea" ta si abordarea ta pe calea asta.

Doar pe calea asta a Bisericii o sa ajungi undeva.

Daca vrei sa discutam da-mi un pm.


Cumva "problema" radacina in viata ta este ca trebuie sa te repui in starea buna a vietii, cea ortodoxa. Post, rugaciune, Biserica.

Sa redevii crestin.

Sa te tii de morala, sa te tii de cele bune.

Viata nu este cu un "fix" momentan, te-ai dus la Biserica un timp si... s-a rezolvat magic problema. Vezi ca ti-ai rezolvat in Biserica o problema, dar sa stii ca ai sa ajungi tot acolo daca o iei de la capat.

Probabil că și-a rezolvat problema, de obicei oamenii care-și rezolvă problema nu mai revin.

Avea bani să meargă la Biserici la 500 de km și să cutreiere toată țara, a umput altarele de pomelnice chiar zicea într-un citat.

Cert este că dacă mergi și cauți cu lumânarea la anumiți preoți prin țară, ăia o să-ți zică că ai farmece, legături, etc, ideea e să te interesezi dacă și la alții le bagă aceași placă, sunt preoți care văd numai lucrături la aproape oricine le calcă pragul, deja e o poezie stass.

Cât privește fermecătoarele, alea din asta trăiesc, poate pun chiar ele legături ca oamenii să tot revină cu bănet, deci tre să fii fraier să te introduci singur într-un lanț dintr-acesta vicios din simplă curiozitate, sau credință superstițioasă.

Topicul face vreo 5 ani în luna Decembrie, deci e deja antic în ritmul vitezei de astăzi...

Stiu ca este mult timp, am zis poate primeste vreo notificare si ne spune cum este.

Legat de sfaturi, cu siguranta ca are nevoie de un preot/duhovnic priceput, care sa inteleaga ce e acolo.

Oricum o apucase pe o cale buna, sper sa fi ramas in directia pe care mergea.

Daca ne aude poate ne da vreun semn.

Mi-am adus aminte și de un articol dintr-o învățătură a părintelui Adrian Făgețeanu :

https://ortodox.md/pr-adrian-fagetea...ot-de-un-popa/

Totuși nu știu dacă era în regulă să mergi 500 de km la o Biserică pt că doar acolo simți conexiune, spun și eu, cum o fi Dumnezeu știe.

Foarte frumos spune parintele Fageteanu.

Aceeasi atitudine o am si eu, sa faci pocainta si sa te indrepti tu, nu sa cauti aiurea la altii victimizare pentru propria ta situatia.

Fara asumare nu se poate. Asumarea face parte din pocainta.

Bostanel@gpalme, stii ca e buna poanta? Esti chiar foarte simpatic in ipocrizmul tau mitoman. :71:


Pai tu osandesti si ataci la persoana ca un pripit kamikadze duhovnicesc cazand in judecata la fiecare postare, in judecare si osandire de aproape ca de hule la adresa lui Dumnezeu nu mai vorbesc, nu-ti mai reamintesc fiindca e prea dureros.

Vad deci ca te vezi exact pe dos. Tu chiar ai impresia ca iti vezi pacatele tale si nu osandesti pe aproapele tau? De la bani se trage asta, de la avere.

Mai degraba intra o camila prin gaura unui ac decat un bogat in apa botezului sau a pocaintei... vorba Mantuitorului.

Ce-ati invatat voi la teologie? Ce diploma ati obtinut? Diploma de mare maestru in ipocrizenie si fariseism, in motomanie si pripism confuziv?

Iarta-ma bostanel draga dar esti o caricatura, iata, tu si Fageteanu, doi mari duhovnici ai neamului.

Stiai ca Fageteanu facea pe prostul si pe balbaitul ca sa nu-l ia lumea de mare duhovnic?

I-a zis la unul care se tot spovedea foarte des. L-a intrebat: de mandrie de ce nu te spovedesti? Individul habar nu avea ca se mandreste. S-a suparat ca i-a repetat asta la fiecare spovedanie in urmatorii ani. Sarcul viitor preot, nici prin cap nu-i trecea ca el s-ar putea mandri. Abea dupa multi ani a marturisit si asta.

Leapada-te de NIP inainte sa vorbesti despre ortodoxie.

De ce daca tu nu crezi si in NIP ar trebui sa nu cred nici eu?

Invers e Calea cea stramta: Crede si tu si in NIP, in Cele 7 Tr.Ap. si in Cuvantul lui Dumnezeu si va fi bine pentru tine asa cum va fi bine pentru mine daca raman credincios pana la sfarsit!

Doar asa va iesi satanismul infiltrat in ortodoxie asa cum a iesit din mine!

Da da, cred ca ti-ai trimis flegme in vant de nu le-ai putut duce la cat de intelept ai devenit in NIP.

Satanismul infiltrat in ortodoxie? Vezi ca a intrat dracul in tine de asta nu esti atent la ce faci.

Diavol spurcat cum poti huli ortodoxia pe care noi o aparam cu toata puterea?

De diavoli ca tine?

Diavol spurcat esti prin ce spui mai sus.



Mai bine te-ai duce la niste manastiri serioase si le-ai zice unor ieromonahi ce ai in cap si sa te puna la exorcisme, ca esti dus pe pluta, te plimba diavolul prin viata. Sunt curios de la ce ti se trage, de la prostie, de la hula, de la aroganta? De la pacate?

Linisteste-te bostanel si nu-mi mai trage gpalme. Nu ”voi” aparati ortodoxia ci Cuvantul lui Dumnezeu. Va marturisesc mereu si va apuca orbirea, mitomania, rastalmacirea, furinversarea pentru ca nu credeti, pentru ca satana a infiltrat minciuna in ortodoxie scotand ca nu e Domnul, ca nu Domnul sufla prin Cele 7 Tr.Ap.

Deci a iesit minciuna (satana) din mine caci cred si in NIP si in Cele 7 Tr.Ap. avand o ortodoxie mai intreaga decat a celor care nu cred si in Apocalipsa si neaga implinirea si derularea Apocalipsei pe care o face Iisus Hristos asa cum este scris.

Nu mai arunca cu vrajeala ca aperi ortodoxia de mine caci eu o apar marturisind de minciuna si de necredinta voastra.

Cu Hristos impreuna spalam obrazul ortodoxiei milenare pe care l-ati spurcat voi.

Nu o mai da la intors. Recunoaste si tu si te pocaieste impreuna cu ortodoxia: de colaborationism, securism, pira, judecarea, osandirea si excluderea Trambitelor si a Domnului Iisus Hristos caruia i-ati inchis usa in nas si v-ati baricadat in catedrala mantuirii neamului crezand voi ca e mai mare ca Templul cel micut de la Glodeni Vale.

Daca e mai mare de ce nu graieste Domnul in Catedrala? De ce se vesteste El peste pamant intru venirea Sa la poporul cel micut si credincios?

Te vei cai tu candva si te vei cai muuuuult! Mai ales ca m-ai facut pe mine diavol si satana si prost si alea alea in timp ce adulai minciuna si pripeala infiltrata in ortodoxie, asta ca sa nu mai zic de ”sfanta” ratiune a marelui papalâc careia ia aduci jertfe si laude nestiind ca marele babilon e mintea ta de care asculti orbeste crezand ca aperi ortodoxia, saraca de ea, ca sa nu fie victima mea. Nu pricepi ca sunt ortodox? N-ai cum daca in loc de minte ti-ai crescut un bostanel care-mi trage gpalme in nestire urland ca din gura de sarpe ca e victima.