Probleme.anxietate
 

Buna seara!
Trec printr o perioada grea a vietii pe care nu pot sa* o depasesc.
Imi merge prost pe toate planurile.
Sunt in anul 2 la facultate si am acumulat multe restante pentru toamna(numai de pe sem 1),pana acum nu am reusit sa ma apropii de colegii mei,nici sa mi fac vreun prieten la facultate.De cand am intrat la facultate ma simt extrem de singur.
De asemenea,mi e greu si sa invat,am dorinta de a invata,ma apuc dar in cele din urma abandonez sau pierd mult timp ca sa invat cateva pagini.
Cred ca am devenit anxios;cand ies afara din casa sau cand ma aflu printre oameni ma aflu intr o stare de alerta continua pe care nu pot sa o controlez(imi vine sa inghit intr una saliva,merg cu capul in jos,am un mers mecanic de parca as fi teleghidat etc.)
Din cauza acestui lucru evit sa fac tot felul de activitati(care tin de sfera sociala....chiar si la Biserica mi e greu sa ma duc).
Ce e de facut?
*

Bine ai venit, Marian!

Asemenea stari e lesne a le depasi prin a canta cat de des, iar dis-de-dimineata ar fi bine sa incepi un program zilnic de alergare usoara de minim 15 minute cat sa porneasca transpiratia(circulatia periferica a sangelui), care de altfel ajuta atat organismul sa se intretina si sa se curete de reziduuri, dar si psihicul, deoarece tot restul zilei se va desfasura "in ritmul alergarii", cu bunavointa si moral sustinut; de aceea se recomanda dimineata, dar si pentru ca dimineata(la rasaritul soarelui) aerul este cel mai curat. In timpul alergarii ar fi indicat sa ai niste casti cu muzica.

Ritmul alergarii este aerob, adica de 120-150pulsatii/minut si se mentine la limta dintre respiratia pe nas si respiratia pe gura(de preferat respiratia pe nas), deoarece respiratia pe gura este adoptata automat la cererea inimii(edit: mai exact, a arderilor din muschi) pentru oxigen suplimentar la un puls de peste 160-170/min.

Da-ne stiri bune dupa 1-2 saptamani.
Doamne ajuta!



P.S. Despre cantat ne-a spus preotul Mihai, iar despre alergare o spun eu din propria experienta.
P.P.S.Pulsul se ia pe 10 secunde si se inmulteste cu 6; aprox 20-25 de pulsatii/10 sec pentru valoarea de 120-150p/min.

Multumesc pentru sfaturi Demetrius!

In primul rand felicitari pentru curajul de a cere ajutor.
Subscriu la sfatul de mai sus.
Dar consider ca orice problema pe care o avem este o oportunitate.
O oportunitate de privi adanc la ceea ce suntem si ceea ce facem.
Si eu treceam prin perioade la fel de proaste in facultate, chiar mai rau.
Dar nu mi-a trecut prin cap sa fiu mai atent la ce prostii fac. In mod normal. pacatele sunt cele care ne aduc in halul de a ne merge toata viata prost. Eu pierdeam ore in sir la calculator, masturbare, obisnuiam sa mai beau si multe multe altele. Normal ca puterile corpului scad si tot universul imi raspunde negativ.
Este o oportunitate pentru ca poti lua decizia de a te schimba radical ca nu-ti fie si mai rau.
Totul este iertat, trebuie doar sa crezi si sa-ti schimbi purtarile. Bafta!

Multumesc pentru incurajare!
Recunosc ca de multe ori am pacatuit,de multe ori l am suparat pe Dumnzeu si incep sa constientizez faptul ca ceea ce mi se intampla este o consecinta a faptelor mele.Tocmai de aceea incerc sa mi indrept comportamentul,chiar daca uneori mi se pare greu...

Vorbeste cu cineva face2face pt urmatoarele probleme pe care le vad:

1. Dificultati facultate, sau e prea greu sau nu iti plsnifici ok sau pierzi timpul sau time management sau.... Etc
2. Integrare sociala... Relaxeaza-te fii mai optimist totul e bine nu ai de ce sa te ingrijorezi, mergi cu viata inainte si cu cei de langa tine, nu te mai judeca dc ei nu te judeca
3. Cu Dumnezeu, nu stiu ce pacate ai insa el vrea indreptare si nu vaneaza pe cei gresiti...

Ai un life coach? Cineva cu care sa iti discuti problemele si sa te ajute in viata? Ortodox practicant de preferinta? Un om trecut prin viata care sa te ajute in clarificarea pozitiei tale, sa te ajute in orientare si cu care sa te sfatuiesti? Cineva care sa stiesa rezolve "corect" si ortodox subliniez o problema de viata tinand cont si de asezarea ta in credinta? Preot / duhovnic?

Rezolva-le pe fiecare una cate una, nu 3 odataca nu ai sa poti... Da un pm dc vrei sa vbim

poti discuta cu un psiholog, te-ar ajuta mult , din pacate in Romania psihologii sunt subestimati sau se considera ca esti nebun daca te duci acolo...am avut o prietena care a lucrat in Anglia si cand a revenit in tara avea fobia de a iesi in oras, evita locurile aglomerate, se izola , se temea sa iasa afara , facea atacuri de panica...pe ea a ajutat-o o psiholoaga...succes !

La psiholog nu stiu ce sa zic.Nu fac parte din categoria de oameni care cred ca DACA se duc la un psiholog/phihoterapeut sunt nebuni,dar in cazul meu nu stiu daca ar fi bine sau nu sa merg.
In primul rand, psihologul e ca si dentistul sau un doctor;DACA ai vreo problema te duci,dar nu la oricine,ci la unul bun.In cazul meu nu stiu unde sa ma duc.
In al 2 lea rand,mi e si un pic teama pt ca pot fi si impostori in acest domeniu, mai ales ca suntem in Romania :))
Si plus ca intre un duhovnic sau psiholog as avea mai multa incredere in duhovnic.

Si un duhovnic si un psiholog sunt solutii bune.
Ai nevoie in primul rand de cineva cu care sa vorbesti despre problemele tale.
Poate un psiholog are mai mult timp pentru a discuta cu tine, iar un duhovnic se axeazamai milt pe pbmele duhului.

Insa incepe de undeva, fa o lista de pbme si discuta-le f2f cu cineva cu experienta.

Lasa-ne un mesaj cu ce faci in continuare

Multumesc pt sfat Gpalama!
O sa incerc sa I au legatura si cu un specialist si cu un duhovnic bun...Probabil la sfarsitul postului,caci acum nu mi permite timpul[time management incarcat:))]

Dintre acestea doua, problema cea mai serioasa si care se cere rezolvata mai intai e cea cu invatatul. Nu uitati ca motivul pentru care mergeti la facultate nu este atat de a socializa, cat de a va instrui.

Se pare ca inca nu ati trecut la ritmul de invatare studentesc. Acesta nu are legatura cu ritmul de invatare din scoala si liceu. La scoala ai de invatat o lectie. La facultate, pentru sesiune, ai de invatat cel putin o carte. Paradoxal, primul obstacol de trecut este perfectionismul. Nu va ambitionati sa stiti perfect primele doua cursuri din an: cititi cu rabdare, dar pe urma treceti mai departe. Important e sa parcugeti materia integral, nu sa zbarnaiti la 10% din ea.

Se poate sa fie vorba de o sociofobie. E un lucru mai degraba irational, nu cautati prea multe explicatii rationale. Ca tratament, cele mai indicate metode ar fi cele ale terapiei comportamentale (in nouvorba: behavioral therapy). Daca aveti posibilitatea sa va luati (si sa ingrijiti!) un caine, v-ar ajuta mult.
Din punct de vedere spiritual, sunt multe cauze posibile ale acestei stari, desi automasturbarea este cea mai frecventa.

La randul ei, Biserica nu are legatura cu sfera sociala. E adevarat ca la biserica mergem ca sa socializam, dar nu ca socializam cu cineva, ci ca sa socializam cu Cineva. De mers la biserica aveti nevoie mereu, iar acum mai mult ca oricand. Cea mai buna metoda pentru ca omul sa nu cada este sa se puna in genunchi...

Cu fratietate in Domnul,
M.D.

Minunat!!!

Am si eu un sfat, inca nu te-ai apropiat de colegi ziceai. Stii vorba aia "daca voi nu ma vreti eu va vreau" Nu astepta sa te intrebe ei intreaba- I tu. Nu dispera o sa-ti revii si cu scoala. Si da rugaciunea ajuta mult las psihologii ei vorbesc mult si iti ia banii. Succes !

Inca o parere serioasa:
https://www.antena3.ro/life/viata-sa...le-514123.html

@Mihnea Dragomir ,multumesc pentru sfaturi si pentru cuvintele frumoase!!
@Hartford,buna vorba asta a lui Lapusneanu' :)))

Mda....am trecut si eu prin asa ceva,la tine vad ca e o formă mai ușoară,Mai potolită cel putin in plan exterior.Probabil esti tu mai interiorizat si stăpân pe tine din fire.Oricum in cazuri de genu trebuie sa pacalesti starea,Sa o ignori făcând orice altceva.Sa știi că nu va trece ci doar se va transforma,e ca herpesul tot reapare cand te simte slăbit.Pe lângă toate calatogharile astea clinice sau spirituale...o fi depresie,anxietate;tulburări demonice etc...Eu cred ca e doar un semnal dat de subconștient sau de sine sau cum vrei sa ii spui.fiindcă lumea si societatea actuală nu este un teren propice decat pentru oameni cu simțurile amorțite,amețite ,manipulate etc...Iar când uneori simțurile se trezesc inopinat...E clar ca o iau razna...

Dragul meu prieten Marian-Sebi,

Mă crezi că şi eu sunt un mare fricos şi un stupid sperios? Te-ar ajuta dacă îţi mărturisesc că sunt mult mai fricos şi mai penibil decât tine?

Ştiu că e ruşinos să fim anxioşi, suspicioşi, necredincioşi, îndoielnici, timizi, retraşi, ştiu că e chiar infect să avem aşa o frică angoasală care bineînţeles că vine de la prea marea iubire de sine a omului şi de la păcate multe, de acolo ni se trage şi de la repetarea lor până la robie, devenind apoi vicii, dar nu uita că există forţe şi puteri divine care îţi vin în ajutor... când sufletul tău cere de la Dumnezeu.

Atunci El trimite spre îndreptare şi însănătoşire pe câte un prieten, un aproape, un animal, o floare, o poveste, o melodie, un vânt, o ploaie, un slujitor ceva... nu te lasă singur şi trist, îţi întinde o mână şi îţi dă un sfat de urmat.

Ar trebui să nu urăşti frica ci să o foloseşti corect. Frica bine folosită e cel mai bun paznic, cel mai cinstit prieten. Există însă şi o frică amestecată cu nişte ispite care este un fel de ipocrism şi care te îndeamnă la trădare.

Domnul ne cere să avem frică de Dumnezeu aşa duhovniceşte căci prin frică poţi avea maximă cuviinţă aşa ca faţă de un stăpân bun şi drept, dar nu de El trebuie să ne temem la propriu ci de păcatele şi răul care devenim când facem fapta sau când avem sentimentul 'creativ' care loveşte cu răutate spre distrugere, cu ură, cu minciună, cu viclenie, cu poftă...

Deci eu te sfătuiesc să foloseşti frica lăsându-te îndreptat de Dumnezeu, ca s-o poţi trăi cu succes pentru că ea aduce roade şi produce adrenalina care este aşa ca un hormon energetic al curajului.

E ciudat nu? Cei mai plini de frica Domnului sunt defapt cei mai mari curajoşi ce ajung eroi şi mucenici ai neamului creştin.

Deci nu te teme şi îndrăzneşte... să crezi.