as vrea un raspuns sincer de la participantii activi ai acestui forum, la intrebarea :

"puteti pune semnul de egalitate intre dvs, asa cum va manifestati si va exprimati pe acest forum si, respectiv, dvs. asa cum va manifestati in viata de zi cu zi, in relatiile cu semenii?"

Mirela,aici ai pus punctul pe "I",acest aspect m-a rascolit si pe mine aproape de fiecare data cand am citit postarile fiecaruia dintre "credinciosi",sau nu.
Acum este nevoie de o mare obiectivitate,chiar daca multi vor spune,poate;"stiti,eu nu sunt chiar precum propovaduiesc,fiindca sunt pacatoasa(pacatos),insa nadajduiesc sa ating acest tel,telul desavarsirii si-a purificarii sufletului pentru Dumnezeu!!!!....",sau ceva de genul acesta.Si asa devenim iarasi formali,ori tu aici banuiesc ca ai facut apel tocmai la realitatea cu care ne confruntam zi de zi,cu noi insine si cu cei din jur,in functie de credinta pe care o avem...sau doar o etalam,la adevarul practic si functional din vietile noastre.Asa cred eu,despre perceptia ta asupra calitatii afirmarilor de pe forum.
Dupa cum se stie,eu nu sunt atat de credincioasa,fapt exprimat in diferite randuri,aceasta nu reprezinta o mandrie din partea mea,ci o realitate pe cera nu pot sa o distorsionez prin teorii care tin mai mult de domeniul iluziilor decat a eficientei si-a materializarii acestora pe plan cotidian.Acest aspect,desfasurat de tine in acest topic,m-a intrigat permanent atunci cand a fost vorba dintre concordanta dintre credinta exprimata de terte persoane si faptele si simtamintele reale de zi cu zi,ale acestora care nu s-au dovedit a fi tocmai conforme cu "asa zisa"lor credinta.Nu-i judec,Doamne fereste,pur si simplu ma nelinisteste,uneori,faptul ca acestia nu pos sa se puna in armonie cu realitatea sociala si-a trasaturilor umane pe care ei insisi o simt si-o palpeaza cu fiecare traire.Este firesc sa fim si rai,sa luptam prin rationament sa atingem un grad de perfectiune,insa este o mare aberatie sa ne pretindem atat de credinciosi,insa sufletul sa ne zaca ancorat in rautate si intoleranta,in materialism si ipocrizie,asemenea caractere intalnite foarte des in viata.Din pacate si eu sunt la fel,de aceia incerc sa nu ma mint pe mine cu o presupusa credinta aparte,fiindca sunt constienta ca nu are de-aface adevaratul sens al credintei cu aceste porniri negative,uneori de nestavilit.
Mi-a fost dat in viata sa cunosc si pocainta profunda,sa simt cu adevarat intensitatea ei absolut formidabila si tamaduitoare,mi-a fost dat sa ma dedic aproape in totalitate credintei si trasaturilor acesteia religioase,sa am un program absolut dedicat pravilei si canonului in vederea curatirii spisituale,in mod controversat,acestea intamplandu-se tocmai la o varsta destul de frageda cand fiinta nu poate cunoste cu adevarat greseala.
Anii au trecut,viata mi-a fost manata de valuri tulburate dar si line,instinctele si-au spus cuvantul si m-au determinat sa iau in consideratie mai mult sau mai putin constienta de temeiul acestora,credinta initiala s-a diminuat,sau mai bine spus s-a dizolvat in toata responsabilitatea vietii la care maturitatea m-a supus.Si toata acesta metamorfozare a pornit de-acolo,din sanul mistic al credintei si credinciosilor,din tumultumul de-adevaruri si minciuni al bisericii,din dragostea si nepasarea ei.Dar stiu ca exista o culpabilitate concreta in acest sens,ci doar o realitate pe care acum o inteleg si o admit ca facand parte din natura noastra a pamantenilor,indiferent ce-am incerca noi sa exprimam "in cuvinte".Din pacate adevarata credinta,de multe ori ramane exprimata doar in stadiul de cuvinte,de perceptii non sens in raport cu adevaratele trairi ale credinciosilor...supusi greselii(bine ca avem scuze,ce ne-am face fara ele).Eu nu doresc sa fim perfecti,si astfel sa ne pretindem credinciosi,eu doresc sa fim realisti si obiectivi,in primul rand cu noi insine,apoi cu mediul inconjurator,de care vrem,nu vrem devenim dependenti,sa fim constienti de amploarea psihica si fizica cu care exita fiinta pe pamant si sa o judecam ca atare.
Multi or sa spuna ca m-am smintit,ca mi-am pierdut adevarata credinta...dar va intreb pe voi care este adevarata credinta?,cea care o traim si-o simtim printre semeni sau cea pe care o propocaduim?Trebuie sa invatam sa facem aceasta delimitare corect,altfel nu vom fi decat niste ipocriti si ne vom risipi energia in zadar,neavand certitusinea ca dincolo sufletul nostru(confuz)va dobandi meritul valorificat de noi insine.
Credeti-ma,credinta este mai presus de cuvinte,ea este in simtiri,in BINELE COLOSAL,si nu-si poate atinge semnificatia decat prin cugetul smerit si constient de ceea ce-l domina,benefic si malefic.Din pacate multe rautati,mult prea multe rautati emanate din sufletele si faptele unor credinciosi sunt scuzate prin teorii religioase,de multe ori,proprii.Unui calugar care seduce o crestina,ai este cu usurinta ca dupa ce si-a stins focul pasiunii cu aceasta,sa-i dea un sut in fund intr-un mod injositor,pe principiul ca oricum acestuia nu-i este permisa aceasta apropiere(chiar daca logica ar fi sa nu se atinga din start,sa fuga de ispita),pretextand ca este calugar!!!...sper ca s-a inteles,pretextand in cele din urma,adica dupa ce oricum nu mai avea nevoie de biata victima,si nu-l mai atragea.Si-mi amintesc de spusele unui filozof;"cea mai mare crima pamanteana,este sa furi sufletul unui om fara ca macar sa ai nevoie de el!"Insa pentru crestini acest adevar este un fleac,demn de ignorat,ca doar credinta ajuta la purificare...purificarea greselilor pe care cu nonsalanta si fara infranare le savarsesc.
Poate sunt cam dura,poate doar viata este dura si noi ne conformam,nu este exclus,exclus este insa,faptul ca nu poti invoca credinta in lipsa de etica...never!!!
Asta este parerea mea,multi credinciosi sunt inselati de o anume credinta proprie si etaleaza fel de fel de versete si citate ale unor Parinti,omitand sa priveasca in adevaratul sens al credintei,care inseamna dragoste si lipsa de judecata al celor neputinciosi si mai slabi cu duhul,ignorand,parca voit,fundamentul adevaratei desavarsiri spirituale.Poate gresesc,insa din pacate in mediul unor astfel de oameni am trait,si mai traiesc si-i inteleg din perspectiva lor,dar nu pot sa sting permanentele dispute care apar din "credinta" si "necredinta",ambele afisandu-se intr-un mod oarecum inselator,fiindca disputa este putin spus.
Am scris atat de mult,si daca ma gandesc bine,nici nu m-am incadrat in ceea ce ar fi vrut sa spuna Mirela prin egalitatea,sau echilibrul dintre fapte si cuvinte ale credinciosilor,sa ale forumistilor de-aici.Pe mine ma stie toto,exact asa cum sunt,fiindca tot astfel ma si exprim,cat despre faptele mele,cred ca am fost printre putinele care le-a etalat si pe-acestea,sunt ca o carte deschisa cu credinta si necredinta mea.Fac risipa de cuvinte,dar nu de cuvinte de duh care sa-mi dojeneasca neputintele si patimile realitatii cotidiene.

eu da.

Draga mea mirela, daca as avea smerenie as spune ca nu, dar vezi eu nu o am.:) Ceea ce pot spune eu in schimb despre mine este ca sunt un om simplu, un vanzator de magazin fara prea multa scoala si teologie, acuma daca voi vreti sa va considerati egali cu mine..va multumesc.:)
cu dragsote frateasca jenica

citat jenica: "daca as avea smerenie as spune ca nu....acuma daca voi vreti sa va considerati egali cu mine..va multumesc."

ai interpretat gresit sau nu ai citit bine, intrebarea era:

"puteti pune semnul de egalitate intre dvs, asa cum va manifestati si va exprimati pe acest forum si, respectiv, dvs. asa cum va manifestati in viata de zi cu zi"

adica cat de sincera esti pe forumuri - in traducere.

Consuela, ce am in inima si minte am si in traista:) Sunt aceeasi si aici si acasa, si in biserica si cu prietenii. Stii vb aia ce e in gusa e si in capusa:)
jenica

multumesc de traducere:), azi am o zi nu tocmai buna..a murit o prietena ( mama a doi copiii) de cancer.

vai ce nenorocire boala asta ! Cel mai rau e ca te ia prin surprindere si descoperi direct o faza foarte avansata. Imi pare foarte rau.

Consuela, uneori "nenorocita asta de boala" te face sa realizezi cat de scruta este viata..si cat de aproape este judecata..sincer sunt sfasiata de durere...
jenica

Da, recunosc ca nu este un semn de egalitate intre ce scriu eu aici si ce aplic in realitate, dar acest forum este ca un fel de locusor unde pot vorbi despre religie fara sa fiu considerat un ciudat sau "dus cu capu", asa cum ma numesc cei din jur cand le mai scap din cand in cand cate o idee de credinta. :)

va multumesc tuturor pentru sinceritate, cu o mentiune speciala pentru Ory care intr-adevar a prins in expunerea ei detaliata ceea ce am urmarit prin aceasta intrebare.

cred ca este important sa fim sinceri, atat cu noi insine cat si cu ceilalti, indiferent sa sunt cunostinte din viata de zi cu zi sau cunostinte virtuale; sa nu ne cream un alter ego pe internet ci, cum mai zicea cineva (pe alt topic), inainte de posta pe forum sa ne gandim cu seriozitate : oare daca eu acum l-as avea in fata mea pe omul acesta, in carne si oase, oare ce i-as zice eu de fapt?...

eu una recunosc ca si in viata de zi cu zi sunt cam dura uneori, insa atunci cand sunt asa o fac pentru ca stiu ca acea persoana are potential si e bine sa stie ca ceva nu este in regula pentru a tinde spre corectarea acelui neajuns. stiu ca multi vor percepe asta ca fiind mandrie, si nu zic ca poate nu este ceva, dar cred ca mai mult este o dovada de dragoste, de faptul ca iti pasa de acel cineva.

pe de alta parte, cu mana pe inima spun, pe omul simplu si smerit, care nu se pretinde ceea ce nu este, niciodata nu am fost capabila sa ii fac nici un repros, INDIFERENT cate greseli ar fi facut. am cunoscut astfel de oameni in multe imprejurari si nu am indraznit sa ating un astfel de om cu nimic, ci parca imi venea sa il iau in brate si sa-i spun "lasa, nu-i nimic, se mai intampla si greseli dar toate se rezolva..." daca este ceva care ma dezarmeaza cu adevarat in relatiile interumane, atunci aceea este cu adevarat SMERENIA.

Draga Ory, mi-am permis sa reiau aceste pasaje din expunerea ta, pentru ca mi se pare ca ele exprima esenta hibelor comunicarii virtuale vis-a-vis de trairea spirituala.

Sa ne ajute Dumnezeu sa fim mai buni, mai sinceri si mai curati sufleteste!

mare adevar este si acesta spus de tine, veilur, si cred ca marea majoritate a celor care scriu pe acest forum au acest sentiment, de aceea si revin pe acest forum in ciuda neajunsurilor lui.

insist totusi, cred ca este f. important sa nu ne dedublam atunci cand scriem aici, adica sa fim pe cat posibil noi insine cei din viata de zi cu zi. astfel dam intr-adevar valoare reala schimbului de idei si experiente, alfel facem doar filosofie.

da!voi nu????

Am recitit textul pe care l-am scris in acest topic si am observat ca am facut destule greseli caligrafice,am mancat litere...etc,pentru aceasta va rog sa ma scuzati,insa eu scriu pe forum sub presiunea tipetelor copiilor,si cu o atentie impartita intre calculator si acestia.
Multumesc,in acelasi timpe,celor care-mi sustine realismul,dupa cum stiti,eu nu sunt buna cat doar incerc sa inteleg pe cat mai obiectiv posibil ceea ce se-ntampla in jurul meu,in interiorul meu si in sensurile acestora...mai ales in conformitate cu aspectul spiritual al vietii si oamenilor,aspect care mi-a influientat viata foarte mult.Bine-nteles,cand spun "pe cat mai obiectiv posibil",poate sa-nsemne atat cat inteleg din punctul meu de vedere acest obiectiv,fiindca pentru unii poate avea alte specificatii.

Desi am intrat de putin timp pe acest forum si nu am intervenit cu parerile mele foarte mult, decat atunci cand simteam ca am ceva de spus si consideram eu ca poate fi de folos :D pot spune ca mi-am deschis sufletul asa cum e. In general sunt o persoana sincera si ori spun ce cred, ce simt, ori daca mi se pare ca as putea jigni pe cineva cu vorbele mele sau ca nu ar ajuta parerea mea, mai bine nu spun nimic, dar nu-mi place sa spun lucruri pe care nu le cred. De multe ori am avut de suferit din cauza sinceritatii, cum spunea si veilur am fost si eu privita ca "dusa cu capul" :) din cauza credintei mele si principiilor pe care le am in viata, dar asta e, nu toti oamenii pot sa ne inteleaga...important e, cum ati mai spus voi, sa fim sinceri cu noi insine si sa stim cine suntem, de ce suntem, incotro ne indreptam si mai ales sa fim sinceri cu ceilalti si sa ne afisam asa cum suntem, fara distorsionari.
O idee as vrea sa mai adaug, sunt de acord ca trebuie sa ne spunem parerile scurt si la obiect( asta e o problema pt mine :D ) si sa fim sinceri, dar trebuie sa avem grija cand cineva ne cere un sfat ce ii spunem...adica daca noi stim ca ar fi bine sa faca un lucru, parerea mea e ca ar trebui sa il/o sfatuim asa chiar daca noi in realitate nu facem acel lucru, avem si noi slabiciunile noastre si vom da socoteala pt faptele noastre. Sa nu uitam ca unii oameni chiar iau in considerare sfaturile primite pe acest forum asa ca avem mare responsabilitate pentru ceea ce scriem. Asa a aparut si vorba "fa ce ZICE popa, nu ce face popa" , nu? :D

Cam asa cred eu, sper ca am fost la obiect :)

Ioana

Din momentul in care Parintele Teofil Paraianu ne-a spus:"SA NU INVATATI PE ALTII DECAT IN MASURA IN CARE VOI INSIVA ATI FACUT ACEL LUCRU!" am cautat sa implinesc acest cuvant, dar recunosc ca de cateva ori am fost cam pe langa. Si cred ca datorita faptului ca am judecat pe cineva. De cate ori am judecat, am ras sau am vorbit de rau pe cineva, Dumnezeu m-a smerit dandu-mi sa patesc eu acele fapte sau chiar pacate. Asa ca incerc mereu sa-mi supraveghez gandurile, atitudinile si reactiile, invatand sa ma cunosc pe mine insumi si in acest fel sa-i cunosc si sa-i inteleg pe cei din jurul meu. M-am obisnuit ca atunci cand vad pe cineva gresind, imediat imi vine in minte o imprejurare in care si eu am gresit la fel sau chiar mai rau, relatandu-i acest lucru si incercand sa-i arat cauza dar si rezolvarea acelei situatii. De ce sunt Vietile Sfintilor cele mai frumoase si de folos carti? Pt ca in ele aflam cum Sfintii au trecut prin tot felul de situatii, ba chiar au facut pacate mari si cum au rezolvat acele probleme, cum s-au indreptat si s-au mantuit cu ajutorul lui Dumnezeu,iar noi putem la nivelul nostru sa adoptam rezolvarea problemelor lor in viata noastra.

Da, cred ca parintele Teofil are dreptate, si eu ma simt vinovata la capitolul acesta :(
Am scris mai devreme ca mai bine sa sfatuim pe altii sa faca un lucru chiar daca noi nu facem asa, dar totusi parintele Teofil stie mai bine si are dreptate in ce spune.
Am putea eventual sa sfatuim pe altii si in acelasi timp sa ne indreptam si noi daca pana atunci nu am facut asa :D
Dumnezeu sa ne ajute!

Draga ioana ,
stii , intotdeauna exista un "dar" .

Eu cred ca este rau sa spunem de ex. unia "fa 100 de metanii, scoala-te noaptea si roaga-te , sau posteste mai mult decat este cerut etc )...in timp ce eu nu le fac pe toate acestea .

Dar nu cred ca este gresit sa nu vorbesti cuiva despre Dumnezeu ,sa-i dai cuvantul de invatatura . Daca eu nu fac ceea ce zic in aceeasi masura , n-are importanta .
Niciodata n-am sa fiu corect , dar a invata nu e gresit .

Scuze ca am deviat!

Eu asa cred .

maria

cred k singura diferenta dintre mine k persoana reala si k persoana virtuala este rabdarea :) de cele mai multe ori nu raspund mesajelor pe kre abia le-am citit... si pana imi fac timp sa scriu ce-am de spus imi trec "nervii" :p

Faptul ca eu nu sunt in realitate asa cum ma exprim pe forum consta doar in faptul ca eu nu le zic celor din jur ca vreau sa traiesc dupa principii religioase, iar asta din motivul ca nu mai vreau sa starnesc dicutii in care sa mi se aduca zeci de argumente ca ce spun eu sunt aberatii, nu de alta, dar v-am spus ca am mai scapat cateva "firmituri" din ce cred eu si am fost privit ca o persoana care isi pierde timpul degeaba cu niste ideologii false si prost interpretate de oameni; dar cel mai mult fac asta ca sa nu se mai porneasca discutii din care uneopri se lasa si cu cearta daca cei din jur o lungesc mai mult. Ei, din aceasta cauza in realitate am inceput sa fiu o persoana rezervata si retinuta fata de tot ce intilnesc in cale, pentru ca nu se stie cum e omul cu care vorbesti, chiar de ar fi si prieten vechi. Ceea ce am postat pe forum nu este teatru, ci chiar imi evidentiaza felul meu de a fi...

Ceea ce spui tu Velur aduce mai mult cu a-ti fi jena sa-L marturisesti pe Hristos de teama sa nu fii considerat "o persoana care isi pierde timpul degeaba cu niste ideologii false si prost interpretate de oameni" si fii atent ca El a spus:"Cine se rusineaza de numele Meu inaintea oamenilor si Eu Ma voi rusina de el inaintea Tatalui Ceresc". Citeste mai multa literatura patristica, Patericul si Vietile Sfintilor plus Noul Testament regulat si ai sa primesti mai multa cerdinta. Eu am preferat sa fiu considerat ciudat si orice dar numai las si fricos nu pt ca la Apocalipsa spune:"luati aminte ca nici FRICOSII, nici desfranatii, betivii... nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu." Iata cum lucreaza Dumnezeu cand esti pregatit de marturisire si ai scapat de frica si rusinea de a fi considerat ciudat: Pe vremea cand munceam in Ierusalim, In apartamentul in care stateam 16 muncitori, intre ei erau si Martori ai lui Iehova si penticostali cu care aveam contraziceri aproape zilnice pt ca ei doreau sa faca prozelitism si sa-i atraga la ei pe ceilalti colegi ortodocsi. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am convins doi colegi sa mearga cu mine la biserica romana din Ierusalim si sa se spovedeasca pentru a se lasa de fumat, fapt care din voia lui Dumnezeu s-a implinit, ei devenindu-mi prieteni f buni. Unul din ei avea o statura de aproape 2 metri si era f solid si de cate ori in discutiile mele cu sectarii se ingingeau spiritele in sensul ca erau gata sa sara pe mine si sa ma ia la bataie, intervenea si acest prieten sau amandoi pentru a-mi lua apararea si ai face pe sectari sa inteleaga ca noi nu ne schimbam credinta ca ei. Deci, asa cum spune Sf. Ap. Pavel, "Dumnezeu nu va ingadui ispita fara sa trimeata si ajutorul."

Daca ar trebuie sa fiu eu insumi cu adevarat......, daca ar trebui sa fiu egala cu cea de "acasa" .....ar trebui sa va spun si pacatele mele. Asa e drept:). aici sunt buna, blanda, dau sfaturi ca o "atotstiitoare", sant aici sunt om care pare ca stie tot, si vrea sa fie mereu in pace cu toti,un om care isi arata doar bnunatatea si blandetea.... dar jenica de "acasa" este plina de patima, de rautate, de maine, de clevetire, de imbuibatre, de iubire de sine, de mandrie, de curvie, de fatarnicie, de lene de toate acestea si mai mari si mai multe decat acestea. Acuma puneti-ma langa jenica cea blanda de pe forum...si o veti cuoanste de ADEVARATA jenica. Asta sunt eu fratilor ieratti-ma si ma iubiti asa cum sunt..
jenica

Greselile tale nu sunt caligrafice ci ortografice, caligrafia fiind perfecta. In privinta greselilor ortografice ne mai ajuta si calculatorul, care din lipsa de spatiu mai mananca cate o litera. Ceea ce ma mira la mesajele tale e, ca la tine calculatorul pune semne in plus, precum ghilimelele de la cuvantul credinciosi. NU-mi pot imagina ca le-ai pus chiar tu, caci asta ar insemna sa afirmi tocmai contrariul despre cei care se autointituleaza credinciosi. Ar fi ca si cum i-ai face mincinosi pe fata. Am observat de mai multe ori aceasta greseala de tipar si am vrut sa te atentionez, caci daca ai pus-o chiar intentionat, asta e egal cu judecata. Si doar stii ca judecata e a lui Dumnezeu. Dumnezeu sa te binecuvanteze, ca ne arati ca e loc de mai bine, noi cu totii fiind putin-credinciosi.
Doamne ajuta!

Nu domnule Iustin44 nu e cum spui dumneata ca un fel de acte de bravada shi de curaj din care vrei dumneata sa para ca ar fi interpretand dumneata din Apocalipsa fiindca la Apocalipsa spune altfel:
[21]7. Cel ce va birui va mosteni acestea si-i voi fi lui Dumnezeu si el Imi va fi Mie fiu
8. Iar partea celor fricosi si necredinciosi si spurcati si ucigasi si desfranati si fermecatori si inchinatori de idoli si a tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde, cu foc si cu pucioasa, care este moartea a doua.
[22]15. Afara cainii si vrajitorii si desfranatii si ucigasii si inchinatorii de idoli si toti cei ce lucreaza si iubesc minciuna!

shi se vede foarte clar ca accentul cade mai mult pe lucratorii minciunii...:hmmm:

oricum e frumos ca ai reushit dumneata sa povatzuieshti pe unii sa nu se lase antrenatzi in prozelitisme sectare... asha mi se pare... dar interpretarile apocaliptice trebuie sa le lasam cu precadere in mana Domnului shi a duhovnicilor imbunatatzitzi... shi nu sa ne apucam noi chiar daca am fi in stare sa-i shi combatem...

deci e foarte frumos din partea domniei tale ca ai reushit in tzari straine sa pastrezi o particica din dreapta credintza ortodoxa...

Draga Jenica, atotstiutor este doar Dumnezeu. Faramale pe care le stim noi poate inseamna ceva in ochii oamenilor mai comozi, care nu pun mana sa citeasca, dar nu Il pot impresiona pe Dumnezeu. Sa nu uitam insa ca cunoasterea este ceruta de Ap. Pavel, ca fiind a doua treapta dupa credinta. La putina credinta a noastra, si cunoastere putina. Dar macar ne stradium. Asa cum, a crede ca ai credinta, chiar daca nu o ai, este inceputul pentru a o avea cu adevarat.

Mdaa!,Anca,sincer nu ma asteptam la altfel de raspuns de la tine,ai un tipar propriu,asa cum si eu il am la fel...asa ca nu ma sinchisesc sa-ti raspund special la cele afirmate de tine,raspunsul va fi mereu acelasi,acelasi precum il stii prea bine,fiindca ori esti prea credincioasa si te simti ofensata in cele afirmate de mine,ori smerenia ta trebuie sa se afle mereu in opozitie!!!
Din cate stiu in cele scrise de mine m-am axat mai mult pe realism si sinceritate vis-a-vis de statutul nostru spiritual,si mai putin despre credinta sau necredinta.
Deduc faptul ca pana la urma chiar ne caracterizeaza modalitatea in care ne afirmam aici pe forum,fiindca vezi suntem mereu aceiasi,fiecare imparte,si deci avem mai mult sau mai putina credinta,INSA,tare mult depinde in ce fel este simtita si exprimata aceasta,si vezi,nu ne putem ascunde instinctele care ne mana deseori spre dispute...lucru departajat mult de adevaratul sens al credintei.

ory:"Din cate stiu in cele scrise de mine m-am axat mai mult pe realism si sinceritate vis-a-vis de statutul nostru spiritual,si mai putin despre credinta sau necredinta."

Nu cred ca putem fi bagati toti intr-o oala. Poti fi realista si sincera in ceea ce te priveste, nicidecum in ceea ce-i priveste pe ceilalti, devreme ce nu-i cunosti.
Statut spiritual? Ce este acesta, poate-mi spui si mie. Cat despre credinta si necredinta, cu totii suntem putin-credinciosi. Nu exista nici un dubiu in aceasta privinta. Caci daca am avea credinta cat o samanta de mustar, am muta muntii din loc..., dupa cum ne spune Mantuitorul.
Te cam joci cu cuvintele.

Eu nu cred ca reusesc sa comunic cu adevarat ce sant , pentru ca intre a scrie pe net si ai vorbi omului in fata este o maaaaaare diferenta !

Gresesc des folosind pluralul . Nu ma pot descotorosi de acest necaz . Fac mereu referiri la altii , ma preocupa soarta altora , ii judec pe altii de parca i-asi cunoaste , mi-e frica sa zic " eu cred " ci zic "noi credem " , asa ma simt mai bine , am aparare ,nu ma iau niciodata sub lupa .

Deci neajunsurile internetului sant mai mult decat evidente , uneori sant de-a dreptul catasrofale ,iti poti forma o imagine despre cineva absolut falsa .


maria

draga veilur, eu am inteles asta inca din prima ta postare chiar daca nu te-ai exprimat f. clar :)

utimul meu comentariu, vizavi de dedublare, era la modul general si nu adresat tie personal, ci doar m-am folosit in deschidere de gandul tau referitor la forum.

In ceea ce ma priveste, am suficiente pacate, pentru a nu dori sa mai adug inca unul la ele: acela de a fi nesincera pe forum. Ceea ce scriu este ceea ce ma reprezinta, fiind ceea ce cred.

eu scriu din propria experienta si din ceea ce am citit in cartile religioase de-a lungul anilor,carti pe care le recomand ,cind e cazul, stiind ca ele lamuresc problema pusa in cauza ,adica in topic,mai bine decit as putea eu sa o lamuresc ;si nu plictisesc cautind sa explic ce scrie in carti ,dau doar indicatii de idei din vreo carte ce o consider importanta de citit pt edificarea asupra problemei ridicate;caut sa nu scriu romane intregi ca sa nu plictisesc,nu pt ca nu as putea. Sint pe forum asa cum sint si in realitate si asa ar trebui sa fie toti cei ce scriu pe un forum crestin ;

intr-o masura da, intr-o masura nu

Ceea ce scrii pe un forum te reprezinta Daca ceea ce scrii nu este sincer asta este ceva ce te reprezinta lipsa de sinceritate (am dat doar un ex)

eu sunt sincera cu mine insami si cu ceilalti
in primul rand ca nu imi place sa mint
cred ca timpul meu e pretios si nu stau sa scriu lucruri doar ca sa ma aflu in treaba
spun ce gandesc intr-un mod civilizat ca sa nu supar pe nimeni
nu am de ce sa ma ascund nu ca as fii mandra de mine dar prefer sa fiu deschisa si nu imi place sa ma prefac am incercat in viata si nu imi merge pe fata mea se citeste totul tristetea bucuria sunt cam tranparenta asta e defectul meu
si nu fac afirmatii ca sa sochez sa fac impresie asa sunt in viata de zi cu zi mai simpla imi place sa stau in banca mea si sa nu judec pe altii cu toate ca multe ori am facut-o :|

da,pot spune cu toata inima ca am fost f sincera si ca asa cum m-am exprimat pe forum sunt si in viata de zi cu zi

cred ca majoritatea scriu ce ggandesc cu adevarat

Citeam mai demult din niste scrieri orientale ca forma cea mai grea de manifestare a minciunii este atunci cind NOI credem ca suntem ceva ce in realitate nu suntem, ne atribuim calitati si puteri pe care de fapt nu le detinem si de foarte multe ori ne mintim pina in punctul in care credem in acea minciuna si odata ajunsi in acel punct devine foarte dificil sa TE OBSERVI deoarece esti in pozitie de "pilot automat".

Parerea mea este ca este mai folositor daca acceptam aceasta axioma ca valabila pentru toata lumea si LUAM MASURI adica adoptind o gindire noua, cea de crestin Ortodox, sa incepem sa ne Observam cu atentie, sa ne urmarim TOATE miscarile, tot ce facem ,ce atragem sau respingem si deasemenea la tot ce spun altii despre persoana noastra(fara sa ne suparam, deoarece la minie revenim pe "pilot automat, surzi si orbi)... si la actiunile noastre, pentru ca ei ne vad mai bine. Cred ca dupa ce facem toate acestea pentru mai mult timp putem spune ca ce vorbim reprezinta FIINTA noastra.
Evident ca pentru trezirea din starea de pilot automat se cere multa rugaciune, post...

Insa mai presus de orice, eu personal cred ca cel mai greu de acceptat este ca avem o problema de rezolvat ca suntem afectati de situatia noastra pe acest pamint si ca avem nevoie de vindecare si ca nu este suficient doar sa ne punem o emblema cu "Eu nu am nici o problema(ieri mi-am rezolvat-o pe ultima, cum am auzit pe cineva zicind...), si cine sunt aici sunt si in realitate"

Chiar in absenta, Va_iubesc/ Elena ne adreseaza cateva cuvinte frumoase de pe alt topic mai vechi:
"Are dreptate Eliade cand spune ce spune, ca sinceritatea ta e interpretata in functie de asteptarile celuilalt. Dar eu cred ca noi nu trebuie sa ne punem problema "ce crede celalalt", ci mai repede "ce cred eu", sunt sau nu sincer. Si daca am putea, chiar putem sa ne intrebam "Dumnezeu, Care vede tot si stie tot ce sunt eu si cum sunt eu, m-ar considera sincer?".

Mi se pare important ca tu sa simti ca esti intr-adevar sincer si, chiar daca ai putea sa maltratezi adevarul ca sa-i pare celuilalt mai credibil, tu sa pastrezi calea adevarului si a sinceritatii. Si sa nu te intereseze ce crede celalalt. Astfel te simti eliberat, curat, sincer. Si atunci mai faci un pas spre asemanarea cu Dumnezeu. "

Elena, sper ca e in ordine, ca te-am citat aici. Mi-au placut in mod deosebit aceste cuvinte, pentru ca scopul nostru constant este sa crestem, sa ne smerim, sa ne sfintim, avand ca model pe Iisus Hristos. La ce bun, sa ma prefac ca sunt perfecta, ca sunt sfanta, cand duc in spate un sac plin de pacate. Ar insemna sa ma mint in primul rand pe mine, caci daca va mint pe voi nu patiti nimic, in schimb eu pot pierde tot ce am acumulat prin truda si suferinta.

Cozia, aici s-au facut doar statistici, nu s-a pus problema vindecarii in aceste momente :)

Cred ca s-a ajuns intr-o oarecare masura la o confuzie,aici nu este vorba de diferenta intre ceea ce scriem pe forum si ceea ce am spune inaintea celuilalt in mod verbal,ori intre ceea ce scriem si gandim,aici este vorba de diferenta sau egalitatea dintre ceea ce scriem(gandim)si ceea ce facem cu adevarat in viata fiecaruia dintre noi,deci de faptele noastre vis-a-vi de exprimarile noastre verbale.O concordanta care ar trebui sa fie de fapt CEA MAI IMPORTANTA. Credeti-ma,am simtit intens in viata realitatea existentei unei reale diferente din sanul celor credinciosi,dar nu afirm ca aceasta este unanima.

DA, ory, asa am inteles si eu ca tine. Daca nu exista concordanta intre ce gandim si faptele noastre, atunci ne automintim si adaugam pacate la cele pe care deja le avem. Aplicand in viata de toate zilele cele invatate, lucram cu noi si ne mai stergem din asperitati. Si caderile sunt cracteristice, dar important e sa ne ridicam. Deci nu trage cumva concluzia ca am ajuns o sfanta, ca nu e adevarat, dar incerc dupa puteri sa transpun in viata ceea ce stiu ca e bine.