Desfranarea, o piedica mare in viata duhovniceasca
 

Salut! Am ales aceasta tema deoarece ma framanta de mult timp. Eu personal ma zbat in aceasta patima de multi ani, practic suntem prieteni vechi. Mi-ar placea foarte mult sa-mi recomandati vieti de sfinti care au biruit desfranarea si moduri prin care anihilam aceasta patima. Ar fi frumos sa aud chiar si din experienta voastra sfaturi practice. Daca sunt sfinti care ii gasim in cartile cu vietile sfintilor si sunt care le gasim si in carti separate de ex Viata sfantului Vasile cel Mare, sa-mi spuneti va rog care este carte si care nu. Si o ultima intrebare stiti cumva de unde pot procura o icoana cu sfantul Moise etiopianul?

Dacă nu am nega că Tatăl ceresc e feciorelnic şi am crede că nu doreşte pofte sexuale desfrânate atunci ne-ar fi mai uşor să înţelegem că tot aşa sunt Maica Precistă, Domnul Iisus Hristos şi Harul Duhului Sfânt. Luptând deci cu negarea şi necredinţa ascunsă, căci nu o vedem, nu pricepem că negăm, nu ne dăm seama că nu credem, atunci ne va fi poate mai uşor să nu lăsăm sufletul şi mintea pradă înfloririi perpetue, aşa ca să nu mai apară floare la iarba dracului care din pofta visătoare a desfrânării face tot felul de frumuseţi foarte ispititoare târându-ne spre căderea în desfrânare ca să ne violeze şi să potrivească ''lucrurile'' aşa ca pe nişte dulciuri apetisante la diferite niveluri.

Pe de altă parte trebuie să nu ne înhăităm cu justiţia şi ''dreptatea'' lumii care ne păcăleşte cu tot felul de religii şi spiritualităţi bolnave să iubim amantlâcul şi ibovnica inimii noastre nepricepând că e dulceaţa înşelării vrăjitoria ei şi nu e asta adevărata dreptate şi cinste. E un fel de ceartă şi dezbinare, o răsculare pentru un scandal necruţător şi pentru o răzbunare necredincios-justiţiară. Adevărata dreptate luptă mereu pentru învierea vieţii având la bază IERTAREA şi nu trădarea sau fuga de răspundere. În colncluzie n-are rost să arunci acuzarea, învinovăţirea, cauza, pricina pe fată, pe fetiţă, pe femeie, pe femeia desfrânată căci defapt, dacă vei sta să observi mai bine ce ţi se întâmplă, atunci vei constata că în loc să crezi în Dumnezeu tu crezi mai mult în bârfă şi în floarea de la iarba dracului pe care sufletul tău pofticios o născoceşte de parcă ar rodi arătând aşa ca o perfecţiune infailibilă şi imposibil de refuzat.

Dulcele păcatului mereu ''proaspăt'' din om şi violul violenţei e deci problema şi combinaţia acesta se confundă mereu cu Sfântul dulce şi Bun care vine din Dumnezeire şi din împlinirile ascultării prin Credinţă şi Dreptate. Cât timp nu vom fi capabili să facem diferenţa, beţia halucinogenă a deochiului şi pismei răutăţii ce vine din bârfă ne va păcăli luându-ne sclavi ca să muncim adunând averea distrugerii vieţii veşnice duhovniceşti. Iar în urma acestor repetate căderi în ghinionul muncii în zadar ne vor veni chinuri istovitoare şi foarte greu de răbdat, vom fi obligaţi să trăim ca nişte sclavi patimi grele de nesuportat.

Deci trebuie să ne rugăm şi să nu mai negăm în ascuns ci să credem în ascuns fiind atenţi şi la ceea ce înghiţim ca să nu desfrânăm!

Apreciez ca te-ai straduit sa scrii atat dar eu sincer nu am inteles nimic din exprimarea ta. Nu era mai simplu sa spui 2-3 cuvinte din suflet decat sa imi spargi creieru cu atata poezie? Nu te supara dar chiar nu am inteles nimic.

Violul violenţei din om se dă neputincios. Asta e lipsă în ce am scris anterior.
(Totuşi cred că am scris româneşte cât se poate de clar. Dar ştiu că ''orice român e frică de moţiune'' ca să parafraz pe cineva foarte drag unora, aşa că nu mă aşteptam ca să înţeleagă cineva ceva din ceea ce scriu.)

Două exemple mari îmi vin acum în minte: Sfânta Maria Egipteanca și Sfânta Pelaghia.
Viețile lor le găsești aici:
https://doxologia.ro/viata-sfant/via...ria-egipteanca
https://doxologia.ro/viata-sfant/via...ioase-pelaghia

Ca sfat practic: spovedește-te des, ține posturile și păzește-ți simțurile. Nu te expune inutil ispitelor (în sensul de a nu căuta singur prilej să-ți zboare mintea), și chiar și atunci când vin primește-le cu rugăciune, în special rugăciunea inimii. Consumă-ți energia fizică prin sport, făcând mătănii etc. Hai, că se poate. :)

Se vede de la o posta ca nu te framanta si nu te zbati deoarece ultimele 2 cuvinte te dau de gol ca te complaci.
E un paradox totusi, fiindca esti constient de situatia ingrata in care esti, dar despre pasii necesari sa-i fi facut nu pomenesti deloc, ceea ce demonstreaza ca ori iti convine(putin probabil, dupa deschiderea topicului), ori ai lansat un subiect tip "bibliografie(trol)" din care sa culegi moduri de actiune impotriva desfranarii.

Daca pentru tine ar fi patima, n-ai vorbi despre ea ca patima, ci ca o fericire si tocmai de aici se desprinde calea duhovniceasca(psihologica) de urmat, adica sa lucreze "patimasul" in cugetul sau clipa de clipa(mereu) pana isi schimba conceptia "prieteneasca" in convingerea ca e ratacit si pierdut, pentru a se intoarce la Domnul precum fiul ratacitor.
Cu alte cuvinte, din momentul constientizarii, care ar trebui sa fie urmat de spovada si pocainta, dureaza mai multe luni si ani, pana cugetul este "defrishat" de radacinile spinilor si pana cand se deprinde sa fie atent la curatenia sa astfel incat sa-si pazeasca inima de orice imixtiune a vietii cotidiene, promovata in special de TV(100% cele comerciale).

(Imbucurator ca totusi crezi, insa):

31. Dacă mărturisesc Eu despre mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.(In5,31)
(Daca neasteptarile tale se implinesc, care sunt asteptarile tale cand scrii?

Demetrius

Da, ma complac pana si preotul mi-a spus asta. E adevarat dar sa spui ca sunt un trol, asta mi se pare o exagerare. Si de ce trebuie sa-mi deschid sufletul intr-un forum? Daca ai fi intrat pe profilul meu ai fi vazut ca am contul de cativa ani. Dar sincer am incetat sa mai postez din varii motive. Post, rugaciune, spovedanie de astea ma tin mai putin de ce sa nu recunosc? Imi doream aceasta bibliografie pt ca atunci cand citesc o viata de sfant mi se mai aprinde ceva bun in suflet si mai fac o rugaciune, o spovedanie etc. Acum citesc personal viata sfantului Vasile cel Mare si nu ma atrage cartea deloc, cred ca felul in care e scrisa nu e pentru mine. Personal ma lupta aceasta neputinta de 10 ani. M-am spovedit, rugat, tinut post, am fost si la alcolicii anonimi pt ajutor si ghici ce tot nu am reusit sa ma impartasesc odata. Am fost de cateva ori aproape dar nu am mai reusit. Sincer de aia am si parasit forumul asta : ironii, polemici prea multe. Si multi vorbesc pe langa subiect in loc sa ajute. Daca vreti sa puneti o rugaciune si pentru mine apreciez mult

Era vorba de o anumită indolenţă şi pripeală a unora care în loc să citească frumos şi cinstit ceea ce postez insinuează că le distrug neuronii citez '...'imi spargi creieru(l sau ') cu atata poezie? Nu te supara dar chiar nu am inteles nimic.'' De ce m-aş supăra dacă el nu caută să înţeleagă crezând. E dreptul lui şi comportamentul lui.

Citatul dat de tine, scos din context, dă naştere în mintea unora ca mine la înţelegeri desfrânate. Nu e vorba că omul minte ci că Tatăl nu minte în ceea ce-L priveşte pe Iisus şi că Tatăl mărturiseşte despre El chiar dacă unii nu-L văd şi nu-i aud Mărturisirea Adevărului.

Aşteptările mele de la mine sunt: să nu mă mint şi să cred şi să respect şi eu ceea ce trebuie respectat şi care reiese din text ca fiind porunci de făcut conform Cuvântului. De la alţii mă aştept să mă creadă că nu-i mint şi că discutând unii cu alţii (scriind şi citind) încercăm să ne mântuim şi nu să ne osândim mereu desfrânând în mod justiţiar... (ca proştii.)

Desfranarea se refera la orice aspect al vietii care scapa de sub controlul moral al constiintei, dar am sa iau ca referinta acum, aspectul de afemeiat, iar daca am gresit sau te-am suparat cu ceva(ironii, polemici), te rog sa ma ierti, dar n-am incercat decat sa te fac sa fii mai sever cu tine insuti, gandindu-ma ca, fiind constient de situatia ta, sa te indepartezi de "prietenul tau"(trupul) care se foloseste de tine ca sa piarda sufletul tau slabit. Toate pacatele le face sufletul deoarece, nefiind puternic, il covarsesc insistentele trupului pe care le accepta; de aceea trebuie sa faci eforturi mai serioase ca sa intaresti sufletul tau(prin "rastignirea" si refuzarea trupului tau), iar pentru asta numai tu esti responsabil.

Eu din experienta mea personala ti-am indicat o cale(foarte anevoiasa, dar si eficienta) de lucru cu tine insuti, cale care nu-ti demonstreaza ipocrizia in care traiesti pentru ca inca nu L-ai luat ca model de viata pe Iisus Hristos (macar in aspectele morale). Daca te-ai spovedit la preot si el nu ti-a dat dezlegarea ne arata ca tu inca nu regreti, ci doar constati rational ca indeplinesti conditiile desfranarii. Care e folosul tau de pe urma ei? Ego-ul tau s-a expandat, dar sufletul tau va raspunde cu varf si indesat.

Ocoleste zilnic in viata ta televizorul(cu exceptia strilor), filmele, relatiile cu cei cu care pierzi vremea si fii atent la "tot ce vine catre tine", asa cum pomenea si bucuriepedrum; ea spunea sa le primesti cu rugaciune, eu spun sa le intampini cu rugaciune.
Mai adaug sa citesti Filocalia fara s-o conteshti, fiindca ai numai de castigat adoptand ce scrie acolo. Spun asta fiindca viata cu care ne-am obisnuit de mici copii este mult ratacitoare; nu sugerez sa devii calugar(inca), dar macar sa te cercetezi mereu. Incearca asta 40 de zile(un termen transcendental) si apoi scrie-ne.




P.S. Am vazut ca esti din 2012(ca si mine) user pe forum si am folosit termenul de trol fiindca am observat degajarea ta fata de subiectul care doar teoretic te incrimina, insa nu si afectiv.
P.P.S. Filocalia", care înseamnă în limba greacă "iubirea de frumusete divină" a fos tradusa in limba romana de par Dumitru Staniloae, iar pentru asta, autorul exceptionalei traduceri(12 volume!) a fost primit in Academia Romana in 1991.

Astazi toata biserica ne-am rugat pentru tine.

Multumesc demetrius si bucuriepedrum

Multumesc si eu ca multumesti, pentru ca asta te implica.

Din punctul meu de vedere, singura forma de a "anihila" aceasta patima este mariajul, pentru ca prin acest mod iti canalizezi toata dorinta ta sexuala (sau "energie sexuala" - cum vrei tu sa o numesti) in relatia cu sotia ta. Tocmai de aceea Sfantul Pavel spunea: "din cauza desfrânării, fiecare bărbat să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său". (1 Corinteni 7,2)
Nu intamplator, casatoria a fost prima taina instituita de Iisus... pentru ca prin intermediul ei majoritatea oamenilor au sansa de a se mantui si totodata de a-si manifeta sexualitatea... doar putini oameni au chemare spre celibat sau monahism.

Un alt mod prin care poti diminua (dar nu a elimina complet) aceasta tentatie este sa iti tii mintea ocupata. Daca esti elev/student ar fi bine sa te axezi pe invatat sau sa te implici intr-o organizatie caritabila (sunt o gramada de astfel de ONG-uri) sau daca nu esti student - ar fi bine sa iti gasesti un loc de munca - asta in cazul in care nu ai deja unul. Sau sa practici un sport, du-te la alergat sau la sala; iar daca ai prieteni, profita de faptul ca ii ai si iesi cu ei la fotbal/baschet/volei. Sportul e benefic la orice varsta. Repet, trebuie sa-ti tii mintea ocupata. Imi aduc aminte ca profesoara mea de religie din liceu mereu ne spunea ca "atunci cand nu ai ce face, iti da diavolul ce sa faci".

Nu mai mentionez faptul ca trebuie sa te rogi, fiindca demetrius si bucuriepedrum deja ti-au zis deja despre asta.

Tocmai versetul pe care l-ai dat tu (1 Corinteni 7,2) confirma, chair asa cum scrie in el, ca mariajul intretine aceasta patima, sau o consuma(o satisface).
De fapt, apostolul Pavel, a dat acest sfat celor care n-au citit versetul de dinainte, sau nu sunt de acord(nu se pot abtine):

1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.(1Cor7,1)

I-am prezentat acest verset unui amic, l-a citit,... la recitit,... s-a uitat luuung la mine si mi-a zis: -"Nu inteleg".
Acelasi lucru(1Cor7,1) le-a spus Tatal lui Adam si Eva.
Cum crezi tu ca se mantuiesc cei care au patima desfranarii(si si-o mai si manifesta in casatorie!)?

9. Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,(1Cor69)

Daca Iisus ar fi instituit cununia prima taina, atunci, ca s-o intareasca, El Insusi S-ar fi casatorit, nu crezi? Dar El ce ne spune?

50. Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatăl, aşa vorbesc.(In12,50)

Deci, oare ce I-a spus Tatal lui Iisus sa ne vorbeasca noua despre casatorie?

De la Adam incoace toti avem chemare spre monahism(1Cor7,1), dar prea putini ascultare (aceeasi ascultare ca Adam).

De ce a nu elimina complet? Ca nu cumva s-ajunga in imparatia cerurilor?

12. Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.(Mt19,12)

Am confirmarea ca tentatia sexuala se transforma in mare putere duhovniceasca prin straduinta, inchinare si tenacitate.
E drept ca e mai usor sa te mentii imaculat daca din copilarie ai fost invatat sa te feresti de tentatii; lui Adam doar i s-a spus la maruritate sa nu guste si... "a cazut"(in greseala) ca n-a invatat din copilarie sa se abtina.

E un indemn, nu o porunca ! La fel si versetul pe care l-am dat eu este tot un indemn, nu o porunca. Sunt indemnuri pentru ca unii din noi suntem facuti pentru a fi casatoriti, altii sunt facuti pentru singuratate - iar Dumnezeu respecta acest lucru si nu vrea sa impuna casatoria unuia care vrea sa fie celib si nici nu impune celibatul unui individ care vrea sa se casatoreasca.
Nu tuturor le-a fost dat sa devina monahi, iar Mantuitorul zice clar acest lucru:
"Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare.
Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat." (Matei 19, vers 10,11)

Nu am zis sa-si manifeste sexualitatea cu alte femei, ci doar cu sotia sa. Desfranare inseamna atunci cand iti manifesti sexualitatea nefiind casatorit SAU cand iti inseli sotia (adulter). Presupun ca Marcel-Ionut nu este inca insurat. Prin urmare, decat sa-si manifeste sexualitatea cu iubita lui (facand pacat), mai bine ar fi sa se casatoreasca cu ea si sa primeasca binecuvantarea lui Dumnezeu si a Bisericii - pentru ca relatiile intime din cadrul casatoriei nu sunt pacat.


A intarit-o prin faptul ca prima minune din activitatea Sa mesianica a fost in cadrul nuntii din Gana Ganileii.

Despre bârfă e vorba, despre bârfete, bârfemei, bârf-pofte pe care le cerei mereu să le împlineşti crezând că consimţirea la bârfă te înalţă şi te face mare în ochii lumii, în ochii necredincioşilor cosmopoliţi şi exclusivişti, în ochii neputincioşilor râvnitori să poată orice vor muşchii lor. Inflaţia cererilor pentru viol consimţit, pentru profitul bârfei, asta se află ascuns în suflet şi omul semeţ, dându-se victimă, se frustrează ca s-o ceară mereu fie direct fie amestecat. În loc să acuzi pe unul şi pe altul că are paiul în ochi cerând să-ţi dea voie să-l scoţi mai bine ţi-ai scoate bârna necredinţei din ochiul cel drept. Ori de câte ori te uiţi la o femeie ca s-o pofteşti spre pofte, spre profit, tot de atâtea ori l-ai înţepat în cap pe Hristos direct în inima ta lepădându-te de înţelepciune pentru fermecătura păcatului, pentru profitul şi ''slava'' bârfei. Ea cere mereu schimbarea dar pe dos căci vine din trădarea iubirii sfinte pentru orice profit şi se arată supărată, furioasă, nemulţumită, revolută mimând nedreptatea când defapt e ipocrizie şi făţărnicie.

E vorba deci despre bârfă şi despre inflaţia de cereri ale credinciosului smintit pentru a satisface şi a împlinii cererile bârfei care în mod justiţiar absurd parcă te înalţă cerând mereu schimbarea... schimbarea pe bază de trădare... adică ceri şi vrei să schimbi ceea ce e bine în rău în loc să laşi binele aşa cum e şi să schimbi ceea ce e rău în bine.

În loc să consimţi bârfa mai bine ai consfinţi Credinţa!.. în Cuvânt! Amin!

Nu toti pricep lucrul acesta, ci cei carora le este dat sa priceapa.

In Imparatia lui Dumnezeu nu e democratie, e Teocratie, in care Cuvantul lui Dumnezeu se implineste.
Asadar indemnul este porunca si nu ai de ales, caci oricum se va implini, si daca vrei(preferabil), si daca nu vrei.
Minunea transformarii apei in vin la nunta din Cana Galileii nu a transformat nunta in taina cununiei.

Excelent a spus-o bluester: o minte si un trup ocupate tin departe deviatiile mentale si dubioseniile fizice.

Iubirea de sine e defapt întunericul răutăţii în care n-ai să mai poţi face nimic bun. Credinciosul smintit o confundă cu iubirea dar nu e Iubirea ci e cel mai mare duşman al ei şi al tău, cel mai feroce, cel mai urâcios şi crud. Fiara asta roşie te ia şi te păcăleşte de te duci singur la desfrânare şi ''mărire'' având impresia că va fi vorba de îmbunătăţire.

Mai există ceva mincinos şi necurat în credinţa din om, din eul omului redus la un eu fără e, adică doar la un uuU aşa ca pofta unei femei negre lacome care umblă să fie înţelepţită în frumuseţea ei. Nu se prea poate observa şi crede uşor chiar dacă eşti conştient că e cam aşa deşi e cât o baltă mare şi neagră în care înnoată omul neveghetor având poftă multă şi gură mare şi rea. Fiara asta neagră şi plină de hulă neagă binele şi iertările de la Dumnezeu, le fură şi le dă omului ca mită, păcăleşte omul că cică nu Dumnezeu e bunul care l-a iertat ci ea l-a iertat păcălindu-l că cică ea îi dăruie binele şi starea de bine şi omul simte aşa ca îmbrăţişarea plăcută a unei femei negre în suflet, ca o noapte bună în care te scufunzi dar defapt e propria îmbrăţişare a eului necredincios iubitor de sine care se laudă şi se erijează la şefie minţind că cică (e)uUL a fost bun şi este bun cu tine când defapt fiara asta neagră şi hulitoare în ascuns, aşa ca o poftă mare şi bună, neagă şi calcă credinţa şi iertările şi schimbarea în bine a credinciosului târând credinciosul în ceartă şi răzbunare, în negare şi îndoială, în necredinţă şi nepăsare susţinând că uULui i se datorează toată starea de bine din prezent. Omul prost o crede şi cu nepăsare se lasă scufundat în balta cea neagră ca într-o piscină caldă sorbind urâciunea ei fără să-i pese de Adevăr, uitând practic şi negând şi el tot binele pe care-l are nu de la altcineva decât de la Dumnezeire, de la cei care au crezut şi au iertat şi s-au jertfit pentru el. Fiara asta neagră te pune să mărturiseşti tot felul de ''adevăruri'', să revezi filmul memoriei, să crezi istoricul real călcând practic peste Adevărul de credinţă al vieţii tale cu Dumnezeu care între timp s-a modificat faţă de filmul memorial al trecutului tău şi faţă de istoria ta prin nenumăratele iertări şi bunătăţi şi schimbări în bine dăruite ţie de Dumnezeu.

Pe scurt Uul neînţeles şi neluat în seamă, uul din eul tău personal aşa ca o femeie neagră şi desfrânată a nopţii te minte că cică ea a fost şi este bună cu tine când defapt ea e o fiară foarte rea şi urâtă a egoismului iar binele şi averile materiale şi spirituale de care profiţi nu ea ţi le-a dăruit ci toate bunătăţile ţi le-a dăruit Dumnezeu iertându-te şi mângâindu-te în necazuri şi suferinţe.

Fiara cea roşie sau neagră e rea şi egoistă şi tu o crezi bună ca prostul călcând şi hulind tot binele dăruit defapt de Dumnezeu la rugăciunile tale şi ale părinţilor.