Ce inseamna a huli impotriva duhului sfant?
 

M-ar interesa orice parere de la sfintii parinti, calugari, preoti etc. Nu stiu exact la ce se refera si vreau sa-mi dati multe materiale pe acest subiect ca sa-l aprofundez pot aprofunda mai mult. Doamne ajuta si multumesc anticipat.

Duhul Sfânt este Dumnezeu şi este a treia Persoană-Ipostas şi putere Dumnezeiască a sfintei Treimi.
Este Duhul Adevărului şi dătătorul şi făcătorul de viaţă veşnică, de credinţă în oameni. El este Iubirea Jertfelnică ce se sacrifică şi dă din binele Său pentru binele credincioşilor. Dumnezeu Tatăl se identifică cu Duhul Sfânt care din Dumnezeu Tatăl purcede numindu-L Mângâietorul trimis de Tatăl şi de Hristos pentru călăuzirea oamenilor în tot Adevărul spre mântuire şi fericire.

A huli înseamnă nu numai că nu crezi în Dumnezeu, că nu asculţi de poruncile Lui, de trimişii şi aleşii Săi ci mai ales că eşti un contrazicător, un adversar crud şi rău, un spurcător şi un înrăitor furios şi mincinos, un ispititor păcătos şi un denigrator criminal de credinţă, de iubire, de supunere, de speranţă, de bunătate, de pace, de viaţă, de libertate, de binecuvântare.

A huli e similar cu a dezbina unitatea sfântă dintre om şi Dumnezeu sau dintre fraţi şi e echivalent cu a blestema stăpânirea divină şi binele susţinând înverşunat şi certăreţ că mai binele e defapt mai răul iar pentru asta denigrezi Cuvântul lui Dumnezeu de la începutul lumii şi până azi. Practic hulind şi răzbunându-te cu ură te lepezi de toată Dumnezeirea fără să fi conştient de asta şi când devii comştient întăreşti cu şi mai multă ambiţie şi încăpăţânare spre distrugere şi autodistrugere totală şi astfel îţi permiţi grozăvindu-te să faci rău oricărui mai mic şi oricărui credincios din egoism crezând că aduci jertfe sau folos mântuirii sau scăpării din capcanele existenţei.

Hula te ia şi te duce... te ia mereu şi te face ienicer sau kamikaze în oastea lui faraon-fanfaron find gata cu obedienţă şi slufărnicie să faci ceea ce e cel mai rău, lăudându-te şi mândrindu-te ca fraierul pentru că ai putut ceea ce ai putut să faci: hula-răutatea-cruzimea-lepădarea de Dumnezeu.

Aşa ceva nu se poate ierta sau trece cu vederea fiindcă e păcat aducător de moarte şi de chinuri veşnice. Pentru a ieşi din aşa ceva e nevoie de post, de post la momentul potrivit, de răbdare în ascultare, de pocăinţă, de rugăciune, de spovedanie, de îndreptare, de luminare, de lucru, de Mântuitorul Hristos. E nevoie de refacerea iubirii şi încrederii.

Cei ce cad în astfel de mizerii devin gunoaie tot mai mari, se pierd şi se leapădă de Credinţa Creştină, frustrează, ispitesc, bârfesc, dezbină, contrazic, denigrează, se ceartă, combat cu încăpăţânare şi răzbunare şi ajung în furiile ateiste, panteiste, în satanism, în comunism, în păgânism şi în tot felul de religii deşarte ale lumii care nu pot mântui pe nimeni decât exploata şi păcăli pe cât mai mulţi.

Hula multora este ascunsă în ''credinţă'' sau ''dreptate'' sau în ''înţelepciune'' sau în mărirea vremelnică. Ai impresia că sunt oameni buni şi cinstiţi însă ei pe interior au primit semnele sau tatuajele interioare ale răutăţii, simbolurile comunismului şi satanismului, care sunt o aprindere bolnavă, o revoltă şi o nemulţumire plină de ură şi de răutate minţind că luptă pentru binele oamenilor şi al tuturor.

Hulitorii de Dumnezeu sunt capabili de toate minciunile şi desfrânările, crimele şi răutăţile pentru a se menţine la putere şi pentru a profita de sclavii pe care îi ţine în chinuri, în spaimă şi teroare eliminând incomozii care-i incomodează dacă nu se lasă mituiţi să mintă ori să fie reeducaţi ca să creadă în minciunile propagandei. Nu suportă să-i vadă că rabdă în smerenie cu Hristos până la moarte neîndreptăţindu-le minciunile şi faptele rele sau făţarnice fără să-i sfideze şi neurmând poruncile lor egoiste şi păgâne.

Cumuniştii şi capitaliştii, deşi se luptă între ei pentru putere şi stăpânire sunt două feţe ale aceleiaşi monede mamoniace. Averea lor e obţinută prin furt şi distrugere de la cei săraci pe care îi păcălesc şi-i fraieresc şi-i provoacă să lupte şi să se jertfească pentru interesele minciunilor hulitorilor ce se arată blânzi şi buni părând nişte genii competente înaintea oamenilor când defapt sunt nişte fiare turbate pe interior.

Pe scurt hulitorul bătăuş şi arogant este mai rău decât un antihrist oarecare din lumea largă, el este un şogun eretic sinucigaş, o cârtiţă vicleană înfiltrată, un ''apostol'', un ''mesia'' mincinos ce luptă doar pentru distrugerea binelui (adică a Duhului Sfânt) nepăsându-i de nimic, nici măcar de propria autodistrugere, mergând mereu din rău în mai rău. E un desfrânat al dreptăţii şi al înţelepciunii uneltind cu viclenie din egoismul cel mai feroce pentru a spurca şi a strica orice fericire din pricina că şi-a luat amantlâc pe satana şi lumea exclusivistă şi dorinţa de a fi mai marele tuturor, nu ca un tată ci ca un terorist rău profitând el de tot binele.

Nu este iertare pentru acest nărav, pentru trufia judecării şi acuzării plină de blestem şi denigrare la adresa Duhului şi a Sfinţeniei, a fecioriei, a neprihănirii, a iubirii, a credinţei, a Cuvântului, a gurii, a minţii. Pentru a găsi iertarea şi pacea de la Dumnezeu e nevoie să lepezi satanismul, comunismul, masoneria, justiţionarismul, lumea cu păgânismele şi cu toate religiile şi amestecurile ei desfrânate, răutatea, minciuna şi mita vicleană a măririi de sine, egoismul feroce şi să ceri de la Dumnezeu să te ajute să te pocăieşti şi să primeşti iertarea şi viaţa curată şi nedesfrânată în Duhul Sfânt, în dreapta CREDINŢĂ creştină.

E greu să ieşi din hula şi din blestemul istoric al omenirii care fuge de Dumnezeu părăsindu-L dar nu e imposibil. Toţi sfinţii şi credincioşii au făcut-o! Deci se poate. Doamne ajută...-ne!

(''Pocăiţi-vă, pocăiţi-vă!.. pentru că Împărăţia Cerurilor s-a apropiat.'' Pe toţi hulitorii de Duhul Sfânt ne cheamă Domnul la pocăinţă şi nerepetarea păcatului înseamnînd umilinţă, recunoaşterea greşeli şi a vinovăţiei, supunere lui Dumnezeu şi îndreptare.)

Hula impotriva Sfantului Duh din cate stiam e sinuciderea (pacatul care nu se iarta).

Restul pacatelor ti le iarta Dumnezeu doar ca trebuie sa te spovedesti.

Domnule Moroco, pentru ceea ce am sa scriu in continuare ar fi trebuit sa citez intreaga dumneavoastra postare. Haideti sa facem un exercitiu de semantica, anume sa cautam in textul pe care l-ati scris toate cuvintele cu incarcatura negativa. Ma rezum totusi la fragmentul pe care l-am citat mai sus. Deci sa incepem. Avem asa: a huli, contrazicator, adversar, crud, rau, spurcator, inraitor, furios, mincinos, ispititor, pacatos, denigrator, criminal si aproape ca am epuizat paragraful. Cam multa ura pe metru patrat! Nu ma aventurez sa fac o lista bazata pe intregul text al dumneavoastra pentru ca ma tem sa nu depasesc numarul de cuvinte permise pentru o postare. Mi-a dat cineva la un moment dat sa citesc o carte adventista scrisa de Ellen White (Tragedia veacurilor). Va marturisesc faptul ca dupa prima pagina mi s-a facut rau. Am incercat aceeasi senzatie pe care o simt si acum in urma lecturii dumneavoastra.

Iar acum sa trecem la lucruri mai placute, poate ca are sa ni se risipeasca senzatia aceasta de disconfort pe care probabil orice om ar simti-o in fata acestei orori de text.

Am scris de-a lungul vremii multe lucruri pe acest forum. Unele probabil i-au deranjat pe multi. Am criticat Biblia si ortodoxia la greu si probabil unii au considerat ca l-am hulit pe Domnul. Daca ne-am lua dupa ceea ce ati scris dumneavoastra, chiar asta am facut. Si chiar daca uneori am zis ca credinta e prin unele aspecte o prostie sau chiar un lucru periculos, am gandit intotdeauna ca religia, credinta, Dumnezeu sau Biblia sunt cele mai umane lucruri de pe acest pamant si deci trebuie sa le intelegem atat maretia cat si limitarile.

Si pentru ca Biblia pe care se bazeaza religia crestina e in cea mai mare parte o poveste despre modul in care Dumnezeu si-a condus lumea de-a lungul timpului, vom vorbi despre aceasta poveste in continuare. Pe langa Biblie mai exista si traditia, iar daca doriti o inseram si pe aceasta aici.

Despre ce ne vorbeste Biblia (si traditia)? Despre niste oameni. Despre un Adam caruia ii vine pofta sa manance niste fructe si o face chiar daca stie ca n-are voie, despre un Dumnezeu care se infurie si il da afara din Eden, despre un Cain care isi ucide fratele din invidie, despre un Samson care e atat de tare cand e vorba de barbati, dar e atat de slab cand vine vorba de o femeie. Apropo, imi place pasajul cand acesta ucide o intreaga armata de filisteni folosindu-se doar de o falca de magar. E de-a dreptul simpatic. La fel cum e simpatic si David atunci cand omoara un filistean masiv si fioros cu o prastie, asta pentru a adeveri proverbul ca nu conteaza inaltimea, ci conteaza istetimea. Ba chiar si Iisus Hristos are momentele lui de tarie si slabiciune. Se infurie cand vede negustorii din fata templului si le rastoarna tarabele, e de-a dreptul impresionant cand umbla pe apa, da dovada de badaranie cand la nunta din Cana isi apostrofeaza mama si spune ca tovarasii sai sunt adevaratii frati si surori, comportandu-se de parca ar vrea sa zica "Lasa-ma in pace, mama, ca sunt cu baietii si facem vin". Iar in scena crucificarii e de-a dreptul un personaj tragic. Pana si Dumnezeu Tatal apare ca un om, insa la scara mai mare. E gelos pe alti zei, ii pare rau de modul in care a facut lumea si la fel ca un zidar perfectionist o renoveaza printr-un potop, se ia la bataie cu Iacob, se pune sa scrie cu mana sa tablele legii crezand probabil ca Moise va face oarecari greseli de redactare si nu in ultimul rand isi trimite propriul fiu pe pamant pentru a-i da o soarta tragica. Exemplele ar putea desigur continua.

Daca citim crestinismul printr-o asemenea cheie de lectura, nu putem decat sa lasam la o parte ura si sa privim lucrurile cu calm si bunavointa. Doar suntem oameni! Sau cel putin ar trebui! Crestinismul le-a aparut la inceput unora ca o ideologie ce inlocuia agresivitatea si ura cu blandetea si bunavointa. A fost o simpla iluzie. Crestinismul e ceva mult prea uman ca sa nu contina si partea aceea rea a sufletului omenesc. Pana la urma, potrivit lui Iisus, personajul principal, povestea lumii aceasteia se va termina nu numai in Noul Ierusalim, ci si in iazul cel de foc.

Dar pana la urma, fiecare sa faca si sa gandeasca cum crede. Prefer sa hulesc in mod calm si binevoitor decat sa binecuvantez prin cuvinte pline de ura. Iar voi nu trebuie sa luati in considerare ceea ce spune un necredincios deoarece veti risca sa ajungeti la randul vostru necredinciosi si sa deveniti, astfel, tinta blestemelor.

Dragul meu, citind textele scrise te simti urat si inrait de mine si ti se seteaza o stare neplacuta si trista, suicidara? Iarta-ma, si te rog incearca sa-ti dai seama ca Dumnezeu nu se lupta cu omul, fapturile si creaturile dorind sa le starpeasca de pe fata pamantului si sa le arunce in iad ci din contra, Domnul lupta si se razboieste cu pacatele lumii care-si fac casa in om si omul simte o stare buna, blanda si placuta si numeste acea stare cazuta: "Rai" lumesc in care se ascunde toata viata ca omul sa uite de Tatal cel Adevarat si de fratii lui cei drepti, sa uite de Credinta si sa se autodistruga cu inconstienta sau culmea, sa se distruga iata tocmai cu cunoasterea pacatelor, a binelui si raului prin neascultare si pacatuire ca sa se dea intelept sau puternic mandrindu-se apoi cu stiinta ca un invincibil, asa cum se inchipuia Ahile, marele razboinic al mitologiei Greciei antice, se crede invincibil daca mama lui l-a botezat in invincibilitate scufundandu-l in potiunea magica blestemata a druizilor tinandu-l de glezna, lumea bagand astfel in capul oamenilor ca moartea "eroului" grec s-a datorat faptului ca n-a fost scufundat in intregime in blestem si hula, in vrajitoria cu care a fost facuta potiunea. Fraierii ca mine si ca tine au crezut in povestile astea sateiste si in legendele viclene care au fost raspandite iata pe scara larga in lume incat nu exista familie care sa nu fi cititi legendele olimpului si nu exista sportiv care sa nu ravneasca la medalii olimpice sau la demoncratia sateista. Deci da, desi nu sunt in stare, ma stradui sa-mi urasc propriile pacate si sa te impartasesc de ura mea... din pacate, mai mult ca sa ma laud. Recunosc.

N-am vorbit nicaieri despre stari suicidare si nu ma simt deloc mai inrait decat inainte. E pana la urma un lucru anormal sa incerci da devii mai rau pentru ca altii se exprima intr-un mod agresiv.

Desigur e neplacut sa citesti texte cu incarcatura negativa. Iar crestinii se pricep de minune la asa ceva, daca ar fi sa ma gandesc doar la blestemele lui Vasile cel Mare care l-ar umple de oroare pe oricare om doritor de liniste sufleteasca. Asa ca nu ma mira deloc sa citesc texte in care la fiecare al treilea cuvant se insereaza cate un termen horror.

Domnule Moroco, eu nu cred in prostii. Nu cred nici in legendele lui Hesiod despre zeii Olimpului, desi consider totusi ca Teogonia lui in care e vorba despre acesti zei nu e o prostie. In acest caz toata literatura care e fictiune ar fi o prostie. Or un om care crede ca operele de fictiune sunt idiotenii da dovada de un orizont de gandire foarte limitat. Pe de alta parte povestile vechii Grecii n-au nicio legatura cu satanismul. Satanismul despre care vorbiti e o inventie a lumii crestine, as putea spune, e incifrat in structura gandirii crestine conform careia omul poate sa aleaga doar intre doua lucruri: Dumnezeu si Diavolul. Antichitatea n-avea nicio legatura cu aceste lucruri. Era o lume fundamental diferita de lumea noastra, asa cum sunt diferite culoarea alba si nota Do, adica n-au nimic in comun. Prin urmare sa nu amestecam lucrurile pentru ca nu vom mai intelege nimic, doar ne vom invarti in jurul propriilor noastre idei.

De asemenea nu inteleg ce aveti impotriva medaliilor olimpice. Poate ca nu va convine sportul si miscarea, sau poate ca nu va convine competitia. Ce-i drept, sportul vazut la televizor nu e sport adevarat. Adevaratul sport e cel ce iti pune in miscare oasele. Dar sa nu dam totusi cu pietre in cei ce vor sa faca performanta pentru ca vom risca sa incurajam lenea si autosuficienta de care e plina lumea aceasta.

Iar acum despre democratie despre care spuneti ca e satanista. Daca ar fi sa dam la o parte democratia ca mod de conducere a societatii, ne-ar mai ramane doua posibilitati: fie sa traim intr-o societate anarhica in care orice individ sa poata sa-si faca de cap, fie sa traim intr-o societate in care un singur individ isi face de cap in detrimentul libertatii celorlalti. Deci alegeti: vreti sa traiti in haos sau vreti sa traiti intr-o inchisoare? Eu stiu la ce va ganditi: la o societate condusa de popi. Am avut asa ceva si n-a fost deloc bine. Oricum n-a fost bine pentru omul de rand. Popii au trait insa bine.

Orice inceput e bun. Dar nu e nevoie sa va urati propriile pacate. E mai simplu sa nu le faceti. De ce e nevoie sa repari daca poti sa nu strici? Cat despre ura dumneavoastra, nu e nevoie sa mi-o impartasiti. Pot trai foarte bine si fara ea.

Si inca un lucru. Nu mai spuneti ca nu sunteti in stare. Asta suna ca o scuza. Crestinii au, dupa cum am observat, o imagine destul de rea despre ei insisi. Se cred incapabili de a ocoli pacatul. Or moralitatea incepe acolo unde exista posibilitatea de a nu produce raul. Ca sa fii un om moral nu e nevoie sa faci un anumit lucru, ci sa nu faci anumite lucruri. De exemplu sa nu-l lasi pe un om sa sufere cand poti sa-l ajuti, sa nu inseli pe cineva, sa nu-i tratezi pe oameni diferit in functie de culoarea pielii sau de limba pe care o vorbesc, astfel incat unul sa se simta nedreptatit. Ca sa fii un om moral nu trebuie sa faci nimic anume. Trebuie doar sa ai grija ce faci. Cu totii suntem in stare de asa ceva. Doar ca nu ne pasa. Iar din acest punct de vedere, nu avem nicio scuza. Vedeti, de aceea eu nu cred in Diavol, pentru ca e marea noastra scuza.

Multumesc ca-mi tai scuzele. Asa este, ai dreptate. Daca iti amintesti pilda celor chemati (la nunta fiului de om imparat) si revezi cum au inceput sa se scuze fiecare aruncand vina si scuza pe ... si pe... atunci iti dai seama ca orice om e plin de scuze. Pana la urma cei care au venit ori n-aveau haina de nunta ori si-au dat-o jos dupa ce au intrat asa ca multi chemati putini veniti si foarte putini au ramas si s-au ales pentru Imparatia Cerurilor. Nu crezi ca diavolul nu te lasa sa crezi?.. ca nu te lasa sa vi?... ca daca te vede ca crezi si ca vi atunci te ia, te ispiteste sa te auto-tzepuiesti si sa te duci inapoi in lume unde ca premiu de consolare iti da zmeura de aur pentru cel mai prost actor in cel mai tzepuitor film... horror?

Daca esti in lume slujind lumii pacatoase care te desparte de Dumnezeu nu-ti dai seama ca diavolul pentru tine e cel mai bun prieten si regizor care te ajuta la nevoie sa joci precum iti canta in struna?

Nu discuta cu mortii, cu lumea, cu diavolii ca pana la urma o sa lasi dupa ei uitand ca orice om ce vrea sa fie cel mai destept, o sa cedezi. Stii tu vorba aia: "cel mai destept cedeaza". Daca o intelegi prost si o aplici prost atunci te smintesti. Vorba aia se intelege asa: Cel mai destept cedeaza... Domnului Hristos-Cuvantul! iar celor ce-l cheama in babilon sa ridice impreuna cu ei turnul Babel le spune la nesfarsit: Never for Ever. Dreptul Ever a fost singurul care nu s-a dus. De acolo se trage si numele de evreu. Ever, Eber, Ebrau.

Deci diavolii or sa te chinuie abea cand incerci sa te rupi de ei si de duhul lor, de duhul lumii. Pana atunci esti fraierul lor, papusica lor prostuta, uneltica lor prin care ispitesc crestinii la auto-tzepuire si cedare, vrand sa lase crestinul dupa tine adica dupa ei, sa se creada destepti si sa aplice formula: cel mai destept cedeaza, lasa dupa tine, lasa dupa ei si uite asa se smintesc crezandu-se mai mari si mai buni si mai pasnici.

Diavolul n-are nicio legatura cu ceea ce credem sau nu credem. Oamenii cred ceva doar daca au dovezi. Nu e nevoie totusi ca dovezile sa fie si "adevarate". Insa trebuie sa aiba ceea ce numim "putere de convingere". De pilda, unii pot fi convinsi de adevarul celor mai aberante idei. Daca omul accepta o dovada aberanta poate fara probleme ajunge la idei aberante. Marea intelepciune e sa ne putem demonta convingerile sau credintele astfel incat, ajungand la fundamentele ce stau la baza lor, sa putem stabili ce e in regula si ce nu e in regula.

Si ca sa dau un exemplu, ma voi referi la ideologia nazista. Desigur, am sa simplific putin lucrurile pentru ca spatiul acestei postari nu-mi permite sa ma lungesc cu toate detaliile necesare. Conform ideologiei naziste, evreii ar trebui izolati de restul societatii, internati in ghetouri, lagare, siliti sa nu se reproduca si chiar eliminati cu totul. De ce? Pentru ca sunt o rasa inferioara. Pai cum? Exista rase superioare si rase inferioare? Nazistii spun ca da. Orice popor e animat de un asa numit Volksgeist (spirit al poporului) care confera indivizilor acelui popor anumite caracteristici cum ar fi: inventivitate, stupiditate, harnicie, lene, altruism, egoism, pofta de bani, cumpatare, tendinta de a se imbuiba etc. Un popor cu trasaturi pozitive apartine unei rase superioare. Unul la care predomina trasaturile negative tine de o rasa inferioara. Ba chiar se poate contura o ierarhie a raselor, potrivit ideologiei naziste: germanicii, romanicii, slavii si la gramada evreii, negrii precum si alte popoare de acest fel. Vedeti cum am descompus acest tip de gandire. Unde am ajuns? Probabil chiar la fundamentele ei. Si ce anume nu e in regula? Tocmai intelegerea conceptului de "spirit al poporului" in sens biologic. La poetul si filosoful Herder care il foloseste pentru prima oara "spiritul poporului" era inteles intr-o acceptiune culturala. La el nu existau culturi superioare si inferioare, ci doar diferite. Problema a aparut atunci cand semnificatia acestui termen a fost pervertita de nazisti. Deci iata cum putem demonta temeiurile unei idei aberante si putem afla unde se afla buba. N-o facem de obicei pentru ca ne temem sau ne e rusine sau nu vrem sa iesim din orizontul nostru de confort si sa ne testam propriile credinte sau convingeri. Avem aceasta putere, dar nu vrem. Suntem bine asa cum suntem si ca sa fim impacati cu acest lucru, spunem ca Diavolul ne manipuleaza si nu ne lasa sa vedem lucrurile clar. Diavolul e doar o scuza.

Lumea e ceea ce este. Pentru ca despre ceea ce nu este nu putem vorbi, ba chiar n-ar avea sens sa vorbim. Cineva spunea odata ca lumea e ceea ce se petrece. Cum sa vorbesti despre ceva ce nu se petrece (adica nu s-a petrecut vreodata, nu se petrece acum si nu se va petrece niciodata)? Atat timp cat existam suntem in lume. Ne putem izola de ea? Doar atunci cand nu mai existam in ea. Dar in acest caz, mai degraba lumea se izoleaza de noi si nu invers. Exista la romani expresia "si-a pierdut viata" despre cineva care a murit. Sensul ei real e de fapt "viata l-a pierdut pe el", intr-un mod oarecum analog celui in care iti pierzi niste bani din buzunar. Tot ceea ce se petrece in lume e lumesc. Lumeasca e bucuria si necazul, lumeasca e asceza si desfranarea si lumesti sunt raul si binele. Mai ales ultimele doua. Lumea e pacatoasa? Ma tem ca nu inteleg o asemenea propozitie. Dar ce inteleg e ca unii oamenii sunt plini de rautate, plini de nepasare, plini de invidie etc., insa nu sunt asa pentru ca lumea e asa, ci pentru ca asa sunt ei. Iar despre lume spunem ca e rea pentru ca in ea exista oameni rai. Si pentru ca imi place uneori sa ma joc cu cuvintele pentru ca astfel ele isi pot dezvalui ascunzisurile, e interesant ca in limba romana se poate spune ca oamenii rai nu sunt "ca lumea", adica nu sunt asa cum ar trebui sa fie niste oameni.

In concluzie, nu trebuie sa ne ferim de lume, ci trebuie sa ne ferim de rau.

Cum sa discuti cu mortii? E ca si cum ai discuta cu peretii, adica cu nimeni.

Lumea nu are un duh. Lumea e tot ceea ce se petrece.

Saracutzul de tine. Prin tot ce scrii se vede ca esti tzepuit si ca incerci mereu sa te autotzepuiesti si sa te convingi ca e asa cum susti vrand sa convingi si pe altii facandu-te o uneltica naiva a grijilor lumii si a solutiilor ei revolutionar-voluntariste.

Dragul meu. Diavolii si demonii tzepuiti de satana si de oamenii pacatosi sunt ingerii cazuti care impreuna cu fraierii lor de pretutindeni au nascocit pacatul, minciuna, viclenia si de acolo, prin neascultare si rautate, au poftit si s-au desfranat dupa idoli crezandu-se eroi, zei, "dumnezei" (dumnezei straini si falsi) si au invatat pe oameni toate faradelegile iar oamenii ca niste maimute smintite si capiate au lucrat si lucreaza mereu desavarsirea pacatuirii vrand sa intretina lumea, aparand acest duh al lumii foarte pacatos, ispititor si insistent. Satana este exact acest duh pacatos al lumii, al oamenilor care iubesc si urasc oamenii, duh rau care se crede mai mare si mai vrednic, mai sfant si mai puternic ca Dumnezeu.

N-are sens discutia daca nu-ti dai seama ca lumea de aia a si fost osandita si lepadata de Domnul Hristos-Cuvantul pentru ca e pacatoasa, mandra si cruda.

Tu ca un naiv vrei sa te autotzepuiesti lingusind si aparand lumea, neamul acesta viclean si desfranat, sustinand ca diavolul care se crede eroul ei razbunator ar fi bun daca te ispiteste si te pune pe auto-sminteala stiutoare in timp ce ne acuzi pe noi crestinii curajosi care povatuim sa vegheati si sa va aparati de lomea umanitatii si de diavolii-demomi ne acuzi ca am cauta defapt sa ne scuzam in loc sa ne asumam raspunderea, lucrul si trairea.

Deci dragul meu, nu incerca sa ma convingi cu tot felul de speculatii filozofico-literare sau cu demonstratii logice istorico-materialiste ca lumea e buna si ca diavolii nu exista sau daca exista fac binele si ca defapt nu ei ci noi crestinii facem raul... scuzandu-ne. Ok?

Daca incerc sa te fac constient de adevarata realitate pe care lumea vrea s-o stearga din ochii si din mintea crestinilor, stergand toate dovezile existentei divine ori preschimbandu-le in mituri, in legende si povesti vanatoresti, inseamna ca si raspund pentru ceea ce spun... daca nu io, atunci raspunde Domnul nostru si al meu pentru mine...

Iar mortii sunt toti cei ce nu cred sau nu vor sa creada in Domnul Iisus Hristos-Cuvantul. Chiar daca-i vezi ca manca, bea, se inmultesc, se insoare si isi fac daruri unii altora, misunand si invartindu-se de colo colo ca sa-si desavarseasca barfele si raiul poftelor si placerilor, raiul viermilor, asta nu inseamna ca sunt vii. Sunt morti si cu mortii nu prea are rost sa stai de vorba ca nu cumva sa-ti pui nadejdea in ei si-n idolii lor.

Vorbiti despre lume ca si cum v-ati afla inafara lumii. Uitati insa ca vreme de aproape 2000 de ani biserica a fost principala purtatoare de ideologie si practic a modelat lumea dupa chipul si asemanarea ei. Faptul ca la ora actuala nu mai traim intr-o lume medievala se datoreaza schimbarilor pe care oamenii le-au facut in ce priveste valorile in care cred si astfel lumea a devenit una secularizata. Insa nu complet, pentru ca mai exista unele ramasite ale lumii vechi. Religia nu a murit de tot. Ea inca mai exista in lume si, daca e sa ne gandim cum se comporta oamenii religiosi, ceva mai lumesc decat ea nu se poate. Biserica ridica palate pe care le numeste catedrale, binecuvanteaza razboiul lui Putin si traieste din banii contribuabililor. Cu cat mai multi, cu atat mai bine pentru ea. Cat despre mine, n-am de gand sa conving pe cineva, ci doar sa arat ca unele convingeri nu mai au ce cauta in lumea aceasta si ca am trai intr-o lume mult mai buna daca am renunta la ele.

Nu mai exista in lumea asta niciun crestin care sa fie capabil sa se priveasca in oglinda si sa spuna: "Nu lumea e rea, ci eu sunt rau"? Intotdeauna altii sunt de vina: lumea, diavolii, dumnezeii falsi, masoneria, Uniunea Europeana etc. Vedeti? Asta e una dintre convingerile de care trebuie sa scapam.

Aceasta realitate se sterge chiar daca nimeni nu ar vrea sa o stearga. Pentru ca un lucru sa fie real, e nevoie de dovezi, altfel el se va sterge in mod inevitabil pentru ca doar adevarul poate sa persiste. Minciunile doar se schimba unele cu altele. Si apropo, pentru ceea ce faceti, doar dumneavoastra raspundeti. Domnul e doar o scuza prin care incercati sa va scapati de vina in mod ilicit. Iar aceasta e o alta idee care ar trebui sa dispara, anume ca altcineva ne va spala vina de care doar noi suntem vinovati.

Indivizii acestia sunt cat se poate de vii. De fapt a lor e lumea in care traim si in care ortodoxia se chinuie sa supravietuiasca asa cum incercau si religiile lumii antice sa supravietuiasca in vremea in care a aparut crestinismul.

Pentru a intelege acest pacat mentionat in scriptura, ce trebuie sa faci e foarte simplu ca restul 99% din biblie, cauti contextul.
Toata biblia e cuvantul viu al lui Dumnezeu. Mantuitorul ne invata verbal in evanghelii cum sa citim biblia. Prin marturiile sale, in general expune mai intai anumite pilde sub forma de parabole, pentru a-ti face ca cititor anumite conexiuni in gand, sa intelegi de unde vine si unde vrea sa ajunga, apoi iti spune metafora la sfarsit. Metafora care nu s-ar putea intelege fara context. In alte cuvinte tot ce credeti unii ca inseamna pacat, sau ce vi se spune ca inseamna, sau ce auziti de la coltul bisericii si cititi pe internet, cat timp nu vine integral de la Mantuitor, ideea nu e de la Dumnezeu.
Va expun contextul si va rog sa analizati atent, apoi trageti concluziile personale, apoi va voi explica la ce se refera. Si nu e vorba de suicid asa cum s-a mai mentionat. Si ala e un pacat grav, dar trebuie sa aveti anumite notiuni teologice in spate inainte sa acuzati ca s-a dus in iad si nu va mai fi iertat aflandu-se in stare de hula impotriva Duhului Sfant. Pentru ca e considerat ca daca a fost nebun sau nu a avut discernamant si s-a sinucis, este la judecata Domnului, nu-l poate acuza nimeni decat diavolul ca a hulit impotriva Duhului Sfant. De asta si unii au parte, altii nu au parte de slujba la inmormantare. Poate inainte sa-i ia diavolul mintile s-a pocait, l-a marturisit pe Hristos, s-a smerit. Sunt multe forme recunoscute de a te mantui, dar diavolul l-a abatut din drum, poate a fost un fel de Iov si a pierdut tot, dar nu toti sunt tari ca Iov, dar diavolul a fost mai puternic si el a reusit sa piarda drumul in viata. In ziua de azi ai multe responsabilitati, te macina alte evenimente paralele din viata, e foarte usor sa o iei razna din multe motive daca ai pati ce a patit Iov.

Din biblia ortodoxa varianta actualizata:
Matei cap.3:

23. Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana? [[1.se face referire indiret la o idee biblica deja mentionata, precum ca mai intai trebuie sa te pocaiesti si sa crezi in Mantuitor ca sa te poti mantui, pentru ca diavolul nu poate alunga diavolul, doar ce e de la Dumnezeu alunga ce e de la diavol. "Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui." /////// "Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi." ///// Căci: "Oricine va chema numele Domnului se va mântui". 2. acelasi lucru, alta varianta: cat timp ai duhul diavolesc(=inversiunea Duhului Sfant. diavolul e cunoscut ca inverteste absolut toata lucrarea Dumnezeiasca) in tine asa cum a avut Iuda, nu-l mai poti alunga nici in prezenta Domnului cat timp Tatal nu alege personal sa faca asta. 3.aceeasi doctrina, alta formulare: nu mai poti vedea lumina atunci cand esti in intuneric/// "Eu sunt limina lumii!" ]]
24. Dacă o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui.
25. Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină.
26. Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit. [[aceleasi taine, cat timp joci sah impotriva ta si alegi sa faci mutarile gresite... pierzi garantat]]
27. Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui.
28. Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit;
29. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.
30. Pentru că ziceau: Are duh necurat. [[30.e cel mai important pentru ca defineste starea e acuzare in care a fost pus Mantuitorul si acuzat de farisei/multime ca nu e de la Dumnezeu sau nu au crezut ca e fiul lui Dumnezeu. ("Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! ...... Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El.") acuzatorul este sinonim cu diavolul. ce face diavolul in prezenta Domnului la judecata? te acuza pe nedrept cum l-au acuzat pe Mantuitor]]
31. Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca sa-L cheme.
32. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.
33. Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei?
34. Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
35. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.



Va rog sa intelegeti odata pentru totdeauna ce insemna a huli Duhul Sfant. Inseamna legat de context si de ce am scris in paranteza explicatia si originea contextului pentru crestinul familiar cu scriptura, inseamna strict ca nu accepti mantuirea prin Hristos si negi Dumnezeirea si ALEGI sa ramai in intuneric, in alte cuvinte alegi sa nu te mantuiesti. Asta niciodata nu va putea fi iertat, pentru ca mantuirea se poate face doar in lumea asta. Pe lumea cealalta ori ajungi in prezenta Domnului, ori ajungi in iad. (" Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine") Este cunoscuta doctrina ca starea omului aflat in iad se manifesta ca o nepasare fata de mantuire prin lipsa dorintei de a fi in prezenta Domnului. Nu mai ai posibilitatea si determinarea necesara sa te intorci. Atat. Scurt si la revedere. Din ce am scris aici, deduceti si scopul nostru pe planeta asta, daca va mai intrebati unii care habar nu aveti exact de ce si pentru ce traiti.

Și Pr. Papacioc a zis că-i despre suicid, iar cuvintele lui au greutate mai mare decât analiza ta neoprotestantă și străină de ortodoxie, n-ai adus nimic din Sfânta Tradiție doar tălmăciri în care te înalți pe tine ca fiind cine știe ce dascăl venit din ceruri, fii serios.

Răspuns ortodox de la Sfinții Bisericii:

Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi: scrisori misionare, Editura Sophia, 2002, p. 39
https://doxologia.ro/de-ce-pacatul-i...grave-ar-fi-se

"Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi."

Domnu, dumneata esti cei care te autoacuzai ca ai osandit pe altii. Erai fixat pe pacatul asta. Inainte sa-ti faci in continuare treaba de acuzator, vezi si reflecta la pacatele tale si cauta cum te poti pocai si mantui te rog.

Sfanta traditie inseamna cu totul altceva.

In al doilea rand, sa-ti fie rusine de blasfemie ca l-ai pus inaintea cuvantului si contextului Mantuitorului pe un simplu om care nu a fost nici apostol, nici parinte al bisericii. El daca a talcuit ceva si a povestit despre asta, ca si mine, a facut asa cum a crezut el mai bine. Pentru asta niciodata nu am sa-l acuz pe un om al bisericii ca a interpretat gresit el prin intelegerea lui. Fiecare isi are limitele lui personale si luminarea de la Dumnezeu vine prin Duhul Sfant pe masura intelegerii sale, mai mult sau mai putin vasta.

Tu nici nu știi ce înseamnă a osândi și te bagi să explici tainele credinței, ba te mai crezi și mai luminat ca sfinții neamului. Vai de tine.

Esti fenomenal ma, ai venit sa ma contrazici si lasi paste la acelasi lucru pe care l-am spus eu dar in cuvinte asemanatoare.
Pune mana si vezi cine e Calea, Adevarul si Viata ca sa stii despre cine vorbeste, mai citeste textul meu, apoi mergi si citeste iar textul de pe doxologia si poate intelegi ceva. Tu crezi macar in Sfanta Treime ca unitate cand vii cu exemplu din acel text? In al doilea rand textul nu mentioneaza si identifica pacatul mentionat fix cu suicidul. Ii da mai multe intelesuri din punct de vedere simbolic. Simbolismul studiaza orice are mai multe sensuri.
Am incheiat! cearta-te singur

Aberezi fix ca un protestant. Tu ai venit crezându-te mare educator zicând că „nu e vorba de suicid asa cum s-a mai mentionat”. Este vorba de suicid dar nu doar de suicid, este o taină mai mare, iar suicidul este o parte esențială din aceasta taină pe care tu deformezi.

În primele două propoziții te contrazici, mai ales dacă se ia în considerare că contextul întrgii Biblii se referă la ”înaintea erei nostre și puțin mai apoi, pomenindu-se: ”până în zilele noastre”, adică până în zilele în care a fost scrisă Biblia, nu și azi, nu-i așa?(ha, ha, ha)
Dacă te uiți la context nu te mai preocupă păcatul, ci contextul.

În al doilea rând, dacă te uiți la context, atunci ai multe ocazii să comentezi că contextul nu se aplică perfect cu cazul tău, să te absolvi singur de păcat și să-l repeți în condiții diferite de cel din Biblie, că oricum azi este o altă eră.

În al treilea rând, după cum singur ai spus, tu ai burtă și în Biblie nimeni nu are burtă, astfel că nu la tine se referă Biblia și tu ești fără de păcat.


P.S. Bine ai venit, Argesean123!

Cred ca faci inutil referire la vechiul testament. Noi ca si ortodoxi nu traim dupa legea veche.
Cand o sa intelegi mistica crestinismului si o sa realizezi ca acest pacat este exact invertirea la tot ceea ce inseamna credinta si esenta crestinismului, poate ai sa intelegi postarea mea legata scriptura si de ce se aplica in cazul tuturor indiferent ca te absolvi singur de anumite pacate sau nu. Nu se iarta pacatul asta pentru ca nu ai cum sa te absolvi de el. Despre asta era vorba in subiectul asta, nu de alte pacate si de cum trebuie sau nu sa citesti/intelegi biblia.
Indiferent ca s-au schimbat timpurile, ca am eu burta sau ca sunt mai multi pacatosi azi etc mesajul nu s-a schimbat. Chiar daca tu crezi ca e o alta era, mantuirea nu s-a schimbat. Pacatul impotriva Duhului Sfant inverteste starea de mantuire. Punct. A fost, e valabil si va fi valabil peste o mie de ani, daca mai ingaduie Tatal sa o ducem pana atunci.
Culmea, te poti mantui in ziua de azi mai usor ca niciodata, tebuie doar sa vrei. Pana acum vreo doua sute de ani starea de credinta a oamenilor era superstitie pura fata de Dumnezeu. Oamenii ca sa afle mesajul scripturii se duceau strict la biserica(care se duceau...), dar il ascultau si il intelegeau ca si in prezent, o minoritate si erau strict la mana unui popa care putea sa aiba har curat sa-i ajute pe altii, sau nu! De asta nici nu se prea mai fac minuni, pentru ca nu mai are nevoie Dumnezeu sa ne demonstreze nimic. Avem toata sustinerea posibila din toate timpurile. Ce evenimente au avut loc si s-au povestit, s-au scris. Acum daca vrei, poti sa crezi in Dumnezeu intr-un mod foarte curat. Ai la dispozitie un infinit de mijloace de informare pe toate canalele.
La fel de usor poti sa cazi in tabara opusa, care ca si acum 2000 de ani, huleste si batjocoreste crestinii. Eu sunt de parere ca ar trebui ca si crestini sa incetam sa ne mai atacam intre noi si sa mai facem pe fariseii intre noi cat timp nu suntem in tabara potrivnicului.

Hula impotriva Duhului Sfant nu e si despre cei care injura de lucruri sfinte, si ulteriori toti sectarii care jignesc Sfintii, facandu-i morti si idoli?

Asta e pacat impotriva Duhului Sfant conditionat de faptul ca e sau nu e crestin practicant ce merge pe calea mantuirii. In general nu vezi crestinii adevarati injurand de lucruri sfinte, ii vezi pe aia care au respins deja lucrarea Mantuitorului in lume, adica au pacatuit deja impotriva Duhului Sfant. Daca se eticheteaza ca sunt crestini, in general sunt doar cu numele. Ca sa intelegi, trebuie sa citesti si sa intelegi ce am scris in primul meu mesaj in subiectul asta, starea de hula impotriva Duhului Sfant se identifica direct cu invertirea starii de mantuire.

Ce treaba are asta? asta e alta poveste. E ca si cum ar venit popa sa spuna ca ai hulit impotriva Duhului Sfant daca il injuri si te iei de el ca e un betiv(exemplu real si traditional pe la sate in romania)

Nu uita, ei hulesc lucruri sfinte pentru noi / nu-l hulesc direct pe Duhul Sfant care alege pentru noi sa fie mijlocitor la Dumnezeu prin moaste. Nu trebuie sa ajungem in starea de mandrie chiar prin faptul ca Dumnezeu a ales sa ne lase noua direct aceasta minune a moastelor, e strict pentru intarirea credintei noastre.
Si eu hulesc musulmanii care sunt niste gunoaie duplicitare lipsite de moralitate pentru ca se inchina la pietre, la profeti pedofili mincinosi, si la cavoul ala al lor 'sfant' in forma de cub. E ca si cum ar spune ei ca eu hulesc pe Dumnezeu

dumnezeul lor muslam este alt dumnezeu, nu este si Dumnezeul meu

Adevaratul Dumnezeu va fi judecator la timpul ales doar de El, nu omul pe pamant, nu omul care da canoane, nu omul de la sinoade aberante care au deviat crestinismul nostru la nivel de religie. Judecator nu e sectarul care ne huleste pe noi pentru traditiile noastre si judecatori nu suntem noi cei ce ii hulim pe ei pentru practicile si traditiile lor; doar Domnul va considera sau nu ca si pacat in balanta atitudinea lor, pentru ca judecatile lui sunt drepte si nu sunt ca ale noastre pe pamant.

Daca vrei o cale usoara de pierdere a mantuirii, tot ce trebuie sa faci e sa urmezi acest conflict intre dogme vechi de cand lumea si sa fii judecator pe pamant in imaginea fariseilor, ceea ce este opusul smereniei. Nu uita, insusi Mantuitorul a venit pentru noi toti sa ne prezinte (dupa un lant lung de pilde si parabole) pilda asta fariseu vs Dumnezeu intrupat, evreu vs neevreu.
Ne-a invatat sa discernem oamenii in functie de roadele lor, crestinismul ne invata pe toti ca „roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția” Daca in viata alegi sa traiesti invers aceasta sfanta lucrare, garantat L-ai si hulit.
Asa ca hai sa ne abtinem de la invertirea dragostei si pacii!

Da sper că si ei la fel. Ai dreptate.

Hai sa o luam metodic si sa vorbim un pic despre terminologie, apoi despre definitii si abia după acestea despre practici.

1. Terminologie. Sectari

Si la ortodocsi si la neoprotestanti există badarani.
La fel cum exista si altii binecrescuti, niste adevărati gentlemani.

Badaranii ortodocsi cand vorbesc despre crestinii neporotestanti îi numesc sectari. Badaranii neoprotestanti cand se refera la crestinii ortodocsi ia numesc necrestini/ necredinciosi. Si badaranii ortodocsi si cei neoprotestanti sunt marlani fara sa isi dea seama. Ei folosesc termenii mai sus amintiti din reflex, nu neaparat cu intentia de a jigni. Dacă-i întrebi: " - de ce folosesti termenii aia cu nuante jignitoare?" si unul si altul sar in sus si pretind ca nu e nicio jignire, e adevarul adevarat.

Credinciosii politicosi sunt empatici. Desigur si ei considera ca e o psrte semnificativa de adevar in terminlogia respectiva insa se adreseaza asa cum prefera interlocutorul.
Cum prefera sa fie numit crestinul neoprotestant? Neoprotestant.
Cum prefera sa fie numit crestinul ortodox? Ortodox.

E atat de simplu!

2. Definitii. Sfintii

Haideti sa vedem in Noul Testament ce sunt sfintii:

a) Fapte 9:13. Şi a răspuns Anania: Doamne, despre bărbatul acesta am auzit de la mulţi câte rele a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim.

Intrebare: cui facuse rau Saul? Fapte 8:3 Şi Saul pustiia Biserica, intrând prin case şi, târând pe bărbaţi şi pe femei, îi preda la temniţă.
Concluzie: Sfintii erau credinciosii obisnuiti, barbatii si femeile din Biserica

b) Romani 1:7 Tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi de Dumnezeu, chemaţi şi sfinţi: har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!

Intrebare: cui scria apostolul si cum ii numea de destinatarii epistolei lui? Pavel scria tuturor crestinilor din Roma si ii numea sfinti
Concluzie: Toti credinciosii obisnuiti din Roma erau sfinti

c) Evrei 3:1 Pentru aceea, fraţi sfinţi, părtaşi chemării cereşti, luaţi aminte la Apostolul şi Arhiereul mărturisirii noastre, la Iisus Hristos,

Intrebare: cui se adresa autorul Epistolei către Evrei? Tuturor iudeilor crestini. Pe ei apostolul ii numeste sfinti.
Concluzie: Toti iudeii crestini erau sfinti erau sfinti
Ti-am dat trei exemple din Noul Testament, insa poti gasi zeci si zeci.

Cine sunt deci sfintii? Care este definitia corecta?
Sfintii NU sunt doar credinciosii care au murit cu nu stiu cata vreme in urma si au facut cine stie ce minuni. Sfinții, conform invataturii apostolilor, sunt toti crestinii autentici.

2. Practici. Jignesc Sfintii, facandu-i morti

A spune despre cineva ca e viu sau mort NU e o jignire. Oamenii vii sunt vii, oamenii morti sunt morti. Biblia nu se sfieste sa-i numeasca morti pe crestinii care au murit. Deci nu e nicio jignire sa numesti mort pe un mort.

Acum, desigur ca omul care a murit ar un suflet viu. Mort este numit cel al carui trup si-a incetat functiile vitale. El a murit in sensul ca trupul a murit. Sufletul celui credincios se duce la Dumnezeu.

Aici este insa o problemă. E posibil ca sfintii care au murit sa poata comunica cu Dumnezeu. E posibil chiar sa il roage pe El ceva pentru cei de pe pamant. Insa Biblia ne interzice noua sa chemam duhul unui astfel de credincios care a murit si sa-l rugam sa se roage pentru noi sau sa ne ajute in vreun fel. Noi nu trebuie sa chemam in ajutor duhurile celor morti si nici macar sa alergam la cineva care are o astfel de practica:

Levitic 19:31 Să nu alergaţi la cei ce cheamă morţii
Levitic 20:27.Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi să moară neapărat: cu pietre să fie ucişi.

Aici este vorba desigur de mortii care au murit fizic. Adică trupul lor era mort iar duhul era viu.


Asadar, mare atentie:
1. Neoprotestantilor nu le place sa fie numiti sectari la fel cum nici ortodocsilor nu le place sa fie numiti necrestini.
2. Sfintii nu sunt doar credinciosii care au murit ci si, mai ales, credinciosii in viata.
3. Daca vrei sa ceri cuiva sa se roage pentru tine sau sa te ajute in vreun fel, poti sa ceri aceasta unui sfant in viata. Daca incerci sa intri in comunicare ca duhurile sfintilor care au murit fizic, esti intr-o zona in care Dumnezeu ti-a interzis sa intri si care este sub incidenta pedepsei cu moartea.

Este foarte interesanta profunda transformare in NT a acestei legi.
Cita lume a alergat la Iisus pentru pentru ca acesta sa cheme pe nume mortii, si nu numai, dar sa-i si invie!
Deci clar ceva este pierdut in traducerea Leviticului.

Si inca un detaliu. Cei ce alergau la Iisus pentru chemarea si invierea lui Lazar( deja in descompunere de 4 zile) si altii stiau de legea din Levitic de a nu apela la nimeni pentru asemenea lucruri si totusi o faceau. Deasemenea nu stiau de noua Lege adusa de Hristos.
Iudeimea stia foaaarte bine pedepsele capitale ( cu pietre) deci sansele ca acestia sa nu cunoasca consecintele acestor incalcari de legi cu pedepse de moarte sunt excluse!

Citat:

În prealabil postat de Penticostalul Traditional (Post 676451) Levitic 20:27.Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi să moară neapărat: cu pietre să fie ucişi.

Hristos nu a avut nici o problema sa cheme mortii, duhul lor si sa-l reintroduca in cadavru reinviidu-l. Si din ce citim au fost multi!

Acuma, dă-mi voie să te întreb: pe muntele Tabor Domnul a stat de vorbă cu două personaje importante în narațiuni semnificative ale revelației creștine: Ilie și Moise. Despre primul știm că a dispărut în imensitatea cerului fără să guste moartea, iar al doilea se odihnea de câteva secole la doi metri sub pământ într-un loc tăinuit (din motive bine întemeiate). Dacă în cazul lui Ilie suntem oarecum lămuriți, în cealaltă situație a discutat cu fantoma lui Moise, sau cum?

mai omule, se refera la necromantie. incredibil
erau pratici mistice frecvente la timpul respectiv, chiar si printre sfintii parinti ai bisericii au fost mostenite astfel de traditii, majoritatea aveau origini pagane, chiar unii din ei inainte sa fie crestini au fost implicati si s-au convertit. erau la vremea aia vrajitori, magi zoroastri, mistici evreiesti, esenieni ca Ioan Botezatorul si alte secte de comuniune angelica, cabalisti, toate ocultele derivate din paganismul babilonian si egipteam luasera amploare la vremea aia. de asta a fost si timpul ideal pentru Dumnezeu sa-l trimita pe Mantuitor, pentru ca lumea se ducea complet in intuneric
treptat li s-a impus celor din crestinism sa renunte la practicile astea mizerabile, pentru ca nu erau "din adevar". dar s-au intersectat din nou prin templieri cu traditiile pagane orientale si de acolo s-a terminat istoria bisericii catolice. au fost respinsi, s-au intors din nou, s-au intersectat din nou sub forma de iezuiti, au venit iezuiti si in BOR Dumnezeu cu mila ce ne mai asteapta nu stim. asta e alt subiect.
"Voi sunteti din tatal vostru diavolul si vreti sa faceti poftele tatalui vostru. El, de la inceput, a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii."


Nu, ii numic strict pocaiti de obicei. Apoi protestanti, apoi neoprotestanti in ordinea asta.
sectarii si sectantii sau cum le-o mai zice, sunteti cei care v-ati despartit de 100 ori si v-ati facut bisericute de apartament, aia e ideea. depinde cu cine stai de vorba
probabil unii doresc sa jigneasca pe internet si va numesc pe toti sectari

Hristos nu a chemat morti. Ai scris niste mizerii
Hristos a facut minuni, nu a chemat morti.
Exact minunea cu Lazar este potrivita ca exemplu. Cred ca ar trebui sa citesti mai bine scriptura inainte sa exemplifici ceva aiurea
Pe langa asta, invierea mortilor pe care o asteptam si o repetam ritualic prin crezul apostolic e o profetie si o taina apocaliptica. Nu are legatura nici aia cu chemarea mortilor, e minunea si promisiunea lui Dumnezeu. O minune este un act ce nu se poate explica de noi oamenii de rand

Hai ca esti simpatic.
1. Minunea cu Lazar
"Lazăre, vino afară!"
L-a chemat pe un mort si ala a inviat. Minune realizata din 3 cuvinte

2. Învierea fiicei lui Iair.
Aici fii atent ca a folosit o mica invaluire psihologica tocmai pentru a nu-si aprinde paie pe cap cu dementii satanisti care-l inconjurau si-l iscodeau cu viclenie cum ii este in fire acestui neam de mincinosi,
raspunzindu-le:
„Plecaţi, pentru că fetiţa n-a murit, ci doarme!“
Atentie!Fix pentru a nu cadea in incidenta legii din Levitic, de mai sus:

Dupa care, a incuiat usa, s-a dus la fetita moarta, luind-o de mana si spunandu-i la ureche ceva duios, de genul cum am vazut prin ecranizari " Trezeste-te mielusica mica" fetita s-a trezit si s cerut sa manance.

Partea asta cu " invierea mortilor pe care o asteptam si o repetam ritualic prin crezul apostolic"
care da este profunda si adevarata nu are legatura cu discutia minunilor facute de Hristos.

Ce as vrea sa discut aici legat de minuni este de ce a trebui Iisus sa le ceara unor localnici aflati acolo prin vecinatatea mormantului lui Lazar sa dea ei la o parte bolovanul aflat la intrarea in mormanutul unde se afla trupul neinsufletit a lui Lazar si nu a ordonat el pietrei sa se mute? Ca doar pentru Cineva care poate invia un mort prin chemarea lui directa, a muta o piatra din loc ar trebui sa fie floare la ureche. Oare de ce nu a facut-o daca tot era acolo si in schimb i-a rugat pe taranii aia sa o faca?

Intrebarea este mult mai complexa decit pare. Incercati daca puteti sa nu va grabiti cu raspunsuri pripite.
Luati in consideratie dinamica si interactiunea elementului rational uman cu irationalul si in cazul celorlalte minuni importante si amplu repovestite de Evanghelisti.

In primul rand vreau sa-mi cer iertare, am recitit mesajul meu și imi dau seama ca am scris pe un ton sententios. De fapt la mine este mai mult o întrebare: cum se impaca invocarea ajutorului sfintilor care au murit cu interdictia din Levitic?

Pasajul pe care mi l-ai sugerat îl înțeleg în felul următor:

Luca 9:28-31
Iar după cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind. Şi iată doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau Moise şi Ilie, Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim.

- Isus se duce împreună cu cativa ucenici pe munte, sa se roage
- In timp ce se roaga (comunica cu Dumnezeu) se arata doua persoane, Moise si Ilie, care comunica cu El. Nu cred ca erau fantome ci persoane reale, chiar ei. Mărturisesc ca nu m-am gandit prin prisma asta la acest episod pana acum.

1. Nu cunosc persoane care i-au cerut lui Iisus sa cheme mortii. Poți enumera cateva?
2. Cred că invierile din morti (petrecute si in VT) sunt diferite de invocarea ajutorului celor morti. Atunci cand un crestin ortodox se roaga la un sfant decedat, nu-l inviaza mai intai. Poate sunt cazuri dar eu nu cunosc.
3. Cum crezi ca ar suna o traducere corecta a versetului din Levitic?

1. Da, bine, asa este. Aici nu am exprimat in mod complet ideea. Credeam ca se intelege si asa.
Deci:
Cita lume a alergat la Iisus pentru pentru ca acesta analizind situatia la fata locului sa decida sa cheme pe nume mortii,

Lume: ( Marta, Maria, Iair), care a alergat la El dupa un ajutor specific legat de cineva care era pe patul de moarte si in final au murit:
Nume: a.Lazar si b.fata lui Iair
Chemare din morti, din stare decedata( din nou actiune hotarata pe loc de Mantuitor):
"Lazare(nume) vino afara(chemare)"
" Mielusico(nume), trezete-te( alta chemare)"

2. Faza cu "invocarile ajutorului celor morti" fac parte din discutiile voastre care pe mine nu ma intereseaza si nu am facut referire la asa ceva. Aia lamuriti-o voi intre voi.

3. De unde vrei sa stiu eu care-i treaba cu Leviticul. Pentru asta trebuie sa cunosti limba si sa traiesti in cultura aramaica/iudaica.

Aici merge și o altfel de împărțire a oamenilor care se zic creștini, cu multiplele lor credințe.

Protestanții. Toți cei care, de la 1517 încoace, s-au frânt din catolicism sau au fost urmași ai celor despărțiți de papă (luterani, anglicani, calvini, maghiari reformați, apoi baptiști, prezbiterieni, metodiști, Penticostali Tradiționali, „pocăiți” după Evanghelie, adventiști... u.s.w. etc. ș.a.m.d. and counting), în virtutea rădăcinii lor romane îndepărtate, merită să fie numiți romano-protestanți. Pentru că înaintașii lor de până la 1517, genealogici și mai ales ideologici, au atârnat de Roma, de catolicism și de Filioque! Și Crezul strâmb cu Filioque a rămas în continuare pe la cultele protestante care mai recunosc Crezul!
La marginea categoriei de romano-protestanți, în care sunt incluși evident și cei intitulați cu „neo”, intră anti-trinitarienii mormoni, unitarieni și iehoviști. Măcar Penticostalii Tradiționali și alți romano-protestanți au bunul simț să recunoască existența Sfintei Treimi, ca Dumnezeu Unul întru Ființă și Întreit în Persoană, pe câtă vreme cele trei categorii marginale de mai sus falsifică dogma Sfintei Treimi urât de tot, nerecunoscând că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu și Om, Fiul Omului.

Catolicii. Și ei se despart tot în greco, romano și alte rituri liturgice (armeano, siro-malabarezo-catolici, maroniți, italo-albanezi - aceștia din urmă fiind de fapt un fel de stră-greco-catolici - , siro-catolici...). O ciulama întreagă de rituri, dar principalele pe care le cunoaștem aici în țară sunt cele cu greco și romano. Și era și un pic de armeano!

Ortodocșii. Dacă nu știați, sau nu ați conștientizat încă acest lucru, chiar dacă Ortodoxia NU a avut o Reformă și pe urmă o Contra-Reformă și un Conciliu Tridentin, așa cum au avut ereticii catolici în murdarul secol al șaisprezecelea, cel otrăvit de germenii criminalității conchistadorilor catolici prin Americi și de ereziile gâlgâietoare care țâșneau vârtos din părintele lor catolicismul, sub numele de „Reformă”, totuși chiar și noi, în Ortodoxie, avem protestanții noștri, care astfel merg denumiți greco-protestanți!

Cine sunt aceștia? Oamenii desprinși direct din Ortodoxie în ultima jumătate de mileniu, fără însă a adera la vreo credință apuseană: rascolnicii, lipovenii, schismaticii care au provenit din mișcarea „Oastea Domnului”, vechi-calendariștii aceia care rebotează, rătăcitorii în ape tulburi de la „Noul Ierusalim” pucios al lui Moroco, oricare alte grupări desprinse mai de curând din comuniunea ortodoxă și nerecunoscute oficial (cu clerici caterisiți care continuă să slujească ilicit, cum s-a întâmplat cu Padre Avondios din nordul Italiei, care am înțeles că pe la începutul anilor 2000 a recunoscut că este homosexual în România și a ieșit din preoția noastră cea oficială) - toți acești oameni sunt greco-protestanți. Deci există și un protestantism originar din Ortodoxie!

DaCĂ CAtolicismul (cacofonie intenționată) se împarte în greco și romano, de ce să nu fie și protestantismul + Ortodoxia tot greco și romano? Nu-i așa? Până la urma urmei, Bătrânul Continent creștinat în Antichitate se fonda pe culturile greacă și romană!

Și aceasta nu este tot. Chiar și ortodocșii pot fi împărțiți în greco-ortodocși (noi, cei botezați și care ținem de ritul bizantin sau grecesc) și romano-ortodocși, adică aceia care aparțin de ritul ortodox-occidental care, pe englezește, se mai cheamă Western Rite Orthodoxy. Deși la nivel subtil și această formă de Ortodoxie se subordonează celei grecești sau „Eastern”, totuși, trebuie să ținem cont că este concepută după rituri vestice, ca de pildă Sfânta Liturghie a Sfântului Tihon, Sfânta Liturghie a Sfântului Grigore, Sfânta Liturghie englezească (sic!) și alte câteva. Deci romano-ortodocși!
Chit că aici denumirea de romano este trasă bine de păr, prin analogia „Vest = Cultura de origine romană”, căci Liturghiile efective în care se slujește Ortodoxia de Vest nu par să fie tocmai acelea în care slujeau occidentalii din primul mileniu creștin, care erau și ei, încă, ortodocși în credință. Aceia aveau vechiul rit roman, ritul galican, pe cel mozarabic...
Oricum, putem folosi sensul extins al cuvintelor și să spunem că toate felurile de creștini se pot împărți în greco și romano! Greco-ortodocși, romano-ortodocși, greco-catolici, romano-catolici, greco-protestanți și romano-protestanți. Și ca să și ricanăm, în zilele noastre cei mai „romano” dintre ortodocși sunt creștinii ortodocși care locuiesc la Roma!

Deci așa. Acum știm că, de exemplu, colegul nostru de forum Penticostalul Tradițional este romano-protestant. Iar Moroco, cu păsărelele cele pucioase și noul ierusalim (cu i mic) din inima și mintea sa, este greco-protestant!

Apropo, Moroco, pe unde mai ești dumneata? Te-ai bărbierit? Ia să faci dumneata bine să-ți editezi denumirea aceea aiuristo-elaborată de la „Religie” din datele profilului și să pui acolo că ești protestant! Pentru că, așa cum vedem mai sus, ciracii lui tanti Verginica de la Noul Ierusalim (cu majuscule, îți fac o favoare) cel pucios sunt greco-protestanți!
Mai bine ar fi să te convertești la adevărata Ortodoxie și să lași deoparte rătăcirea pucioasă. Și Penticostalul Tradițional ar trebui să se boteze ortodox cât timp mai este în viață. Nu încercați marea cu degetul, căci după moarte este târziu!

Și să nu uităm: curând începem Săptămâna Brânzei. Așa că ia să mai lăsăm încolo limba de vită cu măsline și sos și ciulamalele fierte cu suc de roșii. À bon entendeur, salut!

Trăiască Ortodoxia creștină, care este singura credință adevărată!

E posibil ca Moise sa fi fost in propriul lui trup, inviat de Dumnezeu, exista un pasaj in Iuda (Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda) care poate da sens intrebarii tale, foarte pertinenta de altfel (si eu m-am intrebat la fel). In acel pasaj cel mai puternic inger al lui Dumnezeu, Arhanghelul Mihail se cearta cu cel rau pentru trupul lui Moise.
Contextul acolo era ca Arhanghelul Mihail nu a hulit pe cel rau, doar l-a mustrat, asta inseamna ca nu e bine sa hulesti pe nimeni, chiar daca ca ai dreptate.

Trebuie sa recunosc ca ai talent! :1:

Foarte interesant. Multumim pentru informatii.

Mulțumesc pentru răspuns, așa cred și eu, Moise era la fel de viu și de întreg precum Hristos și Ilie, iar ca să înțeleg asta n-am nevoie de proteza teologică numită "învierea lui Moise" născocită de adventiști. Evenimentul excepțional pe care-l numim "Schimbarea la Față" este întâlnirea singulară dintre prezentul perisabil al lumii noastre și prezentul continuu al eshatonului inaugurat cu Învierea Domnului.
Ei bine, dacă sfinții lui Dumnezeu (care nu sunt neapărat aceiași cu sfinții oamenilor) sunt vii și întregi precum Moise, suspiciunea de necromanție și necrolatrie pică.

Singura problema ar fi ca acel citat din Epistola lui Iuda este de fapt un citat preluat din o scriere iudaica mai veche intitulata , Inaltarea lui Moise" (scriere apocrifa iudaica din sec I). Si nu este un caz singular, Iuda citeaza, in cuprinsul epistolei, si din 1 Enoch. Motivul e simplu: la momentul cand Iuda isi scria epistola canonul Vechiului Testament nu era inchegat iar traditiile orale, scrierile non- canonice/apocrife iudaice si cele oficiale circulau impreuna si se bucurau de o receptie favorabila. Practic aveti in fata o fereastra in timp, cand primele comunitati iudeo-crestine (care nu aveau inca Biblia pe care o folositi dvs) foloseau simultan texte care, ulterior, au devenit vestigii istorice, din strafundurile formarii canonului biblic.

E imposibil și să hulești și să ai dreptate.

Multumesc de lamurire, da, am incercat si eu acum sa gasesc textul respectiv din scrierea apocrifa de unde se citeaza, s-a pierdut. Deci nu avem o informatie sigura ca Moise a fost inviat (in trup). Mi-ar fi placut sa fi fost asa... Legat de Schimbarea la Fata si prezenta celor doi Sfinti alaturi de Mantuitor numai Duhul Sfant poate sa dezvaluie taina.

Da, mai corect era "si sa crezi ca ai dreptate". Dar nu vorbeam de hula impotriva Duhului Sfant (care e altceva, mult mai grav). Ma gandeam la vorbirea de rau a aproapelui, de batjocura in general. Multi se simt indreptatiti sa raspunda cu aceeasi moneda atunci cand sunt agresati verbal.