Vraji sau depresie severa?
 

Buna ziua. Va rog sa ma ajutati si sa ma scuzati pentru postarea lunga. Sunt disperata pentru ca imi urasc parintii. Am avut o copilarie grea , sunt multe de zis si nu cred ca e bine sa povestesc aici.. o sa spun pe scurt doar... am avut din punct de vedere financiar o situatie buna, dar din punct de vedere emotional nimic.la noi in casa nu prea a fost iubire. Nu am avut limite si totusi am fost controlata in detaliu, jignita, tratata cu tacere si indiferenta.Parintii mei au divortat acum 10 ani pentru un an si apoi s-au reimpacat. Am sustinut-o pe mama, pentru ca a fost victima a violentei domestice si noi martori. Dupa reimpacare violenta fizica a incetat dar a inceput cea paihologica. singurul caruia i-am povestit este sotul meu. Acum, eu am familia mea, dar nu reusesc sa trec peste tot ce a fost, mai ales ca , existand discutii intre mine si parintii mei din cauza nepotilor( copiilor mei) si a faptului ca eu am impresia ca tata incearca cu mine sa faca acelasi lucru pe care l-a facut cu mama o viata intreaga.. sa ma contrazica pt simplu fapt ca el stie mai bine, sa imi submineze autoritatea in fata lor, sa faca pe suparatul cand nu este bagat in seama, sa isi foloseasca toata energia lui pentru a ne observa, judeca si schimba in loc sa fie un bunic normal care se bucura de nepoti si sa ma accepte pe mine. Am stari de nervozitate foarte frecvente, pe care nu prea le pot controla, cu amintiri din trecut, in care ma simt exact ca atunci, desi motivul pentru care ma enervez e unul minor. Incerc sa nu ii indeparte pe parintii mei, dar simt nevoia sa fug de ei pentru ca ma simt atat de judecata, criticata si neiubita. Fratele meu nu mai vorbeste cu ei de 2 ani, avand si el o familie si copii, a fost criticat ca parinte orice ar fii facut pentru copii lui, de catre parintii nostrii.. starile de nervozitate apar si din senin, aproape in fiecare zi la ora 4,5,6 si urmarindu-le am inceput sa imi pun intrebari. Dar daca toata ura, tot ce a fost si este , este din cauza ca cineva ne face rau? Pentru ca ultima data cand am cazut in depresie si nu i-am mai putut suporta deloc, fara alta explicatie decat amintirile din trecut a fost acum cateva luni cand am gasit pe o cizma de-a mea viermi mari si grasi intr-un cocon. Acea pereche este preferata mea si a fost in garaj pentru cateva luni. Desigur viermii puteau fii de la molii dar nici o alta pereche de pantofi, sau cizme cu blanita ce se afla acolo nu avea nimic... nici haine puse intr-un dulapior de plastic. Asta a fost a patra oara cand am gasit viermi vii pe ceva fara explicatie. Prima data a fost in 2013 , cand, fieband o bucata de carne afumata pentru ciorba, am vazut in oala odata ce a fiert zeci de viermi vii care se si miscau.. m-am scarbit si am aruncat in wc apa cu viermii iar carnea la gunoi. Apoi peste 3,4 ani au aparut in bucatarie pe tavan acelasi tip de viermi, cate 2,3 si desi ii curatam reapareau si oricat le-am cautat culcusul nu l-am gasit.. am curatat si dezinfectat toata bucataria. La un moment dat au disparut de la sine. Mintea mea a luat-o pur si simplu razna.. am tinut canonul cu 33 de Tatal nostru timp de 12 zile, pentru pace si iubire in familie, , dupa care o luna, doua s-au mai linistit apele, am luat in fiecare dimineata agheazma mare timp de 8 zile iar in momentul cand am terminat cele 8 zile starile de nervi si au reaparut. Parintii mei au reluat vechiile obiceiuri, eu la fel.Pur si simplu nu ma pot controla, si nu mai suport pe nimeni langa mine , vorbesc urat , imia duc aminte de tot ce a fost rau iar apoi cad in depresie cateva zile in care plang , nu sunt buna de nimic, ma simt singura pe lume si urata si neiubita. Cum pot sa trec peste faptul ca parintii nu ma iubesc? Ca nu m-au iubit? Ca ori de cate ori mi se intampla un bine, in loc sa fie fericiti , sunt ca suparati pe mine? Cum sa fac sa ma simt bine in viata mea, fara sa aiba legatura cu ei,cu viata lor care a fost, sa nu ii mai judec, sa ii accept, iubesc si respect asa cum sunt fara sa ma afecteze comportamentul lor? Daca cineva ne face rau, cum pot sa stiu cine si de ce? Multumesc!

Pe vremea lui Moise când poporul lui Dumnezeu a fost eliberat din Egipt și se afla în pustie, Moise și Aaron le-a zis să nu strângă mană ca s-o țina pentru mai multe zile și mulți mergeau în fiecare dimineață și adunau de jos mană cazută din Cer ca mâncare îngerească doar pentru ziua aceea însă unii n-au ascultat și adunau pentru mai multe zile crezând cu naivitate că fac bine și depozitau pentru ca să aibă ce mânca și în alte zile. Mana aia depozitată făcea viermi și erau nevoiți s-o arunce. Tot aceiași mană a fost depozitată împreuna cu chivotul și toiagul lui Aaron ca să fie mărturie fiilor și acea mană nu a făcut viermi și a rezistat peste timp.

Mi se pare ca ești prea dornică de ”iubire” omenească, de relații omenești, de iubire între părinți și copii, între părinți și părinți uitând că rostul vieții unui ortodox este Domnul Iisus Hristos și Dumnezeirea și uitând că un părinte trebuie să semene nu cu tatăl minciunii-lumii ci cu Tatăl lui Hristos... și al nostru.

Deci iți recomand să lepezi păgânismele și grijile lumii (stressul exagerat, frica, disperarea, teroarea cu idei ca: ce veți mânca, ce veți îmbrăca și încălța, ce și cum veți vorbi, cum vă veți comporta ca să plăceți și să fiți apreciați de lume) și să căutați mai înainte Împărăția Cerurilor și dreptatea ei, Harul, Speranța-încredera, Credința, Iubirea (...și toate cele de care aveți nevoie pentru o viață normală și un comportament frumos vă vor fi adăugate).

Dacă însă te prea frustrezi și te deprimi ar trebui să-ți dai seama de unde vine tot răul ca să te descarci când te enervezi si când te mânii hulind, injurând, blestemând. Neștiind de unde vine tot răul si greșind te vei deprima mai tare. Așa că îți recomand să de descarci drept și fără greșeală. Astfel te sfătuiesc să faci ca mine când ai suparări, frustrări prea mari și simți că nu mai poți să rabzi și te înfurii și ești foarte supărată, îți recomand să-ți dai drumul și să urli la adresa răului, răul cel mai rău, răul de unde ne vine și nouă ghinion și să facem rău, lasă-te în momentele alea grele să spui urlând către oricine identifică sufletul tău astfel:

”Piei satanism-greșală-ghinion cu bordelatoria ta cu tot și jos și afară toți sataniștii, antihriștii, lumiștii și antiorotodocșii.”

Incearcă să te descarci doar așa și să nu injuri și să nu blestemi altfel decât așa căci de aici ne vine tot răul, de aici din satanism-greșală-ghinion-vrăjitorie-lume-necredință-ură-trufie-fapte rele!

Apoi străduiește-te să ai Credință (ortodoxă, ”Doamne ai milă de mine (păcătosul)”) și încearcă pe ceilalți din jur să-i ierți și să-i înțelegi și să-i accepți așa cum sunt râvnind în taină să se schimbe și să fie și ei așa buni, blanzi, smeriți și modești ca un creștin-ortodox.

Vorbesti atat de o zona mistica, cat si de comportament deosebit specific adica: ganduri rele, deznadejde, suparare, hula, injuratura si multa tulburare din senin - astea sunt semne de tulburare demonica.

Acum astea pot sa vina din una sau din alta.

1. Sau ai facut pacate mari si din cauza asta esti demonizata. Sau ai hulit pe Dumnezeu si de asta te ispiteste diavolul.

2. Sau sunt vraji.

3. Daca este vreun alt fel de ispita duhovniceasca, ar trebui sa se linisteasca atunci cand faci rugaciune.

Oricum pe undeva pe aici este...

Singura solutie este nu doar aghiazma ci un canon serios de rugaciune tinut mult timp. Acatistul Sfantului Mina si Paraclisul Maicii Domnului.

Citeste mult timp, spovedeste-te impartaseste-te si pune toata casa ta in ordine - toti sa fie in randuiala si sa faca rugaciune.

Asculta in fiecare zi de pe net youtube acatiste/acatistul sfantului Mina. Roaga-te sa descopere de unde este ispita si sa teajute sase rezolve. Du-te la Biserica.

Cu diavolul nu se lupta cu 8 zile de rugaciune. Se lupta cu ani de rugaciune. O pastila nu vindeca nici un cancer trebuie tratament petimpindelungat. Si ai sa vezi rezultatele dar trbuie sa incepi de undeva. Fa un canon de 1 an de zile in care citeste Acatistul Sf. Mina si Paraclisul si vezi cum merge 3 luni de zile.




4. Legat de problemele personale. Primul lucru rupe legatura sau departeaza-te putin de familia ta. Ca sa nu te ispiteasca diavolul cu ganduri despre ei. Sunt maturi parintii tai, daca stai mai departe de ei nu e bai.

Trimite-i la Biserica. Din pacate nu ai pomenit nimic pentru ei de Biserica ceea ce este foarte grav. Sa se spovedeasca si sa se impartaseasca sa fie in randuiala. Pune-i la rugaciune ca sa se linisteascsa lucrurile si la ei.

Iar tu sa stai un timp mare departe de ei casa te poti linisti. Nu se supara Dumnezeu din asta. Ai familia ta, lasa-ti parintii in pace.

Iar pentru santajul emotional al parintilor tai trebuie sa ii pui la punct sa inceteze cu prostiile si sa nu mai cuplezi la asa ceva. Sa nu te mai intereseze de mofturile unor adulti. Pe bune, chiar esti copil sa nu rezisti la un santaj emotional.

Multumesc pentru sfaturi!

Noi suntem aici o comunitate, te primim cu drag si ne ajutam intre noi cu o povata daca putem.

Oricand.

Sa ne spui cum esti.

Incepe rugaciunea in primul rand si ai sa vezi repede ca trebuie sa se linisteasca lucrurile.

Daca ai observat deja ca s-au linistit dupa cateva zile de rugaciune trebuie sa continui cu mai multa putere... pentru ca asta este calea.

Puterea demonica se opreste cu puterea rugaciunii - mai multa rugaciune...

Bine ai venit, Mihaela!
Pe langa problemele pe care ni le-ai povestit postarea nu e deloc lunga, insa mie imi arata ca ai o pregatire intelectuala care te ajuta sa iti schimbi pe baza de argumente o atitudine in folosul unui scop virtuos.

Am incercat sa selectionez chiar din mesajul tau ceea ce pare esential pentru scopul tau, scris chiar de tine, iar eu cred ca iti este la indemana ca viata ta sa o simti schimbata in bine.

33. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.(In6,33)

Am afisat acest verset fiindca sfatul lui Iisus este sa ne schimbam noi optica pentru ca viata noastra sa se schimbe prin optica noastra schimbata, deoarece El, proorocii si apostolii Lui au murit de moarte violenta, dar fericiti cu totii. Chiar in cuvintele tale se gaseste schimbarea vietii tale si asta depinde numai de tine; nu degeaba ai venit aici, ci deoarece acul "busolei" tale te-a calauzit pe acest forum. De ce? Fiindca Iisus Hristos te iubeste si de la El vei primi tot ajutorul de care ai nevoie.

Pentru asta nu ajung 8 zile, sau 33, sau cateva luni, deoarece fericirea nu vine conditionat de zile, ci de atitudinea adoptata zi de zi si tot asa se poate pierde.
Pentru asta e nevoie sa incepi cu o spovada foarte serioasa pe care eu recomand s-o faci la o manastire la un calugar de renume impreuna cu toata familia ta(daca copiii sunt mai mari de 7 ani), caruia sa-i spui toate cate ai pe suflet (cum spunea si gpalama) si sa continuati cu o viata de crestini practicanti, care va va intari pe toti si iti va schimba si optica relatiei cu parintii, ajungand sa le tolerezi lor cu usurinta toate iesirile si amintirile si chiar si greselile viitoare. Eu te vad deja in aceasta postura in care le vei oferi copiilor tai o copilarie diferita de a ta!

Poti sa ne dai mai multe detalii despre unde esti acum? Ce faci acum?

Pentru ca mi se pare ca mai este ceva, situatia asta in care esti acum nu vine de la parintii tai si tu ai contributie in ea....

Poti sa ne dai mai multe detalii despre tine?

Fa-ti singura o introspectie in viata sa vezi cum puteai sa ajungi la astfel de tulburari... pacate mari. Ispitele mari vin din pacate mari...

Si eu ma intrebam daca ea cu sotul si copiii locuiesc impreuna cu parintii ei(in casa parinteasca?), fiindca se pare ca ea nu se poate sustrage influentei bunicilor; poate ma insel.

Sunt ortodoxa , cred in Dumnezeu, dar din pacate doar de un timp incoace , dupa nasterea primului copil iar apoi la indemnul unui preot , am inceput sa iau in serios religia, sa ma rog si de postit inca nu reusesc... desi incerc in fiecare miercuri si vineri. Imi tot fac curaj sa merg sa ma spovedesc deoarece nu am mai fost de mult timp si sufletul imi e greu. Mi s-a intamplat si o minune in vara, care m-a facut si mai mult sa cred in Dumnezeu si Maicuta Domnului. Dupa ce am aprins o candela Maicii Domnului, intr-o biserica veche, am primit raspuns la scurta rugaciune spusa in graba, exact de Sfanta Maria. Era vorba de niste acte foarte importante la care ne pierduseram speranta ca le mai primim si fix de Sfanta Maria le-am gasit in posta. Fara nici o explicatie persoana care le intocmea, ne-a scutit de documentele pe care mai trebuia sa le trimitem pentru a avea actele, deoarece dosarul nu era complet si ni le-a trimis. Apoi la scurt timp am inceput sa ma simt rau, dupa ce am citit Paraclisul Maicii Domnului, in fata icoanei cu lumanarea aprisa.Mi s-a facut greata si mi-a venit sa lesin , cu greu abtinandu-ma pana la sfarsitul rugaciunii cand m-am pus in pat si mi-a trecut in mai putin de un minut. O saptamana cum ma intorceam putin ameteam pana aproape de lesin iar chipul Maicii Domnului din acea icoana il vedeam urat, strambat pentru o secunda doua , cand ma uitam la ea . M-am speriat si un timp nu m-am mai rugat. Pe urma ne-am mutat inapoi in Romania, ( am locuit mult timp in alta tara) ,unde locuim cu parintii mei si din pacate nu am posibilitatea sa ma departez de ei, pentru ca vom sta inca cateva luni aici. Despachetand, am gasit cizmele de care vorbeam in postarea initiala.. Am inceput din nou sa ma rog, incerc sa merg la biserica cat pot de des dar un duhovnic inca nu mi-am gasit. Citesc, descopar tot mai mult si imi vad tot mai tare greselile mele, de aceea si disperarea mea in a gasi o rezolvare la tot ce se intampla, la cum ma comport, la ce simt , la a duce o viata mai corecta .Pentru ca aceste sentimente pe care le simt fata de parintii mei, ma macina extrem de tare, ma fac sa ma simt enorm de vinovata oricat as incerca sa le controlez si ma simt din nou un copil neputincios. La biserica am reusit cu greu sa merg impreuna cu ei de doua ori si voi mai incerca dar sa se spovedeasca si impartaseasca nu stiu daca voi reusi vreodata sa ii conving pentru ca nu obisnuiesc si privesc cu sccepticism obiceiurile ortodoxe. Sau poate, la fel ca mine pur si simplu au sufletul greu si nu recunosc ca le e rusine sa mearga sa se spovedeasca. Multumesc pentru sfaturi!

Sunt casnica momentan. Baietelul cel mic are 1 an si 9 luni. Ne-am mutat cu parintii mei,pentru ca inca nu avem ceva al nostru si sa nu stau eu si copiii in chirie pana vine si sotul. Sotul urmeaza sa vina, speram, in primavara. Avem o firma si el lucreaza angajat la noi. Am luat hotararea sa venim inapoi pentru ca fetita a inceput scoala si cum noi oricum aveam de gand sa ne mutam inapoi in Romania, sa nu o inceapa in mai multe parti ca apoi sa o mutam.

Hai sa luam pas cu pas ce ai zis pentru ca ai zis suficient de multe pentru un diagnostic (pe cat posibil) duhovnicesc.

1. Asta cu sufletul ti-e greu dar si cu chemarea unui preot - constiinta ta te acuza si te cheama RAPID la pocainta.

Maine primul lucru pe care sa il face TE DUCI SI TE SPOVEDESTI. Fara comentarii. Daca te cheama constiinta ta, e GRAV. E o problema mare acolo, pentru care Dumnezeu in constiinta ta te chema. Nu stiu ce e dar e grav, daca zici ca te mustra constiinta asa de tare. Maine primul lucru pe care il faci e sa mergi la o manastire sa te spovedesti la primul preot pe care il gasesti.

2. Chestia asa cu simtitul rau si greata este pentru oamenii demonizati sau pentru cei chinuiti ispititi tulburati. Mai ales ca s-a intamplat in timpul rugaciunii.


3. Chestia aia cu nu puteai privi icoana Maicii Domnului este ca diavolul te lupta cu hula si deznadejde. Sa nu poti face nimic. De aia nu poti privi icoanele si chipul Maicii Domnului.

Sa te gandesti ca este unul inafara ta si ca nu esti cand ai asta. Si sa nu deznadajduiesti aici.

Sa ai gand bun: tu esti in fata icoanei si in Biserica, si sa te ierte Dumnezeu pentru gandurile rele, sa vada Dumnezeu indreptarea ta si nu gandurile tale.

Ignoranta este singura solutie buna aici - ignora mizeriile astea de ganduri nu sunt de la tine.


4. Invinovatirea - vezi ca asta de fapt este DEZNADEJDE - vezi ca esti o persoana foarte sensibila si aici vine diavolul cu exagerari si o sa te faca sa te simti vinovata pentru toata lumea.

Vezi ca tu esti doar un om si nu poti duce lumea in spate si nu poti fi responsabil pentru toti. Oamenii aia sunt maturi stiu ce fac si sunt responsabili pentru unde sunt in viata. Tu ai facut tot ce ai putut sa nu te mai gandesti la prostii.

Asta este invinovatire - ispita pentru a te deznadajdui.



5. Este o constatare care pot sa o fac cu mare usurinta din ce ai zis mai sus - ai pacate mari si grele - si asa o spun vazand lupta pe care diavolul o duce impotriva ta dar si chemarea lui Dumnezeu.


Se vede cu ochiul liber ca trage diavolul cu tot ce poate in tine sa te abata de la Biserica - deznadejte, invinovatire, suprare, amanare.... Dar se vede si o chemare puternica. Poate de asta esti aici sa primesti o povata si NADEJDE.



6. Legat de pacate - nu stiu ce ai facut, dar diavolul nu vine cu din astea pentru chestii mici. Aici sunt chestii grave, as indrazni multe avorturi si desfranare, sau chestii mari duhovnicesti. De asta are atat de multa putere diavolul peste tine in ispitire


7. Legat de indreptare - draga mea, tu nu ai o problema de rezolvat ci ai de indreptat o viata si o familie.

Adica daca nu rezolvi asta, o sa ajungi in de 10 ori mai rau. Pentru ca acum te-a chemat Dumnezeu. Dar daca te prabuseste dracul atunci o sa fie cu adevarat jale.

Nu stiu ce te invata barbatul tau, dar pot sa simt ca are multa responsabilitate pentru starea in care esti.

Invata calea Bisericii si sa nu mai iesi din ea. In casa la tine fa ce trebuie - fii curata, tine posturile, nu faceti nebunii. Pentru ca vine diavolul si va da peste cap daca mai faceti din astea... Deja este in casa la voi chemat prin pacate...


8. Ca sa alungi diavolul trebuie - 1. Taiat pacatul - nu stiu ce faceti, dar trebuie sa va opriti. 2. Intrat in randuiala crestina cu totii - si sotul si copilul.


9. Viata NU SE TRAIESTE CU PARINTII. Da-i incolo de bani, parintii iti fac mizerabila viata. Plateste o chirie dar nu sta cu parintii. Este un sfat de viata. Aici trebuie sa alegi - viata cu sotul sau banii... Eu as alege o viata linistita cu sotul. Vezi ca nu merge asta cu parintii deloc. Vezi ca trebuie rezolvata rapid asta pentru ca doare pe termen lung. Aici este discutabil, eu nu as recomanda asa ceva, nu am vazut experiente pozitive aici pana acum.


Succes, suntem aici pentru tine !!!

P.S. Pune cate un spatiu in ce scrii sa citim si noi mai usor :).

Doar liniștește-te și continuă să Crezi.
 

Dumnezeule ce sfaturi călugărești dai domnule gpalama. Nu ai auzit porunca Domnului către farisei ”Nu puneți juguri grele peste frații voștrii în timp ce voi nu vă atingeți nici cu degetul ca să le faceți!”?

Doamna nu e călugăriță sau o habotnică pătimașă ci o creștină ortodoxă practicantă de foarte puțină vreme, e o femeie căsătorită cu copii care a fost în străinătate și rugându-se la Preasfânta Maria i s-a arătat în icoană cu un chip urât poate pentru faptul că doamna are complexe. I s-a făcut rău deoarece exagerarea în citirea de rugăciuni fără să aibă un canon de pocăință de la preot, nefiind o ascultare de Biserică, poate să-i facă mai mult rău decât bine. De aceea cred că i s-a făcut rău și a vărsat căci i s-a dat ceva de sus pentru a se putea opri din neascultare, din a-și face voia proprie fără a avea canon de pocăință sau îndemn preoțesc dat la predica de după liturghie.

Nu are nicio problema gravă, iar păcatele nu se spovedesc dacă te apasă conștiința ci dacă simți cu părere de rău că ai făcut vreun rău cuiva si prin asta ai supărat și ai greșit lui Dumnezeu sau aproapelui de la ultima spovedire.

Nu e doatoare să asculte de noi ortodocșii cei de pe forum ci ar trebui să meargă cu pace și liniște nu la vreo mănăstire ci la biserica cea mai apropiată de locuință și să se spovedească dacă nu a făcut-o niciodată așa cum fac și ceilalți credincioși și să primească canon de îndreptare și așa să se roage Maicii Domnului, făcând ascultare.

Nu te lua după noi în ascultare căci noi doar te sfătuim ci fă ceea ce-ți cere Dumnezeu și-ți înclină inima ta bună și nu te lua nici după conștiința ta sau a altora când vrei să te spovedești ci după ceea ce simți în sufletul tău și în inima ta că e păcat mare și patimă la tine și crezi că ar vrea Dumnezeu să îndrepți căci grijile lumești din conștiință sunt de la lume și nu din chemarea lui Dumnezeu. Lasă conștiința și curățește sufletul și inima. Cu conștiința se ocupă păgânii.

Te rog nu speria doamna, nu este nimic calugaresc in ce am zis.

Posturile pe cat posibil a zis doamna ca le tine.
Rugaciunile recomandate de Biserica am sfatuit-o sa citeasca Acatistul Sf. Mina si Paraclisul - recomandarea oricarui duhovnic.

Pentru restul problemelor - le-ai identificat gresit si nu intelegi natura problemei duhovnicesti pe care o are.. chestiile alea nu sunt naturale si nici omenesti si le spune in diferite contexte. Este o stare generala nu un caz izolat.

Doamna are o problema mare.acolo trebuie sa vada un duhocnic cum i-am si recomandat si neaparat sa inceapa rugaciune.

De exagerat nu cred ca 2 acatiste si ceva post este exagerat pt. ce zice dansa.

Iar pacatele aduc ispita boli necazuri si cadere si mai mare... Asta trebuie sa o stii de asta trebuie pe.loc spovedite.

Crestinismul este o mica nevointa un mic jug nu este o plimbare pe bulevard... Hristos a zis altceva.

Eu cred ca posibilitati aveti sa stati in chirie cateva luni, dar nu vrei sa cheltui banii castigati cu greu, insa o faci in detrimentul pacii tale sufletesti si a copiilor si chiar si a parintilor tai fiindca ei trebuie sa primeasca o lectie de izolare si sa mediteze la viata si atitudinea lor.
Ca si cea de mai sus, si asta este o prioritate 0(zero).
Nu pierde timpul! Spune-mi in ce localitate stai ca-ti gasesc eu un duhovnic in apropiere.
Nu te preocupa de spovada parintilor, ci de a ta si a copilului cel mare(si, eventual, a sotului). Parintii se vor schimba si ei fara nicio presiune daca mai intai starea voastra se va schimba.

Doamna MihaelaSas, nu-ti cer sa ma asculti ci te sfatuiesc sa mergi la biserica ortodoxa cea mai apropiata de casa parintilor si daca simti ca ai pacate poti sa te spovedesti. De la pacatele personale sunt toate problemele ce apar. In timpul spovedaniei sau dupa poti sa intrebi pe parintele despre ce te sfatuieste sa faci in legatura cu parintii si cu viitorul domiciliu.

Copiii n-ar trebui sa-i paraseasca sau sa stea prea departe de parinti si nici de biserica ortodoxa. Bunicii si nepotii trebuie sa stea impreuna pe cat posibil mai ales daca toti sunt botezati ortodox. Doar daca parintii sunt de alte religii sau sunt atei sau importriva bisericii ortodoxe abea atunci copiii ar fi bine sa se mute si sa evite certurile in familie pe teme de Credinta.

Daca cumva te muti cu domiciliu atunci muta-te la biserica ortodoxa cea mai apropiata de domiciliu si acolo activeaza in biserica pe termen lung, participand la liturghii si acolo foloseste preotul si intreaba-l tot ce trebuie sa faci pentru a avea o viata duhovniceasca in relatie cu biserica.

Ok.. multumesc.

Din fiecare sfat am luat cate putin si fiecare are dreptate in felul lui. Consider ca Petru , in primul comentariu avea perfecta dreptate, desi am inteles greu analogia cu pilda de pe vremea lui Moise si am citit cu greu printre randuri.. nefiind termeni folositi de mine.
Totusi , documentandu-ma , consider ca este nevoie si sa urmez anumiti pasi , dati de catre un duhovnic , un canon, pentru ca de una singura nu am cum sa reusesc.. am incercat deja..

In primul rand fumez.. de aceea imi e si greu sa tin post si am amanat sa ma spovedesc , pentru ca trebuie minim 3 zile de post inainte de spovedanie, din cate am inteles.. e greu, dar incerc sa ma las.. In al doilea rand , printre pacatele grele se numara si judecarea si invinovatirea parintilor.. un alt lucru greu de facut.. Eu cred ca majoritatea problemelor de acolo se trag, de aici si disperarea mea de a gasi o rezolvare.. Avorturi nu am facut, dar am luat anticonceptionale, ceea ce este aproape la fel.. Pe atunci nu stiam , dar acum stiu.

De analizat tot analizez, dar deja dau in paranoia de la atata analizat si imi voi cauta un duhovnic si ma voi spovedi. Multumesc inca odata de sfaturi si de timpul acordat.

Parca nu as vrea sa le dau eu lectia cu izolatul.. pentru ca deja o primesc de la fratele meu si nu prea invata din ea.. Adica as fugi mancand pamantul, caut chirii aproape zilnic, dar simt ca e mai bine sa stau pana trece furtuna, sa ne despartim frumos, asa ca incerc sa gasesc solutii

Domnul Demetrius, v-am trimis mesaj in privat, pentru ca nu doresc sa scriu aici din ce localitate sunt. Daca stiti si puteti sa imi recomandati un duhovnic din zona mea. Multumesc

As aprecia atitudinea ta fata de izolarea lor, insa aceasta are provenienta mascata din inconvenientul cheltuielilor suplimentare la care v-ati angaja prin chirie si te lasi "pacalita" fiindca e mai ieftin, mai convenabil.

Izolarea lor prin divort le-a adus impacarea in raporturi noi si renuntarea la obiceiuri vechi de violenta, iar fratele tau le-a creat noi conditii de reabilitare care totusi intarzie datorita tie fiindca nu faci la fel. Prin urmare furtuna nu se va linisti pana nu o linistesti tu.

Nu e vorba de nicio despartire, nu asta se urmareste, ci potolirea furtunii si degajarea cerului de nori.
Pe cer senin ei vor cauta pe nepoti toata ziua. Atunci ii vei iubi mai mult.



P.S. Apreciez claritatea mesajele tale!

Tu nu-ți judeci părinții dintr-un moft, sau din pizmă, ori lene, îi judeci după ce ei îți provoacă niște stări psihice foarte proaste, prin critici deplasate pentru vârsta pe care o ai, ei îți deschid niște răni prin comportamentele lor și au la rându-le parte din vină pentru starea ta, dacă tu te vei vătăma psihic sau vei ajunge la depresie.

Un psihoterapeut bun ți-ar putea desluși toate traumele acestea și cum să relaționezi, doar că probabil costă și ia timp terapia și totuși e greu de găsit un psihoterapeut bun, nu unul care face experimente.

”Părinte perfect” nu există, încetează să te mai învinovățești pe chestia asta dacă faci tot ce ar face un părinte care are grijă, drept dovadă nici cei care te critică nu au fost părinți perfecți pentru tine, ei ar fi ultimii care să-ți dea lecții despre creșterea și educarea caracterelor.

Eu zic să mergi la spovedanie fiindcă ești într-o situație de urgență nu te-ai mai spovedit de mult, ai o stare negativă generată de relaționarea cu rudele, ai ispite când vrei să faci program cu acatiste și ai vrea să iei și o simplă binecuvântare pt începerea unui program stabilit, ai nevoie de un preot care să se roage pt tine să poți răbda.

Într-adevăr am auzit că azi s-ar cere minim 3 zile de postire, în trecut se cereau 5 zile (cel puțin așa apare prin unele îndreptare mai vechi publicate prin 2000), ideea e că dacă ai o urgență mergi imediat și ții ziua aceea în care te spovedești, sau postești vineri și te spovedești imediat sâmbătă, urgența e îndreptarea omului și neamânarea spovedaniei.

Nu înseamnă că dacă te spovedești iei și împărtășania imediat, s-ar putea să te oprească de la împărtășanie, dar tu măcar te-ai spovedit.

Dacă un preot se poartă urât cu tine, dat fiind că ești într-o situație grea, poți alege altul, nu trebuie să te oprești la primul preot care nu era ce trebuie.

Dacă nu te poți lăsa de fumat în zilele acelea până te spovedești, măcar ții de carne și celelalte, tu crezi că ești singura care a fumat la începutul vieții duhovnicești, dar foștii fumători tocmai așa s-au lăsat unii că se spovedeau și mărturiseau că au neputința aceasta.

Nu amânau spovedania până s-ar fi lăsat de fumat, fiindcă nu mai venea acea lăsare, așa cu amânarea poate dura ani până la spovedanie.

Nu-ți mai pierde timpul cu detalii prea personale pe net, preotul are putere să dezlege și e bine că e așa.