Despărțiti.. Dar impreuna
 

Bună tuturor, am mai cautat în câteva ocazii sfaturile voastre aici pe forum, de fiecare data din nevoia de a mi limpezi gândurile, și in momente mai grele.. Pe scurt, provin dintr-o familie despărțită, am crescut doar cu mama și bunica, ele s-au străduit să-mi ofere de toate și sa ma indrume pe calea credinței, uneori poate prea cu strictețe. Pe finalul adolescentei m_am răzvrătit, și am ales sa trăiesc o viata lumeasca, ca majoritatea tinerilor, cu toate păcatele aferente. Acest stil de viata nu mi-a adus fericirea și împlinirea așteptată, m-am trezit la 25 ani într-un context ft stresant, un loc de munca ft solicitant, stres pt examene la fac, suferințe sentimentale etc. Pe acest fond am suferit primul atac de panica, iar de aici mi s-a declanșat o anxietate atât de grava încât o perioada nu puteam nici sta în picioare. În acele momente în care nimeni și nimic nu ma putea ajuta, reușeam sa ma liniștesc și sa adorm doar după ce ziceam Tatăl nostru la nesfârșit. Din acel moment am început sa fac drumul de întoarcere către Dumnezeu și biserica... Am renunțat câte puțin la pacatele grave, și eram hotărâta sa aleg o viata după regulile Lui. O relație de 4 ani în care am ajuns în punctul de dinaintea căsătoriei, s-a încheiat la 30 ani pt ca ne-am dat seama amandoi ca eu eram pe drumul acesta, iar el nu putea fi ca mine. Pe actualul sot l - am cunoscut atunci, eu la 30 ani, ieșită din acea relație, dornica sa ma asez la casa mea si sa întemeiez o familie creștină cu cineva cu idei comune. Doar ca aveam problema anxietății pe care o țineam sub control cu tratament și luasem în greutate tot din aceasta cauza, aveam atunci 83 kg. L-am cunoscut pe acest site, în comunitate. Mi-a scris, am început sa vb, parca eram identici.. El era in It, divorțat de 1 an, avea 36 de ani, il părăsise o soție cu 10 ani mai tânără cu care n-a avut o căsnicie concreta pt ca dupa căsătoria lor el a plecat la munca în IT, ea la școală la Cj.. Apoi după 4 ani în care se vizitau în vacante l-a părăsit, evident după ce i-a cheltuit toți banii. Era un om simplu, fără studii superioare, care provenea dintr-o familie cu grave probleme, crescut în casa de copii pt ca tatăl sau a făcut închisoare... De ce mi-a plăcut.. Pt ca s-a luptat în viață să-și depășească conditia, pt ca mergea cu oile la păscut și citea cărți de toate felurile, pt ca a făcut cum a putut o școală de cântăreți bisericești și a început sa cânte la strana, pt ca părea o de bis, pt ca un părinte episcop care ma știa de mica mi-a dat binecuvântare... Pt ca am avut în viata și altfel de iubiți, mai cu școala și din familii mai bune, dar nu m au respectat și iubit mai mult.. El în schimb ma plăcea, zicea ca nu simte marea dragoste ca la 20 ani, dar cu cata dragoste e, putem forma o familie și sa mergem în viață pe calea lui Dumnezeu.. Asa ca oarecum am facut amândoi un compromis, și am pornit la drum împreună convinși ca vom reuși... Însă dragostea nu a crescut între noi în timp.. El e cantaret de strana si in parohia nostra din it.. Deci deși eram mereu prezenți și activi în bis.. între noi lucrurile nu mergeau.. După primele 6 luni am descoperit ca se uita la filme xxx.. A zis ca simte nevoia de un corp perfect.. Apoi era rece sufletește, distant.. Mereu spunea ca ce tot atâta dragoste ca nu suntem copii.. În plan intim eu insistam sa respectam zilele interzise, poziții corecte etc.. Nu eram ca proaspeții căsătoriți, dar zicea mereu ca dragostea lui è aceeași și cu cata e mergem inainte toată viata și ne respectam promisiunea în fata lui Dumnezeu. De lucrat nu am putut lucra niciodată eu aici.. După primul an avut o sarcina pierduta, apoi un pre cancer de col uterin, apoi complicații, apoi a venit fiul nostru. În timpul sarcinii s-a infatuat cu o doamna din bis căreia i-a scris poezii.. Pt ca el cocheta mereu cu poezia.. A fost doar atât, ea nu l-a băgat în seama. Eu și părintele i-am făcut scandal.. Dar pt ca venea copilul am trecut peste... În sarcina nu am avut raport intim deloc, nici în alaprare of binele copilului și de comun acord, iar după ce a trecut vremea asta, raporturile s-au rărit..El imediat după venirea copilului a devenit violent verbal.. Lucru pe care înainte nu-l făcea. Fizic se reprledea inspre mine ca și când m-ar lovi dar se oprea. Cinci ani pt el am fost dobitoaca, nenorociya, pasiva, femeie de ca... vaca, mama de rahat.. scarboasa.. Etc. Ca femeie am încercat să-l iubesc, înțeleg, ajut, respect de la început.. De dragul lui am reușit sa renunț la tratamentul pt anxietate ca să pot face copilul... Il îngrijea, ma străduim să-i gătesc bine, să-i aranjez hainele, am încercat sa fac bine ceea ce trebuie sa facă o soție.. Dar pe parcurs ce el a pus mai multa distanta mi-am pierdut și eu nădejdea.. În plus am luat kg constant fără sa pot face ceva,, nici el nu m-a încurajat în nici un fel, am ajuns acum lav136 kg. Am mers înaimte si am răbdat totul pt copil, ca el sa aibe tata, sa nu creasca fără ca și mine.. Pt ca eu mereu am crezut în sinea mea ca dacă mama răbda mai mult poate s-ar fi înțeles cu tata.. Am ales sa rabd cât pot, sa ma smeresc pt pacatele mele din tinerețe, sa mi duc crucea, convinsa ca dacă Dumnezeu pe el mi l a rânduit înseamnă că el e calea mea spre mantuire.. Parintele episcop a zis sa fiu Rai pt copil când sunt doar eu cu el acasă, iar când vine soțul și se enervează sa tac.. Parintele duhovnic din parohie zicea ca nu ne lasa Dzeu,ca el e cantaret la strana di amândoi ii slujim lui Dumnezeu în bis și nu ne va lăsa.. Iar eu tot speram ca puținul ala pe care zicea ca-l are pt mine, și grija lui Dumnezeu sunt de ajuns și vom duce viata asa.. Da, sufeream pt lipsa ajutorului, a înțelegerii, a griji, o femeie are nevoie de asta, dar m am straduit sa nu ma împiedic în sensibilitatea mea.. Mi-am substituit nevoia de iubire privind filme romantice koreene... Ma bucura plăcerea des vedea iubirea și mq durea gândul ca eu nu voi mai avea niciodată un raport frumos cu cineva. În plan fizic ne "întâlneam" doar de câtva ori pe an, nu l-am refuzat niciodata, dar nu mai simțeam nimic de mult.. E greu sa simți ceva când cu câteva ore inzinte de apropiere acel sot te face nenorocita sau pzrsiva.... Din dec deja primise un tel cadou de la nasul nostru și de atunci l-am observat cu o atitudine mai ciudata. Apoi am descoperit ca trimisese de pe fb niște filme xxx unor femei.. Culmea avea poza cu fiul nostru la profil.. Noi nu am avut raport din noiembrie anul trecut... Am simțit ca spurca cumva familia, deși știam ca păcatul onaniei sigur îl face. Pur și simplu pt ca ma jignea nu am putut sa merg la el pt relații intime.. Daca ar fi venit el, nu l as fi refuzat, dar sa l caut eu, nu am putut. In mai m am îmbolnăvit de covid.. M a lăsat efectiv sa zac singura. Era în carantina și a stat efectiv o luna întreaga în camera lui pe telefon. De când a venit copilul dormim separat, de 6 ani. Apoi a zis ca nici puținul care îl avea pt mine nu mai e, ca niciodată nu m-a iubit, ca niciodată nu s-a putut implica în relația noastra, ca mereu I-a bătut inima pt altele, ca au fost multe câte i-au plăcut în tot timpul asta, ca totul s-a terminat între noi și nu mai vrea sa aibă nimic cu mine, nici fizic nici altfel. Ca el vrea sa ramanem împreună cât se va mai putea ca sa crestem copilul apoi fiecare pe drumul lui. Nu se știe cât timp poate fi acest rămas împreună. Evident ca nu mai am drepturi de soție asupra lui, ce face el e treaba lui și nu ma privește. În plus s-a îndrăgostit de una. O profesoara de romana din Republica Moldova, sta cu aia pe net de dimineață până seara, în vara eu și copilul am fost la mama în România o luna, el a avenit, a stat cu noi câteva zile, și a plecat la aia în Rep Moldova. A stat acolo 3 zile, cu tel închis. Eu am încercat sa cer sfat, copilul săracul înțelege deja ca e măricel. El vede doar ca tactica su e tot timpul pe tel di nu ne baga în seama deloc. A auzit tot ce mi dice el.. Ca nu ma iubeste etc. Am incercat sa i explic, sa l conving sa rămânem în tara, la mama, sa încerc sa găsesc munca acolo etc dar nici nu vrea sa audă. Zice ca el vrea în IT cu tatăl lui, ca e singurul tata pe care l are și vrea cu el asa cum e... Iar eu nu am tăria sa l rup..Anul acesta a început și școala.. Parintele episcop mi-a dat binecuvântare sa încerc sa mai rabd dacă pot de dragul copilului.. Și sa știu ca oricând la pot întoarce.. Preotul de aici ma sprijină implicandy la în diverse activități cu copiii din parohie. Ideea ar fi sa ma pun pe picioare, sa incerc sa slăbesc ca să pot munci, la nevoie sa fiu pe picioarele mele.. Și culmea, mai nou am și ispite fizice.. Iar la el nu pot merge, deși e soțul meu.. Nu sunt eu aia ahtiata după... uite ca mi se întâmplă... Nici nu mai înțeleg nimic..între timp el și ea își scriu poezii de cu zor, stau tot timpul împreună, își planifica următoarele întâlniri... Nu mi vine sa cred ce trăiesc. Un lucru bun... Doar el muncește, banii ii administrez eu și nu ma ia la socoteala, nici nu i ascunde.. Asta ca să zic și partea buna, sa fie corect... CE ziceți... Nu mai înțeleg nici ce și cât mai e corect creștinește....

Crestineste nimic nu-i reciproc. Cei care au primit vindecarea de la Isus dupa cateve zile strigau "Baraba, Baraba!" si asta L-a rastignit.
Taci si rabda ca Hristos.


P.S. Apreciez foarte mult mesajul tau si exprimarea si faptele. De aceea te-a binecuvantat episcopul.

Nu te supara, dar nu o sa faci nimic niciodata cu el.

Este o cauza pierduta din ce zici.

Ati fost cu adevarat impreuna vreodata?


Te-as sfatui sa faci un canon de rugaciune de 40 de zile la doi Sfinti. La Maica Domnului si Sfantul Gheorghe, sa aseze lucrurile cum cred ei pentru voi. Daca este sa mergeti impreuna sa va ajute, daca nu este pentru tine sa il lase sa plece.

Esti casatorita religios? Esti in randuiala crestina buna? Poti sa ne mai spui cateva lucruri aici?

Cu rugaciunea cum stati?

Vezi ca el este ispitit cu treburi din astea, si asta vine din doua motive, sau lipsa de rugaciune, sau ca v-ati indepartat.


Ar trebui sa iti gasesti pe cineva foarte priceput care sa inteleaga problema duhovniceasca si sa va ajute.

Eu iti recomand un canon de rugaciune ca sa te ajute Dumnezeu sa iti clarifici, limpezesti lucrurile in viata.

Dna Laura am citit relatarea dvs. Situația este foarte gravă! Singura cale este divorțul și executarea în instanță. Singurul sfat pe care îl puteți solicita este al unui avocat în drept civil, atât. Ce vă recomand eu este să vă jucați rolul în continuare de soție credulă, ca să adunați probe cât mai multe a infidelitații soțului dvs, cât și al comportamentului său agresiv. Trebuie să tăceți, dar nu să îndurați! Când avocatul o să considere că probele sunt suficiente, atunci direct în instanță. Și dacă se poate să fie daună totală, să nu se mai ridice, așa cum Nietzsche clarifică când ceva nu te omoară te face mai puternic. Nu doriți ca soțul dvs să devină mai puternic în urma acestui proces, ci la mâna dvs să îl controlați cum doriți. Asta ar face o ființa inteligentă și rațională.
Cu stimă și respect!

Draga Nietzche, vezi ca nu merge asta cu „stransul probelor”, se pot intampla foarte multe intre timp. Intre care multe multe rele. Din partea celui dovedit capabil de asa ceva, care te simte daca mergi pe calea asa.

Asa ca nu este o optiune treaba asta pe care o propui.

Sa isi faca singura socoteala Laura si apoi sa vada pe ce cale sa mearga.

da, suntem casatoriti tata rigios cat si civil de la bun inceput, de 9 ani, am incheiat casatoria cu binecuvantarea parintelui episcop si a duhovnicilor nostri...cu rugaciune e greu...am avut perioade si perioade, ani in care am facut rugaciuni dupa carte, cele cunosvute...fiind intr-o parohie din strainatate si fiind apropiati ai preotului ca unii care ajuta in biserica, pt noi biserica si oamenii din parohie sunt e doua casa...suntem mereu prezzenti acolo, eu ma ocup cu dna preoteasa de copii si activitati in parohie, el e cu parintele si cieilati barbati cu partea administrativa...ne spovdim si impartasim regulat, particpam la toate sfintle liturghii..uneori in timpul saptamanii il inlocuiesc eu la strana..participam la masluri, acatiste...nu reuesc sa ma adun ca sa fac canoane serioase acasa, pt ca cel putin de cand am copilul il am mereu cu mine, deci nu reusesc sa ma regassc si sa ma rog cu atentie din carti..dar rugaciuni scurte, gandul si sentimentul prezentei lui Dumnezeu il am mereu..apoi, nelucrand, imi gasesc linistea fiind mereu la dispozitia celorlati...incerc sa ajut oe cine si cand are nevoie indiferent de situatie..fie ca e parintele, preoteasxa, o amica ...asa simt ca desi nu am loc de munca imi indeplinesc oarecum datoria de a munci in fata lui Dzeu...apoi cu rugaciunea cam tot asa ma gandesc..Ca desi nu reusesc sa ma adun sa stau minute multe in genunchi la rugaciune, incerc sa suplinesc cu fapte bune, cu rugaciuni scurte zise cand aud de un om cu probleme...stau si pe genunchi, seara , dar zic doar rugaciunea de seara si rareori ma pot concentra...da...ca si sfat de la un parinte induhovnicit...parintele episcop mi-a zis ca sfatul dansului e sa l las si sa ma intorc acasa sa vad de mama care e singura de cand a murit bunica si sa cresc copilul. sa nu divortez, sa ma separ eu, dar sa nu vina actul divortului de la mine.a zis ca la cate kg am nu voi mai avea vreodata alt barbat..sa ma "intarc"dpdv sexual si sa invat sa ma bcucur doar de dragostea mamei , a copilului si a lui Dzeu..dar pt ca m- a vazut ca nu am taria sa pun punct acum, mi-a zis ca nu-mi da porunca sa plec, ci doar sfat..si daca m-a vazut asa, mi-a mai dat bincuvantare s mai stau pt copil..pt a ma intari..desi zice ca imi va fi ft greu ...si asa si e...situatia asta ma inraieste..si cat am castigat uneori pierd...am ajuns de ma enervez, unori l-am blestemat in gand, sau pe femeia aia...acum mai apar si ispitle fizice de care ma credeam de mult scapata..nu mai stiu...dar dincolo de toate astea, nu am curajul sa-i provoc asa suferinta copilului.nu am taria sa-l iau sa-l duc in tara, sa-i schimb viata cu totul...daca eu fac asta , cand va creste va zice ca si mine, ca nu am rabdat destul..ca nu am facut tot ce puteam ca sa aiba tata...desi si aici sufera..nu mai stiu...ma simt si eu vinovata...n-am reusit sa mentin greutatea sa nu ma ingras asa tare...am tot tinut-o cu corectitudinea religioasan in intimitate...asa am patit si cu celalalt..eu refuzam relatiile intime convinsa ca ne ajuta sa incepem o casnicie in curatie..iar el ma insela si m-a lasat inainte de casnicie..acum la fel...eu tot ca merg cu biserica, ca nu machiaj, ca nu aia ca nu cealata, si pana la urma el...om de bisrica..tot n-a apreciat nimic...in fine, acum ma descarc aici cu voi...desi stiu ca nici nu am dreptate in toate, nici nu puteti sa ma ajutati decat cu o vb buna sau o rugaciune...si oricum sunt in lume lucruri mult mai grave si mai importante decat situatia mea..multumesc pt ca cititi:)

am adunat cateva probe, am facut foto poeziilor pe care si le scriu pe fb, nu pt instanta neparat, ci doar pt a le avea..nu as vrea, dar poate atunci cand fiul meu va fi adult, va avea nevoie de ele ca sa ma inteleaga..

E bună mărturia ta pentru că ne confirmi că poate fi țapă mare „întâlneala” chiar și pe un portal cu profil religios, nu are nicio vină situl, dar oricine se poate strecura, n-ai cum să-i dibuiești intențiile.

Cum de ai avut încredere în internet ?

Ce să zic, avea teatru în el chiar de nu avea studii, e bine că te sfătuiești cu episcop, preot, arăți că nu vrei să faci de capul tău, probabil că ei sau alți preoți știu cam cu ce poamă au de-a face dacă e personal bisericesc (cântăreț) trecut printr-un divorț.

:)...intrasem pe acest site atunci pt ca ma durea ca dupa 4 ani de relatie, simteam ca fusesem parasita pt ca el nu putea accepta drumul pe care-l alesesem eu..si voiam sa gasesc oameni ca mine..ma intrebamm..chiar sunt eu asa exageerata, chiar e asa anormal sa vreau sa incep o casatorie cu inceput bun..etc...am avut incredere pt ca eram indurerata, aveam 30 ani, eram bolnava de anxietate, plinuta la 83 kg, pierdusem ultimii 4 ani in acea relatie..imi doream sa-mi fac un rost...si eram inspaimantata sa nu traiesc o viata singura, ca mama mea...apoi facusem un canon cu niste acatiste, m-am rugat sa mi se randuiasca persoana potrivita pt mine, cu care sa duc o viata crestineasca spre mantuire..iar apoi dupa ce l-am cunoscut pe net..la vreo 3 sapt m-a vizitat, apoi ne vdeam zilnic pe net...l-am vizitat si eu in it..iar la 5 luni de relatie l-am przentat parintelui episcop, care dupa ce a stat de vorba cu noi, ne-a trimis la mormantul parintelui Arsenie sa ma ceara de sotie..apoi si parintele din parohia din it era legat de parintele Arsenie de mic copil...am simtit toata aceasta imprejurare ca fiind randuita de sus..de asta am si avut curajul sa ma castoresc cu el dupa doar 6 luni de relatie...am lasat tot , sì pe mama si pe bunica si serviciul si am venit aici..am facut amandoi un compromis, si am crezut cu tarie ca dorinta comuna de viata crestina ne va ajuta..

Mai sunt și oameni grași și căsătoriți, contează mult și chipul unui om, pe unii oameni grași îi scoate fața, dacă e simetrică și nobilă.

La ce mai poți spera e o minune Dumnezeiască pentru ca omul să-și schimbe purtările, dar probabil că are nărav încă de la prima căsătorie și ție ți-a spus doar versiunea lui.

Cred că pui prea multă presiune pe tine ai făcut ce ai putut, era bine să ai și o slujbă pentru că nu știi niciodată, rămâi singură, nu ai vechime, greu te angajezi, va fi greu și la bătrânețe fără pensie, anii trec.

Singurătatea poate fi și din necăsătorie, divorț, văduvie prematură, boală aia e poate sunt sau vor fi la un moment dat mai mulți oameni singuri decât căsătoriți la cum merge societatea.

Relațiile la nivel micro ale enoriașilor pot fi niște indicii de ce nu mai sunt comunități bisericești puternice, e interesant și cum se furișează unii la strană.
Dacă știi că viața ta nu e cum trebuie, că-ți brutalizezi soția, că o înșeli cum mai ai curaj să citești sfintele cântări, Mineiul, Apostolul, Viețile Sfinților din strană?

Relațiile la nivel micro ale enoriașilor pot fi niște indicii de ce nu mai sunt comunități bisericești puternice, e interesant și cum se furișează unii la strană.
Dacă știi că viața ta nu e cum trebuie, că-ți brutalizezi soția, că o înșeli cum mai ai curaj să citești sfintele cântări, Mineiul, Apostolul, Viețile Sfinților din strană?[/quote]

Da.. El crede ca face bine.. Zice sa fiu eu sfânta ca el nu poate... Ca ea e marea lui dragoste, ca se simte cu sufletul gol și nu mai poate continua asa, ca a făcut ce a putut și a încercat în felul lui dar mai mult n-a putut... Ca ce vina are ca nu a reușit sa simtă? De rugat seara în genunchi nu l-am văzut niciodata
. Ii place mult psaltica.. Au fost luni când venea seara la 7 de la munca și repeta pana la 10, apoi abia manca.. Asta înainte de a o cunoaște pe ea.. După 9 ani nu știu ce e în sufletul lui... Nici măcar o data nu și-a deschis inima să-mi vb despre el... Nu stiu nici ce gândește despre Dumnezeu.. La strana e nevoie de el, nu mai e nimeni cu pregătire aici în zona, e cunoscut și apreciat și de preoții din protopopiatul pt cantat... Parintele zice ca dacă îl pune la punct e atât de ispitit acum încât e capabil sa lase și biserica.. Și apoi e pierdut cu totul.. Tot trage nădejde ca pt jertfa și ajutorul dat, Dumnezeu n-o să-l lase... Soțul meu, pe vremea când nu aveam bis și făceam slujbe într o sala,a mers vreme de 10 ani în fiecare duminica dimineața la 7 la sala și o transforma într o mica biserica, iar la terminare plecam ultimii după ce strângeam tot... De asta zice părintele asa... Apoi duhovnicul dansului l-a sfătuit sa nu i zică nimic, ca oricum are 45 de ani, si odată cu trecerea timpului i se mai sting pornirile... E greu de mers pe cale... Dar asa cum spui, anii trec, și eu risc mult... De asta deocamdată am decis sa încerc sa merg înainte asa, și intre timp sa ma pun eu pe picioarele mele...

Deci din ce scrii acolo tu ai nevoie de cineva mai priceput si in cele lumesti.

Nu merge asta cu femeia neingrijita langa barbat si neiubita - o femeie trebuie sa fie foarte ingrijita - asta cauta un barbat la o femeie. Nu merge cu nemachiat, fara o rochie frumoasa, fara ... a fi feminina.

Asta cu neglijatul intre soti, nu stiu daca merge.

Cu rugaciunea, instaleaza-ti aplicatia Acatistier pe telefon si oricand in cursul zilei poti citi pe fuga (doar condacele si icoasele) un acatist, doua.
https://play.google.com/store/apps/d...er&hl=en&gl=US

Tu vorbesti despre niste aspecte functionale din casatoria ta care nu merg. Ei pe astea trebuie sa le rezolvi lumeste. Aici trebuie sa vorbesti cu cineva care stie sa puna pe picioare o casatorie, care stie cum trebuie sa fie lucrurile intre soti.

Oricum iti zic sa citesti pe fuga, oriunde ai fi din acatistier.

Ai prea multe fixatii, visezi la toate, dar nu poti face nimic de fapt. Tot vrei ca toate sa fie ca la linie, dar ... nu iti iese mare lucru.

Nu mai visa la din astea sa fie perfecte. Ca viata nu e perfecta.

Poate o pauza intre voi v-ar prinde bine. Poate are dreptate episcopul.


Tu ai nevoie sa te ingrijesti de tine un timp mai mare, sa te repui pe picioare tu ca om.

N-are ce căuta în nicio treaptă bisericească nici cântăreț, citeț, dacă nu face toate eforturile omenești posibile să-și sfințească viața.
În Italia erau 1.200.000 de români în 2020, mai mult decât următoarele 3 etnii străine la un loc, nu cred eu că nu se găsește un cântăreț bisericesc.

Nici măcar vânzător la lumânări nu ar trebui să fii dacă nu vrei să-ți sfințești viața, să crești în înțelegere și în dragoste.

Căsătoria e o jertfă nu e o toană, cine știe se plictisește și de cealaltă și o lasă și tot așa, dar la noi enoriașii nu se gândește nimeni, că nu vrem pentru Biserică decât cei mai drepți bărbați slujitori care se găsesc într-o comunitate și cei mai râvnitori întru Domnul.

Eu nu vreau ca banii din contribuția mea la Biserică să se scurgă către viciile unuia care-și ține amanta, ca principiu general vorbesc acum, nu vreau să țin pofta de fumat a vreunuia, sau alte risipe.

Exagerează și preoții de acolo, de parcă ar fi vreun Ioan Cucuzel de pe Athos, cu adevărat mare psalt.
Față de ce Psalți are Biserica din toate timpurile, cu adevărat ar trebui să avem cunoștința nevredniciei și a nimicniciei în fața darului Lui Dumnezeu care s-a manifestat prin acele personalități.

Păi oricum a lăsat Biserica atunci când s-a dus după pofta lui, dacă nu se pocăiește și-l găsește sfârșitul adulterind ce răspuns va da pentru sufletul său ?

Trebuie să se smerească și el, mai ales dacă trăiește din banii pe care i dă Biserica, și chiar de nu ar lua niciun ban, asta nu înseamnă că poți să-i dai Domnului orice.

Faci cum poți și cum te-o lumina Dumnezeu, e o jertfă să reziști.

Aceasta activitate este pro bono, adica gratis si dintre cei dispusi sa faca asta gratis se aleg cei mai buni.
Bag'sama el este foarte bun acolo.

Adevarat, este o jertfa sa reziste si asta a scos ea in evidenta si in titlu, si in primul post, desi are si ea patimile ei pe care le-a amintit. De aceea i-am spus sa taca si sa rabde ca are binecuvantarea episcopului, dar ea incepe sa se sature; si episcopul sufera, nu ca ea, dar sufera si a facut o alegere binecuvantand-o pe ea si indemnand-o sa continue ca sa nu faca el circ si sa-l piarda pe el.

Altfel spus, ea poate sa-l lase si el tot ramane la strana, dar fiind singura si fara bani, copilul va dori la tata; poate ea trai la fel si fara copil? Oare de ce a vrut ea sa se marite: fiindca a vrut sa fie perechea unui barbat, sau fiindca voia sa fie mama?
Asa ca daca nu vrea sa mai reziste si astfel sa respecte legamantul cu Dumnezeu dat la cununie, ea va trebui sa-si caute de lucru, iar daca-si gaseste, atunci chiar ca Dumnezeu a ajutat-o., ca altfel...

Pentru cantatul la strana este plătit, la fel și pentru alte slujbe...E adevărat ca e greu sa rabd, și clar ca sunt sătulă... Dar nu vreau sa renunț... Nu pt banii lui, pt ca în fapt nu are nimic decât salariul lunar.. În rest eu sunt cea care în tara am casa mamei, și în tara sunt convinsa ca mi-ar fi mult mai ușor sa muncesc... Aici ca femeie pot face doar muncile fizice care se obțin greu fără referinte, acolo îmi pot folosi diploma de fac și celelalte aptitudini.. Aici recunoașterea è un proces ft complicat, iar diploma de relații internaționale nu-mi folosește la nimic. Fără copil nici nu se pune problema... Orice ar fi, copilul e cea mai mare binecuvântare din viata mea și pt binele lui pot suporta orice.. Problema aici e... Ca uneori ma îndoiesc, nu sunt pe deplin convinsa indiferent de ce as alege... Pentru el nu contează ce aleg. E de acord cu orice. Zice ca rămâne oricum tatăl copilului și i va purta de grija.. Financiar, evident, ca altfel, nici acum cu el în casa nu se preocupa mult... Il pupa la plecare, la întoarcere, îl mai întreabă ce face, mai o gluma, il cearta de câte ori prinde ocazia, și cam atât.. Nu merge cu el în parc, la scoala, nu se joaca cu el, nici măcar atunci când copilul se roagă de el. Daca ma întorc în tara cu copilul mi-arvfi greu la început, pana as găsi un loc de munca... Dar mai teama mi e de suferință copilului, de dorul lui de tata, de prieteni, de viata de aici, singura pe care o știe.. Acolo nu am pe nimeni, decat pe mama de 60 ani care a trăit mai tot timpul retrasa.. Aici pot răbda, uneori cu mila lui Dumnezeu sunt atât de linistita.. Parca prea linistita pt tot ce trăiesc.. Și timpul trece, soțul vine și pleacă la munca, în rest își ia masa în camera lui și e tot timpul pe telefon cu ea.. Nici nu prea ne mai certam ca înainte.. Eu îmi vad de casa.. De copil, el pe treaba lui.. De când s-a întâmplat asta nu mai pot sta cu el la strana..mi-a zis ca l deranjez acolo.. Asa ca stau în bis... Uneori il privesc la strana, îmi amintesc ca îl iubeam odată, ca am visat la o viata creștină lângă el...imi amintesc ca mi-a fost mereu mila pt viata grea pe care a dus-o.. Azi privindu-l acolo, la locul lui, ma întrebam dacă e ok ce fac... Daca nu cumva Dzeu l-a binecuvantat si i-a dat în cale pe cea pe care o simte pe sufletul lui... Daca acum după atâta viata grea è si el fericit, oare cununia mea cu el îmi da dreptul sa ma agat de el, chiar și pt copil?Nu mai îmi e clar ce e corect sa fac, creștinește vorbind.. Sa rabd pot... Dar dacă eu nu i sunt soție in sufletul lui.. Daca nu i sunt mângâiere, și ajutor.. Daca nu i sunt nimic.. Ce valoare mai are cununia noastră? Ca sa nu mai zic ca timpul asta trece, dar la nesfârșit nu vom putea continua asa... Oricum ceva trebuia sa se întâmple, nu puteam s-o ținem asa pe veci..
Un alt gand care ma frământă și pare puțin ciudat.. Dar parca viata mea areun curs identic cu al mamei..Parca oarecum în linii mari de repeta în viață mea ceea ce ea a trăit.. La 19 ani am avut un avort, reecent am aflat ca și ei I s-a întâmplat la fel... La 25 si mie si ei ni s-a declansat anxietatea.. Pt amândouă căsătoria a început cu un compromis. Mama s-a despărțit de tata când eu aveam 4 ani.. Eu.. oricât m-am luptat sa rabd sa nu ajung acolo... Tot am ajuns în acest punct.. Poate fi un blestem... Sau m-am autoprogramat cumva...

În Occident e totul scump, chiriile + ultilități - apă-gaz-electricitate-salubritate+gunoi, carburanți, în Italia și taxele de autostradă sunt măricele și sunt multe puncte unde trebuie să tot plătești, au fragmentat în mai multe segmente loturile de autostrăzi pentru profit.

Doar mâncarea e ceva mai ieftină ca în România /raportat la puterea lor de cumpărare pt că aceia nu sunt cretini să nu producă nimic la ei în țară spre deosebire de români și poate hainele sunt la un raport bun calitat/preț când sunt la lichidare de stoc.

Deci așa am dedus că ar fi plătit, pt că atlfel nu s-ar putea rezista, în Germania numai chiria e 1.000 de oiro într-un apartament cu o cameră, deci sunt țări în care dacă nu sunt doi soți și soție și să muncească amândoi în ture suplimentare, iar un salariu să se ducă pe cheltuieli și din celălalt să se pună bani deoparte, greu ar rezista un singur om.

În vreo 10 ani și în România raportat la chirii, se va ajunge ca o coșmelie de garsonieră de până-n 25 de mp să coste în Cluj Napoca sau alte orașe de peste 300.000 de locuitori vreo 600 de euro, acum e undeva la 250 spre 300 și a scăzut doar din cauza crizei.
https://www.digi24.ro/stiri/actualit...itante-1462988

Ea are ispite pentru că e neglijată de soț, altfel nu le-ar avea e totuși un om tânăr iar cine se căsătorește să-și facă datoriile conjugale, dacă nu și monahismul sau celibatul sunt opțiuni.
Pentru celelalte greșeli a plătit și plătește anxietatea, problemele cu cântarul, tratamentul disprețuitor din partea soțului, pe lângă că s-a spovedit și teoretic prin spovedanie i s-a mai ușurat din povară și i se iartă.

Nu cred că merge să sacrifici o soție pt un om,nu e ca la șah că dai un nebun pe o regină, dacă aceea are o existență grea care-i poate declanșa suferințe psihice.
Din ce văd pentru ea contează mult și mediul parohial și mulțumirile sufletești pe care le are din grupul de la Biserică asta o face să meargă mai departe plus bucuria de a-și crește pruncul.

De obicei instanțele încuviințează tutela mamei, cel puțin în România, dar din ce scrie doamna nu prea are copilul activități cu tatăl, acel bonding time când merg băieții la un meci, la un showroom auto, în parc la un tenis de masă.
Întrebarea e dacă el ar putea supraviețui și cu pensie alimentară de achitat și cu cheltuieli pt noua relație și dacă-l mai vrea aialaltă cu veniturile semnificativ diminuate ?

Și dacă-l mai vrea și parohia, a doua oară divorțat și nu apare altcineva din țară sau din alt oraș din It la fel de bun ca el dar fără probleme de conduită, și el poate pierde mult fără soție.


De obicei femeile au un instinct matern foarte dezvoltat și slavă Domnului că e așa pt că altfel nu s-ar reîmprospăta demografic o parohie, mănăstirile, o țară șamd și mulți bărbați ar rămâne necăsătoriți și ar putea suferi psihic din cauza singurătății iar talanții și înzestrările lor nu s-ar mai transmite mai departe.


Părerea mea să încerce să mai reziste, dar să caute de lucru ca să nu riște să fie aruncată pe străzi fără un venit după ce a muncit atât într-o gospodărie să facă mâncare să țină casa, să-i țină cu hainele curate călcate pe bărbații din casă.

Și menajul e o muncă care se marketizează pe afară și know-howul culinar e o muncă care în Occident se plătește, munca în restaurante.

Plus durerile nașterii, revenirea după sarcină, nu e puțin lucru să ai o femeie în casă și ea să facă treabă casnică să nu înșele, să nu fie o femeie feministă care să nu pună mâna pe nimic în casă cum se întâmplă în unele căsnicii etc.

Draga Carina, un sfat pe care il dau tuturor.

Rugaciunea nu minte niciodata - in rugaciune te poti intotdeauna regasi.

Asa ca te-as sfatui sa te duci acasa, sa iei o pauza pentru tine si sa iti pui viata pe picioare.

Ca acum nu prea ai o viata. Si nu mergi nicaieri.

Vezi ca o sa ai nevoie de o pensie de ceva si pentru tine.

Asa ca pune-te pe picioare cat de repede poti.

Si roaga-te un canon de rugaciune la 2 sfinti, cateva luni de zile sa te ajute sa tepui pe picioare.

Cu drag suntem aici langa tine.

Draga mea, problema ta e ca esti foarte grasa si furioasa pe nedrept ca o victima nedreptatita.

Ar trebui sa ai 70kg si tu in loc sa ai 70 ai aproape 140 adica dublu!

Poti sa slabesti. Eu am putut. De la 110-120kg am ajuns la 85kg.

Foloseste ganterele, dansul, alergarea, genoflexiuni, tractiuni, abdomene, multe abdomene, innot, exercitii spate, respiratie, orice exercitii, jocuri sportive, munca fizica grea, zilnic, 3-5 antrenamente pe zi pana nu mai poti de oboseala si transforma toate grasimile in fibra subtire.

Nu manca nimic cat mai mult, respecta posturile cele mari si posturile negre de peste saptamana si te roaga in permanenta in taina.

Nimeni nu vrea sa stea cu o femeie obeza ce se da victima agresiva daca nu o iubeste foarte mult.

Lasa iubirea fizica cu sotul, leapada sexul si iubeste-L pe Dumnezeu si devino perfecta pentru Dumnezeu, slaba, plina de forta musculara si cu trup perfect.

Poti sa slabesti, asta te doare ca nu esti pe cale, ca te delasi, ca poftesti toate ziua si manci mult de nervi si de stress, de anexietate pe fond emotional si faci crize de panica si ca sa te calmezi de frica manci si manci mult.

SLABESTE pana ajungi la 70kg! Crezi ca poti? Crezi ca vrei?

Pentru asta 6 zile din saptamana trebuie sa lupti timp de 3 luni. In fiecare zi 3-5 reprize de antrenament si sa nu manci si sa nu bei nimic. Trebuie sa te doara stomacul de foame si de sete si sa rezisti, sa te antrenezi pana aproape lesini si rabdand prin vointa sa progresezi.

Alt sfat bun nu am.

Credinta ortodoxa buna locuieste in trupuri bune si armonioase. Adu slava divinitatii si lupta sa ajungi pentru Domnul la 70kg fara sa folosesti substante de slabit, doar prin rugaciune si post si prin munca fizica si sport, exercitii, rabdare si vointa. In fiecare zi mai mult pana ajungi la telul pe care ti-l propui cu binecuvantare de la duhovnic sau de la sfintii din icoane si cu lepadare de sine si de iubirea de sine insuti.

Arata tuturor ca se poate ajungand la un corp perfect asa ca Anamaria Izabella belisima.

Cred ca daca asculti de Dumnezeu si ramai cu Hristos iti va fi bine.

Pt Carina referitor la subiect:

Am găsit o mărturie din cartea Despre Divorț - scriitorul ortodox Danion Vasile, ed. Areopag, 2020, pag 261-265 care mi se pare interesantă citez: -


[...]„Una dintre imaginile cele mai clare cu ajutorul căreia se poate înțelege viața de familie o oferă o mărturie despre viața unor călugări de la Muntele Athos.

(notă subsol): „Mărturia este preluată din capitolul Cei care îndură ispitele sunt socotiți asemenea mucenicilor, apărut în volumul monahului Andrei Aghioritul Patericul Sfântului Munte, apărut la Editura Sophia, București, 2010, pp. 122-124.
Aș vrea să recomand chiar lectura integrală a volumului respectiv.

O reproduc în continuare, iar apoi voi face câteva comentarii…

„La Coliba Sfânta Treime trăiau în nevoință cinci frați după trup, care s-au făcut monahi și au luat numele Atanasie, Grigorie, Artemie, Filaret și Macarie.

La început ei trăiau cu aceleași gânduri, în pace, dragoste, ascultare și respect față de schima monahală și călugărie, în acord cu voturile monahale.

Cu trecerea timpului, însă, evlavia cea dintâi s-a răcit, câte puțin și-a făcut loc îndrăzneala de frate și voia proprie, pe care diavolul cu artă și multă viclenie le ațâță, începând fiecare să facă ceea ce vrea, fără să întrebe pe nimeni.

Astfel, fără să prindă de veste, au intrat între ei răceala și înstrăinarea.

Au urmat învinuirile și neînțelegerile, care s-au încheiat cu incidente grave, certuri, încât ajunseseră să-și spargă capetele între ei, să-și rupă mâna, piciorul sau alt mădular, până când unul reușea să-l supună voii sale pe celălalt.

Fratele mai mic nu-l respecta pe cel mare și nici cel mai mare nu punea preț pe cel mai mic.

Certurile și situațiile acestea neplăcute continuau aproape în fiecare zi; rar se întâmpla să treacă o zi fără ca nevoitorii din împrejurimi să nu-i audă pe acești frați certându-se și
lovindu-se.

Oricare dintre vecinii și părinții din apropiere sau din altă parte încerca să intervină,
pentru a-i despărți, fugea snopit în bătaie, astfel că nimeni nu putea să-i ajute.

Au trecut patruzeci de ani de viață mucenicească, în care acești cinci frați s-au certat zi de zi.

Părinții de la Schit se obișnuiseră cu țipetele lor și-și spuneau: «Netrebnicii iar se ceartă și se omoară între ei!»

Până într-o zi, când țipetele s-au oprit. A trecut o zi, au trecut două, dar în Coliba lor domnea o liniște deplină.
Părinții s-au mirat, dar nimeni nu îndrăznea să meargă să vadă ce se întâmplă.

În cea de-a treia spre cea de-a patra zi, Sfânta Ana i se arătă în vis dicheului Schitului și-i spune:
«Duceți-vă împreună cu părinții să-i îngropați cu slavă și cu cinste pe cei cinci Mucenici ai lui Hristos, pe cei cinci frați care pentru dragostea lui Dumnezeu s-au făcut călugări și din pizma diavolului se certau fără motiv și în pofida voii lor, dar în fiecare seară, după Pavecerniță, se iertau din inimă unul pe celălalt și nu țineau răutatea niciodată mai mult de o zi, pentru că împlineau cu strășnicie spusa evanghelică:

Soarele să nu apună peste mânia voastră; mâniați-vă, dar nu greșiți (Ef. 4, 26).

Dicheul (înainte-stătătorul Schitului - n.n.),auzind acestea de la Sfânta Ana, i-a chemat deîndată pe părinți la Sinaxă și s-au dus cu toții la Coliba unde trăiau cei cinci frați.

Au găsit ușa deschisă, au intrat înăuntru și i-au găsit așezați în poziția în care monahii iau iertare [unul de la celălalt] după Pavecerniță în biserică.

Toți cinci răspândeau o mireasmă negrăită; s-a împlinit, în ceea ce-i privește, cuvântul Sfintei Scripturi: Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, cu aceea veți fi judecați (Matei 7, 1-2) și acolo unde te voi afla, acolo vei și fi judecat.

Atunci toți părinții, după ce și-au însușit lecția despre neținerea de minte a răului, cu cinstiri și tămâieri i-au însoțit pe Mucenicii lui Hristos și le-au îngropat trupurile la cimitirul de obște, împreună cu ceilalți părinți, slăvindu-L pe Dumnezeu, care rânduiește în tot chipul mântuirea oamenilor.”

Poate că unii cititori se vor întreba: oare prin aceste rânduri, pentru că am afirmat că există o paralelă cu viața de familie, susțin că divorțul trebuie evitat cu orice preț, chiar dacă se ajunge la violență fizică, la mâini sau picioare rupte și capete sparte?

Nu, în niciun caz. (De altfel, divorțul este îngăduit de Biserică atunci când viața unuia dintre soți sau a copiilor este pusă în primejdie.)

Am reprodus această întâmplare pentru că, dacă i-aș fi cunoscut pe frații respectivi, cred că m-aș fi gândit că vor ajunge în iad, pentru răutățile și violența lor.
Dar, pentru că aveau puterea de a se ierta unul pe celălalt în fiecare seară, Dumnezeu i-a iertat și i-a primit în împărăția Sa ca pe niște mucenici.

Cred că tot așa Dumnezeu îi socotește mucenici și pe mulți dintre creștinii anonimi care duc jugul familiei, cu greutăți de tot felul, dar care își iartă soțiile în fiecare seară.

Și tot așa le socotește în ceata mucenițelor și pe femeile care, aparent, duc o viață de rutină, blazată, fără să strălucească prin rugăciune sau prin alte nevoințe, dar în fiecare seară găsesc puterea de a ierta toate greșelile soților lor și de a pune început bun mântuirii.

Noi încercăm să judecăm viața duhovnicească după mintea noastră omenească. Nu ne dăm seama cât de importantă este puterea iertării, că atârnă în fața lui Dumnezeu cât o mulțime de paraclise și mătănii.

Da, omul căsătorit care, cu toate greutățile și ispitele prin care trece, găsește în fiecare zi puterea de a pune început bun și de a ierta este pe calea mântuirii.

La judecată contează mai mult cât ai știut să îți ierți soțul sau soția decât unde ți-ai făcut concediile sau ce moștenire le-ai lăsat copiilor.

Cred că în familia creștină nu au ce căuta violențele fizice de care au avut parte cei cinci frați de la Muntele Athos.

Cred că normal ar fi să nu existe nici măcar certuri, reproșuri sau cuvinte urâte.
Dar, din păcate, în multe familii există.
Ele arată, în primul rând, puțină credință în Dumnezeu și puțină iubire.

Și, până la urmă, în întâmplarea cu cei cinci frați impresionant este că puterea iertării este atât de mare, încât nu doar acoperă o mulțime de păcate, ci te și duce în împărăția cerurilor.

Da, spre deosebire de familia ideală, familia reală presupune și trudă, durere, lacrimi, lipsuri și iar durere, dar, în toate aceste încercări, este prezent și Hristos.

El nu ne-a recomandat o cale spre rai plină de glorie, de succes și de bogății lumești.
Ci ne-a arătat calea pătimirilor.
Spre deosebire, însă, de calea monahală, care este, prin excelență, calea nevoinței și a crucii, familia creștină este o cale a iubirii.

Dar crucea nu lipsește din ea, ci, dimpotrivă, crucea ajută ca iubirea să se curățească de tot praful și să crească mai mult și mai mult.
Până la urmă, familia creștină este o cale a iubirii și a crucii, iar divorțul este tocmai lepădarea acestei cruci.
Motivele sunt multe, ba chiar din ce în ce mai multe, iar șansele de a duce așa cum trebuie
crucea căsătoriei par din ce în ce mai puține.

Totuși, Hristos le vorbește creștinilor prin cuvintele Sfintei Scripturi: În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea (Ioan 16,33).”[/...]

Bă, mă, (ca să folosesc expresiile tale) realizezi de ce doamna Carina nu ți-a mai răspuns? Pt că ești netot. Cum să argumentezi cu o asemenea prostie de nedescris, violența în familie? Tu ești sănătos la cap? Adică dacă eu vin și îți rup capul cu badigardul meu de te bag in spital iar seara îmi cer scuze, Dumnezeu mă iartă pt că am urmat o lozincă idioată. Vezi cât ești de nătărău? Nu! Normal că nu, pt că ești limitat!

Bodyguard... scuze nu stau să editez

Păi femeia o avea treburile ei, nu trebuie să ne răspundă mereu, Doamne ajută-i.

Scrie și în carte că întâmplarea nu e un model absolut și că autorul respectiv care a cules întâmplarea nu făcea o analogie 1:1 între violența fizică din familie cu întâmplarea din mănăstire.

Analogia pt cei din viața de familie era strict raportat la certuri și discuții inutile care se fac în viața de familie (fără să implice violență fizică) dar peste care unii soți au puterea să treacă și să se împace, era dintr-o carte despre divorț culeasă exemplificarea.

Uite ce e, ignoră-mă dacă nu-ți place ce scriu, lasă-mă așa în ale mele, raportează-mă la admin dacă încalc standardele comunității, chiar nu-mi place să stea cineva să-mi tot facă observații.
Până la urmă nu pierd nimic dacă nu mai scriu.

Vezi că ai citat trunchiat din postare, fără explicațiile respectivului autor, iată că am dat integral considerațiile autorului și acolo în prima postare și cine a avut bun simț a înțeles, le reiau:

Din catea despre divorț - Danion Vasile :
„
[...]Poate că unii cititori se vor întreba: oare prin aceste rânduri, pentru că am afirmat că există o paralelă cu viața de familie, susțin că divorțul trebuie evitat cu orice preț, chiar dacă se ajunge la violență fizică, la mâini sau picioare rupte și capete sparte?

Nu, în niciun caz. (De altfel, divorțul este îngăduit de Biserică atunci când viața unuia dintre soți sau a copiilor este pusă în primejdie.)

Am reprodus această întâmplare pentru că, dacă i-aș fi cunoscut pe frații respectivi, cred că m-aș fi gândit că vor ajunge în iad, pentru răutățile și violența lor.
Dar, pentru că aveau puterea de a se ierta unul pe celălalt în fiecare seară, Dumnezeu i-a iertat și i-a primit în împărăția Sa ca pe niște mucenici.

Cred că tot așa Dumnezeu îi socotește mucenici și pe mulți dintre creștinii anonimi care duc jugul familiei, cu greutăți de tot felul, dar care își iartă soțiile în fiecare seară.

Și tot așa le socotește în ceata mucenițelor și pe femeile care, aparent, duc o viață de rutină, blazată, fără să strălucească prin rugăciune sau prin alte nevoințe, dar în fiecare seară găsesc puterea de a ierta toate greșelile soților lor și de a pune început bun mântuirii.

Noi încercăm să judecăm viața duhovnicească după mintea noastră omenească. Nu ne dăm seama cât de importantă este puterea iertării, că atârnă în fața lui Dumnezeu cât o mulțime de paraclise și mătănii.

Da, omul căsătorit care, cu toate greutățile și ispitele prin care trece, găsește în fiecare zi puterea de a pune început bun și de a ierta este pe calea mântuirii.

La judecată contează mai mult cât ai știut să îți ierți soțul sau soția decât unde ți-ai făcut concediile sau ce moștenire le-ai lăsat copiilor.

Cred că în familia creștină nu au ce căuta violențele fizice de care au avut parte cei cinci frați de la Muntele Athos.

Cred că normal ar fi să nu existe nici măcar certuri, reproșuri sau cuvinte urâte.
Dar, din păcate, în multe familii există.
Ele arată, în primul rând, puțină credință în Dumnezeu și puțină iubire.

Și, până la urmă, în întâmplarea cu cei cinci frați impresionant este că puterea iertării este atât de mare, încât nu doar acoperă o mulțime de păcate, ci te și duce în împărăția cerurilor.


Spre deosebire, însă, de calea monahală, care este, prin excelență, calea nevoinței și a crucii, familia creștină este o cale a iubirii.[/...]

Domnul Iisus zicea altceva de la Tatal, ca nu este voie sa se desparta barbatul de femeia sa, nu e voie s-o lase decat pe motiv de desfranare... deci acest Danion Vasile minte cand zice ca biserica, ortodoxia da liber, da voie la divort, la despartire daca e bataie si rupere de oase sau moarte in familie atunci dezleaga, nu dezleaga ortodoxia zidita pe Hristos-stanca decat pentru pricina de desfranare, iubire de lumeEA, idoli-idolite, perverisuniuni, amante, vibratoare, protexe, filem porno, gaozarii, labordelatorii, caraiala la sinagoga satanei....

Ce a unit Dumnezeu omul sa nu desparta si ce a dezbinat, lepadat, despartit, lasat Dumnezeu omul sa nu uneasca!

Păi în cazul acela Biserica ocrotește viața și integritatea fizică și psihică, deci are logică, adică pentru violență oricum cineva ar fi cercetat penal și atunci cum să nu poată Biserica îngădui divorțul pentru o faptă de gravitate ?

Dacă nu s-ar despărți atunci poate Doamne ferește un soț(nu neapărat femeia) ar ajunge la spital sau sub pământ.

Am auzit și de bărbați care au fost schilodiți de violență domestică, le-a spart femeia o vază în cap sau li s-a scos un ochi din greșeală că avea o coadă de mătură în mână și se certau prea aprins iar într-un moment de neatenție a dus în apropierea ochiului etc.

Există și o teorie a violenței, orice micro-agresiune poate naște o agresiune mai mare, se poate porni de la o vorbă de dispreț aruncată, la necinstiri repetate care fac viața un iad, la o smucitură, la o țintuire la perete, până la forme despre care nici nu vreau să vorbesc, dar despre care am citit.

Un părinte spunea că doi intelectuali femeie-bărbat se certau foarte rău când lucrau în bucătărie cu cuțitele și unul a ajuns la spital, unul la pușcărie.
Principial, violența nu are ce căuta între soți, nici abuzul verbal, nu ai luat un soț-soție să-i știrbești integritatea, să-l umilești, să o faci să se se simtă ca ultimul om pe cea de lângă tine, ci ca să mergi împreună pe cale la mântuire.

Nu ti s-a "trambitzat" ca Dumnezeu nu dezbina, leapada, desparte, lasa pe nimeni?

Daca tu vrei musai sa te autoindreptatesti impreuna cu DanIon Vasile si sa zici ca biserica ingaduie divortul pe orice alte pricini afara de desfranare... atunci ce sa fac?

Pai sa se omoare, sa-si scoata ochii dar sa ajunga in rai ca e pacat mai mic decat dezbinarea si calcarea legamantului si distrugerea a ceea ce a cladit si unit Dumnezeu. Doar Domnul are voie ca ceea ce a legat sa dezlege si cei uniti sa se desparta chemandu-i la calugarie si feciorie.

Daca deschizi usa pandoreinţelor o sa se ajunga ca din orice nimicuri sa se uneasca sau sa se desparta asa klumea.

Deci, imi pare foarte rau dar nu te pot aproba.

Tu ai auzit de ucenici si apostoli?
De ce anume si de cine i-a dezbinat si ce crezi ca li s-a cerut sa lepede si sa lase ca sa-L urmeze pe Iisus?

Iar ai scos involuntar o perla pe care o pui in dreptul meu aruncand vina pe Trambite?.. pentru ca nu vrei sa citesti cum se cuvine textele mele?

Hai nu te mai fa mereu ca nu stii citi si ca nu pricepi ce scriu insinund ca eu sunt prostul.

Nici acum nu-ti dai seama ca esti de rea credinta in dialogul cu mine?... din pricina ca nici tu nu crezi in Cele 7 Tr. Ap..

Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, cap 5

https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=5

19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
20. Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
21. Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

Asa este dar va mosteni victima si ea va imparti raiul cu calaul cu care e unit in sfanta Taina a cununiei.

Nu poti intinde si indrepti pe cel ce cere divort decat pentru pricina de curvie (adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, cuplerai, labordelatorie.) Iar pentru aceste pricini exista pocainta, sfatul, rabdarea, consilierea matrimoniala... pentru incercarea de a se reveni la iubirea care i-a unit si la reenoirea juramintelor si binacuvantarilor care i-a legat.

Deci chiar desfranarea si curvia nu este un motiv obligatoriu de despartire daca s-a intamplat ci doar singurul care poate fi invocat.

Nu e bine să facem astfel de speculații, nu le-am văzut la niciun Părinte Bisericesc dintre Sfinții Părinți cei vechi.

Aș prefera să fie în viață și să se mântuiască după o viață lungă în care s-a bucurat de copii și realizările lor.

Nu trebuie ca certurile casnice să creeze nici asistați social care rămân cu ochii scoși sau cu alte daune fizice și mutilări iremediabile.

Părintele Visarion Alexa: Orice palmă e eșecul iubirii

https://youtu.be/h7uDFTj09hc?t=181

Părintele spune clar în linkul pe care l-am citat din experiența lui practică pastorală că doi intelectuali femeie și bărbat, cercetători în fizică nucleară pe care i-a consiliat, aveau episoade recurente de violență casnică, într-un moment de hârâială început de soție când bărbatul prepara micul dejun a înfipt cuțitul în soție(într-o clipă de nervi i s-a tăiat firul).

Un copil a rămas fără părinți, un soț la închisoare, unul în pământ.

Ce mai spune părintele :
Orice act de mânie din casă e periculos, e o violență fulger - o clipă și ți se întunecă ochii fără să conștientizezi ce se întâmplă după îți revii și e prea târziu.

Cred ca-ncep sa-mi dau seama ca urmaream sa-ti bag ceva de vina, mai ales ca era vorba de despartiri si ai pomenit de despartiri... dumnezeiesti.
Cam ai dreptate. Iarta-ma!

Recunosc ca textele tale sunt cam... "grele" (mai ales cele lungi) si mi-e tare greu sa le citesc; n-am stiut, insa, ca au o "metodologie" de citire.

Dragul meu, tocmai aia ziceam ca n-au nicio metodologie necesara in scriere sau citire si sunt simple si usor de priceput de oricine astfel ca perlele tale sunt cu atat mai rusinoase si cum nu cred ca sunt apanajul prostiei si puerilitatii atunci e clar ca citesti textele mele cu o metodologie proprie vicleana dand dovada de rea credinta ascunsa caci pare ca vrei sa ma corectezi, sa ma ajuti, sa ma scoti gresit, cand colo, de fapt si tu vrei sa-mi tragi @gpalme punand "eretismele" mele sau "sectarismele" sau greselile inerente pe seama Trambitelor fiindca nici tu nu vrei sa crezi pentru ca asa cum spui, nu e ca nu poti ci e ca nu vrei caci daca nu poti inseamna ca nu vrei caci oricine poate cat inca mai misca-n brisca caci cine nu asculta si se misca ala se misca-n brisca.

Deci iarta-ma si dumneata daca imi dau seama ca vrei sa ma lepezi de Hristos-Cuvantul la fel ca alti pripiti imbarligandu-ma in propriile mele texte ca cica n-as stii ce vorbesc, n-as fi inteles bine scripturile sau ca scot perle.

Te-am rugat sa nu faci pe prostul incercand sa-mi rastalmacesti textele simple si usoare pe care oricine le-ar intelege corect. Daca ti se pare ca scriu scripturi si ca e nevoie de interpretare riguroasa atunci inseamna ca ma confunzi cu cei 4 evanghelisti care au fost doar trei, Luca si Matei, adica Ioan Teologul si Evenghelsitul Apocaliptic unde a scris despre Cele 7 Trambite Apocaliptice.

Acuma ma contrazici si negi evidenta inclusiv cu sfintii parinti?
Pai nu este scris ca cea ce deschide Domnul nimeni nu poate inchide si ceea ce inchide nimeni nu poate deschide? Tu esti mai tare ca Dumnezeu sa dai liber si sa deschiyi usa pandorei-dorintelor?

Daca doi oameni sunt uniti intro sfanta taina si vine dracul si-i ispiteste si ajunga sa se omoare intre ei trupeste vi tu sa-i ajuti sa nu se omoare despartindu-i in vesnicie ca sa-si lepede unitatea in Hristos ca nu cumva sa-si scoata ochii intrun moment de furie neatenta?

A spus Domnul, nu va temeti de cei ce ucid trupul si au putere de a ucide trupul ci temeti-va de cel ce ucide si trupul si duce sufletul in gheena si au putere sa va piarda caci cei ce largesc Calea si deschid cutia pandorei-dorintelor si poftelor dandu-va libertate aia rea sunt mai periculosi decat pacatosii care nu tin Calea dar stiu Calea care ar fi fost de respectat si le pare rau ca nu merg pe ea.

Nu e ce ai prefera tu sau eu ci e vorba ca fiecare sa facem voia lui Dumnezeu asa cum vrea Dumnezeu sa fie facut voia Lui si El vrea asa cum a scris fiind El insusi si urmand sa fie el insusi ceea ce a scris ca e Calea.

Tu pui viata si moartea trupeasca mai presus de viata sufleteasca si duhovniceasca si de unitatea in Hristos si facand asa iti justifici dreptul la despartire pe tot felul de pricini atasate pricinei de curvie, singura valabila si de invocat dar nu neaparat si obligator de urmat o despartire caci poate urma o pocainta si iertarea.

Pai prin vorba asta a indemnat la iubire pe Cale si indrumata cu invatatura pentru schimbare de comportament si nu face prin asta politica usuratatii in despartiri si impacari cum vedem pe televiziuni, batai, despartiri, reimpacari, alte cuplaje, alte casatorii, iar divorturi, iar recuplari caci si-au dat palme sau si-au spus vorbe grele si sa-au dat jigniti ca n-au fost ei ascultati. Pai nu ei trebuia sa asculte de Parintele si de nasul duhovnicec? De ce sa vrea ei sa fie ascultat musai el sau ea la toate prostiile pe care le cer si le vor? "Iubirea fireasca e sacul cu pacate, insoara-te, marita-te si i-al in spate si rabda-le pe toate." Trambita nr. 3.

Parintele incerca sa curete familia de primejdii si de lucruri grave care pot apare din "senin" si din nimicuri dar nici intrun caz nu facea politica lu` politicaly corect care dadea drepturi tuturor pacatelor ca sa le dai dreptate ca sa te ia si sa te dezbine de cei si de Cel pe Care-l iubesti cu adevarat, invochand, "vezi" Doamne, o grija serioasa cand defapt e o grija lumeasca pentru un mai dezmatat hazy-buli plin de sarcasm negru fascinant si socant ca sa te iASIA sa le faci treba murdara leprecornitzeilor.

Doamneeee
 

Doamna: Politie, Tribunal, plecare! Dati-l incolo de dobitoc, cat de credincios ar fi. Sunt barbati la fiecare colt de strada...

Intradevar la fiecare colt e strada exista purtatori de organe genitale barbatesti da, dar nu viitori soti( regula aplicata si la femei).

Aceia sunt precum diamantele extrem de rari , cei/cele buni/bune fiind luati/luate din mers.