Mărturisire
 

M-am născut într-o familie creștin ortodoxă. Am fost învățat de mic copil să îl iubesc pe Dumnezeu, fapt pentru care am avut o viață duhovnicească. În perioada copilăriei il simțeam pe Dumnezeu în viața mea că mă ocrotește și îmi dorește toate cele bune. În acest spirit mi-am dorit să continui această relație și să o desăvârșesc, motiv pentru care am dat la seminar apoi la facultatea de teologie ortodoxă.
Imediat după ce am făcut această alegere, lucrurile au început să evolueze nu diferit, ci opus. Am început să cunosc oameni care îmi făceau rău și care m-au făcut să sufăr foarte mult, dar cel mai mult m-a durut faptul că Dumnezeu era părtașul lor. Aveam impresia că eu sunt cel vinovat, iar cei care procedau așa făceau bine și Dumnezeu era de partea lor.
Toată viața am crezut că Dumnezeu îi iubește pe oamenii buni care fac bine, și le îngăduie anumite greutăți și necazuri celor răi nu ca să îi pedepsească, ci ca să îi îndrepte. Dar cu timpul am constatat că lucrurile nu stau deloc așa.
De fiecare dată în viața mea când am făcut câte o greșeală sau un păcat oricât de mic, am simțit imediat cum am fost pedepsit pentru aceasta (și am accepat de bunăvoie crezând că este ca un canon), dar în schimb când am făcut fapte bune sau virtuți, nu am simțit nici o răsplată, ba uneori am simțit că aș fi pedepsit.
Nu am înțeles nici până în ziua de astăzi de ce Dumnezeu a ales să se comporte așa cu mine.
Acuma unii or să zică pentru că nu m-am căit pentru păcatele mele. Ultimul exemplu concludent când am vrut să mă rog, mi s-a întâmplat o problemă care a durat exact atâta timp cât aveam disponibil să mă rog.
Alții vor spune că mi se întâmplă acestea pentru că nu m-am spovedit. Ultima dată când m-am spovedit eram într-o situașie extrem de tensionată. Trebuia să fac o alegere în viața mea. Eu voiam să urmez o cale, în schimb duhovnicul m-a îndemnat cealaltă cale. Am ales calea lui crezând că ascultarea este o virtute creștină și Dumnezeu îmi va face bine pentru că am ales aceasta. În schimb, acea cale ma dus într-o situație care am avut doar de suferit iar în final ajunsesem în pragul sinuciderii.
Am ales să prezint această scurtă poveste a vieții mele, pentru a arăta tuturor că Dumnezeu are și o altă față, nu doar cea pe care ne-o prezintă teologia potrivit căreia Dumnezeu a creat persoana umană pentru o comuniune inter-personală bazată pe dragoste(Teologia Dogmatică – Dumitru Stăniloae).
Poate sunt și alți oameni cu care Dumnezeu se manifestă în modul acesta și nu au curajul să spună.


Un păcătos.

Nici duhovnicul nu ar trebui sa se bage totdeauna peste constiinta omului.

Poate sa povatuiasca, dar si tu in pozitia de credincios trebuie sa iti vezi constiinta.

Adica mai gandeste si tu putin pentru tine, ca Dumnezeu nu e chiar habotnic sa te vaneze la fiecare pas, sa te loveasca daca „nu ai ascultat”.

Asta nu e o optica buna.

Iar cand vezi stari din astea tensionate, acolo nu e Dumnezeu. Daca ai facut cu greutate, silnicie ce a zis, atunci trebuia sa reevaluezi, ca nu era binecuvantare de la Dumnezeu.

Ce e de la Dumnezeu merge usor... Pe scurt, daca e tulburare nu e de la Dumnezeu, lasa deoparte lucrul ala...

Indreapta ce poti si pune capul la contributie, foloseste-ti constiinta.


Dar trebuie sa iesi din starea asta de invinovatire de sine, de „pacatosenie”. Hristos cere de la noi sa fim normali la cap, nu sa fim niste fiinte speriate. Vad ca esti cam afectat de treaba asta cu „pacatosenia”...


Din ce zici acolo Dumnezeu are grija de tine.... hai, revino-ti ca suntem langa tine, te ajutam moral.



Daca alegerea era legata de o fata, de ceva de genul asta, despartire, atunci nu stiu daca poti sa lasi decizii de genul asta duhovnicului...

Gaseste-ti pe cineva cu care sa vorbesti despre problemele tale, o sa te ajute mult. Ai nevoie de putina experienta de viata, de la cineva mai in varsta... Nu ai pe nimeni mai priceput cu care sa vorbesti?

Strict părerea mea, la seminar și în facultatea de teologie o bună parte, poate 80-90% sunt chemați de Dumnezeu spre ea, dar mulți se rătăcesc pe drum de la șoaptele satanei, precum în pilda semănătorului.
E exact acea diferență între chemați și aleși - Mulți chemați puțini aleși, la cernere pică foarte mulți.

Înainte credeam că e invers că majoritatea n-au chemare și merg să piardă timpul sau dau la teologie pt că nu-i duce capul să facă altceva în societate, după mi-am dat seama că oamenii se pot demoraliza în fața durerilor, se pot delăsa, li se poate usca râvna sau foamea de Duh Sfânt pe care o aveau la început, că pot fi aduși pe culmile disperării de diavol și să-și piardă răbdarea, credincioșia, cumințenia așezată.

Ciudată relatare, eu am auzit de duhovnici care nu se bagă să spună unuia și altuia ce să aleagă ca să nu pice pe ei după un eventual eșec, unii interpretează faptul că duhovnicii nu sunt tranșanți în privința unor lucruri care stau la alegere ca pe un dezinteres al duhovnicului față de ei sau ca o lipsă a lui de Har că vezi doamne nu îi trimite pe un drum.

Cred că ar trebui să te mai spovedești și pe la alți preoți, dar fără să ai nimic cu primul duhovnic, să nu-i porți ranchiună.
Unde spune părintele Stăniloae că nu ar fi ispite în viață, sau că pe calea creștinismului nu e cu suferință ?

Însuși părintele era prost văzut în epoca comunistă de patriarhul lui, a stat într-o casă igrasiată în care se imbolnăvea, patriarhul nu-l primea în audiență, a fost anchetat de organele de represiune, trăia foarte sărăcăcios, dar tot n-a proiectat ispitele aste asupra teologiei.

Bine ai venit, pacatosule!
 

Aici parca viata incepe sa semene cu a lui Iov, care si el avea o viata duhovniceasca, desi el n-a fost la niciun seminar sau la teologie pe unde ai umblat tu sa te desavarsesti si totusi ai omis sa scrii cu majuscula pronumele personal care-L numeste pe Dumnezeu; o fi fost o neatentie.
Am zis ca viata ta incepe sa semene cu a lui Iov, insa numai privind pe dinafara, fiindca pe dinauntru nu este diferita, ci opusa. Ia vezi:
[b]https://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/42/Iov
Orice a patit Iov el avea numai cuvinte de slava catre Dumnezeu, pe cand tu n-ai patit nimic(nu ai zis nimic, nimic) numai ca esti nemultumit; ca tu ai vrut ceva si duhovnicul ti-a zis altceva(fara sa zici nimic, ce-ai vrut tu si ce-a zis el) de te-ai gandit la suicid; ca dac-ai fi facut ce-ai vrut tu(nu stim ce) poate gandul ajungea fapta, de care te-a ferit Dumnezeu. Mi-e greu sa cred ca duhovnicul te-a sfatuit gresit, mai repede cred ca tu voiai opusul.


Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii la fel de mult; cei buni simt dorinta sa se puna in slujba Lui si Dumnezeu ii ajuta sa faca binele in jurul lor, iar ceilalti sunt ajutati, indrumati, lamuriti, convinsi sa revina la El.

Tu te comporti diferit, nu Dumnezeu.
Sigur ca tu nu te-ai cait (pentru pacatele tale). Tu ai ales sa faci ce-a zis duhovnicul, dar gandul ti-a ramas la ce-ai vrut tu si ai trait ce-a zis el cu gandul la ce-ai renuntat tu; e ca si cum ai merge cu spatele spre ce-a zis el si cu fata la ce-ai renuntat tu. Halal alegere si cainta!

In aceasta scurta poveste a vietii tale nu ne-ai spus nimic concret, dar te-ai numit pe tine pacatos, ceea ce este o mare smerenie si asta se potriveste cu materia Teologiei Dogmatice a cuviosului Dumitru Staniloae, a dragostei de oameni ce se naste din aceasta smerenie.

A mai aparut pe-aici nu demult un uzer, insa acela are curaj cat pentru 5 ca tine si pe langa el tu chiar esti ca Iov, ca nici prin vis nu-i trece sa se numeasca pacatos, adica vrednic de iertare, ci... filozof.


P.S.Poate revii cu o poveste mai detaliata a manifestarilor tale, nu ale lui Dumnezeu,ca El nu Se "manifesta" cum zici tu; Duhul Sfant Se manifesta.
Nu te supara, pe mine povestea scurta nu ma convinge, nu pentru ca tu n-ai fi suferit, ci pentru relatia ta cu El, din care se nasc nemultumirile tale.

Partea I
 

Ce mare bucurie, si io.

Calea cea stramta, viata cea buna si curata. Ce frumos.

Aveai inima buna lipita de El si simturile iti erau curate, neimbacsite, sincere.
Erai un ales, nu multi au simtit si au crezut asta.

Câta responsabilitate, ma minunez, putini isi asculta inima si indemnul cel bun, sfatul cel intelept. Iata ai urmat chemarea spre cunoastere si desavarsire. Bravos, felicitari.

Asa trebuia sa se intample, e o iesire din groapa si un urcus ceea ce ai ales si nu esti singur ci toate fortele intunericului, duhurile rele, oamenii pacatosii, gramaticii, batranii neputinciosi ”binevoitori”, fariseii si saducheii si toti ipocritii comploteaza in ascuns sa te arunce inapoi in fantana fara apa ca pe Iosif si sa-l vanda sclav lumii. Nu trebuie sa cârâi, nu trebuie sa te plangi, sa te demoralizezi si sa-ti slabesti puterile lamentandu-te ca e greu, caci ceea ce ceri sunt pilele si usuratatea, cu cat e mai greu urcusul si calea mai stramta cu atat cununa primita pe pisc din mana Domnului va fi mai stralucitoare.

Casnicii tai, apropiatii, pai trebuia sa asculti porunca :”iubiti pana si pe vrajmasii vostrii!... ca daca iubiti doar pe cei ce va iubesc pe voi ce rasplata mai asteptati de la Dumnezeu ca pana si paganii (indracitii) se iubesc unii pe altii?

Crezi ca Dumnezeu e complice la rautatile si faradelegile lor?
Inseamna ca-L confuzi pe Hristos-Dumnezeu cu grijania mamonei satapoftana si cu tAtila-biciul lui Dumnezeu. Domnul nu e partasul ipocritilor si mofturosilor plini de pretentii!!! El are pretentie ca sa te lasi facut grau de cea mai buna calitate si nu o neghina amara imbracata in pleava vopsita.

Impresii gresite, iluzii, inchipuiri. Dumnezeu e intotdeauna cu nevinovatul abuzat cu conditia sa fie in ascultare de Credinta si sa rabde inaltarea pe care i-o aplica fraierii ipocriti lovind cu liniaru peste palme, obraji si bagand tzeapa in ranile ”infectate” ca sa iasa ”pîroiu”.

Ai crezut bine, io cred la fel. Pentru ce nu mai vrei sa crezi?

Pic cu pic ai constat prost. Te-au pacalit, te-ai auto-tzepuit.

Ai simtit foarte bine, ma bucur. Rasplata nu o primim aici pe pamant ci in Ceruri din insasi mana Domnului. Pana atunci doar Credinta si rabdare in batjocuri si umilinte si plangere daca ai gresit caci mangairea finala e pentru saracii excrusivizati pentru Hristos de peste tot aici pe pamant asa ca bucura-te la gandul ca saracii in Duh vor rade dupa forumula ”cine rade pe urma si la urma rade mai bine.”

Partea a II-a
 

Pentru ca te iubeste. Pe cine iubeste Dumnezeu îl duce la inaltimi: credinta, curaj, rabdare, cunoastere... il face voinic, il face intelept, il face demn, bun, drept, curat, minunat, harnic, om de nadejde pentru cei din jur.

Te-ai cait ca doar ca ortodox seminarist si teolog sunt convins ca n-ai fost ipocrit ci ai aplicat practic tot ceea ce ai invatat. Dar sa stii ca suferinta, daca apare, e de la sminteala sau de la pacatele si viciile netratate. Alea te chinuie si arunca vina mereu pe Dumnezeu.

Pai vezi, ai zis ca ori te rogi ori rezolvi problema care apare. Dumnezeu ne invata altfel, sa te rogi in tot ceasul si mai ales atunci cand se ivesc probleme. Te-a incercat si tu ai facut mofturi vazand un fel de ghinion si n-ai trecut incercarea ci ai cazut in barfe, judecati, reprosuri, nemultumiri, cârâială desartă. In suflet puteai sa-ti faci rugaciunile in taina si in acelasi timp sa lucrezi si sa faci fata oricaror probleme care apar. Se poate. Unii sfinti multumesc pentru orice ispita si incercare ramanad cu inima blanda, buna, linistita si cu mintea senina fara sa-si piarda cumpatul daca iar si iar revine cu insistenta ceva care te ataca ca sa te scoata pana si din sarite din minti.

Asta e indoiala, necredinta ce te trage spre sinucidere ca pe Iscarioteanul.
Daca ai ascultat Duhovnicul la ultima spovedanie ai facut foarte bine caci de la Dumnezeu te invata si bine te sfatuieste sa alegi. Deci ai ales bine ascultandu-l. Bineinteles ca apoi au venit toti cei rai sa te darame din care tu ai fost cel dintai si iata, de frica ai visat ca te ”salveaza” suicidul. Da, te scapa de lucrul cel bun de la Dumnezeu pentru frati ca sa ajungi ca un fraier autotzepuit in munci unde vei slugarnici in silnicie pentru iadul pacatelor si pentru leprecornitzeii lumii, mari politzisti-militzieni. Nu-ti dai seama ca dupa spovedanie apar incercarile cele mai mari? Ispita sa scuipi, sa hulesti, sa uiti canonul, sa te nemultumesti, sa incepi sa-ti permiti toate si te mai ataca si fortele oculte ale intunericului care conspira sa te piarda. Necredinta si sinuciderea sunt similare, necredinta sinucide sufletul iar spanzurarea sinucide trupul. De ce? Pentru grijile lumii si slava desarta de la oameni care te incanta ca sa cazi in cap.

Dumnezeu nu e ftzarnic. Il confunzi cu ipocritii care te-au nenorocit fiind-le slugarnic. Ne-a poruncit sa nu mancam din aluatul lor ca sa nu suferim. Iata ca n-ai ascultat si ai mancat aluat ”bine” lucrat de farisei pana te-ai smintit.

Fata aia murdara si rea pe care o vezi tu ca o are El este murdara cu tine, tu esti murdaria de pe fata Lui. Tocmai de aceea sunt fericiti cei curati cu inima ca doar aceia vor vedea pe Dumnezeu si fata lui Curata, caci prin pocainta si despatimirea au reusit sa curete fata lui Dumnezeu de ei insisi pana ce masca, zidul despartitor a cazut si a disparut. Fata Domnului este ca si o Oglinda care nu minte niciodata. Nu fugi ca si Cain de la Fata Domnului ci mai degraba da-ti seama ca mai ai un pic de lucru si dupa pocainta rabda putin si sa vezi ca se va curati daca insisti cu pocainta si curatirea inimii.

Nu te intrista, esti un alintat plin de pile daca ne gandim cat rau le-a facut tuturor celor care nu au vrut sa-L asculte. Lasandu-i in voile lor si-au pierdut mintile si s-au inchinat la zei si la idoli, au facut silnicii si terori si tot gandul, visul si dorirea le-a fost spre rau, s-au dus sa zideasca marele babilon si acolo li s-a incurcat limbile si li s-a amestecat genurile cu toate dobitoacele si persistand in rautati au ajuns ipocriti slugarnici vicleni si desfranati incat s-au socotit pe ei insisi zei sau dumnezei punandu-se pe scaune inalte de judecatori si inchizitori facand in mod discretionar voia lor sustinand ca e voia lui Dumnezeu si asa au trecut la cele vesnice unde se chinuie in focul cel vesnic de unde si de acolo acuza pe Dumnezeu ca nu a facut totul pentru ei ca sa nu piara si sa nu ajunga in munci venind cu rezolvarea minunilor, ca cica n-a trimis inviati din morti ca sa stie ce-i asteapta pe bogatii nemilostivi imbracati in stacojiu vintij si in porfira si vison rosu si roz, ca daca ar fi trimis mesageri mai credibili atunci ar fi ascultat sigur si el si l-ar fi hranit pe saracul Lazar si l-ar fi vindecat de bube. Nu mai tot cere semne si minuni ca sa crezi caci daca nu crezi in Iisus ti se va da doar semnul lui Iona: cine a pescuit atat de minunat ca si el facandu-i pe toti raii ”complici” mantuirii lor?

Pai daca in mintea ta Domnul e rau si tu esti victima vrednica inseamna ca zici asa, un pacatos, exact ca un ipocrit mare smintisor.

Daca chiar esti un pacatos atunci sa stii ca pacatosul cere indurare Domnului asa ca talharul de pe Cruce spunand: ”-io, in nemernicia mea, merit sa fiu rastignit si batjocurit de toti caci toata viata am fost un hot si un talhar criminal, vicelan si desfranat plin de pile si privilegii de mic, dar Acesta, Fiul acesta nevinovat s-a lasat rastignit pentru pacatosi de cei carora le-a fost ca un Frate bun si bland, vindecandu-i de orice boala, inviindu-i din morti si redandu-i parintilor lor sau familiilor lor, scotand dracii din sufletul lor, eliberandu-i de griji si de slave desarte, de inchinari la idoli si la zei si de orice fel de slugarnicie la farisei si ipocriti, marturisind mereu adevarul Adevarat... asa ca Doamne, pomaneste-ma si pe mine (pacatosul) cand vei veni intru Imparatia Ta.

-Maine vei fi cu Mine in Rai!”

Tu trebuia să te gândești altfel, în facultatea de teologie, în mănăstire, în parohie, în grupuri studențești de tineret de tipul ASCOR și LTCOR, sau în școli confesionale ortodoxe, fiindcă e mai mult har se vede mai limpede sufletul fiecăruia cu toate părțile lui, acolo se face cercetarea.

E cam cum spune în Sfânta Evanghelie după Luca, Capitolul 2 versetul
35. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.

Unu la mână teologia și preoția și chiar profesoratul de religie ar trebui să fie pentru cei mai destoinici oameni (măcar ca și putere sufletească), la începuturile creștinismului dintre cine se alegeau preoții, episcopii, diaconii ?
În niciun caz dintre oamenii care n-aveau tărie sufletească.

Preotul vede moartea, poate are sute de înmormântări de când se hirotonește, vede căderea oamenilor, prefăcătoria lor față de el, vede durerile lor la spovedanie, năzuințele lor, evoluția lor, chiar nu poate fi slab și orice ar face trebuie să se spovedească și să se smerească și el că nu poate duce singur.

Preotul poate avea prigoană de la episcop, de la unii credincioși care fac plângeri mincinoase la episcop, de la frații de slujire, de la soție, proprii copii, socri, proprii părinți, colegi de seminar șamd, deci trebuie prin toate să treacă cu bărbăție nu cu deznădejde, de aceea doar prin înmulțirea permanentă a rugăciunii se pot rezolva unele lucruri.


Nicăieri în Teologia ortodoxă nu se propovăduiește o cale fără suferință, ce se poate face e să se propovăduiască dragostea în comunitățile creștine:

Sfânta Evanghelie după Ioan Capitolul 13 verset 35:

35. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.

Cât privește cercetarea care ne vine și prin ispite:
Sfânta Evanghelie după Luca,Capitolul 22 verset 31

31. Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;

Deci e clar, dacă diavolul cerea de la Dumnezeu aprobarea să cearnă sufletele apostolilor și toți au trecut prin ispite, suferințe, bătăi, asupriri, represiuni nemiloase din partea autorităților, cu atât mai mult crezi că scapă cineva în ziua de astăzi ?

Nicăieri în Teologia ortodoxă nu se propovăduiește o cale fără suferință, ce se poate face e să se propovăduiască dragostea în comunitățile creștine:


Atunci cum explici versetul de la Matei 6:33 „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”?

Din ce văd eu ajutorul Lui Dumnezeu poate veni câteodată mai târziu pentru a nu te crede îndreptățit-entitled, la a primi ceva ca și cum ai porunci unui chelner, dar nu exclude ispitele.

Tu cum îl explici citatul ?
Că nu vor fi deloc ispite, încercări, boală etc ?

Ai găsit tu în viața vreunui sfânt în care să nu fie deloc greutăți, nici măcar una ?

Te-ai gândit vreodată că pt creștere aveai nevoie de ispite, adică până la un punct crești fără ispite, iar apoi nu mai poți avansa ?

Lipsa dragostei e o mare problemă în toate cultele, dar pe noi ne interesează în special în Biserica Ortodoxă, din lipsă de dragoste nu mai există asumare, responsabilitate, nu mai merg bine nici căsniciile sau nici nu se mai întemeiază, nu merge nici viața de mănăstire, nu se mai nasc generații noi și în principal țara se prăbușește.


De obicei pentru alegeri duhovnicul lasă credinciosul să-și aleagă studiile, viitorul profesional, cu cine să se căsătorească, dacă să se călugărească sau să se căsătorească, toate astea pot presupune un risc de eșec și nu vrea să-și asume duhovnicul eșecul, duhovnicul doar poate să aștepte ucenicul la spovedit, indiferent dacă eșuează sau nu într-un punct.

Eșec nu e când pierzi o bătălie ci când te lași demoralizat de greutăți sau copleșit.

La ora asta ești prea sensibil pt preoție dacă ai ajuns la așa deznădejdi și n-ai gustat nici 10% din răutatea vremii, a lumii, a bolilor, dar mai bine te-ai ruga chiar și fără cărți de rugăciune, numai să te rogi tot timpul când ai ispite, căderi, greutăți.
Iar deznădejdea trebuie spovedită ca să nu se acutizeze.

[quote=Demetrius;670028]Aici parca viata incepe sa semene cu a lui Iov, care si el avea o viata duhovniceasca, desi el n-a fost la niciun seminar sau la teologie pe unde ai umblat tu sa te desavarsesti si totusi ai omis sa scrii cu majuscula pronumele personal care-L numeste pe Dumnezeu; o fi fost o neatentie.
Am zis ca viata ta incepe sa semene cu a lui Iov, insa numai privind pe dinafara, fiindca pe dinauntru nu este diferita, ci opusa. Ia vezi:
[b]https://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/42/Iov
Orice a patit Iov el avea numai cuvinte de slava catre Dumnezeu, pe cand tu n-ai patit nimic(nu ai zis nimic, nimic) numai ca esti nemultumit; ca tu ai vrut ceva si duhovnicul ti-a zis altceva(fara sa zici nimic, ce-ai vrut tu si ce-a zis el) de te-ai gandit la suicid; ca dac-ai fi facut ce-ai vrut tu(nu stim ce) poate gandul ajungea fapta, de care te-a ferit Dumnezeu. Mi-e greu sa cred ca duhovnicul te-a sfatuit gresit, mai repede cred ca tu voiai opusul.


Atunci cum îți explici versetele de la Iov 3:3 „Piară ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit!”

salut

urmareste, te rog, video-ul de mai jos, nu are nici 3 minute

https://www.youtube.com/watch?v=WgBEq1iSZN0

Nu l-a blestemat pe Dumnezeu acolo, orice a făcut numai pe Dumnezeu nu l-a blestemat, soția lui i-a zis să-L blesteme ca să moară, dar nu a vrut.

Nu cred că experiența cu teologia a fost atât de rea precum lași să pară pentru că altfel nu mai făceai facultatea, te opreai doar la seminar, sau abandonai facultatea după primii 2 ani.

La facultate e ca-n viață, sunt și oameni râvnitori și oameni delăsători, eu nu cred că nu ai găsit măcar câțiva oameni serioși acolo.

Cel mai bine era să-ți fi ales tu calea, nu să lași pe seama duhovnicului e cam comod să dai vina pe duhovnic.

Nu vad legatura dintre (Iov3,3) si cazul tau, mai ales ca tu nu ne spui nimic de tine.
Mai bine spune-ne tu concret pe ce cale ai vrut tu sa apuci, iar duhovnicul pe ce alta cale ti-a recomandat sa mergi?
Ca sa "intelegem" si noi cum te-a nemultumit... Dumnezeu.

Ca să ai ispite și încercări în viață pot fi de acord, că și Sfinții au avut în viața lor.
Dar nu am citit nicăieri în viețile sfinților că urmarea sfatului duhovnicului poate să te ducă la o stare în pragul sinuciderii.
Ziceți că ce am eu cu Dumnezeu, bine, dar am voie să întreb următorul lucru: lucrarea duhovnicului și sfaturile sale nu fac parte din providența lui Dumnezeu???
Când voi citi în viața unui Sfânt că datorită îndrumării duhovnicului a ajuns în pragul sinuciderii, atunci vă voi crede. Până atunci, nu!

Sfinții au avut ispite mult peste puterea medie de suportabilitate a oamenilor, poate nici nu se scrie tot din viața lor, oricine de aici de pe forum cred că dacă ar avea ispita unui sfânt ar ajunge în te miri ce stări de disperare, lepădare de Dumnezeu etc.

Eu am citit în viața Sfântului Gheron Iosif Isihastul că atunci când ucenicea la doi frați, și a cerut aprobare pt a merge undeva, unul din frați i-a dat binecuvântare, altul nu, a ascultat de cel care i-a dat aprobare și l-a prins o ploaie de s-a îmbolnăvit grav.

Am auzit mai demult în filocalie despre un ucenic care era supus la cazne de coordonator și totuși Dumnezeu a făcut o minune pentru ascultarea lui.


Nu știm exact ce zis duhovnicul și ce ai preluat tu din ce a zis, nu cred că duhovnicul te ghidonează ca pe un roboțel, cred că-ți dă marja să alegi în funcție personalitate, aptitudini, nivel de înțelegere, lărgime de inimă, sensibilități etc.

Mie niciun duhovnic nu mi-a zis ce să studiez, unde să lucrez, dacă să mă căsătoresc sau călugăresc, cu ce fată să mă căsătoresc dintre două, decât așa sfaturi generaliste să nu fie chestiuni care vin în contradicție cu morala.

În primul rând de ce ai ajuns în pragul sinuciderii, pt că te-ai lăsat afectat prea tare, pentru că te-ai gândit prea mult la ce ai pățit și lucrul ăsta ți-a acaparat mintea și ți-a distrus liniștea, părintele stareț Efrem de la Vatopedu spunea că există o nesimțire bună în fața durerilor și a răutăților gratuite care te mușcă de-a lungul vieții, nu poți să pui orice la suflet.

Nu trebuie la dureri și necazuri să le ridici la pătrat ca și cum n-ar mai fi vreo scăpare și nici la fericiri și realizări să se ajungă la stări de exaltare, ieșire din minți de fericire, la toate trebuie un echilibru.

În al doilea rând nu știi cum transformă Dumnezeu o experiență negativă într-un final cu binecuvântare.

N-ai ajuns in niciun prag al sinuciderii. Dai din gura ca sa te preamaresti; dovada ca tu te compari cu sfintii!!!
Fa bine si raspunde la intrebarea pe care ti-am pus-o.
Nu vrei sa vezi ca la tine e problema. Asta e o alta dovda ca ai probleme...mari.

Haideti sa nu mai vorbim prostii sa nu mai amintim de chestii care nu au sens.

Nu putem sa transformam threadul in ceva pozitiv?

Ma deprima modul asta de discutie.

Chiar nu putem transmite un mesaj pozitiv si optimist?:36:


Pacatosule, prima recomandare este sa-ti faci alt cont si sa iti gasesti alt nume/pseudonim. Este deprimant numele ales de tine, si creaza o atmosfera aiurea. Dar te si pozitioneaza pe tine in ceva... ce nu ar trebui sa fii. Gaseste un nume de sfant, ceva pozitiv si revino de pe alt cont cu un alt mesaj/ton/discurs.

Trebuie sa iesi si tu din starea asta, ca daca esti „pacatosul”... o sa ramai cu stigmatul asta in cap toata viata. Nu stiu cine ti l-a bagat in cap dar poate ti-l scot eu. Cineva trebuie sa ti-l scoata si sa te scoata din starea asta cam de damblageala duhovniceasca.

Nu stiu pe mana cui ai intrat dar te-ai damblagit putin. Nu esti complet intreg si in discernamant. Du-te la alt duhovnic, ca nu toti duhovnicii sunt compatibili cu toti oamenii. Asta trebuie sa o intelegi sa o inveti sa o vezi in viata. In viata nu mergi inainte cu orice pret, mai si evaluezi prin santurile prin care ajungi.


Si daca vrei sa discutam pune si tu mai multe detalii, nu doar 2 randulete aruncate din cand in cand.

Din păcate se poate întâmpla chiar să asculți de părinții biologici și să ajungi într-o ispită, și asta pt că autoritatea parentală/ duhovnicească nu presupune neapărat și cunoașterea unui domeniu sau a unor situații care pot apărea și spre care sfătuiesc ei, deci ce să mai vorbim de preoți care te văd câteva ore pe săptămână și cu care discuți rar o dată pe luna sau doar în cele patru posturi.

Eu nu simt mare lucru negativ pe thread.

Te deprimă pt că suntem pe final de an și oamenii sunt mai sensibili în preajma sărbătorilor de iarnă când se vorbește despre familie, și toate reclamele sunt cu familia în jurul mesei, normal că se simte un gol pentru cei care nu sunt căsătoriți și de acolo mulți au o stare melancolică.

Îmi vine în minte gluma lui spike : Banii vin, banii pleacă, Du-te ia-ți o gumă, ia-ți o geacă.


În fiecare zi suntem păcătoși cel puțin cu gândurile, chiar și gânduri de vrăjmășie, de judecată aspră etc, asta nu trebuie să ne ducă la deznădejde ci să ne ancorăm și mai mult în rugăciune și în căutarea Harului care să ne elibereze.

Există monahi care se prezintă ca „monahul X - păcătosul” în discuție cu alții, de acord că nu e un nick potrivit pt un mirean.

Poate e un începător din moment ce e pe la vârsta facultății are 20+, a dat de prima ispită serioasă, poate vor mai urma zeci de ispite în zeci de ani de viață, dezamăgiri în toate domeniile amoros, profesional, financiar, locativ, trădarea încrederii unora în care ți-ai pus speranțe, vorbe de kkt aruncate de alții, etc. la un moment dat ești atât de tăbăcit de ispite și încercări, că nici nu-ți mai pasă de ele, mirarea e când se mai întâmplă ceva bun.

Deci tocmai asta ar fi unul dintre aspectele bune al ispitei, că te pregătesc pt următoarea și la următoarea ispită o să zici că prima era apă de ploaie ca prag de durere, inovativitate, grad de afectare șamd.

Pai nu e clar? Iata, chiar dumneata recunosti ca suferinta ta si pragul sinuciderii in care ai ajuns vine din gura si din duhul noptii (raului) care s-a bucurat ca s-a zamislit un barbat si a venit ziua (implinirii cresterii rautatii) cand s-a nascut.

Se pare ca stii prea bine si se vede asta prin nicknamul ales de tine (pacatosul asociat cu numere, socoteli 5687475) si prin invocarea unor citate Biblice ca pacatul propriu si in general al intunerilumii este ceea ce te ispiteste si te prigoneste pana ai ajuns in pragul sinuciderii in incercarea ta de a asculta de duhovnicul tau. Asta dovedeste ca e foarte greu sa asculti de Dumnezeu si cui i se pare usor se amageste (desi cu adevarat cel mai usor pentru suflet e sa asculte de Dumnezeu caci acolo isi va afla pacea si odihna (stiu ca iar te nemultumesti si nu crezi ce zic)).

E plina scriptura si cartile sfintilor cu dovezile unor calugari sau oameni care au pierit si au ajuns in iad din cauza ca nu au ascultat de sfatul Domnului sau de sfatul fratilor (intelepti din Cer).

Dar sunt de acord cu tine in masura in care un duhovnic ti-ar zice: mergi si te leapada de Dumnezeu, fa desfranare, mergi la bordel si te rupe in figuri, sari in cap de pe aripa templului, nu mai crede in Iisus si te intoarce in lume, bate-ti parintii si fratii mai mici, bea pana devi debilmintal si boschetar, ia droguri ca sa te calmezei etc, atunci da, o astfel de porunca-sfat-canon dat de duhovnic daca l-ai implini te-ar putea duce in sinucidere dar si atunci, daca l-ai implini vina ar fi aproape in intregime a lui si ascultarea si credinta ta ar acoperii cu mult vina ta desi n-ai avea scuza daca ai implini ca ascultare astfel de faradelegi fara discernamant.

Susti ca desi stii cum e tu te intrebi:
caci asta crezi, si cu toate astea zici ca ai ascultat si ascultand ai ajuns in pragul sinuciderii deci ca vina caderii tale si iminenta sinucidere i se datoreaza duhovnicului si implicit lui Dumnezeu.

Nu ti se pare ca undeva in caderea ta ai trecut de partea pacatului aruncand vina pe Dumnezeu pentru suferinta si sinuciderea ta?

Stiu ca e greu sa poti sa-ti creada capul intelegator al sufletului tau ca Dumnezeu e bun si adevarat si de crezut intru sfintii si trimisii Sai in timp ce lupii travestiti ipocriti care te ia mereu ca sa te dezbine de Iisus vrand sa hulesti ca ei autotepuindu-te si dezbinand is buni si simpatici asa klumea.

Esti ca unul din cei trei iezi-cucuietzi ai caprei cu trei iezi care a deschis fericit ca fraierul usa la glasul incantator si mieros al lupului travestit in mama capra care se intoarce cu bucate nefiind capabil saracutul capusor al sufletelului sa-si dea seama ca se autotepuieste si pleaca din ascultare, din paza, din rabdare si se sinucide ”fericit” impreuna cu celalt fratior ied fraier inhaitandu-se cu lupii lumii slujind la slava intunerilumii care inalta pe Iisus pe dos, nu ca sfintii ingeri si credinciosii ci ca demonii si dracii si toti cei care l-au inaltat-chinuit si omorat pironindu-l pe Cruce ca pe un pacatos, batjocurindu-L si ne-crezandu-L autotepuindu-se ca niste fraieri ipocriti care nu stiu si nu vor sa stie ce fac si ce-si fac sufletului lor cu nepasare crasa desi Iisus a zis: ”nu ma plangeti pe Mine ci pe voi sa va plangeti!”.

Deci fratiorule ortodox, sinuciderea si moartea nu vine de la Dumnezeu decat ca o rabdare in ascultare si o buna murire in Domnul pana la sfarsit asa ca a mucenicului Stefan, sinuciderea si moartea cea rea asa ca a lui Iscarioteanul vine din pricina ca ucenicul uita de existenta pocaintei si de sinceritate de frica si disperare in incercuire prigonitoare papandu-si caitza singur ca egoistii ca sa ”scape” si sa nu mai stie ce e de urmat si pe unde in loc sa-si gateasca frumos si intelept Calea aducand roade ca sa imparta bunatatile in sarbatori cu fratiorii si surorile asa cum cere Dumnezeu si iubirea de la El.

Ai aruncat vina pe sfinvers si crezi ca va fi bine daca te iASIA sa slavesti pe dos pe Dumnezeu dezbinandu-te de Hristos ca sa dezbini si tu impreuna cu lupii, facandu-le ca un fraier treaba murmurdara.

Nemultumirea, acolo e locul unde a intrat satana in sufeltul tau si de acolo se razbuna cu strambataturi de strambatar (un strambatar nu e credincios cu viata urcand treptele cu viata cu tot ci e ”credincios” doar strmbata vesela dupa care se dezbraca ca popota si se intoarce la ale sale dandu-se pe topgang ca un indaratnic ce intra apoi in stress si teroare cand se gandeste la strambata urmatoare care vine pe nepregatite ca un hot si el nu si-a facut lectiile ci anatema (neiubirea de Iisus, de Dumnezeu)).

E simplu, orice om normal crede cu sufletelul in cei ce spun adevarul ca adevarati si nu ca ipocritii si nu crede in mitomani ipocriti lumpi travestiti putarai dezbinatori si ispititori! (”fa ce zice popa si nu ce face popota!”)

Daca vrei sa crezi pe sfinvers nu te opreste nimeni insa te iASIA si te duce inapoi in intunerilumea de unde ai venit asa ca Iov. Iar lumea e klumea si daca are ceva lumina si lumea sa stii ca o are de la Iisus lumina lumii care ata cat e in lume El e lumina ei daca lumea isi pierde lumina ei, crestinismul practicat, atunci acolo va fi frigul si scrasnirea dintilor, noaptea mintii, nebunia, focul iadului si gheena.

Crezi?

(”Mergeti dar de invatati ca 'Mila voiesc si nu jertfe' caci n-am venit sa chem la pocainta pe drepti ci pe pacatosi”)

Bro, tu ai impresia că dacă afirmi ca ești păcătos, netrebnic, ordinar, jegos, ultima zdreanță posibilă a existenței îl vei îndupleca pe Hristos să te absolve de ignoranța în care te preamărești? Să se milostivească de o maimuță evoluată ce a descoperit religia înainte de a descoperii decența rezonului. În cazul ăsta ești habarnist rău de tot. Mare îți va fi mirarea când vei auzi "bine, bine dar talanții ăia pe care i-ai inventat cu japca unde sunt, au dispărut în neant?" Iar scuza ta penibilă va veni arbitrar da, samavolnic te vei simți îndreptățit să te justifici că ești idiot dar cu acte în regulă că cică ești pios, dunga roșie de pe buletin simbolizand ortodoxia. Zâmbetul ironic de pe chipul lui Hristos va fi cireașa de pe tort, dar tu constipat fiind de la atatea omilii indesate de-a valma în sfincterul gânditor cerebelic, te va consterna mai rău. Și oricâte clisme de smerenie(ca să fac pe plac marelui dezlegator duhovnicesc de pe forum, strălucitul g_palama)vei sonda în ziua aia nu te vor ajuta, pt că problema e la anvon nu în pronaus. Te vei cufuri pe tine, asta e clar, dar nu pt că ai apreciat și înțeles viața, doar ai omis-o și așteptările tale s-au îndreptat către o lume fantasmagorică. (Asta in cel mai bun caz, evident);)

Cu excepția lui „Gpalama” care, cel puțin a încercat să mă asculte și nu s-a năpustit din prima cu acuze la adresa mea, toți cei care încercați să mă scoateți pe mine vinovat, da-ți mărturie scrisă aici pe forum că Îl rugați pe Dumnezeu să vă dea să treceți prin aceleași experiențe prin care am trecut eu (și că voi le veți gestiona așa cum trebuie/cum e corect, nu cum am făcut eu) și atunci voi lua în considerare vorbele voastre.
Până atunci, nu sunteți decât niște oameni care vă dați cu părerea și aruncați cu acuze asupra unor oameni ce au trecut prin niște fapte prin care voi nu ați trecut.
E ca și cum un om ar da un sfat despre un lucru pe care el nu l-a realizat. Exemple pot fi multe: un alcoolic ți-ar spune că nu e bine să bei, un fumător ți-ar spune că nu e bine să fumezi, etc.
Un fost alcoolic, care a reușit să renunțe, trecând prin sevraj și toate stările care se produc în organismul uman în momentul când se face o asemenea schimbare, poate fi ascultat cu toată încrederea că mărturia lui are caracter normativ, fără discuție.

Dragule, eu vad ca ai o judecata sanatoasa, dar te codesti sa o folosesti complet.

Nu sta pe mana oricui, nu orice duhovnic iti poate sppune toate bune, mai trebuie sa asculti si de constiinta.

Vezi alt duhovnic daca nu te potrivesti, si ... neaparat iesi din starea asta deprimata pe care pari sa ti-o autointretii.

Ce iti zic este sa fii optimist si sa treci peste asta, ca esti doar intr-un butoi de deprimare destul de mare, si tu ai puterea sa iesi din el.

Curaj, ca suntem aici sa te ajutam.

Apropo, mai suntem si altii care au teologie ca si tine :).

Doamne fereste! Numai Hristos o va scoate, ca nu e damblageala, e vredincie.
Este cea mai veritabila atitudine duhovniceasca, singura vrednica de iertare. N-am cum sa fiu miluit daca nu ma consider pacatos.
Foarte scurta si totusi completa rugaciune a lui Iisus este foarte clara in acest sens:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

Un lucru stiu sigur, vere, ca-s mai rau ca tine, mai pacatos, mai netrebnic, mai ordinar si mai jegos, ca ultima zdreanta, dar nu-s mai prost (ignorant).

Nu stiu cati talanti am primit, dar tot intorc inapoi un talant, acela ca m-am descoperit pe mine.

Am "apreciat" viata cand n-am inteles-o corect, iar acum n-o mai apreciez decat ca pe o piesa de teatru in care actorii invata rolurile in timp ce le interpreteaza.

Cine a fost creditat cu urcarea la anvon si nu-l cinsteste, mai mare osanda va lua:
1. Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare osândă vom lua.(Iacov3,1)


P.S. Ai vrut sa zici pronaos?

Sunt de acord cu ce zici tu, dar nu se aplica ce zici tu atunci cand afirma ca are probleme mari si ispite.

Este total gresit ce spui tu in situatia lui. Si nu mai insista pe calea asta, in threadul asta.

El are o problema si are nevoie de ajutor, de sprihin, de optimism, nu are nevoie sa fie invatat „pocainta”. Pe asta o stie, si se vede asta.


Are nevoie acum de incurajare. Vezi mai atent pozitia lui din care povesteste si vezi exact ce arenevoie. Hai sa nu vorbim generic, sa nu dam chestii gresite, hai sa vorbim exact despre cazul asta.

E clar, daca ti-a cantat in struna, daca te leapada de duhovnicul tau si impreuna credeti ca Dumnezeu e de vina recomandandu-ti tradarea si lepadarea de starea de pacatos, de a rabda si a sta sub vina, gata iata cum l-ai adulat si restul, io care ti-am spus adevarul, sunt un ipocrit.

Nu-ti dai seama ca te-a luat si iar te iASIA ca sa devi un sluUusler?

Probabil ca nici n-ai avut rabdare sa citesti ce ti-am scris, ai fuserit si n-ai ramas cu nimic, decat, vezi doamne, ca cica si io te-am osandit.

E clar te minti si te autotzepuiesti primind lingusirile celor ce-ti dau apa la moara.... fiindca iti doresti tradarea, inselarea, vrei la lume... nu vrei sa te vezi si te crezi mereu nevinovat si nedreptatit... carai a paguba ca o cucuvea oparita.

Ti-am recomandat ceva, zi dupa mine uite asa:
”Miluieste-ma Doamne Iissuse Hristoase, pe mine pacatosul vinovat care e vinovat si pentru ca-s vinovat si pentru toate astea tot vinovat îs afara de cele pentru care Doamne, miluindu-ma m-ai iertat.” de 1000 de ori.

Zi asa rugaciunea mintii pana sufletul iese din starea nebuna de necredinta, indoiala, lasitate, frica, disperare, egoism, adica pana iesi din toata razvratirea si cârâiala cea spurcata, lașe, înselatoare si tradatoare de Dumnezeu in suflet.

Fii demn ca ai terminat o scoala si fii barbat ca ai terminat o facultate si nu intra in siajul ipocritilor care te imbata cu apa chioara si cu lingusiri ca sa te-ntorci in troaca lumii ca sa te mance porcii si sa te dai victima!

Nu vezi ca te dezbini de Dumnezeu ca prostul fraierit ce se autotzepuieste mereu fiindca nu-si mai face lectiile si-l apuca anatema ca repetentii speriati de incercari?

Cine nu iubeste pe Hristos-Cuvantul sa mearga sa-si invete tema de casa si daca nu vrea atunci n-are decat sa fie anatema!

Ce înțelegi tu prin a te năpusti, eu nu ți-am zis mare lucru care să te afecteze, ai fost foarte lacunar, de ce ar vrea duhovnicul să te ducă în ispită și de ce ai încredințat pe seama lui ce era la alegerea ta, deci în atribuția ta ?

Te-am mai întrebat așa, după considerația ta, trebuie să-mi zică duhovnicul unde să lucrez, ce să studiez, cu ce fată să mă căsătoresc dacă am opțiunea să aleg între mai multe, dacă să mă călugăresc sau căsătoresc, în ce zonă/cartier, oraș, țara să mă mut, la ce medic să mă duc, la ce magazin să fac cumpărăturile, cu ce furnizor să-mi fac abonament la tv, unde să duc câinele la veterinar etc ?

Atunci alegerea (și asumarea mea și cercetarea mea) unde mai e ?

E duhovnicul un fel de ”fac de toate” sau e un simplu om cu cunoaștere limitată, care poate și greși sau care pentru el e ceva bun, dar pt tine nu ?

Dar ce duhovnicul nu se poate schimba sau nu se poate cere părerea și de la alții pe chestiuni grele ?

Prietene suntem mai în etate decât tine, cel puțin eu și Demetrius cred că e mai bătrâior decât mine, deci ne-am lovit de câte ceva fiecare, dacă un user nu-și expune toate durerile pe aici înseamnă că nu trece prin greutăți ?

Ce trebuie să facem circ din greutăți, cum au făcut vreo doi-trei pe aici, unul chiar a dus în ridicol călugăria pt că nu i-a ieșit o căsătorie cu o fată și așa a înțeles el să facă valuri cu călugăria ca să capteze atenția unei alte fete cu care s-a și căsătorit.

Păi și ce trebuie să fim proști să ne apucăm de beut ca să riscăm să ajungem pe străzi boschetari fără acoperiș deasupra capului sau să facem cancer la plămâni de la fumat și să cheltuim cât un apartament sau cât o mașină într-o viață, cum cheltuie un fumător înrăit care sudează țigări vreo 30-60 de ani?

De unde știi că ăia de nu se apucă de vicii, ezită pt că gândesc de fapt ?

Păi da o fi cum zici, dar poate mulți nu mai ajung să povestească din păcate, sau își afectează ireversibil structura neurologică și nu mai pot articula nimic, sau își fac praf ficatul, rinichii(ajunge să doarmă prin șanțuri în frig) și nu mai au forță vitală, etc

Așa și un clinician poate povesti sau unul care a văzut efectele.

Rugaciunea lui Iisus se aplica totdeauna, iar in cazul lui in mod special fiindca el nu se caieste.
Unde vezi tu pocainta Lui?

Tu nu citesti ce zice? Nu observi ca nu vrea sa spuna nimic, decat ocari?
Are nevoie de bice pe spate, dar a intrat aici ca sa incurajeze si pe altii sa suduiasca. Fii atent cum incheie primul post:
"Poate sunt și alți oameni cu care Dumnezeu se manifestă în modul acesta și nu au curajul să spună."

Caută-l pe Dumnezeu în sufletul tău nu în cărțile de teologie dogmatică.Nu confunda studiul teoretic al Bibliei,Teologiei și tot ce înveți la facultate cu relația ta personală cu Dumnezeu.Un duhovnic, îndrumător spiritual sau preot are scopul de a te ghida, îndruma, a-ți da sfaturi, însă nu poate decide în locul tău.Asuma-ti alegerile, suportă consecințele și nu da vina pe Dumnezeu și pe duhovnic.

Începe să vorbești cu Dumnezeu să vezi ce vrea de la tine,și hotărăște cam ce ai vrea și tu de la El.Fa-ti o autoanaliza, cunoaște-te, cercetează-te ,începe să sapi in tine sa vezi unde sunt problemele.Te asigur că nici duhovnicul,nici Dumnezeu,și nimeni altcineva nu este de vină.Toate acestea sunt "crucea" ta și ar fi bine sa o accepți,să ți-a asumi și să o tragi după tine cum poți până la final.Nu o arunca,nu o refuza,nu o da altuia.Dumnezeu ți-a dat doar cât poți duce și dacă ți-a dat mai mult și mai greu , crede-mă alții au infinit mai mult,deci nu descuraja.

Cât despre chemarea spre slujire....Ai răbdare... Luptă...

Singurul sfat .. Vorbește cu Dumnezeu!!!

Da, așa este cum spune „Demetrius”. Eu nu mă căiesc și nu m-am căit niciodată. De aceea merit doar „bice pe spate”.
Cu precizarea, cine este fără de păcat să dea primul cu biciul.

Părerea mea e că e dezamăgit de experiența cu duhovnicul și din facultate, și atunci ia un fel de detașare ca să nu-l afecteze, e doar o fază.

Nu cred că are nevoie de mustrare neapărat ci de îmbărbătare, să aibă forța să o ia de la capăt cu un alt duhovnic, poate o altă parohie, câteodată e bine să schimbi și parohia, dacă într-un lăcaș de cult e prea multă energie negativă.
A schimba parohia poate fi o gură de oxigen câteodată.

Magistral, dacă erai așa dârz și tare tot timpul ca acum, poate te salutam cu sărumâna părinte la ora asta!
O chemare ai avut și tu spre teologie, mare păcat că apar tot felul de sincope pe drumul slujirii care încurcă oamenii.

Satana, mi-am dat seama prea târziu, însă și în ultimul ceas e bine.El este adevărul dușman,îți spun așa cercetat la sânge treaba.Luptati,serios zic....Nu vreau sa fac din mesajul asta o mărturisire și eu,dar numai după lupte și căderi dese îți dai seama cine e dușmanul,mai ales că ne tot repetă Iisus,și apostolii și sfinții...Fie că Duhul Sfânt sa ne curețe pe toți!

Cât erai prunc ai stat sub Har, deci n-ai simțit, apoi Harul se poate retrage și încep ispitele abia acum se călește caracterul, prin răbdare, rugăciune.

Tu ai fost prea naiv să crezi că diavolul te va lăsa în pace, sau că stai sub un fel de protecție ca într-o oază și vei înainta din slavă-n slavă fără coborâșuri, oricine se apucă de Teologie, de Psaltire, de rugăciune, post, spovedanie curată și completă, de privegheri cu binecuvântare noaptea, începe să aibă o groază de ispite, belele, să vadă chiar oameni nebuni manifestându-se în jur care încep să se manifeste când se întețește rugăciunea.

Oricine își dorește să fie preot sau diacon sau călugăr, sau un om dedicat căsătoriei va avea ispite.

Asta nu înseamnă să ne înfricoșăm pt că o să luăm bătaie și sminteală de la diavol ci și mai mult să ne rugăm, până trece ispita, am văzut la nebunie într-o Biserică în ultima vreme de când cercetez slujbele mai atent, culmea în special acolo se întâmplă pt că acolo sunt moaște, asta înseamnă că există un foc curățitor care pe toți îi vădește, pe cei cu răutatea îi vădește de răutate, pe cei prefăcuți de prefăcătorie, pe cei mânioși de nervozitate, pe lacomi de hrăpăreți șamd și fiecare în parte se poate căi văzând ce are în suflet.

Dacă acum nu putem răbda, ce va fi când ni se va cerceta sufletul la milimetru, nici nu vreau să mă gândesc, sau la înfricoșătoarea judecată când păcatele fiecăruia se vor vădi în fracțiuni de secundă și judecata așișderea va fi rapidă și fiecare va vedea la el și eventual la alții în timp real ce a făcut și unde se duce.

Toți trebuie sa ne raportăm unul altuia din condiția de păcătoși.

E inutil sa ne învățăm unul pe altul dacă nu o facem sub acoperământul proniei Divine.

Mustrând pe altul ne mustrăm pe noi înșine.

Atunci de ce a mai venit Iisus cu Legea Iubirii?Mai bine ne lăsa în legea veche,care tot de Dumnezeu a fost dată.

Oricum lumea actuală și în general lumea de la început și până la Apocalipsa este sub Domnia lui Satan,cel puțin așa a început de la căderea în păcat prin ascultarea de Satan.Si acesta este scopul venirii lui Iisus,ca Unic Salvator.

Lumea aceasta va fi distrusă,și va fi purificată de păcat, însă va fi lupta dintre Satan și Hristos...

Noi ce alegem?

Iorest, atunci cum interpretezi tu versetul Matei 6:33?

Eu mă uit ce zice în Patericul Egiptean:

6. Zis-a avva Antonie catre avva Pimen : aceasta este lucrarea cea mare a omului, ca
greseala sa sa o puna asupra sa inaintea lui Dumnezeu si sa astepte ispita pana la
rasuflarea cea mai de pe urma.

7. Acelasi a zis : nimeni neispitit nu va putea sa intre in Imparatia Cerurilor.
Ca, ridica, zice, ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca.

Au fost mii, sau zeci de mii de absolvenți de teologie, atât de facultate cât și de seminar, în ultimii 32 de ani de la revoluție, ce a făcut diferența între cei care s-au ținut și cei care au lăsat să li se răcească credința a fost rugăciunea și răbdarea.
Nici nu mai vreau să-i pun la socoteală pe cei care au abandonat după un an sau doi de facultate, că numărul e și mai mare.

Din zecile alea de mii, la începutul anilor 90 a fost o foame uriașă de credință deci au fost promoții și mai mari ca acum, nu știu dacă sunt mai mult de 15.000 cu totul ierarhi + preoți + ieromonahi + diaconi la o populație de vreo 10-15 milioane de ortodocși.

Stii care e problema? Iti dai seama de paiul care s-a bagat in ochiul tau?

Noi, cu barna in ochi, ne straduim sa-ti dam mana ceresca sa poti sa iesi din butoiul cu melancolie in care vrei sa cazi tot mai adanc si tu crezi ca-ti aruncam bolovani in cap scrasnind din dinti.

Te iubim fratiorule si doar incercam sa te pazim de lupul ipocrit travestit ca sa nu te pape asa cum a papat iezii caprei cu 3 iezi din poveste.

Adica cum se interpreteaza Matei 6 cu 33, asta intrebi tu sustinand ca ai cautat Imparatia Cerurilor si in loc de adaugarea celorlalte pe deasupra tu susti ca ai primit doar spini si bice fara numar?

Pai asa se interpreteaza: nemultumirile si multumirile desarte asociate cu grijile lumesti te scot afara din Raiul Hristic dar cautarea mai inainte de toate a Imparatiei Cerurilori, sa cauti sa te rogi curat si sa faci mila traind in fratietate, te va face ca pe toate cele ce ti se vor adauga pe deasupra pe care le primesti sa le daruiesti din toata inima, din belsug, celor mult mai saraci si mai horopsiti decat tine.

Domnule teolog, ma iarta daca te-am judecat pripit, mai sunt si copii abuzati de profesori, preoti, duhovnici si de frati, exista destule exemple negative.

Insa tu chiar crezi ca Dumnezeu ti-a facut rau pe nedrept prin ei si El s-a bucurat?
Inseamna ca a fost un exemplu pentru tine, tu trebuia sa te bucuri si tu in tine impreuna cu El caci ”fericiti sunt cei prigoniti pentru numele Meu, caci a lor este Imparatia Cerurilor”. (Ma gandesc ca n-ai inteles bucuria Lui cand era cu tine in taina in dureri si nedreptatiri.)

(Nu fii trist... si pe mine m-a batut mereu... insa EU-lumeU chiar merit, dar sunt convins ca pe tine te-a batut Dumnezeu ca sa se reimplineasca scriptura: ”Bate-voi Pastorul si oile (pamantesti si caprele) se vor risipi”. Nu uita ca bataia lui Dumnezeu e rupta din Rai, acolo unde bate Dumnezeu cresc floricele, invie mortii si canta ingerasii.)

Eu cred ca e bine intentionat de asta l-am tratat in mod pozitiv si l-am incurajat si cred ca are nevoie doar de ajutor ca directie si incurajare.

In rest nu as vedea alte probleme.