Ce se intampla dupa ce murim?
 

La aceasta intrebare eu am gasit 3 variante de raspuns:

a. Nimic
b. Te duci in Rai, Purgatoriu sau Iad (in functie de pacatele dvs)
c. Te reincarnezi si revi aici sau pleci intr-o alta civilizatie (tot in functie de pacate)

Daca e varianta c cred ca cest pamant este iadul la cat de rai sunt oamenii de pe el.

Foarte buna întrebarea,deși clasică, însă mereu actuală,și din punct de vedere ortodox, tratată destul de vag și cu aceleași trimiteri la clasicele episoade experimentate de unii părinți.

Însă indiferent de cultura, religia sau credințele oamenilor același lucru se întâmplă tuturor,doar că fiecare vede sau își explică asta prin filtrul credințelor sau experiențelor avute.

La întrebarea afirmația "Nu s-au întors nimeni sa ne spună cum este dincolo",as veni cu afirmația"Toți venim de dincolo,doar că majoritatea am uitat".

Orice religie,orice curent spiritual se fundamentează pe ideea că suntem spirite/suflete și că acest corp, înveliș material este doar o "haină",doar o etapă temporară,și că prin moartea acestui trup nu se sfârșește viața sufletească.

Adică se repetă de atâtea ori chiar și în biserica ortodoxă nemurirea sufletului,și viața de dincolo,și că aici totul este temporar și etc.Dar toate acestea parcă sunt așa niște afirmații care nu mai au ecou în mintea nimănui,au devenit așa texte ritualice lipsite de o semnificație reală pentru multi.Iar asta se întâmplă cam in toate religiile, întrucât informații de interes,au fost transformate în doctrine,in ritual,duse într-o zonă de sacru,mit, fără însă a le duce în zona de cercetare,experimental etc.

Asta este oarecum greșeala religiei,a bisericii, fiindcă majoritatea afirmațiilor sale,a doctrinelor, rămân așa de nestins,de necercetat, trebuie doar crezute și atât.Fiindca refuza oarecum sa intre în zona de experiment, cercetate tocmai din frica de a nu fi demitizate aceste credințe, întrucât ieșind din zona de sacru cu ele,și făcândule accesibile oricui, practic toți am conștientiza că nu mai ai nevoie de religie, biserica in forma asta actuală.

Revenind la interpretarea morții, respectiv a ce se întâmplă după moartea corpului...

Sa intrăm puțin în zona de Rai/Iad/Purgatoriu/Vami, după care cireașa de pe tort.... Reincarnarea...și Nimicul...

Toate variantele sunt corecte...De ce?

Păi există așa-numitele "ceruri", pomenea și Pavel sau limburi cum le numea Dante in Divina comedie,sau "locașuri"cum spunea și Iisus.

Adică sunt atâtea teritorii doar pe Pământ,și o vastitate de spațiu in univers.Ia gândiți-va că după ce ieșim din corp limitările materiale nu mai există,și spațiul și timpul se vor manifesta diferit în noua dimensiune in care vom intra după moartea trupului.

Așa,deci sa le luăm așa pe rând.Stratificarea dimensiunilor incepe de jos,care ar fi cea mai grosieră,cea mai "rea",fundul sau talpa iadului și se sfârșește la cealaltă extremă unde este puritatea absolută, respectiv ceeece noi numim Dumnezeu.

Fiecare planetă,de fapt sa ne raportam doar la pământ deocamdată,are așa numitele orașe sau așezări astrale, comunități de spirite,zone de purgatoriu sau vămi cum le numește biserica,in care sufletul se duce după moarte,fiind așteptat de ghidul sau ghizii sa spirituali,sau înger păzitori cum le spune biserica.

Acuma se ne raportăm puțin și la zona de iad, suferință,care este deasemenea o realitate, mărturisită atât de sfinți,cât și de alții care au experimentat morți clinice, viziuni etc.Logic că spiritul va sta in suferință,izolare,chinuri dacă a săvârșit anumite acțiuni,sau a avut anumite vicii etc.

Însă aici este deja alt subiect,legat de starea sufletelor după moarte, deocamdată discutăm despre situația lor.

Mai exista așa numita categoria a "fantomelor"sau a spiritelor rătăcitoare sau care au rămas pe pământ legate de anumite locuri sau persoane,sau care produce fenomene de tip poltergeist (zgomote, mișcări, lovituri,etc),sau case locurile bântuite.

Cât despre reincarnare...Pai hai sa o luăm așa o logică simplă...Oare daca suntem nemuritori,de ce o etapă atât de minusculă că o viață pe pământ,uneori doar de câțiva ani,sau chiar luni sa ne decidă eternitatea?Adică ce scop poate fi acesta de a fi nemuritor,de a te naște și a trăi câțiva ani,și după in funcție de asta sa petreci eternitatea într-un loc anume așa în fericire sau suferință?

Nu prea are sens.... Tocmai aici intervine reîncarnarea,și revolva aceasta problema..Cum?

Păi tocmai,că prin reîncarnări succesive suflet are mereu șansa de a continua procesul de evoluție,plus că pedeapsa pentru păcatele sale dintr-o viață anterioară le plătește tot prin încarnare, întrucât aici are șansa de a-și ispăși prin anumite suferințe, lecții etc.Tocmai de asta multi vedeam că au vieți foarte grele,ghinion constant și alte forme de boli, handicap,accidente, morți premature etc Toate acesta sunt destinul ales și știut dinainte de suflet, necesar pt evoluția sa și a celor rămași în viață.Tot acest proces face parte din pronia dumnezeiască.

Însă, există și posibilitatea "nimicului",dacă sufletul nu mai dorește să facă nimic,el dispare in neant.Tocmai aici este și liberul arbitru.

Omul este polarizat atât pozitiv cât și negativ.Sufletul, universul și întreaga umanitate și ființare cosmică este un echilibru dintre + și- , respectiv bine și rău.Tocmai de asta evoluția trebuie dusă în ambele aspecte.

Divinitatea se manifestă atât că distrugere cat și că creație.Avem genii ale râului,ale haosului cât și sfinții care iubesc și vindecă.

Tocmai de asta pentru a evolua că spirite,vom manifesta bivalența și forme atât ale Binelui cât și ale Raului.

Stagnarea , decadența, ignoranța ,viciul și alte asemenea stări sunt printre factorii care ne împiedică să evoluăm.

Da,o sa mai revin cu detalii mai concrete despre acest subiect, destul de puțin tratat în zona de ortodoxie.Acuma varinta ortodoxă cam știe toată lumea,mai ales prin cărțile lui Serafim Rose,și alte povestiri patristice readuse în actualitate de părinți clasici că și Cleopa,Arsenie sau alți părinți atoniti.

Indiferent de interpretări sau doctrina,chiar daca ortodoxia respinge reîncărcare, purgatoriu și alte asemenea... Toți suntem de acord cu in aspect....

Viața continuă după moartea...

Se poate afla varianta corecta citind niste rugaciuni care ne descopera.

Mie mi s-a aratat ca ar fi varianta a. Nimic.
Acum nu stiu sigur daca e cu adevarat asta.

Da,uite este o noutate pentru mine,că după ce citești rugăciuni ajungi la concluzia că nu este nimic după moarte...

Eu ajungeam la asemenea concluzii după ce lecturam Nitzche, Sartre,Camus,Cioran....

Daca citesti rugaciuni ar trebui sa ajungi la o cu totul alta concluzie, net superioara celei cu nimic.


Ti s-a aratat de cine, cand, cum unde. De unde stii ca „ti s-a aratat” e ceva autentic sau e doar o perceptie proprie. Vezi ca multi se inseala cu diferite „aratari”. Azi toti au aratari. Altii au aratari despre Nirvana unii despre planete extraterestre, si e un sir lung de aratari. Tu de unde stii ca aratarile tale sunt ... aratari adevarate?


Du-te la Biserica, pune-ti viata in ordine si lasa experimentarea asta mistica gresita. Tot in rugaciune o sa gasesti toate raspunsurile sa stii.

Biserica iti spune ca te duci in Rai sau in Iad dupa viata aceasta, in functie de pacate. Sunt putin sceptic, poate e alta varianta.

Referitor la acele rugaciuni ma refeream sa fie citite pentru a ti se descoperi care e varianta corecta dintre a, b si c.

Daca ma iau dupa ce spune biserica clar e varianta b doar ca eu vreau sa aflu adevarul.

Adevărul îl ai în Sfânta Evanghelie a lui Ioan cap. 14 :


1.Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine.2.În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc.3.Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu.4.Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea.5.Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea?6.Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.7.Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut.8.Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns.9.Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl?10.Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui.11.Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea.12.Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.13.Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul.14.Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face.15.De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.16.Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,17.Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!18.Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.19.Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii.20.În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.21.Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.22.I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii?23.Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.24.Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.25.Acestea vi le-am spus, fiind cu voi;26.Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.27.Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.28.Aţi auzit că v-am spus: Mă duc şi voi veni la voi. De M-aţi iubi v-aţi bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine.29.Şi acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca să credeţi când se vor întâmpla.30.Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în Mine;31.Dar ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi precum Tatăl Mi-a poruncit aşa fac. Sculaţi-vă, să mergem de aici.

Draga Stefan, roaga-te un timp si o sa vezi si ce e dupa.

Dumnezeu nu minte.

Putina rabdare si ti le arata pe toate.

Cu tot respectul pentru membrii vechi ai forumului...

Dar nu putem sugera mereu și la orice problema soluția rugăciunii și citate din Biblie...

Adică suntem înzestrați cu rațiune,cu logică, discernământ, conștiința etc.

Adică degeaba am scris "5 metri" de text,pe subiectul propus...

Inloc sa dezbatem subiectul într-un mod mai "stiintific",cu dovezi, cercetări,puncte de vedere...Ne rezumăm mereu la clasicul roagă te și citește bibila...

Hai sa ieșim puțin din obscurantismul acesta închistat și limitat....Dacă se poate, dacă nu iertare:))

Hm, pentru cei care nu stiu ce e rugaciunea ce spun eu este doar retorica fumata slaba desueta.

Dar pentru cei care stiu cum e rugaciunea, asta e calea.

Nu e deloc un slogan "sloganul rugaciunii", este chiar o solutie la ce vrei tu...

Pacat ca problema nu e in ce ti se spune, ci in abordarea ta.

Mai bine ai intelege ce ti se spune si ce trebuie sa faci.

N-am contestat eficacitatea rugăciunii,și sfera de aplicabilitate.Bun,este un fel de aspirină duhovnicească, bună la toate...

Doar am provocat, întrucât mi se pare un subiect prea puțin atac, atât în general,cât și aici...

Prin urmare,am sugerat sa ieșim din zona de recomandări generale (rugăciune, Biblie).

Deci,hai sa atacăm subiectul, fiindcă e extrem de ofertant.Nu sa ne "atacăm"între noi:))

Unii nu ar crede nici dacă înviază din morți cineva:

Luca cap 20

30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

Dacă oamenii pot învia există viață după moarte, dacă viața s-ar termina la groapă de unde ar mai putea învia :

Sfânta Evanghelie după Luca
cap 20.

35. Iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea cea din morţi, nici nu se însoară, nici nu se mărită.
36. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37. Iar că morţii înviază a arătat chiar Moise la rug, când numeşte Domn pe Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.
38. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El.

O sa vin cu niste fragmente din cartea Nosso Lar , scrisă de mediumul brazilian Chico Xavier

"Am înţeles în cele din urmă că eram într-un alt plan al vieţii, provenit din emanaţii ale Pământului.însă era prea târziu.Angoasa îmi cuprinsese mintea şi, când am început să fac planuri de acţiune, apăreau numeroase incidente care mă atrăgeau pe cărările înşelătoare ale gândurilor.Niciodată nu mi se păruse atât de important să îmi pun întrebări cu privire la religie ca acum.
Principiile pur politice, filozofice şi ştiinţifice mi se păreau acum de o importanţă secundarăvpentru viaţa umană. Deşi acestea erau achiziţii valoroase pe Pământ, trebuia să recunosc că omenirea nu era alcătuită din generaţii trecătoare, ci din suflete nemuritoare ce se află în ascensiune către o destinaţie glorioasă.începeam să conştientizez existenţa unei prezenţe ce este deasupra a tot ceea ce este material sau intelectual:Credinţa - o manifestare divină la om. Totuşi, o asemenea analiză a fost cam târzie. E adevărat că aveam o oarecare cunoaştere a Vechiului Testament şi adesea citisem din Evanghelii. Dar trebuie să recunosc că nu am cercetat niciodată scrierile sacre cu lumina inimii mele.Acceptasem interpretări ale unor scriitori care nu erau deschişi spre a simţi şi conştientiza Adevărul şi uneori chiar erau în dezacord cu adevărurile fundamentale. Cu alte ocazii, îmi însuşisem un punct de vedere ecleziastic, intrând de bunăvoie într-un cerc de contradicţii."

"Era imposibil de spus. Tot ce ştiu e că râuri de lacrimi îmi şiroiau pe obraji şi întreaga-mi fiinţă părea să se fi amalgamat într-o rugă chinuitoare.Fusesem cu totul abandonat?Nu eram şi eu un copil al lui Dumnezeu,deşi, prins în vâltoarea vanităţilor pământeşti,nu mă gândisem deloc la lucrarea Sa divină? Ştiam că Tatăl Etern mă va ierta cu siguranţă. Grija Lui iubitoare nu înglobează oare şi păsările văzduhului şi florile câmpului?
Ah! Omul trebuie să sufere mult pentru a putea înţelege misterioasa frumuseţe a rugăciunii. Trebuie să cunoască remuşcarea, umilirea şi mizeria deplină pentru a aprecia în totalitate gustul dulce şi sublim al Speranţei! Acela a fost momentul în care densa ceaţă din jur s-a limpezit şi cineva a venit spre mine. Un trimis din Rai. Era un om în vârstă ce s-a aplecat deasupra mea şi s-a uitat atent la faţa mea cu ochii săi mari şi curaţi. Cu un zâmbet binevoitor mi-a spus:
- Curaj, fiule! Domnul Dumnezeu nu te-a uitat!
Lacrimi sincere păreau că îmi inundă sufletul. Am încercat să-mi exprim uşurarea plină de recunoştinţă,să-i mulţumesc pentru consolarea pe care mi-o adusese, dar nu am avut putere decât să îl întreb:
- Cine eşti, mesager generos al lui Dumnezeu?
Binefăcătorul meu neaşteptat a zâmbit cu blândeţe şi mi-a răspuns:
- Numele meu e Clarence. Sunt doar un frate.
Observând cât sunt de obosit, a adăugat:
- Trebuie să rămâi tăcut şi liniştit. Trebuie să te odihneşti pentru a-ţi recăpăta forţele.
Apoi a chemat două persoane care aşteptau cu atenţie şi le-a spus:
- Haideţi, să-i acordăm primul ajutor prietenului nostru!
Au întins pe sol o pânză albă şi, folosind-o ca targă de urgenţ ă, s-au pregătit să mă transporte.M-au ridicat cu blândeţe.
Apoi Clarence le-a spus asistenţilor săi:
,- Haideţi, să pornim fără întârziere! Trebuie să ajungem în Oraşul Astral cât mai repede cu putinţă."

Reîncarnarea și sufletul nu fac parte din aceleași categorii, adică ce suflet are o plantă, un animal, o vietate, dacă au suflet ar trebui să poată fi botezați și să li se aplice toate tainele și ierurgiile Bisericii, ori n-au.

Învierea contrazice conceptul de reîncarnare, în ce ipostas înviază cineva dacă a fost în mai multe vieți șoarece, viezure, plantă, copac, furnică, om de 7 ani, om de 90 șamd mi se pare o aberație.

Dacă sfinții s-ar fi încarnat nu s-ar fi putut arăta pe Tabor Ilie și Moise în același ipostas.

Reîncarnarea e chiar un concept care facilitează ideea de a trăi fără prea mare bătaie de cap că oricum plătești în altă viață deci e convenabil într-una să te distrezi să-ți bați joc.

Reîncarnarea și sinuciderea se contrazic, omul nu știe ce alte vieți are, dar poate opri un ciclu chipurile de ispășire totuși, adică nu e ceva implacabil sau poate ucide un ciclu de încarnare ?

Oamenii au crescut la vreo 8 miliarde pe glob, dacă exista reîncarnare nr rămânea constant din preistorie, nu se puteau reîncarna decât un anumit nr cu condiția ca viața anterioară să dispară, de unde au ieșit sufletele în plus ?

Reîncarnarea și posedarea par că se exclud, ori trăiești altă viață, ori o entitate posedă un corp străin și-i paralizează voința și gândirea, de ce există duhuri care ies și omul râmâne în viață, dacă există doar reîncarnare în altă formă de viață ?

Reîncarnarea pare că condamnă oamenii virtuoși să repete vieți mizerabile, dacă un om a trăit deja o viață plină de ispită, de ce ar mai fi condamnat să o repete de vreo x ori, răul ar deveni etern prin reîncarnare.

Cine hotărește că nu pot fi două reîncarnări succesive de vieți negative, la niște oameni care au trăit deja virtuos în privațiuni și că un individ care a trăit destructiv față de alții nu poate relua din nou o viață risipită ? Asta cu +/- e o învățătură gândită din nevoia de echitate.

Păi,o să-ți aduc niște texte de la sfinți și părinți bisericești,că sa vezi că nu erau străini de această doctrină,la fel cum nici Hristos sau apostolii sau iudeii nu erau....

Sf Grigorie de Nisa,In Marele cuvânt catehetic:
„Este absolut necesar pentru suflete să fie vindecate şi purificate, şi dacă asta nu se face in timpul vieţii lui pe Pământ, trebuie să se realizeze în vieţile lui viitoare.”

Iustin Martirul și filozoful
„Unele suflete care se cred nedemne să-L vadă pe Dumnezeu ca urmare a acțiunilor lor în timpul reîncarnărilor pământești, își vor lua trupurile înapoi”

Zic să dăm cuvântul maestrului Origen:))
"...înainte de crearea lumii de către Creator, care, a creat un mare număr de inteligenţe spirituale. La început devotate contemplării şi iubirii creatorului lor, aproape toate aceste inteligenţe au început să se îndepărteze de contemplarea Creatorului, şi iubirea lor a început şi ea să se racească. Cei a căror iubire a scăzut cel mai mult au devenit demoni. Cei a căror iubire a scăzut moderat au devenit suflete de oameni care eventual s-au încarnat în trupuri. Cei a căror iubire a scăzut cel mai puţin au devenit îngeri. Unul, totuşi, care a rămas devotat perfect lui Dumnezeu a devenit prin iubirea lui pentru Creator, unul cu Cuvântul (Logos) lui Dumnezeu. Logos-ul s-a încarnat şi s-a născut devenind Iisus Christos. Condiţiile diverse în care se nasc fiinţele umane depind de ce au făcut sufletele lor înainte. Aşa că, ceea ce pare nedrept, unii născuţi săraci şi alţii bogaţi, unii bolnavi şi alţii sănătoşi, şi aşa mai departe, este de fapt, un produs secundar al liberei voinţe a oamenilor. Astfel, creaţia materială este cel puţin implicit de o categorie ontologică inferioară decât cea imaterială sau spirituală, şi trupurile materiale pe care omul le asumă după cădere vor fi eventual aruncate."

Și totuși,nici Biblia nu infirmă,ba chiar confirmă...Hai sa spunem că nu este clară în această privință...

Însă din unele texte reiese destul de clar această idee....
Aici vedem planificare divină a unei încarnări mai speciale
„Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem prooroc al neamurilor.” (Ieremia 1:5)

„Celui ce va birui îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului meu, și el nu va mai pleca afară”. (Apocalipsa 3:12)
Nu va mai pleca afara,adică în trup

Acum intrăm în mult discutatul subiect cu Ilie,respectiv încarnarea lui în Ioan Botezătorul... Respectiv intenția divină de a-l trimite pe Ilie,și mai jos vom vedea cum Iisus confirmă asta

„Iată, vă voi trimite pe profetul Ilie, înainte ca ziua cea mare și înfricoșată a Domnului să vină” (Maleahi 4:5)

„Dar îngerul i-a zis: „nu te teme, Zaharia; [...] Nevasta ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan[...] Va merge înaintea Domnului, în duhul şi puterea lui Ilie[...] ca să pregătească poporul pentru venirea Domnului.” (Luca 1:13,17)

Avem și o confirmare a lui Iisus
„Dar vă spun, că Ilie a venit, si ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.” (Marcu 9:13)

Chiar 2
„Căci până la Ioan au prorocit toţi prorocii şi Legea. Şi dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină.” (Matei 11:13-14)
Sau 3
„Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au facut cu el ce au vrut.[...] Ucenicii au inţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.” (Matei 17:12-13)

Aici vedem că și între apostoli,și iudei se punea probleme că Iisus sa fie încarnarea unui profet sau chiar spiritual înviat al lui Ioan Botezătorul,recent decedat

„Şi a ieşit Iisus şi ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareei lui Filip. Şi pe drum întreba pe ucenicii Săi zicându-le: Cine zic oamenii că sunt? Ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că eşti Ioan Botezătorul , iar alţii că eşti Ilie, iar alţii că eşti unul dintre prooroci. Şi El i-a întrebat: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu eşti Cristos“ (Marcu 8:27-28).

Practic,logica reîncarnărilor,scopul acestora este purificarea și aproprierea de Dumnezeu,sau după cum am văzut, încarnarea unor spirite superioare,pentru a ajuta omenirea sa evolueze.

Subiectul este vast,și greu de înțeles și acceptat pentru majoritatea,însă a fost scos din doctrina creștină,și pus în sertarul ereziilor,la fel că multe alte concepte care au deranjat...

Întrucât cei care l-au răstignit pe Hristos,sunt cei care au format și Biserica,și încă o conduc în numele Lui...

Despre Ilie și Ioan Botezătorul e clară treaba, Ioan Botezătorul avea duhul profetic al lui Ilie la fel cum și Elisei avea duhul lui Ilie:

Cartea a patra a Regilor, Capitolul 2

9. Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: "Cere ce să-ţi fac, înainte de a fi luat de la tine". Iar Elisei a zis: "Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!"
10. Răspuns-a Ilie: "Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi aşa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi".
11. Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.
12. Iar Elisei se uita şi striga: "Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui!" Şi apoi nu l-a mai văzut. Şi apucându-şi hainele le-a sfâşiat în două.
13. Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi şi s-a oprit pe malul Iordanului.
14. Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, zicând: "Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?" Şi lovind, apa s-a tras la dreapta şi la stânga şi a trecut Elisei.
15. Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au zis: "Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei! Şi au ieşit înaintea lui şi i s-au plecat până la pământ, zicându-i:

- deci ce deducem de aici - una e duhul profetic care poate fi peste mai mulți, alta e încarnarea,
- Ilie a fost ridicat cu tot cu trup la cer, se va întoarce tot cu aceeași vârstă la vremea cuvenită - Ioan Botezătorul a trecut prin travaliul nașterii, a început cursul firesc de la concepție este clar un alt suflet.
-Ioan Botezătorul s-a născut la Ein Kerim, Profetul Ilie s-a născut în localitatea Tesva din Galad sunt vreo 100 de km distanță și câteva secole în timp, în secolul 9 înainte de Hristos se consideră că a trăit Ilie, Ioan Botezătorul e contemporan cu Iisus.
- sunt date diferite de prăznuire în calendarul Bisericii pt cei doi, Ioan Botezătorul a fost ucis, Ilie nu.
- nu am citit nicăieri că Dumnezeu trimite același prooroc în mai multe perioade istorice să fie chinuit mucenicește de 2 ori, e un om - un chin - un suflet.

A doua venire a lui Hristos nu va mai fi în chipul blând în care a venit ci pentru judecată.

Prin simplul fapt că accentuezi divinitatea sufletului uman îl faci nemuritor și deci una din caracteristicile nemuririi este abilitatea ca după moarte să revină la viață, evident o viață umană. Este greșit pusă problema reincarnarii sufletului uman în altă formă de existența în afară de cea umană pt că asta ar implica limitarea capacităților epistemice, ca de exemplu vorbire, rațiune și implicit forma cognitivă influențată afectiv vis-a-vis de iubire, adică empatie sau mai bine zis testul suprem al divinității.



Dar exista o finalitate a acestor reincarnări. Sufletul caută viața iar singurul care poate să oprească acest "chin" al reincarnării este Cristos. Fie prin iertarea sufletului și oferirea vieții veșnice în trup pe pământ sau prin uciderea trupului la acel moment în timp al acelei reincarnări și aruncarea sufletului în foc(gheena). Prin aruncarea sufletului în foc nu mai are posibilitatea să revină la viață, oficial s-a terminat orice fel de posibilitate de viață.:(

Sfânta Evanghelie după Luca
Capitolul 12
4.Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-au ce să mai facă.5.Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeţi.


Eu ca filozof trebuie să pun totul la îndoială, inclusiv istoria. Nu am cum să stiu cu adevărat ce a fost în trecut, pot sa citesc dar oare nu este o propagandă a guvernelor? Singurul lucru pentru care sunt cât de cât sigur este prezentul. Cât despre suflete posibil să fie o ordine a reincarnării bazată pe aură și karma. Zic posibil pt că nu știu, presupun.



Legea karmei preschimbată de Dumnezeu să fie contrară pozitivismului social adică dacă faci bine și te aștepți că acest bine să ți se întoarcă să rămâi complet dezamăgit, primind de fapt opusul și anume răul. Astfel demonstrezi divinității iubirea ta necondiționată lipsită de interes, sau cum învață Iisus "dacă cineva îți dă o palmă întoarce și celălalt obraz". La polul opus se află cei care aleg răul, mânați de intelect prin observații logice că această cale duce la prosperitate evitând cu dispreț faptele bune ce duc la o slăbiciune a moralității și implicit la eșec.
Și ca să-ți răspund la întrebarea: de ce mai multe vieți? Datorită unor consecințe arbitrare, pt că e posibil ca în viață să ai parte de o doză mare de noroc și să treci testele divinității prin circumstanțe atenuante ce nu te-au pus pe deplin la încercare. Dacă ai parte de mai multe vieți implicit ai parte și de mai multe ispite și așa îți arăți cu adevărat natura caracterului tău. :)

După ce îți va veni timpul hotărât de Dumnezeu sa părăsești aceasta viata cel mai important lucru care ți-se va intimpla este ca vei sta fata în fata cu Domnul și vei primi, pentru veșnicie, ce este drept sa primesti pentru tot ce ai făcut, crezut și spus în aceasta viata.

Unii Părinți Bisericești sunt doar un fel de eseiști, nu tot ce au scris e receptat de Biserica fiind întru credință.

Păi și de ce nu s-ar referi la purificarea care se face până la judecata finală, la Duminica înfricoșătoarei judecăți.
1. viața biologică 2. primele 40 de zile de la ieșirea din trup 3 judecata particulară a sufletului până la înfricoșătoarea judecată când Hristos va veni 4. momentul după înfricoșătoarea judecată care e definitiv.

Din ce înțeleg între momentele 3 și 4 unii oameni pot fi scoși din Iad sau se pot curăți prin parastase, pomeniri șamd fără însă să fie într-un fel de purgatoriu.

Nu există purgatoriu din moment ce la pilda bogatului nemilostiv, acesta deja se chinuia într-un loc de netrecut din partea cealaltă dinspre sânul lui Avraam.

De aceea e doar Martirul și filosoful și nu e considerat Sfânt, a emis doar o interpretare, totuși nu se referă niciun scriitor creștin la reîncarnarea animalică sau vegetală la care se referă hindușii.

Unii se folosesc de citat pentru a justifica predestinarea, mai degrabă e o preștiință a lui Dumnezeu. Nu văd cu ce contrazice faptul că sufletul ar fi premergător trupului.
Adică sufletul e premergător trupului dar nu intră un suflet în mai multe trupuri, morții învie tot cu trupurile lor pe care le aveau chiar și morți de ani de zile care se presupune că ar fi fost putrezi, scrie în Biblie că au înviat în Ierusalim după răstignire oameni care au murit demult, a înviat Lazăr care era deja în mormânt de câteva zile, Iisus încă avea rănile cuielor.


Totuși referitor la ce ai zis cu spiritele superioare care se reîncarnează, din ce știu spiritele superioare devin avataruri și nu mai au nevoie să se reîncarneze deci se cam contrazice cu învățătura care zice că reîncarnarea e o ispășire sau o evoluție, un spirit care a atins maximalul nu mai are unde să evolueze și ce să ispășească.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 15

„35. Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vină?
36. Nebun ce eşti! Tu ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit.
37. Şi ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte;
38. Iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, şi fiecărei seminţe un trup al său.
39. Nu toate trupurile sunt acelaşi trup, ci unul este trupul oamenilor şi altul este trupul dobitoacelor şi altul este trupul păsărilor şi altul este trupul peştilor.
40. Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti.
41. Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire.
42. Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune;
43. Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere;
44. Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc.
45. Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă";
46. Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
47. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.
48. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
49. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc.
51. Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
52. Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.
53. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.
54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?".
56. Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.
57. Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!
58. Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.”

Biserica ne spune ca nu exista "nimic", ca nu exista reincarnare sau sa pleci in alta civilizatie, nu exista Purgatoriul (aici facem o metafora spunand ca acum in existenta noastra aici pe planeta suntem deja in Purgatoriu) si nici ca Iadul este pe Pamant (la cat de frumoasa arata planeta noastra unicata in partea noastra a galaxiei unde exista atata viata, oxigen pe Pamant, fauna, frumusetea naturii, nu poti sa spui ca e Iadul pe Pamant). Mai este si pictura lui Arsenie Boca unde arata ca "dracii" pun mana pe capul oamenilor si oamenii spun ca Raiul si Iadul este aici pe Pamant (asa sunt manipulati de |..|) ceea ce e gresit. Sunt 2 lucruri diferite Rai si Iad dar in lumea nevazuta.

A, daca ar erupe vulcanul Yellowstone, cad nucleare, sau Soarele nostru isi consuma "combustibilul" si se transforma in gigant rosu, incet incet planeta noastra poate deveni doar un Iad material in lumea vazuta si atat, dar nu sufletesc.

Exista Rai si Imparatia Cerurilor exact cum a explicat Iorest din citate. Nu le am cu stiinta exacta, decat doar teoretica pe hartie. As putea spune ca Imparatia Cerurilor ar fi o dimensiune in afara planetei noastre, de exemplu daca ochiul nostru vede spatiu: stele, galaxii, etc...contrar in cealalta dimensiune ar fi doar Imparatia Cerurilor si aceasta Imparatie care este direct conectata cu interiorul nostru sufletesc. Noi ne construim si propria Imparatie a Cerurilor (in functie de fapte bune, sau rele), exact cum spun unii Sfinti Parinti, Imparatia Domnului este in noi.

Universul (cel vazut dar si cel nevazut) e ceva super complex creat de Dumnezeu pe care mintile noastre nu le-ar putea intelege vreodata pentru ca suntem prea primitivi. Numai ca noi avem imaginatie si ne-am putea imagina lucruri facute de Dumnezeu, facand astfel stiinta pe hartie (datul cu presupusul, teorie nedovedita si atat). Daca vrei argumente stiintifice, pai noi ne-ar trebuie inca 10000 de ani de avans tehnologic ca sa descoperim cu ochiul nostru trupesc ce e dincolo de Univers si dimensiunile nevazute etc.

Se prea poate sa nu fie cu adevarat asta. Oare nu cumva erai inclinat si inainte de a te ruga sa afirmi acelasi lucru? Daca da, atunci parerea ta a devenit "confirmata" de rugaciune; daca nu, atunci mai este nevoie de recunoasterea unor slujitori ai Bisericii(preoti, calugari...) cu care o impartasesti.
Totusi, varianta asta infirma invatatura Bisericii, nu o contrazice, dar o contesta prin adoptarea altei variante, ceea ce ridica o indoiala rezonabila.

E drept ca rugaciunea ajuta mult in aflarea multor lucruri ascunse, dar nu citirea lor, reproducerea lor, ascultarea lor de pe CD, ci trairea lor, infaptuirea lor, adica prin confirmarea lor in faptele de fiecare zi; abia atunci, aceasta traire a rugaciunii determina Duhul Sfant sa lumineze mintea cea curata dezvaluindu-i adevarul cautat.

Daca rezultatul este Nimic in urma rugaciunii (citite) si ti-a venit doar tie, poate este mai cuminte sa cauti alt raspuns.
Calugarii au incredere unii in altii si se sustin in confirmarea acestor adevaruri primite de Sus. Pana si Patriarhul le cere sfatul acestor calugari traitori de viata sfanta.

Am primit confirmare in privat din lumea monahala despre reintrupare.

Interesant e că Apostolul Pavel intuia una din gândirile post-creștinism încă de atunci:

Epistola întâia către Corinteni:
32. Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes, care îmi este folosul? Dacă morţii nu înviază, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri!
33. Nu vă lăsaţi înşelaţi. Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.


Cam aceeași capcană e și la reîncarnare, se mută responsabilitatea din viața asta pe altele cândva, în viitor, incerte, când oricum nu-ți aduci aminte ce ai fi fost.

Dacă există reîncarnare și cicluri carmice de ispășire se exclude jertfa și învierea lui Hristos, până la El Adam nu reușea să se mântuie singur oricât de greu îi era când muncea la asigurarea traiului zilnic.

Scrie prin Facere că și Adam s-a chinuit:
Facerea cap. 3
17. Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18. Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!
19. În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce".

Cât a trăit Adam: 230 de ani + 700 (după fiul Set) = 930 de ani de chin, de peregrinat aiurea pe pământ, de sudoare și trudă la munca câmpului cu unelte primitive.

Facerea cap 5
3.Adam a trăit două sute treizeci de ani şi atunci i s-a născut un fiu după asemănarea sa şi, după chipul său şi i-a pus numele Set.
4.Zilele pe care le-a trăit Adam după naşterea lui Set au fost şapte sute de ani şi i s-au născut fii şi fiice.

Oare câte vieți se trăiesc în 930 de ani ?

Foarte frumos si pertinent raspuns.
Se poate face o comparatie cu parcusrul elevului in scoala; daca ramane repetent in clasa a X-a el repeta clasa a X-a, nu si gimnaziul, sau primara.



Finalitatea reincarnarilor este mantuirea, adica evolutia completa, cu alte cuvinte, repetarea reincarnarilor pana la atingerea perfectiunii (fericirea vesnica) si contopirea cu Dumnezeu.
11. Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?(Iezechiel33,11)
Daca Voia lui Dumnezeu este sa nu moara omul, ci sa fie viu, cine se poate impotrivi? Omul? Nu e Dumnezeu Atotputernic? Poate Voia Lui sa nu Se implinesca?

Ordinea reincarnarii este stabilita la "judecata particulara" corelata cu pozitia astrala cea mai apropiata care sa-l ajute pe "osandit" sa-si implineasca destinul. Ce sens ar avea judecata particulara daca dupa ea se asteapta judecata de obste?
"Judecata particulara" se petrece imediat dupa moartea trupului si am folosit ghilimele fiindca nu este altceva decat evidentierea instant a aurei sufletesti si karma care trebuie parcursa pentru redresare, adica este un fel de "judecata automata" decretata de aura mai mult (sau mai putin) curata a sufletului si ce urmeaza a fi facut pentru corectare intr-o noua viata, iar aceasta noua viata ar urma sa inceapa atunci cand pozitia cosmica astrala se va configura in favoarea indeplinirii destinului corector, astfel ca la momentul nasterii puterile astrale sa "stampileze" benefic noul nascut. Succesiunea reincarnarilor nu e cronologica in istorie, ci "random", insa candidatul la reintrupare va beneficia neaparat de o conjunctura care sa-i permita punerea la lucru a calitatilor sale sufletesti acumulate in vietile trecute si de care are nevoie pentru a trece cu bine incercarile.

In cazul in care aura este stralucitoare, atunci judecata nu se mai face fiindca omul a trecut din moarte la viata.
24. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.(In5,24)

Nu cred, Iorest, ca se poate "impune" lui Dumnezeu conditia ca numarul oamenilor sa echivaleze cu limita dorita de catre noua ordine mondiala dupa dezvoltarea IA (inteligenta artificiala). S-ar prea putea ca valoarea totala a virtutilor sa fie fixa, astfel ca impartirea ei la tot mai multi oameni sa fie minora/capita.

Dacă există un nr fix de suflete care se tot reîncarnează, și acele suflete nu pot trăi în două corpuri în același timp, iar unele ating maximalul, deci se retrag din ciclurile astea rezultă că nr populației ar fi trebuit să rămână relativ constant minus cei care au atins maximalul.
Din contră nr populației pe glob a explodat în ultima sută de ani, deci apar suflete noi.

În condițiile în care ecosistemele se distrug deci pică și teoria că unii se reîncarnează în vietăți, sunt tot mai puține habitate naturale pe glob.

N-am găsit nicăieri în Biblie treaba asta cu aură, karma,poziție astrală,ce rost mai are judecata de obște , unii au stat în Iad cam multicel până la venirea Domnului deci se va relua și în situația lor considerându-se anii care au stat și situațiile istorice care au presat sufletul omenesc.
Poate într-o perioadă istorică era mai greu decât în alta să trăiești creștinește din cauza situațiilor exterioare, a lipsei educației, lipsa acces la scrieri duhovnicești pentru mase, război, foamete care a făcut ca oamenii să reacționeze într-un fel, se va ține cont de mai multe particularități.

Mai scrie și prin viețile sfinților că sunt sfinți care prin rugăciunea lor au încercat să scoată din Iad oameni deci între judecata particulară și cea de obște poate unii mai ies din Iad, scrie în Apocalipsă că i s-au dat lui Hristos cheile iadului.
Plus că Iadul s-a mai deschis odată când a înviat Iisus deci s-ar mai putea elibera unele suflete de acolo.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
cap.1
17. Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Şi El a pus mâna dreaptă peste mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
18. Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului.

Vreau să înțeleg această mentalitate ortodoxă pe care o observ aici cu mult patos afirmată și anume identitatea personală bine înrădăcinată în relația cu Dumnezeu. Este foarte interesant această discrepanță optică între nimicnicia renunțării sinelui prin credință și idealul învierii persoanei triumfătoare glorioase. Adică în creștinism, Dumnezeu sau mai bine zis Cristos cere umanității pentru a putea avea parte de El și implicit de salvarea Sa să renunțe la ce are individul mai important, propria persoană, să se nege pe sine și să accepte personalitatea dumnezeiască în procesul depersonalizării individului. Teoretic este o golire de caracter a omului vechi animalic și clădirea pe o nouă structură bazată pe personalitatea lui Cristos, a noului om divin. În aceste condiții Dumnezeu explică omului, simplu și subiectiv că personalitatea lui nu contează absolut deloc, dimpotrivă este un obstacol în calea relație lor viitoare. Având în vedere că ortodoxia se bazează pe asemenea învățătura, cum e posibil ca învierea să o privească intr-o lumină cu totul diferită chiar opusă? Cum e posibil ca la înviere să crezi că vei fi exacta la fel cum ești acum, având aceeași înfățișare probabil speri să ai și aceeași freză când viața creștină este trăită în lepădare de sine și sacrificiu, această viziune contrazice în mod flagrant cerințele pe care Dumnezeu le-a tipărit în Evanghelie prin sângele legămîntului Său. Când persoana creștină speră ca odată inviată să arate identic așa cum se observă în conștiința sa individual-sinergetic, nu face decât să anuleze sacrificiul salvării de pe Golgota prin prisma faptului că oglinda sinelui este mai importantă decât spiritului lui Dumnezeu. Are cineva un răspuns la această dilemă? Probabil Cristos numai dinadins nu ar satisface o asemenea pretenție egoistă. Până la urmă cine este important, Cristos sau voi toți persoane distinse și unicate?

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 15


40. Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti.
41. Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire.
42. Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune;
43. Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere;
44. Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc.
45. Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă";
46. Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
47. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.
48. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
49. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc.
50. Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea.
51. Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
52. Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.
53. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.
54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?".
56. Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.
57. Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!
58. Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.

Fragmente din "Cartea Spiritelor",de Alan Kardec
Este sub forma de întrebare/răspuns dintre medium și spirite

1. Sufletul după moarte 149. Ce devine sufletul îndată după moarte?
„Redevine Spirit, adică reintră în lumea Spiritelor pe care o părăsise pentru puţin timp”.
150. Sufletul îşi păstrează după moarte individualitatea?
„Fireşte, nu şi-o pierde niciodată. Ce ar fi fost el dacă nu şi-ar fi păstrat-o?”
Cum îşi constată sufletul individualitatea, din moment ce nu mai are un corp material?
„El mai are încă fluidul ce-i este propriu, extras din atmosfera planetei sale, şi care reprezintă opera ultimei sale încarnări: perispiritul său”.
Sufletul nu duce cu sine nimic de aici, de pe pământ?
„Nimic altceva decât amintirea şi dorinţa de a merge într-o lume mai bună. Această amintire este plină de dulceaţă sau de amărăciune după felul în care s-a folosit de viaţă;
cu cât este mai pur, cu atât înţelege mai bine inutilitatea celor lăsate pe pământ”.
151. Ce gândiţi despre opinia conform căreia, după moarte, sufletul reintră în totul universal?
„Dar ansamblul Spiritelor nu formează un întreg? Nu este tot o lume? Când eşti într-o adunare, faci parte integrantă din acea adunare, şi totuşi ai în permanentă propria individualitate”.
152. Ce dovadă putem avea cu privire la păstrarea individualităţii sufletului după moarte?
„Nu aveţi dovada prin comunicările pe care le obţineţi? Dacă nu sunteţi orbi, veţi vedea; şi dacă nu sunteţi surzi, veţi auzi, căci foarte des o voce vă vorbeşte şi vă revelează existenţa unei entităţi de dincolo de voi”.
Cei ce gândesc că la moarte sufletul reintră în totul universal cad în greşală dacă înţeleg prin aceasta că, asemănător unei picături de apă ce cade în ocean el îşi pierde individualitatea; au dreptate dacă înţeleg prin „totul universal” ansamblul entităţilor incorporale în care fiecare suflet sau Spirit este un element distinct. Dacă sufletele ar fi fost amestecate într-o masă, nu ar fi avut decât calităţile ansamblului, nu ar fi avut nici inteligenţă, nici calităţi proprii; în timp ce, în toate comunicările, ele lasă să se întrevadă o conştiinţă şi o voinţă distincte; diversitatea infinită ce ne-o prezintă sub toate raporturile este chiar consecinţa individualităţilor. Dacă după moarte nu ar fi existat decât ceea ce se numeşte marele TOT absorbind toate individualităţile, acest TOT ar fi uniform, şi ca urmare toate comunicările ce s-ar primi din lumea invizibilă ar fi identice. De vreme ce se întâlnesc entităţi bune, altele rele, savante şi ignorante, fericite şi nefericite; care au toate tipurile de caractere: vesele şi triste, nefericite şi profunde 36/216 etc., este evident că acestea sunt existenţe distincte. Individualitatea devine şi mai evidentă atunci când aceste existenţe îşi probează identitatea prin semne incontestabile, detalii personale referitoare la viaţa lor terestră ce se pot constata; ea nu poate fi pusă la îndoială când Spiritele se manifestă la vedere prin apariţii. Individualitatea sufletului nu era indicată, în teorie, ca un articol de credinţă; într-un fel, spiritismul are şi o certificare materială.
153. În ce fel trebuie înţeleasă viaţa eternă?
„Viaţa Spiritului este eternă; cea a corpului este tranzitorie şi pasageră. Când corpul moare, sufletul reintră în viaţa eternă.”
Nu ar fi mai exact să se numească viaţă eternă cea a Spiritelor pure, a celor care atingând gradul suprem de perfecţiune nu mai au de trecut prin încercări?
„Mai degrabă fericirea eternă; dar este o chestiune de cuvinte, numiţi lucrurile cum doriţi, numai să înţelegeţi”.
2. Separarea sufletului de corp 154. Separarea sufletului de corp este dureroasă?
„Nu, corpul adesea suferă mai mult în timpul vieţii decât în momentul morţii:
sufletul deloc. Suferinţele prin care trece câteodată în momentul morţii sunt un prilej de bucurie pentru Spirit, care vede sosind sfârşitul exilului său”.
În moartea naturală, ce survine prin epuizarea organelor ca urmare a vârstei, omul părăseşte viaţa fără a băga de seamă: ca o lampă ce se stinge nemaifiind alimentată.
155, Cum se realizează separarea sufletului de corp?
„Legăturile ce-l reţineau fiind rupte, el se eliberează”.
Separarea este instantanee şi prin tranziţie bruscă? Există o linie de demarcaţie net trasată între viaţă şi moarte?
„Nu, sufletul se eliberează gradat şi nu fuge ca o pasăre captivă repusă subit în libertate. Cele două stări se ating, se amestecă, astfel că Spiritul se degajă puţin câte puţin de legăturile sale: ele se desfac, nu se rup”.
În timpul vieţii, Spiritul este ţinut de corp prin învelişul său semi-material sau perispirit; moartea înseamnă doar distrugerea corpului şi nu şi a celui de al doilea înveliş ce se separă de corp când în acesta încetează viaţa organică. Observaţia probează că în momentul morţii desprinderea peri-spiritului nu se face subit; ea nu se realizează decât gradat, cu o lentoare foarte variabilă depinzând de individ; la unii este foarte rapidă, şi se poate spune că între momentul morţii şi cel al eliberării sunt câteva ore; dar la alţii, mai ales la cei a căror viaţă a fost exclusiv materială şi senzuală, dezlegarea este mai puţin rapidă şi durează câteodată zile, săptămâni şi chiar luni, ceea ce nu implică o mai mică vitalitate a corpului, nici posibilitatea unei reîntoarceri la viaţă, ci o simplă afinitate între corp şi Spirit, în raport cu superioritatea acordată, în viaţă, de către spirit materiei. E raţional să concepi, într-adevăr, cu cât Spiritul s-a identificat cu materia, cu atât îi vine mai greu la separare; în timp ce activitatea intelectuală şi morală, elevaţia gândirii, operează un început de desprindere chiar în timpul vieţii corpului, iar atunci când soseşte moartea desprinderea este aproape instantanee. Acesta este rezultatul studiilor făcute pe toţi indivizii observaţi în momentul morţii. Observaţiile mai probează că afinitatea ce persistă, la anumiţi indivizi, între suflet şi corp, este câteodată foarte dureroasă deoarece Spiritul poate simţi oroare faţă de descompunere. Cazul este excepţional şi specific anumitor feluri de viaţă şi anumitor feluri de moarte, apare şi la câţiva sinucigaşi.
156. Separarea definitivă dintre suflet şi corp poate avea loc înainte de încetarea completă a vieţii organice?
„La agonie, sufletul a părăsit câteodată corpul: nu mai există decât viaţă organică.
Omul nu mai are conştiinţa sinelui şi totuşi îi rămâne un suflu de viaţă.
Corpul este o maşină pe care inima o face să se pună în mişcare; el există doar atâta 37/216 timp cât inima face sângele să circule prin vene, şi pentru asta nu e nevoie de suflet”.
157. În momentul morţii, sufletul nu are câteodată o aspiraţie sau un extaz ce-lface să întrevadă lumea unde va merge?
„Deseori sufletul ştie să desfacă legăturile ce-l ataşează de corp; în acest caz face toate eforturile pentru a le rupe în întregime. Deja degajat în parte de materie, el vede derulându-se viitorul în faţa sa şi se bucură, prin anticipare, de starea de spirit”.
158. Exemplul omizii care, mai întâi, se târăşte pe pământ, după aceea se închide în crisalida sa într-o moarte aparentă, pentru a renaşte apoi într-o existenţă strălucitoare, ne poate da o idee a vieţii terestre, apoi a morţii, şi în sfârşit a noii noastre existenţe?
„O idee în mic. Comparaţia este bună, dar n-ar trebui totuşi luată ad litteram, cum se întâmplă de obicei”.
159. Ce senzaţie încearcă sufletul în momentul când se regăseşte în lumea Spiritelor?
„Depinde, dacă ai făcut rău din dorinţa de a-l face, te simţi în primul moment cu totul ruşinat de cele făcute. Pentru cel drept, senzaţia este foarte diferită: ca uşurarea de o mare greutate, căci el nu se teme de nici o privire scrutătoare”.
160. Spiritul regăseşte imediat pe cei cunoscuţi pe pământ şi care au murit înaintea lui?
„Da, în funcţie de afecţiunea avută pentru el; adesea, ei vin să-l primească la reintrarea în lumea Spiritelor, şi îl ajută să se degajeze de scutecele materiei; ca astfel să regăsească multe din cele pierdute din vedere în timpul şederii sale pe pământ; vede pe cei rătăcitori; merge să viziteze pe cei ce sunt încarnaţi”.
161. În moartea violentă şi accidentală, atunci când organele nu au fost încă slăbite de vârstă sau de boli, separarea sufletului şi încetarea vieţii au loc simultan?
„În general aşa este, însă clipa ce le separă este foarte scurtă”.
162. După decapitare, de exemplu, omul păstrează timp de câteva momente conştiinţa de sine?
„Adesea, o păstrează timp de câteva minute până când viaţa organică se stinge complet. Dar tot adesea teama de moarte l-a făcut să-şi piardă această conştiinţă înainte de momentul supliciului”.
Nu este vorba aici decât de conştiinţa pe care cel ce suportă supliciul o poate avea despre sine însuşi, ca om şi prin intermediul organelor, şi nu ca Spirit. Dacă nu a pierdut această conştiinţă înainte de supliciu, poate deci să o păstreze câteva clipe - o foarte scurtă durată -, şi ea încetează neapărat odată cu viaţa organică a creierului, ceea ce nu implică faptul că, pentru aceasta, perispiritul să fie în întregime degajat de corp, ci din contră: în toate cazurile de moarte violentă, când nu vine prin stingerea treptată a forţelor vitale, legăturile ce unesc corpul cu perispiritul sunt mai persistente, şi eliberarea completă este mai lentă.

Reintruparea si invierea sunt 2(doua) lucruri diferite.
Reintruparea inseamna ca sufletul primeste un nou trup, diferit de cel pe care tocmai l-a lepadat; in unele cazuri, e nevoie ca sufletul sa fie despartit, ba as spune chiar salvat, de trupul care-l domina cu poftele lui si-l ducea la pieire. Unele accidente sau omoruri pot avea astfel de cauze subtile.

Numai la inviere sufletul are acelasi trup, dar innobilat si (parerea mea) cu o alta structura fizica, necunoscuta pe Pamant.
Nu vorbesc de invierea lui Lazar dupa 4 zile de stat in mormant, care a fost "resuscitat" de Iisus. Vorbesc de invierea lui Iisus si ridicarea la cer cu trup cu tot; mai inainte de El, Enoch si Ilie au fost la fel ridicati si ei la ceruricu trupcu tot. Acestea sunt ridicari la viata vesnica.

Intruparile unor spirite superioare pentru misiuni exceptionale, ca a lui Ioan Botezatorul cu duhul lui Ilie, nu fac parte din procesul reintruparilor evolutive.

Parerea mea e ca pe masura evolutiei individuale, omul isi schimba tot mai mult mentalitatea si conceptia de viata, ajungand sa devina mai conciliant, mai rabdator, mai putin egoist, mai saritor si altruist, mai cinstit, mai constient de desertaciunea vietii in trup, mai iubitor de Hristos s.a.m.d.

Aura
11. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,
12. Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut.(Mt22,11-12)

22. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;(Lc15,22)

Karma
Eu am gasit vreo 60 de versete in stransa corelatie cu reincarnarea, dar banuiesc ca ar trebui sa fie cateva sute, macar una-doua in fiecare capitol din Biblie.

Judecata particulara imediata are rolul de a-i oferi candidatului imediat o noua sansa de a-si corecta greselile pana la judecata de obste, care va veni cand va veni. Dupa fiecare viata are loc o judecata particulara.
O viata=o judecata, alta viata=alta judecata.

Da, lui Hristos I s-au dat cheile iadului pentru ca si din iad se pot mantui cei care ajung sa creada in El si sa I se inchine.
Cred ca iadul este o stare, nu un loc la subsol, o stare de impietrire a inimii; poate ca bogatul nemilostiv(care se ruga de Avraam sa-l trimita pe Lazar) deja s-o fi mantuit. Bogatul nemilostiv este un caz tipic pentru cei care pot repeta aceeasi viata in alta reintrupare(poate intr-o alta configuratie astrala).
Nu este scris nimic explicit de astre, dar eu ma gandesc ca daca asta poate ajuta la mantuire, atunci trebuie sa fi fost deja randuit de Dumnezeu; daca eu m-am gandit, oare Dumnezeu nu? Ce rost are astrologia?

26. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina.(Lc21,26)

Eu rămân la filozofie pt că toate aceste marote mi se par povești de adormit copiii. Dar hai să dau curs pt ultima dată acestui joc infantil.

Fii atent! Sufletul are 7 chakra, Dumnezeu are 7 duhuri. Când cele 7 duhuri unesc cele 7 chakra ale sufletului se formează un fulger pe șira spinării, și iată transformarea. Parcă și Isus spune că a doua Sa venire va fi ca un fulger sau ceva de genul. În fine pt mine e suficient toată tevatura asta spirituală.
Cine caută adevărul îşi asumă riscul de a-l găsi.;)

Frumos, bun si adevarat graieste si scrie sf.Ap. Petru si Pavel dar Ioan, Fiul Mariei Fecioara, parca-i intrece la toate capitolele.

Ce va fi dupa morate? Plans pentru ca nu poti raspunde cinstit Domnului: pentru ce n-ai crezut, pentru ce nu crezi, pentru ce Ma prigonesti, pentru ce minti pentru Mine ocarand pe drepti cu toate minciunile ca sa aduci jertfe nebune, pentru ce te tot te lauzi, acuzi, te dezvinovztesti, urasti, te razbuni... pentru ce nu MA IUBESTI?

Dupa moartea intaia si a doua, dupa (necredinta, lepadare-tradare, intoarcere in lume la pacate) reincepe circul, nebunia: ipocrismul, rautatea, chinul si culmea e ca toate prostiile si rautatile tale iti par bune, gustoase, frumoase, drepte pentru ca-ti plac mult daca-s ale tale. Nu-ti dai seama ca e tzeapa si le ceri mereu cerand sa devi si tu un mare tzepuit tzepuithoror care se inchina la cea mai mare si mai tare porunca a tartarului inaltzata in babilonul cel mare. Nu poti sa nu o faci daca e mare si tare desi e o porunca nebuneasca innebunitoare. Iti baraie mustele-cainesti, serpii porci de caine lup lilieci zburatori, a eliberare de ”stress” si te subordonezi cat ai clipi implinid porunca terorista a idolului transmisa din nevazutul negrait necunoscut ca sa fie mai bine crezuta si din ascuns devi brusc uneltist suparat, dezbinator negationist, pasager in ”trenuletul groazei” plin cu transgenderi calzi, prost viclean-naiv care se indoieste mereu de Dumnezeu ca sa afle si sa adune stiinta si cunoastere ca omul ”feciorelnic” curios de pacate proaspete si apetisante jucandu-se ca personajele celebre lumesti, ca toti desfranatii gLumii, cu gonflatia umplerii bulhUlului iseEgoist autoinaltat ca un balonash sferic de sapun la intelepra si intelepciuma rosie din norul bolborisitor al mortilor si gozilelor avand o mare iubire si placere de sine insusi care motiveaza orice cu gustul si simtul ”bun” al pacatului tzepuindu-te ca sa-l iei de bun si sa crezi aluatul fariseilor ipocriti si lasi, adica sa crezi ca datul la satana e adevarata solutie sigura a scaparii de orice rau.

Nu altora le cer sa se pocaiasca ci noi insine ne pocaim si ne umilim pentru dragostea crestina a Domnului Iisus Hristos Cuvantul, adevaratul altar al tuturor jertfelor bineplacaute si binecuvantate.

Din pacate unii abea dupa moarte o sa-si dea seama ca si-au pierdut toata viata neascultand, neiubind pe Dumnezeu, mancand, band, strangand averi si terorizand pe altii ca sa faca si ei la fel, sa fie darnici si sa imparta tzepe si aluat de ipocriti, desertaciuniuni de hahalere smintite!

O intrebare buna:

Ce se intampla dupa ce ... primim viata si viata vesnica? Nu e o intrebare mai buna?

Ce se intampla dupa ce intram dincolo?

Forța trupului scade în intensitate după 60 de ani la cei care nu și-au bătut joc de trup, iar alții sunt terminați la 40 de ani, nu văd de ce s-ar nimici trupul, când el oricum va scădea până la un stadiu de neputință de orice fel.

Cât privește reîntruparea, eu nu văd de ce s-ar reîntrupa cineva în alt trup, nu în cel pe care l-a avut de-a lungul primei vieți.

Dacă un om virtuos s-ar reîntrupa în mai multe vieți practic ar fi un om condamnat să facă binele și să atingă numai el (și câțiva puțini) o stare de excelență, ori eu cred că Dumnezeu vrea să dea șansa mai multor suflete să atingă desăvârșirea de aceea nu ar trimite pe un om la chin și viață mucenicească în mai multe reprize în alte trupuri șamd.

Ar fi chiar o bagatelizare a suferinței, cumva ei știu deja că trec de acea suferință au mai trecut în altă viață deci le e ușor, seamănă cu erezia care spunea că Hristos nu a simțit dureri la cruce, că firea lui dumnezeiască le-a absorbit.

În fiecare epocă istorică există pe planetă cineva care trăiește în condiții asemănătoare lui Ioan Botezătorul haine aspre, mâncare puțină, zonă de pustietate, rugăciune multă, doar că nu sunt cunoscuți.
Poate la unele suflete există o anumită înclinație spre viață aspră, dar nu înseamnă că sunt predestinați să trăiască o viață dintr-acea, ei aleg să ia asupra lor nevoințe și dacă nu ar vrea să trăiască așa, cu siguranță cursul vieții lor ar urma alt circuit.

Chakra este punctul de conexiune dintre spirit si fizic.
Nu sufletul, ci trupul are 7 chakra, fiecare avand mai multe organe in administrare.
Este important ca, in urma unor pacate(greseli) din sfera vreunei chakra, unul sau mai multe organe din administrarea ei au perturbari in functionarea lor, se imbolnavesc, si nu-si revin decat dupa indreptarea pacatului.

Trupul si sufletul sunt permanent in disputa, trupul avand mereu pretentii foarte pacatoase, care, satisfacute, aduc sufletului multa paguba. Un om needucat va ajunge foarte repede intr-o ingrata stare duhovniceasca si fizica, iar un om educat va fi mai atent si grijuliu ce alegeri va face, pe cand un om intarit in credinta va evita ispita, va cauta sa faca fapte bune si, mai ales, va multumi lui Dumnezeu si se va bucura pentru toate necazurile si durerile sale, deoarece doar cu o astfel de atitudine demonstrata poate fi primit in Imparatia vesnica. Aceasta evolutie nu se face de pe o zi pe alta, de la o viata la alta, ci dupa multe-multe vieti "normale".

6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.(In14,6)
Adica nimeni nu sa mantuieste fara rastignire, fara suferinta, fara sange. Toti ucenicii Lui (afara de Ioan) au ales mai bine moartea decat a nu-L marturisi pe Hristos.

Trupul si sufletul care nu sunt in disputa si se inteleg, inseamna ca sufletul ajunge puternic si sa domine trupul folosindu-se de el pentru a-si indeplini misiunea pentru care s-a (re)intrupat; un astfel de trup are nevoi ce trebuiesc indeplinite cu smerenie(modest) si dorinte ce sunt jertfite.
Aceasta este randuirea ontologica in Imparatia lui Dumnezeu, si aici a venit Iisus sa-l invete pe om sa scurteze reincarnarile intr-una singura, daar facand apel la puteri mai presus de cele omenesti si la care omul are acces prin Duhul Sfant.

Omul virtuos de care vorbesti e cu adevarat fericit sa faca binele necontenit fiind pe deasupra si chinuit cu mucenicie. Cat timp e in trup, el nu stie (nimeni nu stie) ce a facut in vietile precedente, dar acumularile duhovnicesti se perpetueaza negresit pentru ca se aduna in inima si nu se pierd, ci se manifesta cu tot mai multa putere in succesiunea vietilor.

Sunt convins si eu ca peste tot in lume sunt multi nevoitori care aleg sa traiasca in conditii foarte grele si raman necunoscuti, acest aspect avand o foarte mare contributie duhovniceasca in favoarea lor.

Iisus a avut pe cruce foarte mari dureri omenesti care L-au determinat sa spuna cand Si-a dat sufletul: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit(Mc15,34b)
Ma mir ca firea Lui dumnezeiasca nu L-a oprit si asta inseamna ca, la om, legatura suflet-trup este inimaginabil de stransa.

Dacă ar exista reîncarnare un suflet ar putea fi trimis oricând în altă cultură, hindusă, animistă, șamanistă, în zone unde se practică cultul pt zei șamd, în zone în care e hulit Hristos sau este minimizat ca simplu profet.
De ce ce ar întina Dumnezeu un suflet creștinesc cu niște abateri religioase trimițându-l în Nepal, sau oriunde aiurea pe planetă după ce a avut o viață în care a fost botezat creștinesc și ortodox (care e botez deplin)?

O foarte mică parte din populația pământului are înțelegerea că prin jertfa lui Hristos vine învierea și viața veșnică, ceilalți ori s-au lepădat, ori nu cred deloc, ori sunt într-o sferă de influență unde sunt alte curente esoterico-religioase de sute sau mii de ani.

Reîncarnarea nu e compatibilă cu creștinismul.

Nu mai spun că dacă un om are mai multe înfățișări din mai multe vieți, nici iconografia religioasă nu ar mai fi actuală, sau permisă, ar apărea dilema la reîncarnarea a câta arată un suflet așa :) și câte vieți i s-au mai scurs de atunci.

Pfff...Mai Iorest....Om bun ce ești tu...

Cum poți să spui că divinitatea ar "intina" sufletele care s-au născut sub incidența altor credințe religioase sau altor culturi, respectiv țări?

Iisus Hristos nu are nicio legătură cu religia creștină actuală,el a fost un spirit superior încarnat pentru evolutia umanității.Religia mai mult a denaturat misiunea, învățătura lui,care este similară cu a celorlalte spirite încarnate care au predicat și au murit pt acest scop al iubirii,păcii și etc.

Voi nu înțelegeți că de fapt religia nu a făcut decât să fie dărâmată de aceste Spirite încarnate.

Practic Iisus și Buddha și alți maeștrii spirituali ai predicat împotriva religiei,au militat pentru spiritul liber...

Eu nu au dorit întemeierea unei religii,eu au dorit evoluția individuală a omului intru cadrul spiritual al colectivului astral...

Eu mă refeream că a coborî dintr-o viață de creștinism la șamanism, hinduism ar fi o întinare pentru că e maximalul creștinismul, de ce ar trimite Dumnezeu pe cineva la regres și idolatrie, chiar și de ar fi un om botezat dar plin de păcate care nu s-a mântuit ?

Tocmai primii creștini au murit sau au fost chinuiți de către majoritatea cultelor idolatre dar nu numai, cum să trimită un suflet creștinesc într-un trup de călău al creștinilor printr-o reîncarnare ?

Și de ce ar trimite Dumnezeu un suflet creștin în trupuri din sfere unde se hulește Hristos și deci să fie botezat în respectivele culturi dacă fără de Hristos nu se poate intra în viața veșnică ?

Dacă era așa cum zici ar fi coborât să judece lumea.

Buddha e un zeu atât, nu se poate mântui pe sine, nu mă miră că mare parte din chinezi sunt atei, zeul lor nu i-a ridicat din materialism.

Dar conflictul religios mereu a existat,nu există o religie superioară alteia, întrucât toate pornesc din niște curente spirituale ale unor Spirite Superioare încarnare.Apoi sunt instituționalizate de către state, imperii, conducători politici etc,sub forma religiilor in scopul controlului și a manipulării maselor, căpătând doctrine, ritualuri și clădiri.

Adică creștinismul,s-au format pe ruinele cultelor"păgâne" pe care le-a substitut cu ajutorul sau mai degrabă la ordinul conducătorilor statelor unde s-au propagat, preponderent imperiul Roman.

Deasemenea la nivel de doctrină este continuatorul iudaismului și filosofiei greco-romane.

Însă are deasemenea și inspirație orientală din hinduism și budism.

Deci,nu vad niciun regres,văd mai degrabă o întoarcere la origini.

Creștinismul fara trimiteri la religiile sau spiritualitate dinaintea sa nu ar exista.

Sa nu uitam și persecuția făcută de creștini ....Este destul sa amintim de inchiziție,cruciade, arderea bibliotecii din Alexandria etc.

Adică efectiv a ars oameni pe rug pentru că practicau magia...Adică la fel că și martirii creștini...Nu prea contează credința,mereu oamenii se vor ucide unii pe ceilalți,și vor găsi un motiv pentru asta...

Aparența la o religie nu are nimic de-a face cu spiritualitatea.

Divinizarea unor maeștrii spirituali încarnați,și întemeierea unei religii in numele lor nu are nimic de-a face cu realitatea spirituală.

Nu există "zei"...

Nici Budha,care nici măcar nu este considerat un zeu de către budiști,este doar un Spirit iluminat, scăpat de clicul reîncarnărilor.

Nici măcar Hristos nu este "zeu",sau chiar Iehova...

Hristos este Mesia planetar,iar cei șapte Elohimi,sunt emanații ale lui Iehova..

Yehova nu este nici pe departe ceea ce pretinde,in "nebunia" se crede Stăpânul Universului,singurul care a avut "tupeul" să-l atace este Satan sau Lucifer,cum am scris in celălalt topic,viziunea biblică a căderii lui ..

Însă deja intrăm în subiecte sensibile,și nu cred că este inca momentul sa le abordez...