Ce rost are viata?
 

stiu raspusurile ortodoxe (teoretic), dar ce faci cand viata este o lincezeala continua, o truda nesfarsita si nereusita de a face fata provocarilor vietii? Hristos nu exista in suflet ca nu stii, sau uneori ai momente cand nu vrei (din razvratire), sa il aduci in suflet, spovedanie nu merge, duhovnic care sa faca fata situatiei tale sufletesti nu gasesti, sfintii parca sunt surzi si muti (multi o sa spuneti ca eu sunt asa si stiu, insa doar la nivel teoretic, ca practica ma omoara), copii si tot ce se vrea a fi frumos si implinitor trebuie sa iti iasa ochii pentru ele, casnicia nu merge de nicio culoare pana pleaca si ultimul strop de iubire, iar la final te lupti zi de zi cu ganduri necurate de "ce rost are viata?" si sa iti doresti sa se termine mai repede cu ea si mi-e teama sa nu cedez asa cum a facut-o fratele meu mai mic.
la psiholog daca ma duc iese cu scandal ca dau banii aiurea si nu se vad rezultate, iar un duhovnic care sa ma ajute macar putin nu gasesc...unde sa caut ca sa nu dau nici bani cu carul si nici sa nu ajung sa ma prabusesc de tot pana nu va fi prea tarziu?
Am nevoie de ajutor, tip si urlu in familie dupa el si nu gasesc sprijin (sunt doar femeia fara pic de dragoste -aici este un adevar- si fara empatie, buna de nimic si masculinizata), desi mergem in fiecare duminica la biserica si ne spovedim de cel putin 4 ori in an...unde sa caut?

Uite, am o colinda mangaietoare pentru tine. Asculta bine cuvintele si te mangaie si fa-ti mila cu Iisus... fa-ti mila si te aduna... fa-ti mila si o sa vezi ca se poate iesi cu umilintza miloasa din orice deznadejde, din orice situatzie... cu fruntea sus.

Rostul vietzii este sa-L iubesti pe Iisus, sa-L crezi. Nu-tzi fa rau ci fa mila.

Nu te lasa lumea si grijile banilor, poftele hotzsexitutzelor si nemultzumita hulesti... crezandu-te intzelept, esti rea si nu simtzi ca esti rea. Asa patzesc si eu, nu ma rusinez cand imi simt egoismul si raul, rautatea.

Hai sa fim buni si fericitzi!

Multumesc pentru colinde!

Cu iertare, nu inteleg aceste cuvinte... nu am grija banilor, nu alerg dupa ei, avem cat sa traim si nu ma dau peste cap sa fac mai multi...iar de celelalte pofte nu inteleg ce vreti sa spuneti

Tocmai ca simt ca sunt rea si nu stiu cum sa alung/ies din aceasta rautate...fara ajutor nu reusesc

Nu trebuie să puneți foarte mare presiune pe dvs, mai ales dacă vă confruntați cu stări de deznădejde, Dumnezeu vede locurile, situațiile, oamenii pe care-i avem la îndemână ca sprijin și va ține cont.
Știe Dumnezeu și ce duhovnici avem, eu cred că mai sunt duhovnici buni, dar trebuie căutați foarte mult cu rugăciune, cu post, cu smerenie, cu drumuri și ore întregi investite doar pt procesul acesta de a găsi.

Poate ajută și un acatist la un sfânt, spus cu credință zilnic pt rezolvarea unei probleme, deci să ne luăm o nevoință personală, cu post cu rugăciune, pt limpezirea unor situații.

S-ar putea să vină niște deranjuri urâte cu prețurile și evenimentele care vor veni și o parte din oameni să fie zdruncinați nervos și să se comporte foarte ciudat, în aceste momente nu ne rămâne decât rugăciunea, mai bine retragere în rugăciune, decât cufundare în deznădejde.

In loc sa recunoastem si sa nu negam, in loc sa ne dam seama ca sarpele grijilor si deznadejdilor iti ia mintile prin iubirea si dorirea de bani, de hotie, de profit, de avere, de sex, de iubire de sine, de inaltzare de sine, de marire de sine, preferam sa nu luam taurul de coarne inchizand ochii ca sa nu intzelegem problema: pofta lacoma de parvenire si viermuiala, de raiul si idealul viermilor.

Ma mir totusi ca recunosti ca esti rea pentru ca simti ca esti rea...

Io o patzesc mult mai rau, desi simt ca-s rau ca turbatu, mi se pare ca defapt asa sunt bun si visez ca razbunandu-ma si aducand jertfe desarte (hule) defapt sunt bun.

Deci roaga-te pentru mine si ajutandu-ma sa ies din deznadejde si rabdand vei fi ajutata caci rolul femeii este sa ajute ea cu mila pe Domnul si pe fratzii Sai si sa nu-si faca griji si probleme pentru lume. Nu trebuie sa ajuti lumea. Sa nu doresti sa fi laudata si mandrita de lume pentru grija pe care i-o porti si pentru stiintza caci lumea te minte si e pacatoasa si ipocrita, ea e cea rea defapt si asemanrea ei din tine, aia iti face rau pentru ca vrei sa fi ca ea, k lumea, inloc sa o lepezi si sa vrei sa fi buna si umila k miloshii, k credinciosii, ca sfintzii.

Pe Dumnezeu nu prea îl interesează de majoritate, chiar e mort pentru ei însă este viu petru cei aleși de El, pe care îi ține separat de lume prin anumite mijloace. Cam ăsta e adevărul deși e foarte greu de crezut, chiar și eu am avut îndoieli până ce am întâlnit unul dintre ei. E foarte adevărat, omul efectiv a venit ca muncitor la mine în curte și tot ce isi dorea îi venea automat fără să insiste, incredibil! Tata inclusiv îl favoriza, și după o lungă discuție cu acest individ mi-am dat seama că e ceva deosebit în legătură cu el, dacă tata a insistat să ia cina cu noi, și era un necunoscut... inclusiv mama! Nu imi venea să cred, ei care sunt foarte circumspecți cu străinii, în cazul acesta parcă îl cunoșteau de-o viață, chiar i-au dat și un ciubuc barosan când au aflat că nu are casă să locuiască. L-am tras de limbă în decurs de 3 saptamani și mi-a zis că are un foc ce arde în pieptul său și că este purtat de o atracție electromagnetica, așa s-a referit la această "putere" descrisă de el care îi ușurează viața. După ce mi-a mărturisit a plecat și nici nu am mai dat de el. Deci, da cred că nu toți suntem la același nivel...

Fiecare suntem unici in fata Lui. Nu se pot asemana unul cu altul, nici daca doi oameni ar fi gemeni siamezi. Fiecare are destinul sau propriu si calea sa de urmat pentru ca vin cu istoric diferit, vointa proprie si cu viteza diferita de evolutie/invatare.
De aceea mantuirea n-are cum sa fie "pausala"(colectiva).

Un asemenea caz precum cel descris de tine ar putea sa fi fost un inger trimis special cu o misiune; poate de aceea n-ai mai dat de el.

Da,suflet zbuciumat...Este nevoie de mult dialog și multă răbdare pentru a putea atinge toate aspectele acestei stări și am impresia că ele țin în general de niște discuții de intimitate și lucruri tratate atent, calm,cu grijă,din fiecare aspect din sufletul tau și totodată de fiecare situație care a dus la acest impas existențial.

Ar trebui sa găsești o persoana dispusă să de-a atenție sufletului tau și să te ajute să ieși din asta,dar nu prea are nimeni timp,și energia,și puterea de a pătrunde mereu in suflet.

Spovedania, ședințele de terapie au devenit așa opace nu trec sticla sufletului,ajuta poate uneori dar de cele mai multe ori nu prea.

Da,este o luptă unu la unu,tu contra tu....Eul cu ego îl.

Acum ești în situația în care trebuie sa lupți tu singura, să ieși tu cu forțele tale din acest iad personal,și să găsești, să cauți lumina.Iar dacă vei reuși asta,și sunt convins că o vei face vei fi mult mai puternică după aceea.

Sfatul meu este sa nu lași frica și disperarea sa te cuprindă,sa nu ii judeci pe ceilalți că nu te ajuta sau nu te înțeleg.Plus nici măcar tu nu ești de vină,deci așteaptă să treacă această stare,și nu lua decizii pe care sa le regreți mai târziu.

Soluția va veni,și după cum tu cereai și nu primeai....Va veni sub formă de dragoste, înțelegere,pace...

Da de asta ai nevoie,de pace,de dragoste,de înțelegere...

Încearcă întâi să le găsești în tine

Foarte frumos raspuns

Ce rost are viata?

Eu cred ca insasi intrebarea este pusa gresit. Corect ar fi sa ne intrebam: Ce rost am eu? Viata mea nu e ceva care sa se intample inafara mea, chiar daca ceea ce se intampla in afara se reflecta in mine. Daca imi pun intrebarea ce rost are viata asa in general, voi constata ca deja au fost date o multime de raspunsuri: ca lumea are un scop si totul este vegheat de pronia divina, sau viata nu are niciun sens si deci suntem pe cont propriu si asa mai departe. Dar toate aceste raspunsuri se refera la lume. Pe noi insa ne intereseaza sa aflam care e scopul vietii noastre, nu scopul pietrelor, copacilor, vietuitoarelor, numerelor, ideilor abstracte si nici macar scopul vietii altora. Unii traiesc pentru a se imbogati, altii traiesc pentru a fi laudati de altii, unii traiesc pentru a supravietui si exista chiar unii care traiesc pentru ca prin betie sau droguri sa uite de ei insisi, dar asta e treaba lor.

Eu zic ca ar fi bine sa ne intrebam ce vrem de la viata si cum putem sa o facem mai buna. Asta pentru ca scopul vietii noastre depinde in primul rand de noi. Daca vrem sa fim ticalosi, putem fi. Daca vrem sa fim cinstiti, putem fi. Daca iubim banii, minciuna, invidia, prostia, aceasta e din cauza noastra. Intreaba-te ce iubesti pentru a afla care e scopul vietii tale. Iar daca ti se pare ca prin ceea ce faci viata ta nu are niciun scop, incearca sa vezi ce ar trebui sa faci pentru ca ea sa aiba totusi un scop.

O simpla sugestie: sa cauti adevarul, dreptatea, respectul fata de altii, compasiunea etc., adica tot ceea ce te face sa fii om (cu majuscula). Unii te-ar sfatui sa traiesti in credinta, altii sa faci anumite lucruri, de exemplu sa mergi la biserica cat mai des, altii te-ar sfatui sa citesti carti precum Biblia sau Originea speciilor. Dar intreaba-te: daca ar fi sa alegi intre a-ti pierde credinta si a ucide un om, ce ai face? Dar daca ar trebui sa alegi intre a merge la biserica si a-l arunca intr-o prapastie, ce ai face? Dar daca ar fi sa te afli in situatia de a salva din valurile marii ultimul exemplar al Bibliei si a salva un om de la inec, cum ai alege? Deci ce e mai important in viata ta: lucrurile, ideile, propria piele sau cei de langa tine? Raspunde la intrebare si vei afla care e scopul vietii tale. Eu n-am de gand sa-ti dau niciun raspuns. Te-am indemnat doar sa-ti pui niste intrebari.

Si apropo, sedintele la psiholog nu reprezinta chiar bani aruncati pe fereastra. Unii de aici vor zice tocmai contrariul, insa nu comentez. Probabil te vor trimite la duhovnic. Dar tu faci cum vrei... vezi ca spovedania nu a functionat deloc. Iar mersul la biserica, ce sa zic! Daca o treaba nu merge, cautam o alta solutie. Altfel va trebui sa-ti pun o ultima intrebare: cum se numeste acel om care vazand ca un lucru nu merge, continua sa persiste in a-l face? Neintelept? Iar in paralel cu psihologul, fa-ti prieteni. Acestia pot sa-ti ofere suport moral. Numai ca prietenii acestia trebuie sa fie oameni normali la cap, pentru ca luandu-ne dupa unii care au luat-o razna, riscam si noi sa o luam razna.

Numai cele bune si succes!

Asta nu e unul si acelasi lucru?

Bineinteles ca nu. Dar pentru unii probabil a-ti pierde credinta inseamna mai mult decat a omori pe cineva. E plin de indivizi capabili sa ucida pentru credinta. Iar acest lucru nu e valabil doar pentru Antichitate sau Evul Mediu cand societatea accepta fara probleme comportamente animalice, ci vedem asa ceva chiar si in zilele noastre. Uitati-va putin prin Orientul Mijlociu sau in Coreea de Nord unde oamenii sunt ucisi in numele unei ideologii religioase sau nereligioase. Si crestinismul a trecut prin asemenea faze in perioada bizantina sau pe vremea inchizitiei. Vreti sa va amintesc de celebrul Sinod al talharilor cand credinciosii au ucis un amarat de episcop, sau de persecutiile indreptate impotriva arienilor sau altor asa-numiti eretici? Din fericire, la ora actuala, cel putin in statele democratice exista legi ce sa ingradeasca asemenea comportamente. Credinta nu poate fi un pretext pentru a calca legile morale. Ma gandesc doar la cazul lui Mache (numele de cod al IPS Teodosie in calitate de informator al Securitatii) care nu de mult il absolvea pe Vladimir Vladimirovici Putin de vina de genocid pe motiv ca a construit biserici. Sau trebuie sa ne gandim la si mai marele Kiril al Moscovei care binecuvanteaza fara niciun fel de mustrare de constiinta omorarea a zeci de mii de oameni aici foarte aproape de noi? Ca doar amaratii aceia de ucraineni sunt ucisi de pravoslavnicii ortodocsi in alianta cu la fel de pravoslavnicii ceceni de nuanta musulmana, deci pentru Kiril nu e o problema.

Asadar, cum poate cineva sa imi ceara sa fac parte dintr-o organizatie in care exista personaje precum Teodosie, Kiril si multi altii care sunt condusi de o ideologie ce chiar si tinuta in frau de legile statului secular ii poate conduce la asemenea actiuni? Si deci cum pot considera credinta mai importanta decat un om, mai ales daca ea, dusa la extrem si transformata in credinta fanatica, poate sa produca suferinta?

Dar in acest topic era vorba despre alt lucru, anume despre sensul vietii. Iar concluzia mea era ca fiecare face cu viata lui ce vrea, dar sa nu se mire dupa aceea ca lumea va rade de cat e de dobitoc, il va ocoli, considerandu-l periculos sau il va considera un om fara inima. Depinde de noi ce sens dam vietii noastre: ne comportam ca oamenii sau ca animalele. Trebuie sa ne asumam acest sens, sau macar sa nu stricam ce avem frumos in viata.

Nu, era om ca noi in carne, oase și aceleași slăbiciuni. Dar nu mai contează, era o experiență personală poate mai bine nu o relatam. Boss, iar ieși din realitate și te duci spre fantezie, omul nu avea puteri supranaturale însă când erai în jurul său indiferent de starea pe care o aveai te relaxai involuntar, era ca o oază de pace. Atât, nimic altceva plus nu vorbea de religie, când l-am întrebat de Isus mi-a spus că nu o să mai vină, cel care vine este Duhul Adevărului, stăpânul, și că oricine predică despre Isus nu o face decât pentru putere și bani. Cam atât, și intr-un anumit fel am fost de acord cu el. Ciao!

Două întrebări voiesc să îți pun dacă nu te superi:)

1) Iti place lumea în care trăiești?
2) Iti convine statutul pe care îl ai în societate?

Sper să fii sincer. Toate cele bune!

Te-a tzepuit. Pentru ce l-ai crezut? Dadea impresia ca le stie pe toate desi era un om banal asa cum marturisesti? Pai daca era un om banal de ce pe el l-ai crezut mai mult decat pe altii? Ca era foarte relaxat?

Dupa cum vad relaxarea si minciunile vadesc necredintza deci ai crezut iata un necredincios care ti s-a parut credincios pentru ca era prea relaxat de la... de la... tradare.

Asta-i gresala, tradarea inselatoare pe care o iei de sfintzenie cand colo e smintzenia pacatului si adoptand-o ca un papusel ce se preda constiintzei universale din pricina iluziilor uimitoare care te mira crezi ca ai avut o stare spirituala prin care ai revenit la naturalul care te-a reintegrat cand defapt e mamona, ea te-a luat in marsupiu si pentru ea te infuri iesindu-ti din minti la fiecare mica ”gresala” si urland GRESALA te razbuni ca un carturar mare gramatic, ca un intelectual de rasa pura... rasa pipiloasa, rasa pupipiloasa, rasfatzata.

Am dreptate? Ma crezi si pe mine ca pe el?

[b]Bineinteles ca da, pentru ca (injurat)ura fara ucidere este ucidere:
15. Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El.(1In3,15)
De ce? Pentru ca suntem aici, pe Pamant, ca sa sporim in iubire.
30. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.(Mt12,30)
Nu exista neutralitate, ci doar + si -.

Daca pentru tine viata are sens sa faci ce-ai sugerat(dar n-am citat), atunci "du-te, fie tie dupa cum ai crezut!"

Toti am fost chemati (pe Pamant) sa facem Voia Lui, iar daca n-O facem, inseamna ca am ingropat talantul.

Recunosc ca a fost o experienta frumoasa.Ciao!

Ironic e că ÎPS Teodosie a fost chemat la treapta de arhiereu în 2001 de către patriarhul de atunci - Teoctist scrie prin presă, deci nu și-a făcut singur chemarea, nu și-a pus mâinile de hirotonie întru arhiereu singur asupra lui:

“Întotdeauna m-am socotit nevrednic de această slujire și aș fi vrut să-l refuz pe Preafericitul Părinte Teoctist. Dar Dumnezeu așa a rânduit să am un vis cu câteva zile înainte. Lângă casa părintească unde acum este mânăstirea am visat că era un altar unde slujea și Preafericitul Teoctist.

M-am dus și eu să iau binecuvântarea. Eram ca preot îmbrăcat fără felon și când am ajuns în fața Patriarhului mi-am cerut iertare: nu am apucat să-mi iau felonul. Și el mi-a zis: nici nu trebuie să-l mai iei că primești alt veșmânt. N-am știut ce înseamna acel vis”, a povestit ÎPS Teodosie.

https://www.ctnews.ro/audio-visul-pr...pul-tomisului/

Au fost jurnaliștii de la New York Times (cotidian progresist neoliberal deci stânga americană) și au făcut un reportaj la o mănăstire ortodoxă din Ucraina care se afla pe linia frontului și a suferit ricoșee și friendly fire cu muniție veche nedirijată și imprecisă, iar călugării ortodocși de acolo nu învinovățeau pe nimeni .

Știrea e preluată de Libertatea:, https://www.libertatea.ro/stiri/chia...i-ruse-4163118

Priviți drept trădători de către naționaliștii ucraineni Mănăstirea Lavra Sviatohirsk, care datează din secolul al XVI-lea, este un sit important din punct de vedere istoric, cultural și religios atât pentru ruși, cât și pentru ucraineni. „Este o bijuterie a ortodoxiei”, a subliniat teologul Kozlovski.
Călugării mănăstirii, care sunt priviți drept trădători de către naționaliștii ucraineni, s-au declarat în urmă cu mulți ani pro-ruși, afirmând că au dreptul să urmeze calea religioasă pe care și-au ales-o, chiar dacă țara lor este în război. Conducerea mănăstirii, de exemplu, s-a subordonat unui cleric senior din Donețk, capitala uneia dintre cele două regiuni separatiste pro-ruse din estul Ucrainei. „Ei explică războiul spunând că este planul lui Dumnezeu, nu al armatei ruse”, spune Kozlovski.


______
Vezi ce se deduce din articol că dacă vor câștiga ucrainienii Biserica Ortodoxă Rusă va fi rasă din Ucraina chiar dacă are drept de proprietate pe clădiri, chiar și în zonele din Est unde e o populație de minim 40-60% rusă născută de generații acolo, poate li se va confisca tot.

Ar păți cam ce au pățit greco-catolicii în România, nu trebuie să ne băgăm noi românii în acel război fraticid să tragem concluzii, când văd moraliști preoți de pe la noi deși călugării de acolo care stau sub foc n-o fac pe moraliștii, nu acuză, nu dau sentințe apodictice mă dezgustă.

Dacă te-ar maghiariza pe tine statul forțat și ți-ar impune maghiara în cult, episcopi ortodocși maghiari, cler maghiar chiar ortodox și maghiară în educație deși poate n-ai origini maghiare și ești de sute de ani cu rădăcini într-un loc ți-ar conveni ?

Exista lucruri care imi plac, la fel cum exista lucruri care nu imi plac. A generaliza intr-o directie sau alta mi se pare o lipsa de ratiune. Lumea in care traim nu e nici un Paradis, dar nici o Imparatie a Raului, desi in prostia noastra ajungem sa ne batem joc de ceea ce avem. Sa dau niste exemple? Dumneavostra v-ati lasa singuri copiii pe strada stiind ca orasul in care locuiti e in asa fel construit incat in orice moment ar putea fi loviti de o masina care merge cu 80 de kilometri la ora? Sau vi se pare normal ca in unele sate din Romania sa se rationalizeze apa potabila pe cand unii consuma sute de litri pe zi pentru a-si spala tot felul de nimicuri sau pentru a-si umple piscinele? Am dat doar doua exemple despre ingustimea de minte pe care o avem noi oamenii. Da, noi, pentru ca doar noi suntem vinovati pentru dezastrul din jurul nostru. Fiecare dintre noi intr-un grad mai mic sau mai mare. As putea spune ca e o vina colectiva. Si tot de noi depinde daca lumea va fi mai buna, asta daca nu cumva suntem indeajuns de lipsiti de gandire incat singuri sa ne asiguram disparitia ca specie, lucru pe care, in acest caz, l-am merita. Apropo, dumneavostra sunteti satisfacut de aceasta lume? Iar daca nu, ce faceti pentru a o repara? E clar ca raspunsul nu trebuie sa mi-l dati mie, ci dumneavoastra.

Adica? Nu prea inteleg la ce se refera intrebarea. La faptul ca sunt vazut bine de ceilalti? Sau la faptul ca, precum spune o manea de prost gust, "arunc cu banii" precum personajul Leo "ca sa moara toti dusmanii"? La faptul ca statul ma respecta? Cu respectul sunt probleme pe aici prin spatiul nostru mioritic, nu numai la politicieni, ci si la oamenii de rand. Luati un om de pe strada, puneti-l in guvern si se va comporta la fel ca personajele pe care le-a inlocuit. Ne lipseste educatia, hadeti sa recunoastem. Avem peste 40% analfabeti functionali, iar acestia, precum Cetateanul Turmentat al lui Caragiale devin alegatori. Romania de azi e produsul pe care l-am copt in decursul istoriei noastre folosindu-ne mintea noastra necoapta. Si daca veti spune ca in Occidentul ce, spre norocul nostru ne-a luat sub aripa lui, e mai rau decat aici la noi, atunci de ce 4 milioane de romani s-au dus sa traiasca in Vest? Pentru ca e mai rau acolo? Poate ca ne vom contamina si noi in timp de raul occidental si poate atunci ne va merge ceva mai bine.

Pe de alta parte, prefer sa traiesc aici decat in locuri precum Coreea de Nord, Rusia, Ucraina unde oamenii sunt arestati sau ucisi dupa bunul plac al unor nebuni din tara sau din afara ei. Prefer acest statut social de siguranta relativa si libertate decat statutul unui cetatean al unui stat-inchisoare sau camp de aplicatii militare. Atunci cand ne merge cat de cat bine, nu ne gandim cat de rau ar putea sa ne mearga daca ne-am fi nascut in alt loc din lumea asta. Explodam cand sare pretul la benzina sau se scumpesc tigarile si alte nimicuri de felul acesta. Cred ca ar fi bine sa facem fiecare cate o excursie in Nigeria in loc sa mergem la mare in Grecia, pentru ca ne-ar fi mult mai de folos.

In concluzie, intr-o tara in care obezitatea e in crestere si o multime de indivizi capabili de munca profita de pe urma ajutorului social oferit de stat, sa nu-mi spuneti ca se traieste rau. Ce statut mai bun doriti decat atat?

Sa ramanem totusi in domeniul realitatii, nu al metaforelor. Si Lucian Blaga zicea la un moment dat: "si nu ucid cu mintea / tainele ce le-ntalnesc in calea mea" si e clar ca nu se referea la vreo fapta penala. Si pana la urma, cine a vorbit aici despre ura? Spuneam doar ca unii sunt de acord ca poti ucide pentru o idee, o credinta, lucru care insa mi se pare absolut imoral. Dar pentru a va deconstrui gandul, pot sa spun ca am inteles de unde porniti. Pentru dumneavoastra lipsa de credinta e o forma de ura, iar credinta e o forma de dragoste. Deci omul necredincios e prin definitie imoral si lipsit de suflet. Imi pare rau, dar nu e vina mea ca nu cred. Fie ca dumneavostra sunteti incapabil sa ma faceti sa cred, fie acea acea credinta pe care vreti sa mi-o inoculati e egala cu zero si e clar ca n-o pot accepta daca sunt om cu mintea la cap si ma intereseaza adevarul, iar daca sunt destul de idiot sa n-o inteleg, iar nu e vina mea. Deci lipsa de credinta n-are nicio legatura cu ura. Mai degraba l-as invinui de ura pe cel care afirma un asemenea lucru: ura fata de cei ce cred altceva decat el. Dar nu vreau acum sa discut despre morala crestina in care valorile morale se amesteca intr-o lipsa admirabila de claritate cu o multime de lucruri ce n-au nicio legatura cu moralitatea.

Jaj, kezd fajni a fejem! Care pe care a invadat aici? Apoi daca si voi ortodocsii va bateti intre voi pe motiv ca sunteti rusi sau ucraineni, chiar ca nu vreau sa fac parte dintr-o asemenea organizatie.

Lumea ortodoxă e mare, ce vină avem noi că unii vor să asimileze forțat, țările catolice nu s-au războit între ele Portugalia cu Spania de pildă ?

Situația seamănă cu Kosovo, acolo se schimbase compoziția etnică și religioasă a provinciei și statul central nu dorea să piardă un teritoriu, deci regiunile care vor să se desprindă din ukr că nu suportă asimilarea forțată și au altă compoziție etnică, ar urma același procedeu dacă națiunile civilizate ar aplica în oglindă situația, odată cu acceptarea Kosovo comunitatea internațională a deschis calea țărilor separatiste, eu nu cred că e bun ce au făcut în Kosovo.

Ucraina era al doilea cel mai industrializat stat din URSS, vezi câte avea combinate de îngrășăminte chimice, uzine, oțelărie, mine de cărbune, porturi, fabrici de armament, rețea feroviară dezvoltată, toate rămase din moștenirea urss, din tributul luat de sovietici și de la noi de la români cum ar fi fost să folosească toate investițiile în contra uniunii din care a făcut parte ?

E clar că odată cu acest război vor fi și dezindustrializați.

Ia să vedem dacă după război ue le va mai permite să reia construcțiile pt industriile și exploatările poluante, cum va fi cu amprenta de carbon, cu certificatele de carbon șamd, probabil e o țară ruinată și înglodată în datorii și nu va mai fi ce a fost, asta e noi să ne ferim de situație, să învățăm din treaba asta, noi avem învățământ în limba maternă și libertatea de cult.

Nimeni altcineva nu e de vina decat tu, ca din ignoranta nu vrei sa crezi, iar ignoranta este responsabilitate pesonala.
7. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.(Mt7,7)

La tine se aplica pilda smochinului talcuita admirabil de par N Steinhardt: smochinul nu era la vremea aceea in rod si Iisus, negasind rod in el, l-a blestemat si s-a uscat; spre deosebire de smochin, tu poti fi pe rod tot timpul si tie asta ti s-ar cere, sa fi receptiv la orice chemare a Domnului, cum au fost apostolii, si sa crezi.

Am vrut să văd ce fel de moralitate vă guvernează:), și să știți că e relativ de bine:))) nu v-ati plâns cam deloc de influențele externe ce pot afecta posibilitățile capacității de acțiune, fapt ce vă pune în sfera moralității de domn. Cei care au moralitate de sclav se plâng de absolut tot ce le limitează exercițiul de putere și posibilitatea unui trai mai bun. În principiu sclavul critică însă nu poate acționa, în timp ce domnul schimbă balanța puterii în favoarea sa prin acțiune. În România ați observat că se bocește grav în legătură cu absolut orice, de la politică, sistem medical, la infrastructura rutieră, taxe și impozite. În cazul drumurilor de exemplu, un sclav se plânge de calitatea lor în timp ce un stăpân își cumpără o mașină de teren și îl doare la "planetară";). În mare asta am vrut să aflu, probabil o să vină doamna Lorest cu un argument la persoană cum că eu am părinți bogați și mi-e ușor să vorbesc. Dacă totul s-ar rezuma la bani, atunci cazul Gigi Becali desființează acest "argument", pt că nea Gigi deși cu bani și influent a făcut pușcărie tocmai datorită moralității sale, care este evident de sclav. De când îl stiu pe nea Gigi mereu s-a plâns de absolut orice îl deranja evident în fața camerelor ca să știe o țară întreagă, crezând că așa poate influența opinia publică căpătând putere datorită publicității, însă efectul a fost de bumerang grație moralității sale. Ca și concluzie sunt surprins să găsesc în creștinism și astfel de excepții, îmbucurător chiar:)

Bineinteles ca nu, deoarece nu Biblia e criteriul pe baza caruia definim intelesul cuvintelor. Or dumneavoastra mi-ati dat un citat din Biblie pornind de la care as putea defini ura cel mult ca o "ucidere metaforica". Iar noi vorbim aici despre ucidere la propriu, nu in sens figurat. A purta pica unei persoane inseamna altceva decat a-i rupe beregata. Si mai am o observatie aici de natura lingvistica: noi intelegem Biblia in functie de sensul cuvintelor, nu intelegem cuvintele in functie de Biblie. Oamenii pot sa comunice si daca n-au habar de Biblie, dar nu pot intelege Biblia daca n-ar putea vorbi, adica n-ar putea sa comunice. Si cred ca prin aceasta am inchis discutia din acest punct de vedere.

Acesta e un adevar pe care oamenii il inteleg fara sa fie nevoie sa citeasca Evanghelia dupa Matei.

Fals si as putea spune de-a dreptul diabolic (folosesc termenul in sens metaforic deoarece nu avem nicio dovada ca raul e produs de o fiinta imateriala care ar fi o personificare a raului). Fraza se traduce asa: daca nu faci cum zic eu, esti dusmanul meu. Daca trebuie sa intelegem fraza in sensul pe care i-l dati dumneavoastra, atunci mi se confirma banuiala ca Biblia e o carte pe alocuri imorala pentru ca ne invata sa-i dusmanim pe cei ce au alte convingeri decat noi. In acest caz, din nou cred ca am inchis discutia, deoarece simtul moral imi spune ca nu trebuie sa toleram acele idei care ii transforma pe oameni in fiare. Iar daca Biblia spune intr-adevar ceea ce ziceti dumneavoastra, ar trebui sa aiba acelasi statut precum Mein Kampf, adica sa ramana intr-o biblioteca unde sa fie din cand in cand studiata de acei istorici ce se ocupa cu studiul ideilor ciudate si periculoase care au aparut de-a lungul timpului si nu sa fie luata in serios de oameni.

Eu am sugerat mai multe lucruri ce ar putea fi facute. Dar in mare ar fi cam doua. Mai intai i-am sugerat doamnei AGabriela ca in viata e bine sa cautam adevarul, dreptatea, respectul etc. pentru a da un sens vietii noastre de care sa nu ne fie rusine, iar in ultima postare am zis ce prefer eu sa fac, adica sa nu fac parte dintr-o organizatie condusa de indivizi cu care nu vreau nicidecum sa am de-a face si care, prin ceea ce fac nu sunt deloc calificati sa ne dea sfaturi despre cum ar trebui sa ne comportam. Si cred ca si din acest punct de vedere am inchis discutia.

Ca o concluzie partiala, daca un grup de oameni promoveaza idei precum cea ca "e dusman al meu cel ce spune altceva decat mine" si respectivul grup e condus de niste corupti, n-am de gand sa fac parte din grupul respectiv.

Din nou un citat biblic! Oameni buni, inainte de a incerca sa dovediti cuiva un lucru prin dovezi biblice, va trebui sa-l convingeti sa ia Biblia in considerare ca baza pentru dovezi. Nu poti dovedi o idee decat printr-o idee pe care si celalalt o accepta. E o regula elementara a argumentarii. Cum ar fi ca eu sa incerc sa va dovedesc ceva pornind de la Iliada lui Homer despre care credem cu totii ca in cea mai mare parte e fictiune? Mai intai ar trebui sa va dovedesc ca Iliada relateaza fapte adevarate.

Un om nu crede un lucru fie pentru ca nu il intelege, fie ca lucrul respectiv e gresit. Daca omul nu intelege o idee il putem numi ignorant, prost sau cum dorim, dar in niciun caz nu il putem numi imoral (pot fi considerat imoral pentru ca nu ma duce mintea?). Daca insa nu accepta o idee pentru ca ea e gresita, bine face, altfel l-am putea numi mincinos, ticalos sau altfel, tot dupa cum dorim. Asta e adevarata imoralitate. Sa accepti invataturi gresite stiind ca sunt gresite. Nu v-ati intrebat vreodata daca credinta aceasta de care imi vorbiti nu cumva intra in a doua categorie? Poate ca nu cred deoarece nu am voie sa o accept. De exemplu nu am voie sa mi-l fac dusman pe cel ce are alte opinii decat mine. Sau de exemplu, daca as fi undeva la o nunta precum cea din Cana Galileii si mama ar veni sa-mi spuna ca ma cauta fratii, nu as avea voie sa o numesc "femeie" si sa o trimit apoi la plimbare, cum stim ca a facut un celebru personaj din Biblie. E nevoie de o minima doza de respect. Chiar vorbeam de respect cu doamna AGabriela care a creat acest topic.

Si smochinul acela, saracul, avea propriul ciclu biologic. Sa blestemi un copac pentru ca nu e inca vremea roadelor iar tu ai vrea chiar in acel moment sa mananci o smochina mi se pare culmea lacomiei. Cum pot sa fiu receptiv la asemenea lucruri? Unuia care ma blestema ca nu-i dau smochine cand n-am inca smochine, nu i-as da smochine nici cand as fi pe rod. Poate cu exceptia faptului ca l-as vedea lesinat de foame, in care caz l-as satura si i-as face semn sa ma lase in pace. Ba i-as da toate smochinele sa fiu sigur ca pleaca degraba inainte sa-i vina asemenea idei. Nu-i asa? Cand cineva vrea sa-ti dea in cap, e bine sa scapi cat mai repede de el, iar dupa aceea neaparat sa suni la politie, ca respectivul sa nu faca alte victime.

Multumesc, domnule Nietzsche, pentru aprecieri, dar nu mai ma laudati, ca mi se urca la cap! Un singur lucru insa ati gresit: nu sunt crestin, deci cautati alte exceptii, deoarece eu nu intru la socoteala. Da, m-au botezat in copilarie asa cum se intampla cu orice roman in general, dar asta e poveste veche si fara relevanta. Intre timp am invatat sa nu mai fac asemenea greseli precum botezul, chiar daca o asemenea greseala e scuzabila si nu trebuie sa facem atata caz din cauza ei. Deci, cum spuneam, nu fac parte din organizatia BOR. Nici n-am facut parte din ea, cel putin n-am avut niciodata intentia. S-a intamplat doar sa apar in registrele lor de taxe.

Nu te mai poti des-boteza, tot asa cum nu mai poti sa nu te fi nascut, prin urmare esti tot asa de crestin pe cat esti de om. Nu mai poti face abstractie de aceasta realitate obiectiva. Ca tu esti subiectiv si nu-ti convine e o alta problema, pe care o gestionezi la fel de imatur ca subiectele de mai sus pe care le-ai "inchis".
Iti urez sa fii sanatos, ca de restul are grija Domnul nostru Iisus Hristos!

Nu faci parte din B.O.R. dar vorbești numai despre B.O.R. și învățături din creștinismul răsăritean făcând-o pe criticul sau îmbufnatul, dacă un om are mirul botezului, deci e mirean, face parte dintr-o organizație ca birocrație administrativă ?

Dintr-o organizație fac parte angajații ei inclusiv personal non-clerical pt că au o relație contractuală, dintr-o Biserică cu vechime fac parte orice oameni care mărturisesc acel crez, cu sau fără o hârtie la mână, e suficient să fi avut martori la Botez, pe vremuri se făcea certificat de botez ?

Dacă era B.O.G, Biserica ortodoxă a Greciei, sau B.O.S - a Serbiei, nu era tot ortodoxia numitorul comun și anume eclesiologia, mărturisirea de credință ?

Eu cred că B.O.R. habar nu are câți oameni are în țară și câți sunt ortodocși botezați dar neimplicați religios, care vin doar din ani în Paști sau se duc la Biserică ca la un turism pe la mănăstiri.
B.O.R nu știe câți ortodocși sunt din masa de populație a României, câți sunt în țară și câți în străinătate, îi știe doar pe cei practicanți care sunt o minoritate, că aceia apar în registrele cu cultul, dar mai sunt alții care nu plătesc cultul și stau despărțiți de Tainele Sfințitoare ale Bisericii și au cel puțin botezul ortodox, sunt ca un fel de drahma cea pierdută sau oaia rătăcită.
Deci B.O.R îi numără doar pe cei care plătesc cultul pe considerentul că unul care plătește sigur e implicat 100%, ceea ce e o eroare, că unii sunt plecați, alții ezită să vină.

Rostul vietii este sa cautzi si sa gasesti scopul ei suprem dat de Dumnezeu. Implinindu-l cu rabdare, din toata inima, cu credintza credincioasa si intelepciune vei atinge fericirea care te va umple de veselie si bucurie.

Parvenitismul si tradarea pentru parvenitism te tzepuieste cu mai binele dar tine de tine ca sa cautzi sa nu vrei sa profitzi, sa nu cazi in ispita, sa lepezi tentatia omului frumos ca sa ispiteasca si sa parvina!

Înainte de a fi creștin am fost om. Sau credeți că nebotezații nu sunt oameni? Probabil. Credeți că ar trebui să închid discuția din acest punct de vedere? Dacă doriți, continui...

Halal realitate! Problema e tocmai că religia e rău certată cu realitatea. În cărțile voastre de teologie se vorbește despre Dumnezeu. Există enumerate o groază de argumente logice că Dumnezeul acesta există. Însă toate aceste argumente au fost infirmate ca fiind din punct de vedere logic incorecte. Și totuși ele continuă să apară în cărțile de teologie. Rămâne să ne întrebăm: ce e mai important pentru creștini, adevărul sau credința? realitatea din afara noastră sau acea realitate pe care ne-o construim în mintea noastră? Un om care crede ceva greșit pentru că nu are dovezi că greșește e pur și simplu un om indus în eroare. Un om care continuă să creadă ceva în ciuda tuturor dovezilor care sunt împotriva lui e însă un om care are o problemă de moralitate. Apropo, când veți scoate din cărțile voastre argumentele în sprijinul existenței lui Dumnezeu? Sau e bună minciuna atunci când e în avantajul vostru?

Eu cred că omul e o ființă care are întipărită în suflet nevoia de adevăr. El poate greși. Poate să creadă în lucruri care nu au nicio legătură cu realitatea însă posedă instrumentele care îi permit să rupă legătura cu eroarea. Și unul dintre aceste instrumente e logica. Teologia creștină a fost construită pe Biblie (plus tradiție) și pe logică. Atunci când acuză logica spunând că omul nu poate ajunge la adevăr de unul singur, teologia își distruge propriile fundamente, deoarece, până la urmă, teologia a fost construită de oameni. Și chiar dacă ea ar fi fost produsă în urma unei intervenții divine, fără logică teologia nu poate fi înțeleasă de oameni. De altfel nimic nu poate fi înțeles în absența logicii. Fără aceasta nu există gândire. Există emoție, există convingere, există chiar credință. Da, există oameni care cred un lucru chiar dacă sunt incapabili să arate de ce cred acel lucru. Este credința creștină așa ceva? Dacă ați început să înjurați logica, probabil. Dacă vă e teamă să vă puneți întrebări referitoare la fundamentele credinței voastre, mai mult ca sigur.

Credeam că scopul vieții e să faci în orice moment în așa fel încât să fii un om bun. Și credeam de asemenea că omul are suficientă minte și judecată să știe ce trebuie să facă și ce nu trebuie să facă, fără să fie nevoie ca o instanță supremă să-l împingă de la spate în orice moment. Sau credeți că suntem atât de idioți încât suntem lipsiți de simțul adevărului și dreptății?

Dacă am fi lipsiți de simțul adevărului și dreptății am mai putea fi învinuiți atunci când facem ceva rău? Poți da în judecată vita lipsită de judecată care a mâncat iarba de pe tarlaua vecinului? Logica, bat-o vina! Nu scăpăm deloc de ea...

Si-acum de ce nu mai esti? Nu mai vrei?

Draga domnule, vad ca ati ajuns om... om ”bun”... om ateu...
Nu va invinovatesc pentru ca asta va baga in cap lumea cu toate scolile si universitatile ei pentru interesele ei. E firesc ca la un momendat sa credeti si sa acceptati de bun ceea ce ati fost obligat sa invatati caci scolile sunt obligatorii iar ca sa treci examenele la facultati esti obligat sa inveti si sa iei de bun toate teoriile si toate ”adevarurile” predate acolo, vezi darvinismul, creationismul bing-bangist, teoriile stiintifice ale globalismului materialist-dialectic, vezi toata justitia si libertatea lumii, toate razboaile imperialiste spre distrugere si ocupatie, spre silnicie... deci esti stapanit de credinta in aceste duhuri lumesti necurate, eretice, esti otravit si te crezi mare erou al adevarului eretic pana la ateism.

Defapt ce marturisesti dumneata ca lumină revolută e din pacate duhul de parvenire al omului ”smintisor”-”stiintific”-”informat-informator” caruia ii place se se înalțe, sa se laude si sa se slaveasca pe sine insusi mai mult si mai presus decat orice si oricine.

Deci ce crezi dumneata? De ce oare omul lumesc tinde spre parvenitism pana la ateism, spre necredinta satanista sustinand din toate puterile duhul lumesc ateist? Pai ce crezi ca s-ar intampla cu el si cu lumea lui daca omul ar recunoaste dovezile si existenta lui Dumnezeu care a zis prin Hristos: ”Eu sunt Alpha si Omega, Începutul si Sfârșitul... Calea, Adevarul si Viata... cine crede in Mine si în Cel ce M-a trimis (Tatal si Duhul Sfant) se va mantui iar cel ce nu va crede se va osandi”...

Oare n-a dovedit Hristos cine este Adevarul cu varf si indeasat iertand chiar rastignit pe sf. Cruce spunand ca omul, saracul de el, nu stie ce face?

Deci ce crezi ca face omul? Iți zic io ce face: OBROC, asta lucreaza toata ziua toti obrocistiintificii si ereticii pana ajung la ateism, adica la omul-pamant, omUl-obroc care se intorce in pamant de frica luminii care i-ar putea vadi pe cele ascunse cu care da mereu sa se ascunda ca sa le poata face pe ele, pacatele, necredintele, parvenitismul si ipocrismul, cruzimea rautatii, desfranare, pedofilia-inselarii iubirii.... daca s-ar putea chiar in lumina sau inaintea Domnului si a sfintilor ingeri, adica obrocul desavarsit in obrocistiintza stiintelor necurate, ca sa poata blestema, huli si manca din blestem k gLumea ”libera” plina de gurile rele parvenite si de sarcazmul ei ipocrit si desfranat.

Realizezi?

Iar fara Lumina adevarului Asdevarat cum ar putea lucra cineva rabdarea smerit-blanda a inimii si mantuitoare dezvinovatind mereu aproapele si calaul?

Ce rost are moartea?

Rostul vieții e dobândirea mântuirii, a vieții și fericirii veșnice.
Dacă trăim și nu ne mântuim, mai bine nu ne naștem.

Sf.Serafim de Sarov spune ca rostul vieții e dobândirea Duhului Sfânt.

S-ar parea ca este mult maturizat inainte de vreme si, inca de copil, a dobandit toate calitatile necesare pentru o viata monahala performanta, pe langa (observ eu) o smerenie colosala, astfel ca (dpmdv) inca nu e tarziu sa inceapa o cateheza... profesionista, adica totala, cu cele mai serioase scopuri, mai ales ca, fata de episcop, nici "tabara socrilor" nu s-ar opune(sper!).

Oare n-ar fi indicat sa sondati putin si parerea copilului? Ioan e numele lui?


Acesta este motivul foarte serios pentru care am facut propunerea de mai sus.

Da.
Si m-as bucura sa îmbrățișeze calea monahala.

Dar cum vrea el.
Deocamdată la 5 ani e prea mic pentru cateheza.
Oricum pentru un copil de varsta lui e pus în temă cu tot ceea ce ține de credință.
Se roagă, se închina,merge la biserică ,nu are răbdare la slujbe, mai facem pauze și ne jucam prin curtea bisericii.
I-am citit și povestit din Sf.Scriptura dar încă nu realizează unele lucruri sau le interpreteza cu mintea lui.
De exemplu, intr-o zi vine și spune ca el vrea sa moară. Îl întreb de ce. Îmi raspunde: Nu ai spus tu ca e mai bine la Doamne Doamne decât pe pământ ?!
Apoi a trebuit să îi explic ca viața e frumoasa, se poate juca, iar Doamne Doamne hotărăște când mergem la el,ca trebuie să îl iubim și ascultam pe El ca să ne fie bine și aici.
E prea mic și nu vreau sa întindem coarda.

Am văzut copii împinși de părinți în biserică și au crescut cu repulsie.
Încet, încet.

Cum vrea Dumnezeu.

Daca nu ne facem ca acest mic copilas smerit nu avem cum intra in Imparatie! Ce imparatie? A lor este Imparatia Cerurilor!

"Lasati copii sa (par)vina la Mine!"

Pentru Iisus copilul nu e niciodata prea mic.
Ca sa intelegi asta trebuie sa-ti amintesc ca Sfanta Fecioara a fost data la manastire la 3 ani.

Ai vazut copii care au crescut cu repulsie fiindca in viata parintilor lor nu au vazut confirmarea vorbelor parintilor si pentru ca s-au umplut deja de duhul lumii.

Așa este....

O părere personala: cred ca e nevoie de cateheza în zilele noastre la toată lumea, de la prunci la vârstnici.

E atat de multa necredința, apostazie, păgânism,erezii și sectarisme.
Apar ca ciupercile după ploaie mereu si mereu ideologii (vechi sau reinventate) care ataca Adevărul.

Categoric, insa pentru asta e nevoie de deschidere duhovniceasca, ceea ce ar insemna sa se ignore problemele lumesti, iar asta e aproape imposibil.


Pentru ca cei mai multi nu inteleg credinta, sau o considera optionala chiar si duminica.

Noi facem tot ce putem să ne pregătim pentru viața în lume, cine știe ce va fi cu monahismul, când a fost decretul din 1954 de desființare a obștilor și de alungarea tinerilor din mănăstiri mulți au căzut, pt că nu erau pregătiți pt viața de societate.

Absolut nimic din ce interacționăm în viața curentă nu ne întreabă de cruci, mătănii, religiozitate, Biblie, există chiar femei care resping ideea de credință, mers la Biserică, și vor fi la un moment dat soții și mame.
Poate doar dacă lucrezi la o mitropolie, dar și acolo sunt mulți oameni ca și în seminarii și facultăți teologice despre care încerci să-ți dai seama ce caută în acel mediu că vocație nu pare că au.

Mă uit în jurul meu în viața socială(nu în parohie) și dacă sunt 5% care au habar de subiecte religioase e mult, majoritatea se axează pe excursii, distracție, cei mai serioși pe construitul unei case, carieră și cam atât.

Eu zic ca nici 1% din cei din jur (vecini,colegi de serviciu și șefi, oameni de pe strada,participanți la trafic, rude și prieteni chiar) n-au habar sau interes de subiecte legate de credință.
Ba la serviciu poți fi privit chiar cu suspiciune dacă îți afirmi convingerile religioase. Deși suntem la nivel declarativ peste 90% credincioși în tara asta, dacă vorbești ceva dintr-o carte a vreunui Părinte sau un adevăr teologic universal au impresia ca ești de la vreo secta.

Ba mai mult, ca să te tachineze iau în batjocură cele sfinte.
Ma întristează când văd unde am ajuns și încotro ne îndreptăm oare Doamne?!....