|
M-am întors nicăieri
de Andrei Ciurunga Sunt liber iar. Nu căutați decât la nume asemănari cu cel care-am fost ieri. M-au dus în temniță de undeva, din lume, și astăzi m-am întors nicăieri. Nevasta și mama nu m-au așteptat: una era prea tânara, cealalta prea batrâna. S-au privit o clipa în ochi si-au plecat: care spre viață, care spre țărâna. Prietenii, puțini câți am avut, m-or fi uitat și ei, de-atât amar de vreme, căci pe toate ușile-am bătut, dar n-a ieșit nici unul să mă cheme. De peste tot numai cenușă tristă, numai pustiu de ghiață și ruine. În gara-ntoarcerii, nici o batistă nu flutura acuma pentru mine. M-am întors nicăieri. Nu mai am cetate nici casă, nici visuri, nici frați. Sunt liber iar. Sărmană libertate, mai bine-am fi murit întemnițați! |
Pe tema de mai sus, întoarcerea lui Ioan Ianolide în lume (proză nu versuri):
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Și apropo de Ianolide, am făcut o pagină pe OrthodoxWiki despre Experimentul Pitești cu text aproape exclusiv luat din cartea lui: https://ro.orthodoxwiki.org/Experimentul_Pite%C8%99ti
|
Citat:
|
Valeriu Gafencu
O poezie de-a lui Gafencu introdusă și tâlcuită de bunul său prieten din Aiud, Pitești, și Târgu-Ocna - Ioan Ianolide.
Citat:
de Valeriu Gafencu Frate dragă, din grădină Îți trimit în dar un crin, Să-ți mângâie blând privirea Cu veșmântul lui virgin. Floare dalbă, floare albă, Cât de mult aș da și eu, Îmbrăcat în haina-ți albă, Să mă duc la Dumnezeu. Răsădit acolo sus, În grădina minunată, Să-mi simt viața-mbălsămată Cu iubirea lui Iisus. Plâng înăbușit în noapte Și suspin cu glasul stins: Dă-mi veșmântul alb de Nuntă, Cu crini minunați încins! Citat:
|
Pr. Andrei Grigore Zamfiroiu
Citat:
De pe https://fericiticeiprigoniti.net/pro...si-religioase/ |
Trinitas TV a anunțat o nouă rubrică de poezii chiar azi:
Citat:
Poate o să mai pun aici când or să mai fie de la Sfinții Închisorilor. |
Părintele Iustin Pârvu despre Sfinții Închisorilor:
Citat:
Preluat din cartea: Din învățaturile si minunile Părintelui Justin din online |
Unde sunt cei care nu mai sunt? de Nichifor Crainic
Nichifor Crainic:
Citat:
Unde sunt cei care nu mai sunt? de Nichifor Crainic Întrebat-am vântul, zburătorul Bidiviu pe care-aleargă norul Către albastre margini de pământ: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a vântul: Aripile lor Mă doboară nevăzute-n zbor. Întrebat-am luminata ciocârlie, Candelă ce leagănă-n tărie Untdelemnul cântecului sfânt: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a ciocârlia: S-au ascuns În lumina Celui nepătruns. Întrebat-am bufnița cu ochiul sferic, Oarba care vede-n întuneric Tainele neprinse de cuvânt: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a bufnița: Când va cădea Marele-ntuneric, vei vedea. Sursă: https://www.marturisitorii.ro/2016/0...e-nu-mai-sunt/ |
Avem o țară
de Radu Gyr Avem o țară unde au stăpânit odată Vitejii daci, bărbați nemuritori. Și unde stau de veacuri laolaltă, Izvoare, văi și munți cu fruntea-n zări. Avem troițe sfinte, altare și icoane Și candeli ard cu mii de pâlpâiri; Avem atâtea lacrimi și prigoane Că ne e plin pământul de martiri. Avem la Putna, Sfânt și viu cu duhul Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut; Și azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul, Va răsturna cinci veacuri de pământ. Avem pe Brâncoveanu pildă tare, Căci pruncii lui sub sabie-au căzut; Ca să păzească fără de schimbare Credința dreaptă-n care s-au născut. Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii, Cu tunuri sfârtecat de cel viclean; Avem ierarhii sfinți, pe Iancu și martirii, Pe Horia tras pe roată pentru neam. Azi iarași te-au suit vrăjmașii tăi pe cruce, Ardeal cu trei culori împodobit; Scriind deasupra vina ta cu sânge, Aceea că, ortodoxia ai iubit. Avem un Rai de sfinți în temniți dați la moarte Și aruncați în groapa neștiuți; Dar astăzi dând pământul la o parte Ies moaște sfinte-n zeghe grea de deținuți. E jertfa lor de veacuri mărturia Ce strigă din morminte pân' la noi: Să apărăm cu râvnă Ortodoxia Și-acest pământ, de Sfinți și de eroi! _________________ Interpretarea Tronos: https://www.youtube.com/watch?v=Ln3y1ICvEY8 Folosită și de Sorin Lavric aici: https://www.youtube.com/watch?v=L6kTskbOQKg |
Dar de nuntă
de Virgil Maxim Am căutat în toată lumea un dar Să Ți-l aduc, la nuntă, pentru Fiul Tău… Și n-am găsit Stăpâne, la nimeni…, nicăieri. Un dar mai scump în lume, ca al meu… De-aceea, pe mine însumi m-am adus Stăpâne Dar-Viu-de-Nuntă pentru Fiul Tău… Pe mine însumi m-am adus în dar Și lasă-mă la urmă, de voiești, Să fiu surpriza celor de sub Har Și bucuria Oștilor-Cerești… Pe mine însumi m-am adus în Dar… _________________ Sursă: https://manastirea.petru-voda.ro/201...oezii-inedite/ |
Aspazia Oțel Petrescu
Astăzi se împlinesc șase ani de la trecerea la Domnul a mărturisitoarei Aspazia Oțel Petrescu. Arestată în 1948 pentru că a făcut parte din Cetățui (FDC pentru fete), ținută prin închisori până în 1962. RostOnline a republicat interviul ei cu PS Macarie Drăgoi, Episcopul Europei de Nord: https://www.rostonline.ro/2024/01/sa...-bratele-tale/ Este desigur un interviu foarte bun, vorbind despre următoarele:
Citat:
|
Citat:
Din „Mărturisiri din mlaștina disperarii” de Dumitru Bordeianu Cântecul foamei Nichifor Crainic De voi fi fost cândva ciorchine, Sunt azi o boală stoarsă-n teasc. În flămânzenia din mine Turnați o zeamă și renasc. Îmi pipăi trupul cum se stinge, Un borș cu știr l-ar încălzi, Un fir de iarbă de-aș atinge Fulgerător aș înverzi. Lăsați-mi brațul de fantomă Să rupă de pe crengi un măr, Mușcând, m-ar umple de aromă Și-aș mai trăi în adevăr. În țara turmelor și-a pâinii Visez o mână de ciuperci… Lăsați-mă în rând cu câinii La raiul unui blid de terci. O, Milostivule, Tu Care Cu doi ciortani și cinci colaci Făcuși un munte de mâncare Și saturași pe cei săraci, Repetă, Bunule, minunea Și-ndestulează mii de guri, Iar mie-ascultă-mi rugăciunea: Dă-mi doar un coș cu firmituri. ___________________________- Recitată de Tudor Gheorghe: https://youtu.be/XPXimA-8qZ0?t=53 (0:53) |
Astăzi se împlinesc 105 ani de la nașterea lui Ioan Ianolide într-o comună din Teleorman. Deși Ianolide nu a fost un poet, a scris poezia de mai jos, găsită dupa trecerea la Domnul a Pr. Gheorghe Calciu în America, alături de multe alte pagini care au fost editate în cartea numită „Deținutul profet” de Mănăstirea Diaconești:
Necazurile brutarului de cuvinte de Ioan Ianolide Ce de oameni s-au strâns, frățioare! Livizi și supți, Desculți și rupți, Zgribuliți așteaptă în bătaia vântului, Să le frâng în două, ca pe soare, Pâinea rumenă a cuvântului. O, Doamne!Dar eu sunt brutarul sărac! Zadarnic flămânzii s-au strâns lângă vatră… Pe foc nu mocnește decât un crâmpei de arac, Și nici un pumn de faină-n covată nu este. Ia, coc și eu, acolo, Sub țestul vechi, o piatră, Cum a făcut femeia săracă din poveste, Să-și amăgească țâncii care plângeau, flămânzi. Pe vremea aceea, pesemne, sfinții blânzi Mai colindau pământul Și pietrele – minune! – le preschimbau în pâini. Hei, cin’ să fie, măre? Sau poate numai vântul…. Și ăi câini, ce latră-n uliță a om străin…? Sfinte Doamne, Sfinte Petre! Spre bordeiul meu s-aud pașii cum vin… În prefața cărții, Mănăstirea Diaconești scrie astfel: Citat:
|
ASCOR organizează parastasul anual pentru Ioan Ianolide:
Citat:
Frumos că fac asta, e bine că și tinerii respectă mărturisitorii. Să ne ajute Dumnezeu să fim demni să-i cinstim cum se cuvine. |
Pe 31 ianuarie 2011, deci acum 13 ani, s-a dus la Domnul ÎPS Bartolomeu Anania, membru al Frățiilor de Cruce în tinerețe, apropiat al unor membri ai Rugului Aprins, deținut politic, și primul Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Pe lângă acestea, Bartolomeu a fost și scriitor, fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România și lăsând în urmă mai multe volume de poezii.
Confessio de ÎPS Bartolomeu Anania Doamne, tinde-Ți patrafirul peste fața mea de lut, sufletu-mi neghiob și slut să-l albești cu tibișirul când amurgu-și toarce firul peste-un pic de gând tăcut. Să-Ți vorbesc, ne-aud vecinii, iar osanda e păcat; eu stau pe-un colț plecat și să-mi scriu povara vinii, pe când Tu, la vremea cinii, să-mi șoptești că m-ai iertat Aciuiați pe-o vatră nouă vom purcede spre nou cânt; eu, o mână de pământ, Tu, lumina-n strop de rouă, migăli-vom cartea-n două: Tu, vreo trei, eu, un cuvant. Și-ncălțându-Te-n sandale să pornești pe drum stelar, într-ale slovelor chenar eu opri-Te-voi din cale și-n minunea vrerii Tale Te-oi sorbi dintr-un pahar. |
Nu e vorba de un poet din temnițele comuniste, dar oricum un om iubit de oamenii din jurul său care s-a dedicat idealurilor românești. Poezia se potrivește temei threadului.
Unde-i tata? de Gheorghe Băltean Mamă dragă unde-i tata? Spune-mi drept de ce nu vine? Pare-mi-se, mamă dragă, Că lui nu-i mai drag de mine. Mamă dragă unde-i tata? Spune-mi drept de ce nu scrie? Pare-mi-se mamă dragă Nu mai vrea de noi să știe. Mamă dragă unde-i tata? De Crăciun ai zis că vine... Ori atâta-s de departe mamă țările străine?... Spune, spune mamă dragă, Pentru ce ești întristată? Și porți tot maramă neagră Și nu-i scrii ca altă dată? Citat:
|
Expoziția „Cade albă nea peste viața mea” în Bucovina
Citat:
Văd că Basilica evită intenționat numele mirenilor dar în cadrul expoziției apar și alții, precum este arătat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților: Citat:
https://i.ibb.co/5kzXr4C/Traian-trifan.jpg https://i.ibb.co/Z2KJx06/Gyr-ianolid...vulcanescu.jpg sursă Expoziția Aidei Șușter Boțan a mai fost la:
Deci expoziția se face cu susținerea mitropoliilor din toată țara, iar în centrul afișului pentru expoziție se poate vedea Traian Trifan, fost legionar: Așa că cei ce se fac mari judecători să aibă grijă să nu se osândească singuri luându-se după media mincinoasă, dând cu noroi în mucenicii credinței. |
Răbdarea de Arhim. Ilarion Argatu O furtună se ivi 'N-al meu suflet într-o zi, Ca să pună prăbușire Întru toată-a mea zidire. Dar veni atunci răbdarea Și-mi aduse-mărbătarea, Și cu ea am biruit, Cale bună-am dobândit. Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Despre asociația „Memorialul Gherla”: Citat:
|
Citat:
care au supravietuit pina dupa '89 si care au asistat la circul gretos al transformarii tortionarilor si urmasilor lor(copii, nepoti acum ei insisi activisti prigonitori dupa modelul parintilor) care practic peste noapte in timp ce numarau caramizile de dolari, brusc au devenit cei mai mari dusmani ai comunismului si cei mai inraiti capitalisti. Cred ca acesta a fost cel mai monumental soc al acestor suflete amarate trecute prin torturi si nemernicii inimaginabile care au prins inceputul demontarii rapide, a demolarii si vinzarii tarii facuta praf. |
Citat:
|
Imn morților
de Radu Gyr Morminte dragi, lumină vie, sporite-ntruna an de an, noi v-auzim curgând sub glie ca un șuvoi subpământean. Ați luminat cu jertfe sfinte pământul până-n temelii, că țara arde de morminte cum arde cerul de făclii. Ascunse-n lut ca o comoară, morminte vechi, morminte noi, de vi se pierde urma-n țară, v-o regăsim mereu în noi. De vi s-au smuls și flori, și cruce, și dacă locul nu vi-l știm, tot gândul nostru-n veac v-aduce îngenunchieri de heruvim. Morți sfinți în temniți și prigoane, morți sfinți în lupte și furtuni, noi ne-am făcut din voi icoane și vă purtăm pe frunți cununi. Nu plângem lacrimă de sânge, ci ne mândrim cu-atâți eroi. Nu, neamul nostru nu vă plânge, ci se cuminecă prin voi. ____________________________________ Cântată: https://youtu.be/ammUoHlSvXM |
Foarte interesantă cugetarea lui Alex Stefanescu, criticul literar care a trecut la Domnul:
“Dacă eu scriu în Istoria literaturii române despre Petre Țuțea și Mircea Eliade, despre Emil Cioran și Constantin Noica, despre Mircea Vulcănescu și Radu Gyr, evidențiind valoarea excepțională a operei lor, Alexandru Florian va decide dacă am practicat cultul unor fasciști sau criminali de război și dacă trebuie să fiu condamnat la închisoare”. (interviu realizat de jurnalistul Alexandru Căutiș) |
Citat:
Alex Ștefănescu știu că avea seria aia pe Trinitas „100 de semnături” - https://www.youtube.com/playlist?lis...dJxwP_wcSj0YtL Nu zic nimic, Dumnezeu să-l odihnească. |
Sfântul Sinod a declarat anul 2025 ca Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea!
|
Citat:
Îndemn la luptă de Radu Gyr Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Cât inima în piept îți cântă Ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus? Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă Când te ridici cu-n steag, mai sus? Înfrânt nu ești atunci când sângeri, Nici ochii când în lacrimi ți-s. Adevăratele înfrângeri Sunt renunțările la vis. |
Trec vremile
de Vasile Voiculescu Trec vremile... ca niște ape Și fața lumilor o spală... Se luptă sufletul să scape Din furtunoasa-nvălmășeală Și din șuvoaiele de apă. Ca-n încleștarea agoniei S-afunda iar și iar se suie. Izbește-n porțile veciei, Dar taina nimeni nu-i să-i spuie, Și iar s-afundă... și se suie! Citat:
|
https://i.ibb.co/0ytXXKs/Casa-Justin-Parvu.png Construim Casa Justin Pârvu lângă Galați pentru copii și oamenii săraci https://www.youtube.com/watch?v=-iDApv__RoQ https://casajustinparvu.ro |
Strigăt
de Constantin Oprișan Dormiți cei din Sybaris! Grămezile de aur V-asigură și somnul și pâinea îmbuibării; În trândăvia voastră, nu știți că sub tezaur O cârtiță vă sapă prăpastia pierzării. V-ați pervertit ființa trăind cu artificii, Iar adevărul simplu îl vindeți pe palavre; Virtuțile înalte le-ați aruncat pe vicii Și colcăiți în patimi ca viermii în cadavre. Prin somn zvârliți moneda, aproape e taraba; Cu drojdia gândirii, pe teme răsuflate Telalii cugetării dau marfa pe degeaba: Orice, oricum, oricând, căci asta-i libertate. Vă dau, în loc de geniu, sofisma parazită; Pe clarități banale, cartezian vă poartă; Vă fabrică din resturi licoarea otrăvită, Minciună din știință, narcotice din artă. Acoperiți cu grijă tot ce nu e plăcere; Minciunile comode sunt vălul diafan, Satana-i o legendă, iar spiritul părere, Și vă cârpiți cu zdrențe infernul subteran. Fugiți de adevăruri prin cotituri savante, Îmbrățișați minciuna fiindcă-mbracă fracul, Vă lustruiți păcatul cu laurii lui Dante, O, turmă sybarită, tu n-ai văzut pe Dracul! Din moarte-ndrept spre tine, mulțime sodomită, Apocaliptic strigăt pământul să-l inunde; De nu percepi misterul cu mintea-ți adormită, Săgeata vorbii mele în carne-ți va pătrunde. La rădăcina vieții, sobolul se ascunde, Și seva cu otravă și bale i-o-nvenină, Iar noaptea sapă-n taina cotloanele afunde, Să prăbușească totul în groază și-n ruină. S-aveți armura gata când ceasul greu va bate, Dușmanului să-i prindeți intenția și jocul; Vă va lovi în suflet cu vicii și păcate, Apoi vă va ucide cu fierul și cu focul. A început în spirit o cruntă încleștare: Armate nevăzute stau aspre față-n față, Curând va-ncepe lupta și-n voi, în fiecare, Și-o veți simți cumplită, în cugete și-n viață! ________________________________________ Interpretată de Cedry2k: https://www.youtube.com/watch?v=x4HxsnbDTxE Pagină OrthodoxWiki despre Constantin Oprișan: https://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Oprișan |
Doamne ajuta si spor la a cauta si primi mare folos duhovnicesc prin acest thread despre sfintii inchisorilor prigoniti pana azi de stapanii lumii. :8: :41:
Glossă poezie de Mihai Eminescu Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi și nouă toate; Ce e rău și ce e bine Tu te-ntreabă și socoate; Nu spera și nu ai teamă, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece. Multe trec pe dinainte, În auz ne sună multe, Cine ține toate minte Și ar sta să le asculte?... Tu așează-te deoparte, Regăsindu-te pe tine, Când cu zgomote deșarte Vreme trece, vreme vine. Nici încline a ei limbă Recea cumpăn-a gândirii Înspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii, Ce din moartea ei se naște Și o clipă ține poate; Pentru cine o cunoaște Toate-s vechi și nouă toate. Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui: Joace unul și pe patru, Totuși tu ghici-vei chipu-i, Și de plânge, de se ceartă, Tu în colț petreci în tine Și-nțelegi din a lor artă Ce e rău și ce e bine. Viitorul și trecutul Sunt a filei două fețe, Vede-n capăt începutul Cine știe să le-nvețe; Tot ce-a fost ori o să fie În prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zădărnicie Te întreabă și socoate. Căci acelorași mijloace Se supun câte există, Și de mii de ani încoace Lumea-i veselă și tristă; Alte măști, aceeași piesă, Alte guri, aceeași gamă, Amăgit atât de-adese Nu spera și nu ai teamă. Nu spera când vezi mișeii La izbândă făcând punte, Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu stea în frunte; Teamă n-ai, căta-vor iarăși Între dânșii să se plece, Nu te prinde lor tovarăș: Ce e val, ca valul trece. Cu un cântec de sirenă, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actorii-n scenă, Te momește în vârteje; Tu pe-alături te strecoară, Nu băga nici chiar de seamă, Din cărarea ta afară De te-ndeamnă, de te cheamă. De te-ating, să feri în laturi, De hulesc, să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură; Zică toți ce vor să zică, Treacă-n lume cine-o trece; Ca să nu-ndrăgești nimică, Tu rămâi la toate rece. Tu rămâi la toate rece, De te-ndeamnă, de te cheamă; Ce e val, ca valul trece, Nu spera și nu ai teamă; Te întreabă și socoate Ce e rău și ce e bine; Toate-s vechi și nouă toate: Vreme trece, vreme vine. |
Citat:
Multumesc! |
Citat:
de Sergiu Mandinescu De-aș avea o pană de Înger Și cerneală de bezne, Poate că abia atunci mi-ar fi lesne Să mă adun din toate risipirile, Să-mi scriu amintirile Și să spun tuturor de ce sânger. Era o noapte jefuită de stele… La fereastra nădejdii – zăbrele, La ușa salvării – lăcate, Iar frunțile noastre palide înnoptaseră toate. Când, deodată, din mijlocul nostru Izbucni, ca o flacără neagră, ura. Focul ei a topit într-o clipă Gând, suflet, aripă – Toate din tot – și n-a mai rămas decât zgura. Baroase cumplite zdrobiră tăcerea În cioburi de răcnete mari cât durerea. Țăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer. Martirii ardeau pe ruguri de ger… Atât de cumplite au fost suferințele, Atât de năprasnică urgia, Încât în noaptea aceea unii și-au pierdut mințile, Alții și-au pierdut veșnicia. Într-un târziu toate sufletele zăceau sfărâmate. Ah, amintirea asta ca pe o roată mă frânge! Pe jos erau risipiți creițarii de sânge, Plata atâtor păcate. Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morții trăiesc. Iată, de pildă, eu – umblu, vorbesc, Asemenea lui, așijderea ție, Dar viața mea nu-i, nu-i, prietene, decât o moarte vie. Ah, Doamne, iată-mă aici, la ceasul comorilor, Îmbrățișându-mi lespedea de patimi și chin. Aștept Îngerul zorilor, Aștept Învierea, În numele Tatălui și-al Fiului, și-al Sfântului Duh, Amin! |
Hristos a Înviat!
de Vasile Militaru Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă! Îți simți de lacrimi calde ochii uzi Și-n suflet parcă serafimii-ți cântă De câte ori creștine o auzi. Hristos a Înviat în firul ierbii, A înviat Hristos în Adevăr; În poienița-n care zburdă cerbii, În florile de piersec și de măr. În stupii de albină fără greș, În vântul care suflă mângâios În ramura-nflorită de cireș Dar vai, în suflet ți-a-nviat Hristos? Ai cântărit cu mintea ta creștine Cât bine ai făcut sub cer umblând, Te simți măcar acum pornit spre bine Măcar acum te simți mai bun, mai blând? Simți tu topită-n suflet vechea ură? Mai vrei pieirea celui plin de Har? Ți-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ți gură? Iubirea pentru semeni o simți jar? O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte În aur măcar azi te-au îmbrăcat Cu serafimii-n suflet imn fierbinte Ai drept să cânți: Hristos a Înviat! |
În temniță la Gherla
de Anonim Frunză verde ca iarba, În temniță la Gherla, Ferecat în lanțuri grele Și închis între zăbrele, Rabd tăcut și-n mine mut. Dor de sfânta libertate, Zvârcolindu-se de moarte, Strigă-ntr-una zi și noapte: „Jos minciuna, vrem dreptate!” La Gherla acolo unde Nicio șoaptă nu pătrunde, Niciun cântec nu tresaltă, În tăcerea nopții-naltă. ________________________ |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 09:53:26. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.