Canonizări 2025
 

15 cuvioși și mărturisitori, propuși spre canonizare în 2025
https://doxologia.ro/15-cuviosi-mart...iarhiei-romane

• Mitropolia Munteniei și Dobrogei
  • Pr. Dumitru Stăniloae (1903-1993)
  • Arhim. Sofian Boghiu (1912-2002)
  • Ieroschim. Dionisie Ignat (1909-2004)
  • Arhim. Petroniu Tănase (1914-2011)
• Mitropolia Moldovei și Bucovinei
  • Arhim. Cleopa Ilie (1912-1998)
  • Ieroschim. Paisie Olaru (1897-1990)
• Mitropolia Ardealului
  • Arhim. Dometie Manolache (1924-1975)
  • Arhim. Serafim Popescu (1912-1990)
• Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului
  • Pr. Liviu Galaction Munteanu (1898-1961)
• Mitropolia Olteniei
  • Protos. Gherasim Iscu (1912-1951)
  • Protos. Visarion Toia (1884-1951)
• Mitropolia Banatului
  • Protos. Calistrat Bobu (1900–1975)
  • Pr. Ilarion Felea (1903-1961):
• Mitropolia Basarabiei
  • Pr. Alexandru Baltaga (1861-1941)
  • Protos. Iraclie Flocea (1893-1964)

Mă bucură mult alegerea Părintelui Stăniloae. Mulți din listă se cam știau de ceva vreme. Rugul Aprins este bine reprezentat (Dumitru Stăniloae, Sofian Boghiu, Petroniu Tănase, Cleopa Ilie), cam un sfert din cei propuși au fost pe-acolo.

Ce mai iese imediat în evidență este evitarea dinadins a tuturor membrilor Frățiilor de Cruce incusiv a Părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc. Bineînțeles nicio justificare oficială nu este dată, sunt doar ignorați în liniște de parcă ar fi ceva normal. Să nu mai zicem de Arhim. Iustin Pârvu sau alții. Înainte pretextul era că nu le-a venit rândul dpdv cronologic, dar nu prea mai merge asta când au început deja propuneri pentru sfinți născuți după 1920.

Pe unii din listă sincer nu-i știu. Trinitas TV nu văd să fi făcut materiale vreodată pentru unii dintre ei.

Este o listă care clar nu este întru totul conform cu evlavia poporului și așteptările credincioșilor. Pentru mulți care lipsesc nu există absolut nicio împotrivire dinăuntru Bisericii ci exclusiv din exterior.

Oricum, Doamne ajută și slavă Domnului pentru atâția mari Sfinți în neamul nostru.

Multi altii, printre care:

- Valeriu Gafencu
- Sandu Tudor,
- Ilie Lăcătusu
- Gheorghe Calciu,
- Zorica Latcu
- Arsenie Boca
- Traian Dorz
- Mircea Vulcănescu

Păi şi nu te aşteptai,

Cum l-am cunoscut pe Înaltpreasfințitul Teodosie
[...]
A doua oară l-am întâlnit tot în toamna lui 1994, pe data de 12 noiembrie, la sfințirea Paraclisului Nașterea Maicii Domnului de la fosta Închisoare de femei Mislea, amenajat de către doamnele trecute prin crunta temniță din perioada comunistă. Mi-am dat seama că sfințirea acestui paraclis a fost o mare problemă pentru oficialitățile de atunci. Era prima biserică dedicată martirilor din temnițele comuniste și asta nu convenea în niciun caz. Participasem la lucrările de pe șantier, alături de seniori și de doamne și știam că sfințirea trebuia să fie chiar de ziua hramului, pe 8 septembrie, dar s-a anulat. Apoi s-a spus că va fi sfințirea pe 21 noiembrie, dar în mare grabă s-a devansat ziua pentru 12 noiembrie, la prima oră a dimineții. Cu toate astea bătrânii de la AFDPR s-au mobilizat, au fost două autocare pline cu deținuți politici, în care am încăput și noi cei mai tineri, în afară de autoturismele personale care au venit.

Ce ierarh avea să își asume curajul de a sfinți prima biserică a "banditelor legionare"? Nimeni altul decât Părintele Teodosie. Părintele Voicescu avea o bucurie imensă. Nu pot să uit atitudinea de dragoste și de condescendență cu care l-a petrecut la finalul slujbei, de la care ierarhul a trebuit să plece în mare grabă.

Nu știu din ce moment al vieții sale a căpătat Vlădica marea dragoste pentru cei trecuți prin suferință, dar știu că acei aproape două sute de foști deținuți politici care au participat la sfințirea bisericuței de la Mislea au căpătat dragoste pentru el, datorită asumării și curajului său de a le sfinți prima biserică. Printre ei au fost Aspazia Oțel Petrescu, Virgil Maxim, Tache Rodas, Lucia Popșor, Mircea Nicolau, Anastasia Sica Popescu, Mircea Dumitrescu, Georgeta și Dan Gheorghiu, Constanța și Mircea Moței, Mery Constantinescu, Xenia Mămăligă, Victoria Holtean, Elena Ionescu și mulți, mulți alții, toți trecuți la Domnul și rugători în fața lui Dumnezeu pentru vrednicul nostru Vlădică.[/....]

Doamne Ajuta ca totul sa mearga bine.
Daca gasesti cumva materiale legate de acest proces de culegere a atributelor sfinteniei pentru 2025 sa ne spui si noua.

"Exista un intreg ritual in ceea ce priveste canonizarea. Aceasta se produce dupa ce se inregistreaza o evlavie populara, lumea isi creeaza o imagine despre acel om, stie ca a dus o viata sfanta, a fost un om curat sufleteste, ca a facut niste lucruri minunate in viata, creandu-se un adevarat cult, o evlavie deosebita. Dar biserica trebuie sa verifice indeplinirea tuturor acelor conditii de fond de care aminteam. Cineva, de regula un ierarh, face propunerea de canonizare, Sfantul Sinod instituie o comisie speciala, se cerceteaza viata celui propus sa fie trecut in randul sfintilor, se cerceteaza toate conditiile de fond, dupa aceea se aproba sau nu ca el sa fie canonizat. Daca se aproba canonizarea, atunci se intocmeste slujba acelui sfant, acatistul, se picteaza icoana, toate cu aprobarea bisericii. Dupa ce se incheie toata aceasta cercetare se face un act de proclamare de catre Sfantul Sinod, un Tomos sinodal, dupa aceea se aduc osemintele daca au ramas, se spala si se ung cu sfantul mir, se face o ultima slujba de pomenire, dupa aceea, impreuna cu osemintele, se aduce icoana sa pictata in biserica, se savarseste privegherea cu o seara inainte, se face liturghia solemna in duminica sau sarbatoarea in care se face proclamarea canonizarii, se citeste actul sinodal, deci se proclama canonizarea. Se publica tomosul sinodal, se instiinteaza si alte biserici orotodoxe despre existenta noului sfant. Nu este obligatoriu ca aceste biserici sa-l treaca in calendare, dar de obicei il trec. Daca o biserica s-a pronuntat, se considera ca s-a pronuntat corect. Ziua de praznuire se alege a fi data la care a murit sfantul respectiv.
In timpurile noastre se mai nasc sfinti?


"Gasirea unui trup neputrezit nu inseamna neaparat ca este un atribut al sfinteniei. In primul rand, trupul acela poate fi gasit neputrezit ca urmare a unui blestem, se si citeste rugaciunea de dezlegare de blestem daca se intampla sa se gaseasca un astfel de trup. Nu este niciodata o graba in canonizarea unei persoane tocmai pentru a nu gresi cumva. In momentul in care am declarat pe cineva sfant trebuie sa fim convinsi ca respectivul merita aceasta calitate. Nu trebuie sa ne jucam de-a canonizarea"

Parintele profesor Nicolae Necula despre neputrezirea trupurilor

N-ar fi mai înțelept/bine, părinte profesor Nicolae Necula, ca încă de la înmormântare să se citească acea rugăciune de dezlegare de blestem pentru ca apoi, după 7 ani, dacă trupul se găsește neputrezit, să se concluzioneze direct ca fiind un atribut al sfințeniei?
Oare rugăciunea de dezlegare de blestem s-a citit tuturor sfinților a căror moaște au fost găsite neputrezite?
Cu ”dez-blestemarea” încep toate canonizările?

postare eşuata

Se citesc/ ar trebui să se citească chiar mai multe rugăciuni de dezlegare pentru orice răposat în Domnul.

Iată un fragment dintr-o astfel de rugăciune pe care tradiția liturgică i-o atribuie lui Ioan Damaschin (676-749) dogmatist, imnograf și sfânt al Bisericii nedespărțite:

„Părinte al vieții și al zidirii noastre, fii cu noi și ne ajută. Ajută-l/o acuma pe (N), care s-a despărțit de al său trup ce este pregătit pentru a fi dat pământului. Ajută-l/o, să se despartă în pace și fără de durere de această lume, de acest timp și de orice loc în care el/ea a fost, sau a viețuit aici în această lume care pentru el/ea s-a închis și s-a pecetluit. Ajută-l/o să se despartă fără de durere de al său trup vremelnic, pentru ca ceea ce a fost luat și a fost făcut din pământ, să fie dăruit astăzi iarăși pământului cu mulțumire, spre tainică risipire. Ajută-l/o să se poată despărți acum fără de durere de acest timp trecător și de toate cele ale lui.

Ajută-l/o să se desprindă și să se despartă în pace și fără de durere de tot ceea ce pământesc a lăsat aici în urma sa, în bine sau în rău, în împlinire sau în neîmplinire, în lucruri, în fapte, în trăiri, în legături știute sau neștiute, numite sau nenumite de noi. Păzește-l/o Doamne, și îl/o ajută să nu fie răpit/ă, înghițit/ă sau ademenit/ă de adâncurile cele mari ale pieirii sau ale neodihnei. Ajută-l/o să nu rămână în pribegie, în rătăcire sau în robie în această lume sau în lumi străine firii sale sau printre lumi. Păzește-l/o să nu fie aruncat/ă în lumile netihnei, în întunericul cel mai din afară, acolo unde e durere, plângere şi scrâșnire a dinților. Ajută-l/o și îl/o ridică și îl/o du acum în carul cel ceresc al vieții și al bucuriei, în locașul cel din veșnicie rânduit de Tine pentru viața, odihna și împlinirea sa. Du-l/o Doamne, în pace și cu bucurie, și îl/o dezleagă de orice rea legătură cu această lume, de orice fel de legătură cu tot ceea ce este nestatornic și ar putea să îl/o țină între lumi sau nedespărțit/ă de această lume și de acest timp trecător al ei. Doamne, Dumnezeul nostru, binecuvântat ești zi de zi. Tu ești între noi. Tu ești Domnul Dumnezeul mântuirii noastre. Tu ești Cel viu. Tu ești Domnul Dumnezeul nostru. Tu ești Dumnezeul vieții şi ale Tale sunt intrările și ieșirile morţii. Fii cu noi, Doamne, și binevoiește, acum, și poruncește Tu însuți, să se desfacă fără de durere în pulberea pământului, trupul cel fără de suflare vie în el a lui (N), iar sufletul să i se așeze în pace, în casa Ta cea părintească, acolo unde sunt multe locașuri binecuvântate, care din veșnicie sunt pregătite, pentru toți cei iubiți și mântuiți ai Tăi. Primește în lumina veșnicie Tale tot duhul vieții lui (N). Doamne, Dumnezeul nostru, fă să biruiască mila şi iubirea Ta de oameni cea negrăită.

Şi dacă asupra lui (N), ar mai fi orice fel de legătură cu această lume și cu acest timp trecător, legătură ce ar putea opri izbăvirea și mântuirea sa, legătură lumească și pământească, legătură numai de Tine cunoscută și numai de Tine văzută, pusă prin grea urare sau prin grea neiertare sau prin neîmplinire, sau prin legământ, sau în orice alt chip neștiut și nenumit de noi, Tu însuți, Doamne, Dumnezeule cel mare, dezleagă-o acum, spulberă-o și o risipește pentru totdeauna. Pe (N) iartă-l/o, dezleagă-l/o, eliberează-l/o și îl/o scoate acum cu bine din toată frica sa, din neliniștea necunoașterii, din durerea neîmplinirii și din nestatornicia acestei lumi, și orice ar mai putea fi rămas în vreun fel peste viața și peste soarta sa, fă să se ridice acum și pentru totdeauna, iar pe (N) îl/o mântuiește.”

Spunea bine cine a spus că în anii '90 era mai multă libertate decât acum. Azi dacă spui ceva de Radu Gyr imediat te trezești cu un proces de la instititul Elie Wiesel.

Da, o să pun dacă văd ceva, deocamdată cred că dosarele de canonizare nu sunt publice. În general, dreptul canonic spune astfel:

În anii 90 se puteau scrie multe lucruri fără să fii amendat, dar securitatea era activa, uneori avea resurse să dea la topit tiraje întregi numai să nu ajungă o carte la public.
Multe cărţi nu s-au mai publicat sau au fost cenzurate masiv după.

Nu existau tabuuri legate de masonerie, comunism, securism, istoria interbelică, critica catolicismului, critica ecumenismului, critica neoprotestantismului, critica martorilor lui Iehova, critica yoga şi a ezoterismelor de carton.

Nu exista CNCD înfiinţat de PSD prin Adrian Năstase ca o bâtă politică cu care să închidă gura lui Corneliu Vadim Tudor şi a adversarilor prin ruinare fiscală, şi la tv se mai scăpa câte una sau alta, n-a existat CNA multă vreme care ulterior a fost folosită pt a ruina prin amenzi posturile care nu trag pt putere PSD şi PNL în general.

Într-un fel era bine, într-un fel era rău că a explodat yoga, misa şi prozelitismul altor culte era o foame de cunoaştere în toate domeniile spirituale.

https://basilica.ro/comunicat-sinodu...16-canonizari/

Deci i-au scos pe părinții Dionisie Ignat și Petroniu Tănase și i-au pus în schimb pe părinții Constantin Sârbu, Arsenie Boca, Ilie Lăcătușu.

Bănuiesc că cei doi părinți athoniți au fost scoși doar ca să se axeze mai mult pe mărturisitorii din temnițe și or să fie canonizați la o altă dată. Faptul că îl canonizează (oare? sau se mai răzgândesc de 3 ori până la anul) pe Ilie Lăcătușu în ciuda ieșirilor celor de la Elie Wiesel este un semn bun.

Cât despre Arsenie Boca... mai mulți deja ne-am exprimat părerile. Mai departe decide Dumnezeu.

E interesantă și noua titulatură: „Sfântul Preot Mucenic” sau „Sfântul Preot Mărturisitor” când până acum ar fi fost „Sfântul Sfințit Mucenic” sau „Sfântul Sfințit Mărturisitor”. Poate e făcută cu gândul e a înlesni comunicarea pentru că lumea nu știe ce înseamnă „sfințit”. Și frumos că părinții Paisie Olaru și Ilie Cleopa sunt trecuți în aceeași zi, curentul de la Sihăstria a făcut mult bine neamului.

Aşteptăm ziua când şi Părintele Arsenie Papacioc va fi recunoscut ca sfânt!
A sosit în sfârşit timpul să începem recunoaşterea Sfinților Închisorilor. Iar despre Părintele Petroniu Tănase care a fost momentan scos, citeam (sper să nu îl confund) că avea o rânduială severă a călugăriei, îşi trăia viața ca pe o pildă de nevoință şi călugăria nu însemna ceva de genul "Ce mai faci?" şi taclale cu ceilalți, aşa cum înțelegem noi în mod obişnuit socializarea între semeni. Părintele Petroniu a avut o măsură serioasă a ascezei şi a rămas astfel în pomenirea oamenilor!
Mai vedem şi că a avut cam aceeaşi lungime de zile cu Părintele Arsenie Papacioc, de la 1914 la 2011. Aşa că au şi avut timp să aducă roade bune şi să ne fie Părinți de folos!

O să îl cinstim ca Sfânt şi pe marele nostru teolog şi scriitor, Părintele Dumitru Stăniloae. Chiar dacă au trecut mai bine de trei decenii bătute pe muchie în care s-a aşteptat recunoaşterea sfințeniei unor mari oameni ai Ortodoxiei româneşti, iată că tocmai s-au apropiat clipele cele mari!
Avem astfel şi dovada că pot fi oameni sfinți care să trăiască aproape de timpurile noastre. Părintele Cleopa a trăit pe pământ până în 1998, iar Părintele Petroniu dacă va fi repus pe listă, a prins şi mileniul nostru şi veacul 21!

Şi desigur că la noi sfințenia nu se recunoaşte la modul juridic, matematicizat, rigorist, simplist şi cu pripeala mulțimii de oameni de tip "Santo Subito", cum fac cei care cred în Filioque. Toate la timpul lor, şi poate că nu vor mai trece chiar atât de mulți ani până să aflăm şi de canonizarea lui Mircea Vulcănescu şi a lui Radu Gyr, de pildă. Să se mai stingă din ecourile urmaşilor vechilor regimuri, care îi contestă pe motiv că "Legionarii, legionarii!".

Pe Părintele Ilie Lăcătuşu îl ştim de mai mulți ani cu trup bine-mirositor şi neputrezit, adică Sfinte Moaşte! Din 1998 era deja clar că este un om al lui Dumnezeu, fiind deshumat neputrezit după un deceniu şi jumătate de la moarte şi nestricându-se după ce a stat la aer mai mult de o săptămână. Buna mireasmă a mirului din rămăşițele sale s-a simțit şi acum!

Iar cu Părintele Arsenie Boca, am citit şi eu despre controversele cu duhul învățăturii şi-al picturii. Şi eu am îndoieli despre sfinția sa, are parte de o evlavie populară... aparte, s-a văzut şi în deceniul trecut agitația mediatică făcută împrejurul său şi-al Mânăstirii Prislop. Dacă ne va fi dat să se facă până la capăt canonizarea, măcar să ne rânduiască Domnul nişte semne după care să ştim dacă această canonizare este o fărădelege sau nu, pe principiul "După roadele lor îi veți cunoaşte". Ne amintim că s-a dorit şi un brand cu numele de Arsenie Boca. Om trăi şi-om vedea ce este adevăr sau minciună!

Să ne lumineze Domnul!

Ei chiar au fost prieteni buni, au fost împreună la Rugul Aprins și Pr. Papacioc, fiind artist, i-a făcut o cruce frumoasă Pr. Petroniu pe care a luat-o pe Muntele Athos. Acum crucea este la ierodiaconul Iustinian Stoica, fost iconom la Prodromu. O să vedem cui o va da mai departe, o păstrează doar pentru oameni foarte apropiați, „în familie”.

Și, da, Pr. Petroniu Tănase este cel renumit pentru „nevoință ca în pateric”.

Asta m-am rugat și eu aseară, Doamne ajută!

27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.
(In20,27)

Am pus acest verset deoarece abia aștepți ca pr. Arsenie Papacioc să fie ”trașat” în moaște, spre deosebire de pr.Arsenie Boca; despre primul n-ai auzit nicio controversă sau evlavie populară, dar despre al doilea ai auzit și, logic, ai îndoieli pentru că ai ”plecat urechea” la controverse(și le-ai crezut), nu la evlavie. Tu ceri semn ca să crezi pentru că nu crezi.
Nicio noutate, la fel a pățit și Iisus; cei pe care i-a vindecat strigau după o săptămână: ”Răstignește-L!”

Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
(Sfânta Evanghelie după Matei, 24:24)

Să nu ne închinăm la sfinții falşi! Evlavia populară se poate lesne transforma în idolatrie, cum a fost cazul şi la Petrache Lupu, care a activat pe vremea când tânărul Zian Boca încă se mai numea ca atare.
Iar problemele despre Părintele Arsenie Boca nu le-am citit numai eu, suntem mai mulți care am luat aminte şi nu riscăm să cinstim pe cineva care ar putea să nu fie ceea ce pare. Şi iarăşi nu este sănătoasă evlavia bazată pe observarea de părelnice chipuri scrijelite pe lemn sau pe beton!

În altă ordine de idei, greco-catolicismul este o credință hulitoare de Duhul Sfânt, din cauza dogmei eretice Filioque. Inclusiv tatăl acestui om a aparținut de greco-catolicism şi ne putem pune din start un semn de întrebare cu privire la baza ortodoxă de plecare în viață, avută de Zian Boca. Şi dumneavoastră ați fost la greco-catolicism, cel puțin pe cât se pare din activitatea de pe forum, şi cred că nu este prea târziu să primiți botezul ortodox la o mânăstire, domnule Demetrius. Adulții pot fi botezați şi ei în butoi, prin afundare. Parcă colegul CristianR este un exemplu!
Să nu uităm: Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.
(Sfânta Evanghelie după Ioan, 15:26)

Şi iarăşi: Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. - Sfânta Evanghelie după Matei, 12:32.

Învățătura hulitoare de Duhul Sfânt NU este compatibilă cu mântuirea, iar dumneavoastră dacă apreciați Ortodoxia şi mântuirea sufletului - care este cea mai mare reuşită a unui om, mai mare decât prelungirea vieții sau obținerea de premii - veți fi mai sigur de înscrierea pe calea mântuirii dacă aveți şi Sfintele Taine ortodoxe, pornind de la Botez!
Valabil şi pentru oamenii dragi, desigur.

Iar cu Părintele Arsenie Boca, deocamdată ce s-a dat este un anunț oficial că se canonizează. Nicidecum nu s-a săvârşit acum vreo Sfântă Slujbă de canonizare pentru cei şaisprezece aleşi. Mai durează. Probabil calendarul ortodox va fi complet actualizat prin 2026, iar slujbele vor fi anul viitor. Dacă la mijloc este o greşeală, oamenii din Sfântul Sinod mai pot modifica lista până la anul, sub înrâurirea Duhului Sfânt cu Care ei sunt datori să coopereze, ca să săvârşească bune canonizări, ajutați fiind de Sus să vadă oamenii şi lucrurile cu bună cumpănă.

Dacă Părintele Arsenie Boca nu este cu adevărat un Sfânt, va şti Domnul să vădească aceasta prin căile Sale, care se pot exprima şi ceva simțibil pentru noi, oamenii, mai ales pentru cei din Sfântul Sinod care au pâinea şi cuțitul. Aceasta apropo de semne. Mai avem şi bunul simț cu care putem urma principiul dat tot de Domnul: "După roadele lor îi veți cunoaşte" (Matei 7:16), căci şi aceste roade, sau ceea ce rămâne după oamenii candidați la sfințenie, sunt tot semne!

Sfinții sunt următori ai Domnului Iisus Hristos! Însă trebuie evitată compararea lor exagerată cu El, care poate să ducă chiar la acea idolatrie populară sau la oameni care să Îl înlocuiască cu un sfânt, ca şi când sfântul ar mântui în locul Lui!

Să ne rugăm, aşadar, ca anul viitor să avem numai Sfinți adevărați şi să nu se săvârşească un sacrilegiu. Va fi spre binele clerului, al poporului şi chiar şi al omului celui plecat, căruia o declarare ca sfânt nevrednică i-ar mări chinurile de dincolo, în cazul când nici măcar nu este mântuit.
În acest sens şi noi, poporul botezat în legea dreaptă, avem datoria să fim treji şi să mărturisim, pentru ca Biserica noastră pământească să aibă pleroma de Sfinți curată şi să nu cădem în amăgiri.

Ortodoxia nu este compatibilă cu laşitatea!

Până acum nu vedem decât liste cum ai zis, nu se știe dacă ieromonah Arsenie va fi canonizat.
Am văzut unul care stătea în asană de yoga la Prislop, nu era pelerin neapărat, văd că e perceput și de ezoteriști ca unul care cocheta cu idei de ale lor, iar catolicii îl dau model pt Francisc de Asissi, Ulfila șamd

Cum tocmai ai săvârșit?

Am să mă rog să nu citească sinodul controversele(părerea ta).

17. Iar cel ce se laudă, în Domnul să se laude.
18. Pentru că nu cel ce se laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă.
(2Cor10,17-18)


Roadele(minunile) sunt "lauda ]n Domnul".

Deci și tu, Brutus?

Vom vedea (așa cum spui) cine decide, sinodul sau Dumnezeu.


P.S. Antepenultimul în tabelul pe care l-ai adăugat, păr. Ilarion Felea ar trebui să fi fost postat al doilea ca data de cinstire.

Nu înțeleg ce rol au toate aceste liste în care se anunță canonizările cu ani înainte, ar trebui canonizați și gata dacă este întocmit un dosar temeinic referitor la dreapta credință ortodoxă mărturisită prin faptă și învățătură plus alte criterii esențiale.

Din ce înțeleg sunt deja canonizați, doar proclamările nu sunt încă făcute ci vor fi făcute la anul.

https://www.antena3.ro/actualitate/r...ca-715244.html

Opinie Sorin Lavric (senator AUR de Neamț)

https://r3media.ro/opinie-sorin-lavr...eul-masoretic/

În 1942 doi tineri cărturari, unul teolog și altul filosof, intrau într-o polemică al cărei deznodământ avea să-i consacre pe amândoi: Dumitru Stăniloae și Lucian Blaga. Miezul controversei era sistemul lui Blaga, pe care Stăniloae îl socotea eretic. Nu contează clenciul de idei, ci că se întâlneau două figuri de înaltă ținută intelectuală. Concluzie: doi oameni de spirit se recunoșteau reciproc prin anvergura fiecăruia.

Ce se întâmplă astăzi? În locul lui Blaga, un fariseu filistin, Alexandru Florian, o poamă încrâncenată căzută din pomul marxismului masoretic, îi contestă lui Dumitru Stăniloae putința harică de a fi canonizat. A-i tăgădui celui mai mare teolog român, Dumitru Stăniloae (și când spun asta nu o fac din simpatie, caci pentru mine Nichifor Crainic e unic), îndreptățirea de a fi în rândul Sinaxarului dovedește incultură teologică, răzbunare ideologică și ranchiună caiafică.

Reacția Bisericii Ortodoxe, de a-i da lui Alexandru Florian un răspuns în duhul blândeții și cu discernământului stihiilor, dovedește măsură și cumpătare inspirată de credința în viața de dincolo.

De unde contrastul? Dacă în perioada interbelică Blaga, un uriaș filozof român, a intrat în polemică cu Stăniloae, astăzi cine intră în ceartă cu același teolog român? Alexandru Florian, un ipochimen infim, un vid intelectual a cărui singura ispravă e că spurcă toate spiritele de dreapta din interbelic. Acest plastron masoretic are obrăznicia de a contesta rangul unui uriaș teolog. Vor urma: Cioran, Noica, Eliade, Ianolide, apoi, prin ricoșeu, Hașdeu, Paulescu și, în final, Eminescu. Dar înainte de ei vor fi ponegriți Ilie Lăcătușu, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc și alte sute după ei.

Și vă întreb: cât vom mai răbda ca un pigmeu filistin, răzbunător și însuflețit de o ură cronică față de români, să ne spurce valorile spirituale? Același nimeni îi vânează și pe Vulcănescu, Manoilescu, P.P.Panaitescu, Gyr, Gafencu.

BOR a dat un răspuns timid, scuzându-se parcă și în orice caz criticând implicit apartenența Sfinților la ML:

b) Menționăm, de asemenea, că unii sfinți care sunt cinstiți în Biserica Ortodoxă au avut, în anumite momente ale vieții, atitudini și gesturi greu de înțeles sau contrare chiar învățăturii creștine, însă Biserica ia în considerare schimbarea vieții păcătosului și, mai ales, modul în care și-au încheiat viața, fără însă ca, prin această atitudine, să fie încurajate (sanctificate) anumite derapaje pe care respectivele persoane le-au avut în timpul vieții.

Oare dacă ML și FDC au dat atâția Sfinți între timp ce alții colaborau cu regimul, sunt ei într-o poziție să judece aceste așa-zise „derapaje” și „gesturi (...) contrare chiar învățăturii creștine”? Cum și-au „schimbat viața”? Majoritatea nu s-au dezis niciodată de ML; când i-au cântat măicuțele părintelui Iustin Pârvu, ăla a fost tot derapaj? Se vede că BOR este încă în defensivă și nu poate să-și apere Sfinții nici măcar după ce-i canonizază.

E clar că B.O.R. se ferește ca prin canonizare să nu se beatifice sau acrediteze prin ricoșeu și Mișcarea Legionară, Legiunea Arhanghelului Mihail, Garda de Fier șamd.

Majoritatea celor care-i iubesc pe cei din dreapta interbelică de tipul Radu Gyr, o fac pt lupta lor pt credință, pt capacitatea de muncă, creativitate, originalitate, auto-motivare în condiții carcerale, credincioșie, pt faptul că au fost liniștiți, curajoși, avangardiști în spirit.

Toți care au făcut parte din ML au făcut alegerea într-un anume context. Unii au fost puțin timp, unii au fost când erau tineri, unii au fost chemați și doar au acceptat, etc. Ideea asta că oricine a fost în ML a fost un criminal e ceva ce trebuie respins; fiecare trebuie tratat ca o persoană, văzut pentru ce a făcut ca om. De fapt, există foarte multă mistificare a ML, se evită să se recunoască unele aporturi uriașe, contribuții culturale și duhovnicești care nu prea s-au mai văzut în istoria noastră.

Aici nu e vorba de o precauție, e mai degrabă vorba de frică. Când ÎPS Nicolae Bălan sau chiar și PF Miron Cristea îi binecuvântau, nu mai aveau nevoie de precauții? Adevărul e că ortodocșii români încă trăiesc în frică.

Eu nu-i condamn pe cei din dreapta interbelică, pătimitori în temnițe, ce erau niște tineri idealiști și entuziaști care nu au ucis pe nimeni, nici nu au instigat.

Spuneam doar că fiind o mișcare în care CZC a tras cu revolverul într-un prefect va exista mereu un risc de radicalizare, sau chiar să intre infiltrați care să comită deliberat fapte violente și să dea după vina că au găsit precedent în istoria interbelică și că acea mișcare e albită de BOR șamd.

Deci de aceea mai mult B.O.R. se ferește, plus că din greșelile istoriei e bine să înveți, dacă a fost ceva greșit, nu e bine să fie repetat.

Și dacă e ceva bun, e iar bine să înveți, dar dacă sunt demonizați oriunde și pentru orice, lumea o să evite să ia părțile bune sau nici măcar n-or să știe de ele.

Discuția trebuie să evolueze să fie mai echilibrată și rațională, nu cum este acum exagerat de „precaută”.

Asta din vorbe, din auzite că de văzut moaște nu prea am văzut. Am văzut câteva lăzi de lemn si două sicrie, pe semne ca s-au grabit să le ascundă de privirea credincioșilor.:)) Măcar o poza, ceva acolo însă nimic. Bine și pe fetele lor se citea dezamăgirea. Dacă cu adevărat erau "stafidite", nu le promovau? Inundau internetul cu filme și poze pentru gloria și marirea lui Dumnezeu cel ortodox. Și propaganda asta are limitele ei câteodată:))

Au găsit oseminte normale precum sunt cele ale tuturor muritorilor de rând, la fel cum s-a întâmplat cu ceilalți din lotul recent de canonizări propagandistice, de unde reiese destul de clar faptul că oasele nu se fac moaște la ordinul funcționarilor îmbătrâniți în nelegiuiri de la vârful ierahiei BOR. Iar când îi vezi cu câtă excitație necrofilă scormonesc mormintele în căutare de fetișuri pietiste, nu poți să nu te întrebi ce legătură au aceste practici smintite cu nevoile spirituale reale ale omului contemporan.

Cum cu ce. Pai le vind si astfel mai strang un banut cinstit de donat orfanilor si vaduvelor. Nu asa se face?

Cum să vândă moaștele, la Sihăstria oricum veneau pelerini din țară și străinătate, anual și înainte să fie deshumarea pr Cleopa, și pe mine m-au pus la masă ca simplu pelerin, nu eram sărman, dar după drum lung o masă caldă, de post, călugărească e binevenită și un gest de ospitalitate.
Asta presupune costuri, efort logistic, să prepari, să cultivi, să culegi, să ai sere, eventual oi când se servește brânză dacă nu e post, prisacă când se servește miere șamd.

Chiar se simțea o stare de har la mormântul pr Paisie Olaru, mai e și cuvioasa Teodora de la Sihla pe care și-ar dori orice ortodox român să fie adusă în România și onorată precum Cuvioasa Parascheva.