E eutanasia un pacat?
 

Credeti ca ar trebui permisa eutanasia la persoanele grav bolnave? Exprima ea voia lui Dumnezeu?

Desigur ca nu. Foarte multi au impresia ca este o dovada clara de mila. Dar uita ca se pot jertfi ingrijind o persoana aflata intr-o situatie critica. Isi pot manifesta MILA altfel, nu arogandu-si dreptul de a decide cand trebuie sa se termine viata cuiva. Poate ca Dumnezeu il mentine in viata pe muribund de dragul celor din jur, pentru a le da prilej de a face bine.
A fi de acord cu eutanasia este un stil hitlerist de a vedea lucrurile. Reich-ul a ajuns la concluzia ca oamenii care nu mai dau randament trebuie eliminati cu orice pret. Cu eutanasia a inceput sirul nesfarsit de atrocitati comise de doctorii fideli lui Hitler.
Pentru mine, acceptarea eutanasiei este o dovada elocventa a atavismului, nu a cresterii in bine. Este semn sigur de abrutizare. De unde stiu eu ca, in ciuda aparentelor si calculelor mele stupide, acel om nu-si va mai reveni? Mi se pare pertinenta o comparatie cu sistemul juridic. Exista erori judiciare, cu totii stim asta. De aceea nici nu este normal sa se recurga la pedeapsa cu moartea. Poate si calculele mele cu privire la eutanasie nu fac altceva decat sa ma conduca la o eroare ... fatala pentru un semen, alaturi de care ar fi trebuit sa cresc in iubire.

Nu, nu cred ca ar trebui permisa euthanasia la persoanele bolnave.

Cred ca porunca a VI-a e destul de clara. Si totusi, din ce in ce mai mult oameni au probleme in intelegerea ei. Nu-mi dau seama ce e asa greu. "Sa nu ucizi". Dar avem avorturi legalizate, in curand eutanasie, poate si o pedeapsa cu moartea. Nici aia nu strica.
De cata aroganta dau unii dovada, crezand ca au dreptate atunci cand il contrazic pe Dumnezeu. Si culmea ca au si sustinatori.

Cred ca orice persoana chiar grav bolnava ar trebui sa constientizeze faptul ca fie chiar si boala, si suferinta sunt cai de mantuire! Si astfel cu aceasta inalta intelegere a sensului vietii, sa-si inteleaga propria viata prin Cruce! Numai o astfel de viata nu este o viata pierduta, ci una castigata pentru totdeauna!

Persoanele grav bolnave, oricat de grav bolnave care Il marturisesc pe Hristos si sunt cresti ortodocse, au Taina Sfantului Maslu sau Ungerea Bolnavilor, care este "taina insanatosirii intregii naturi omenesti, a sufletului si a trupului". Taina inseamna impartasirea harului Duhului Sfant, pentru Eliberarea din pacatele pentru care nu se mai poate face penitenta si ajutorul in lupta impotriva pacatuirii spre vindecare trupeasca. Ungerea, impartasirea harului dumnezeiesc persoanei bolnave, poate sa savarseasca fie intoarcerea la sanatate,fie cresterea puterii necesare unei morti crestine.

BINEINTELES CA ESTE PACAT, ORICE BOALA SI SUFERINTA ESTE PT. INCERCARE DAR SI PT. IERTAREA UNOR PACATE NEMARTURISITE, B.O.R. NU ESTE DE ACORD CU ASA CEVA, NUMAI DUMNEZEU POATE LUA VIATA CUIVA, CITITI CARTEA " SUFERINTELE MAMEI BLONDINA" SI O SA INTELEGETI CE VREAU SA SPUN.

Cred ca doar Dumnezeu este cel care da viata si El o si ia. Intradevar, e greu pt. cei care sufera alaturi de cel drag care este tinut in viata doar de aparate, dar cred ca ceea ce trebuie facut in acest caz, este Sfantul Maslu si Voia Domnului se va face.

"Furul nu vine decat ca sa fure, sa junghie si sa piarda. Eu am venit ca viata sa aiba si s-o aiba din belsug."(Ioan 10,10)

Eutanasia? Un abuz de libertate...

Pote ca nu stiti,ca atunci cand ai o boala care te mananca din interior ,durerile sunt gruaznice, astfel mintea omului nu mai gandeste bine ,si faptul ca el accepta sa fie eutanasiat este o dovad a putinei credinte pe care o are ,si a deznadejdii in Dumnezeu. RASPUNSUL este clar ,ca daca un om accepta sa fie eutanasiat , atunci se sinucide ,dar daca este o hotarare luata fara cunostinta sa atunci este crima . Acum insa va intreb pe voi cei ce ati raspunsa aici, daca te afli undeva unde nu trebuie si aproapele tau este aruncat de o explozie puternica, si este plin de arsuri si plin de sange ,pange si urla , nu mai are piciore deoarece acestea au fost retezate, nu va mai traii mai mult de 30 min, si te va striga pe tine. TU CE VEI FACE?

salut Spin!Sunt de acord cu ceea ce ai spus pana la intrebare..Dar intrebarea ta ma speriat.Cred ca va trebui sa ne rugam ca Dumnezeu sa-i ierte pacatele si sa-i usureze durerea dindu-i viata cea vesnica.Nu cred ca cineva ar avea puterea sa-i usureze durerea cu mana lui[mi-e si greu sa ma pronunt],ptr.ca va suferi dupa aceea toata viata lui si cred ca va ajunge la sinucidere.Dumnezeu sa ne ajute sa nu fim intr-o astfel de situatie!

da... este un cam greu de imaginat durerea acelui om ....aceea este o situatie de criza, o situatie in care trebuie sa actionezi rapid....niciodata nu sti cand se intampla un accident

Nu, categoric nu. Nu cred ca are cineva dreptul de a se juca de-a Dumnezeu. Dumnezeu a dat, Dumnezeu va lua.

Credeti ca eutanasia ar trebui legalizata? Dumnezeu ne-a lasat posibilitatea de a ne sinucide. Daca nu ar fi asa nici nu am putea s-o facem. [daca vrem]. Atunci de ce sa refuzam altora aceasta libertate?

Eutanasia nu trebuie facuta. E omor! In orice caz, poate agonia bolnavului este o cale prin care Dumnezeu il mai scapa de greutatea pacatelor pe pacatos...Sau poate,cine stie, Dumnezeu isi va arata puterea si maretia prin vindecarea miraculoasa a suferindului...
Noi n-avem dreptu` sa ne amestecam in treburile Domnului.

Am sa iti raspund strict la ultima intrebare pt ca am stat o luna de zile in spitalul de chirurgie plastica din Buc.(fosta maternitate Steaua de pe Calea Grivitei)la sectia de arsi...la capataiul unei bune prietene care..a luat foc in propriul apartament in urma unei explozii care a izbucnit datorita unor scurgeri de gaze,iar ea nestiind a aprins lumina...
Ceea ce am trait si am vazut acolo in acea luna de zile este de neimaginat si de nedescris...mirosul si privelistea erau ca in filmele de groaza...peste tot in jurul meu erau oameni umflati...cu rani ce supurau si numai carne vie...am avut ocazia sa vad o fetita care de la brau in jos avea in loc de piciare...avea 2 membre care prezentau doar muschii exact ca in plansetele de anatomie unde inveti despre sistemul muscular...deci acolo nu mai era epiderm (desigur ca a si murit)...peste tot se auzeau durerea de la gemete in surdina pana la urlete infioratoare 24 de ore din 24...

Ar fi mult de povestit dar nu asta am vrut....ci,vreau sa spun cu toata taria ca NU as apela la eutanasie sub nici o forma...nu numai pt ca prin eutanasie faci o crima dar iei si dreptul la mantuire al acelui om.Daca Dumnezeu i-a ingaduit sa aiba acest sfarsit..inseamna ca este spre mantuirea lui...i-a dat suferinta pe care daca o rabda asa cum poate,dar sa nu ceara eutanasia se mantuieste...desi as suferi enorm langa el si durerea lui fara sa ii arat acest lucru, n-as putea decat sa ii spun permanent cuvinte de incurajare si sa ma rog in gand pt izbavirea si iertarea sufletului lui....ATAT...

sunt de acord cu eutanasia dar numai in cazuri de exceptie: daca pacientul respectiv este in stadiul de "leguma", adica leziunile creierului sunt prea mari pentru a mai permite revenirea la viata (pentru cei care nu inteleg despre ce e vorba, daca nu este irigat cu singe o perioada mai multa de timp sau daca prezinta lovituri profunde si pe o suprafata mare, creierul este distrus iremediabil, el nu se reface precum o rana la mina sau picior). in astfel de cazuri, simpla conectare la aparatele care il tin in stare de functionare nu inseamna ca respectivul mai traieste.

insistenta de a-l mentine legat la aparate in astfel de cazuri, in ideea ca se va petrece un miracol, este gresita. in plus, ii afecteaza pe cei din jur, pentru ca ii obisnuieste cu ideea ca mai exista o raza de speranta. de fapt, nu exista nici o speranta.

Doamne ajuta!

Noi, cei care traim in acest mileniu, avem o privire deformata de pacat asupra tuturor lucrurilor. Este nevoie de rugaciune, citirea Cuvantului si primul pas spre SMERENIE pentru a putea intelege- cat de cat- ceea ce este bine si ce nu este bine.Adeseori nu stim ce este bine cu adevarat. Sa ne intrebam, atunci cand nu suntem siguri de ceva: oare ce ar face Mantuitorul, Bunul Iisus Hristos, in locul meu? Ar intra in acest loc?
Ar citi aceasta revista? Si-ar cumpara aceasta bluza? s.a.m.d.
Cu ce drept sa luam VIATA cuiva? Este atata nevoie de LUMINA!
NU pentru eutanasie.

Doamne ajuta-ne!

Pentru un crestin nici nu se pune problema. E foarte greu sa accepti ca boala ta poate fi o cale de mantuire dar daca ai reusit asta restul nu mai e asa de greu. Daca intelegi ca viata aici pe pamant este mai putin decat o clipa, ca dincolo, daca Dumnezeu iti iarta pacatele marturisite (de 70 de ori cate 7)ai sansa vesniciei, cred ca nu mai stai in cumpana. Dar la persoana care trebuie sa faca injectia letala nu se gandeste nimeni? De ce sa-si asume un pacat in plus? Si mai cred ca noi, in general, tineri sau varstnici, nu prea suntem informati. Sau nu culegem informatiile de unde trebuie. Acum exista carti sau carticele, brosuri... la mai toate bisericile sau manastirile. Exista librarii ale Patriarhiei... timp sa ai sa citesti. Nu e bine sa invatam exclusiv din ce ne spun unii sau altii. Si cred ca cel mai important este sa avem sansa unui duhovnic intelept si cu har.
Sau poate ar fi trebuit sa incep cu cele 10 porunci. Si gata..
Ingaduiti-mi sa va spun- din propria mea experienta - ca boala te poate face sa te apropii mai mult de Dumnezeu si ca nu trebuie sa talmacim si sa rastalmacim adevarul. Adevarul este simplu si-l poate vedea cel care vrea sa o faca.
Dumnezeu sa ne ajute sa deosebim binele de rau, sa incercam sa-l imitam in toate pe Domnul Iisus Hristos si sa-l iubim si atunci nici gandurile rele nu se mai apropie de noi. Dumnezeu sa ne ajute si sa ne ierte in marea lui bunatate.

Eu am avut bunica bolnava de cancer si ma gandeam uneori ca ar fi buna eutanasia, dar in primul rand ca mi-ar fi fost mila sa o ucidem apoi poate asa a vrut Dumnezeu sa sufere sa iti mantuiasca sufletul total. Nu intelegem noi caile lui Dumnezeu. Nici eu nu intelegeam de ce trebuia sa se chinuie atat, mai ales ca a fost un om exceptional de bun si credincios. A murit insa dupa o luna de chin, Dumnezeu i-a curmat suferinta. Si-a dat sufletul intr-o vineri pe la ora 10 noaptea, iar eu in seara aceea am fost la Sfantul Maslu si m-am rugat plangand sa ii curma Cel de sus chinul. Suferinta pe pamant nu e vesnica si daca Dumnezeu face o minune si se opreste chinul si omul se mai poate bucura cat de cat de viata? Avem noi dreptul sa il ucidem cand el poate mai vrea sa traiasca sau se mai amelioreaza? Nu avem dreptul sa ii luam zilele care i-au mai ramas ,oricat ne-ar durea de tare chinul lui.

Sunt multi oameni care traiesc doar datorita aparatelor.Daca n-ar fi ele, ar muri. Poate ei si-ar dori sa fie eliberati. Oricum viata pe care o duc e artificiala. Avem dreptul sa ii tinem in mod artificial in viata? Avem dreptul de a ne sinucude, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa si facem. D-zeu ne-a lasat cu aceasta posibilitate. Poate ar trebui sa le dam si dam si altora aceasta posibilitate.

Eutanasia presupune vointa celui despre a carui moarte este vorba.
Nu este omor ci sinucidere, dar cu mana altuia.
Faptul ca cel in cauza decide sa nu mai sufere si sa puna capat suferintelor, nu cred ca este un transfer de pacate asupra celui care a indeplinit procedura.
Avand liberul arbitru, fiecare raspunde pentru faptele sale.
Daca el decide sa moara decat sa suporte chinurile fizice, este strict problema lui si tot a lui ramane si dupa ce moare.
Ce se intampla dupa aceea, noi putem doar sa dam cu presupusul, in nici un caz nu putem fi siguri.
Toata lumea are tendinta de a se baga in ciorba altuia, dar foarte putin in a lui proprie si personala.
Mantuirea este un drum personalizat al fiecaruia dintre noi. Cei din jur pot doar sa ne influenteze, in nici un caz sa se mantuiasca in locul nostru.
Si cu preluarea pacatelor, trebuie sa fim foarte atenti, sunt cazuri de preoti care au preluat pacatele altora si au ispasit in locul acestora. Dar au stiut cum sa o faca si au facut-o in cunostiinta de cauza.

Stie numai Dumnezeu motivatiile fiecaruia, eu zic ca nu este buna eutanasia, dar sa ii ierte Dumnezeu pe cei care au recurs la acest fel de sinucidere.

Nu avem dreptul sa luam viata nimanui.Desigur ca suferinta inaintea morti este pentru unii foarte grea. Stiinta a inventat multe metode medicamentoase care reduc mult suferinta,dar nici un caz suprimarea vieti.Aceasta numai DUMNEZEU o poate lua. Dumnezeu sa ne binecuvinteze! +

In primul rand, bine v-am gasit frati intru Hristos! Ma bucur ca EXISTATI!

Nici eu nu sunt de acord cu eutanasia la oameni si o privesc ca pe un truc de a pacali moartea si suferinta dar care se rasfrange pana la urma asupra noastra in viata de veci.
Nu stiu prea bine cum sa privesc acest lucru la animale.
Am un catel mic de 2 luni ce sufera de epilepsie. Cam la 2 zile are crize epileptice identice cu cele omenesti. Pe langa faptul ca ne frange inima cand o privim (mai ales copiii) cum se zbate intre viata si moarte aproape zilnic, nici nu are leac de vindecare, dar nici nu isi da duhul in pace. Inima mea ma sfatuieste sa ii curm suferinta cu o injectie dar totusi sunt in cumpana. Voi ce parere aveti?

Dumnezeu ne-a dat libertate deplina in contextul unor pilde si invataturi pe care ni le-a lasat si pe care sper ca le stim cit de cit cu totii din Biblie. Posibilitatea de a ne sinucide exista si este reala dar este contrara creatiei Divine, cum si faptul de a suprima viata altcuiva constituie un pacat strigator la cer. Numai Cel ce a creat viata o poate da si o poate lua, nimeni altcineva. Chinurile mortii pentru unii , sunt consecinta directa sau indirecta a pacatelor , viciilor, necredintei .Va recomand cu toata caldura pentru a intelege mai bine problematica legata de suferinta, pacate, mostenirea pacatelor , sa cititi "Sfaturi Duhovnicesti" de Arhim. Ioachim Parvulescu -Sfinta Manastire Lainici , pe care o gasiti la majoritatea bisericilor ortodoxe din Bucuresti si probabil si din tara. Citind aceasta carticica veti intelege multe despre problematica legata de suferinta noastra in general , "pedagogia" Divina in astfel de suferinte pentru unii de neinteles.

Consecinta pacatelor nenumarate si repetate fara o pocainta ulterioara si persistenta nesimtirii in adevaratul sens al cuvintului ,mai rau decit dobitoacele, nu poate duce decit la pierzanie si minia Lui Dumnezeu cu consecintele de rigoare . Suferinta ne-o facem singuri si este consecinta atitudinii noastre , a desfriului si nesimtiri noastre. Pacatele strigatoare la cer, nemarturisite si fara o pocainta ulterioara pot lovi pina la trei generatii intru minia Lui Dumnezeu.

Iubitului meu frate (sora) in Hristos!




Iubitul meu frate (sora), au trecut atata timp de cand imi doresc sa iti scriu. Iata acum o fac, imi este fff greu sa iti scriu despre infruntarea bolii, pentru simplu motiv ca eu am picat de atatea ori acest examen..nefiind in stare sa duc aceasta cruce asa cum trebuie. Si totusi, tocmai de aceea iti scriu, daca as fi scris ca un invingator, m-as fi simtit stingherit de “eroismul” meu. Am stat multa vreme si m-am tot gandit daca are rost sau nu, sa iti scriu, fiind unul care nu a reusit sa se invete pe sine ceea ce vrea sa invete pe altii. Am stat nopti intregi si m-am framantat, daca, sa fac ceva, la ce am cea mai mare ALERGIE!! Sa invat pe altii ceea ce eu insumi nu fac. Cel care ma priveste se supara ca nu fac nimic!! Dar...din afara asa pare,.... ca, pierd timpul..... Framantarile, iubirea, suferinta, nu se vede in fotografie...si totusi exsita...M-am hotarat sa iti scriu gandindu-ma ca, poticnirile, caderile mele te vor ajuta sa treci mai usoar peste necazurile tale. Despre boala au scris mari duhovnici, Sf Parinti, eu nu pot spune nimic, pentru ca vorbele mele Nu au puterea vorbelor lor...si totusi iti scriu. Ceea ce este foarte greu pentru mine, este sa iti scriu nestiind cine esti! De ce boala suferi, pentru ca nu se compara un paralizat cu un bolnav de pneumonie..Stiu ca nu exista o reteta universala pentru toti bolnavii asa cum nu exista sfaturi generale care sa ii mangaie pe toti bolnavii. Oamenii au nevoie de sfaturi care sa raspunda la intrebarile lor, care sa le atinga sufletul, nu de raspunsuri generale..Ma puteti intreba, de ce nu stau in banca mea?? Din 2 motive:
1. fiind eu insumi pe patul de spital, imi doream atat de mult sa stiu ca se

1. fiind eu insumi pe patul de spital, imi doream atat de mult sa stiu ca se gandeste macar cineva la mine..acolo am simtit lipsa de afectiune...
2. pentru ca imi doresc foarte mult sa ajut pe bolnavi, vreau sa fiu alaturi de tine in suferintele tale.
Ma intrebat cineva, si ce imi poti spune?? Imi poti alunga durerea? Imi poti micsora suferintele?? Nu!! In nici un caz...tot ce pot eu sa iti spun este ca ma gandesc la tine, si ca te iubesc. Poate asta nu inseamna nimic pentru tine, atunci nu are rost sa citesti mai departe,..nu ma vei intelege... Dar ceea ce vroiam eu sa iti spun, era despre examenul pe care il presupune examinarea constiintei la vreme de boala, despre puterea crucii, despre canonul bolnavului. Ai putea sa ma intrebi, de ce imi scrii? As raspunde, nu stiu....dar stiu ca vreau sa fiu alaturi de tine in suferinta ta, ca vreau sa ajut pe cei care se afla in aceeasi situatie in care ma aflu eu...Scriu pentru ca in inima mea exsita Iubire pentru tine. Imi poti spune : Nu te lauzi??? Cum poti iubi un strain? Dar..in Hristos, nimeni Nu mai e strain, suntem Una. Iarasi ma poti intreba: Nu folosesti prea des cuvantul Iubire?? Si da...si nu....cand vorbim, scriem pentru a ajuta pe aproapele atunci Dzeu pune in suflet puterea de a iubi!! Iubirea se arata si in fapte, cand cei doi isi deschid sufletul unul in fata celuilalt...nu stiu ce va fi...dar voi incerca daca Nu ma vei intelege...sa transform iubirea mea pentru tine in rugaciune........
jenica.......
[/b][/b]

Si eu am trecut in urma cu ani prin momente cumplite de suferinta si boala si stiu prin ce pot sa treaca si altii in aceasta situatie. Este greu, groaznic stiu ! Singuratatea este mult mai dureroasa in aceste momente . Dar nu sunteti singuri va asigur. Bunul Dumnezeu va vegheaza si va iubeste . Impreuna cu voi sintem noi ce-i intr-o credinta. Va rog cititi acatistul SF. Pantelimon , care sigur va va fi de folos in astfel de situatii grele de boala , de suferinta trupeasca. Eu sint cu tot sufletul si fiinta linga voi si o sa ma rog pentru voi cu toata dragostea si iubirea de crestin.

Multumim!! Maicuta Domnului sa iti rasplateasca bunatatea jenica

e o decizie fff grea, dar, daca as avea puterea sa aleg, as vrea sa Nu fiu o povara pentru fam. mea... poate, totusi Dzeu va ingadui asta, nadajduiesc ca va fi spre folosul nostru duhovnicesc, desi imi e tare greu sa imi imaginez macar, suferinta copiilor mei privind o leguma intr-un pat..si totusi dragii mei Suferinta este o binecuvantare, grea de dus...dar ramane o binecuvantare, si pentru cel ce o rabda si pentru cel ce ajuta. E o tema tare delicata, de aceea ma opresc. Cu dragsote frateasca jenica
Crucea purifica faptura si boala reprezinta iubirea Lui inca din viata aceasta...

[b]Eutanasia trebuie interzisa.Fiecare om are un mosor de ata care se deruleaza de-a ungul vietii.La uni este mai lung,la altii mai scurt.Nu trebuie sa contribuim la ruperea atei.Fiecare traieste cat ia dat Domnul.

Exista o cerere in cadrul Bisericii: Sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neinfruntat in pace", dar aici moartea buna nu consta in lipsa durerii, ci in infruntarea ei cu rabdarea si nadejde in Hristos.
Odata cu prezenta eutanasiei incep sa vad ca medicina nu mai este chemata doar spre a vindeca bolnavii, ci spre a-i omari.

Eutanasia este sinucidere sau omucidere, depinde de cine o face, numai ca nu sunt folosite aceste doua cuvinte. Este crima curata, dar spus putin mai nuantat... si normal ca nu trebuie permisa. Putem imbraca pacatele in diferite forme si nuante...dar tot aceleasi sunt.Stiti cu maimuta, ca degeaba isi pune haine de matase ca tot urita e..............

sunt deacord cu euthanasierea persoanelor foarte grav bolnave.
printre primele posturi se preciza porunca a 6-a dar nu se ia in considerare o alta chestie mai importanta decat toate cel 10 porunci...liberul arbitru ;)
daca omul asta vrea nu ai ce-i face.este sinucidere asistata :)

aici ash putea spune doar o rugaciune:
Pentru Slava Ta Iisuse Hristoase, alunga pe cel rau, suicigash de sine, dupa voia Ta Doamne.

Eu nu sunt de acord cu eutanasia la persoanele grav bolnave.Dumnezeu ne da viata si tot El ne-o ia.Chiar daca individul sufera foarte mult,trebuie sa-l lasam pe Dumnezeu sa decida cate zile mai are acesta de trait.Doamne ajuta!

Aveti cu totii dreptate, este mare pacat a lua viata cuiva, indiferent de cat de mult sufera cel bolnav.
Eu zilele acestea chiar traiesc clipe triste alaturi de tatal meu care acum 3 saptamani, a cazut si si-a rupt osul femural picior stang. Complicatiile apar in fiecare clipa, ba creste apa la plamani sau inima, ba apar rani la sezut, ba creste diabetul, durerile sunt insuportabile dar n-vem voie sa-i dam doza mai mare de calmante, din cauza insuficientei cardiace . Este batran, in decembrie implineste 89 de ani, o varsta frumoasa, respectabila.
Are dorinta mare de a mai trai, este fericit ca ne are alaturi de dansul ( suntem 6 frati si vrem sa-l ajutam atat cat ne permite situatia), e constient ca aceasta suferinta este necesara mantuirii sufletului, nu carteste, o accepta cu stoicism, insa are clipe cand simte ca nu mai poate, plange si-si doreste sa se intalneasca cu mama noastra, care ne-a parasit de mai bine de 8 ani, Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
Este clar ca vointa bunului Dumnezeu trebuie respectata, EL stie cand se va rupe firul vietii, important este ca fiecare din noi sa fie pregatit pentru plecarea la cele vesnice. Ma iertati ca mi-am descarcat sufletul cu problemele personale, insa am vrut sa intaresc ca oricat de rau se va simti tatal meu, nu mi-ar trece prin minte sa apelez la eutanasiere. Ma rog la bunul Dumnezeu sa-l ajute sa reziste la durerile groaznice prin care trece in aceste momente si cand crede EL de cuviinta, sa-l linisteasca. Ce tare doare cand cel bolnav este " al tau ". DOAMNE AJUTA! cu mult drag, icamilin