|
Experiente NDE reale
Cunoasteti cazuri de Near Death Experience care au fost dovedite ca fiind reale? De exemplu persoana in coma sa poata spuna chestii ce s au intamplat in exteriorul salonului si pe care nu avea cum sa le auda in mod normal etc. ?
|
Citat:
La noi in țară prea puțin se discută despre asemenea fenomene,și deasemenea și mai puțini le documentează sau investighează din punctul acesta de vedere, spiritual vorbind. Probabil doar o persoana care a trecut prin așa ceva poate da o mărturie validă. Iar dacă există,o rugăm să ne împărtășească experiența. Eu personal,am avut doar un leșin, cauzat de faptul că bunicul meu a căzut de undeva de la înălțime,aveam vreo 18 ani,și toată acea suferința prin care el a trecut, mi-a dat instant leșin, singurul din viața. Ei atunci am avut o experiență,de genul,in care am văzut o lumină puternică,și niște îngeri care cântau și ziceau hai cu noi ... Superbă oricum și extraordinara senzație și sentiment, nepământesc... Probabil singura in care am fost cel mai aproape de bucuria celestă... |
Pr. Arsenie Papacioc despre „experiențe NDE”: https://www.youtube.com/watch?v=ayETE47XOAs
|
Citat:
In traducere liberă....Demoni.... Din păcate sau fericire, depinde de interpretare, ortodoxia tinde să catalogheze orice fenomene "paranormale" sau altele de acest tip, inclusiv "experiența din pragul morții" sau near death experience că fiind de natură demonică. Știința pe de altă parte o investighează și o cataloghează uneori că un fenomen al minții, subconștientului etc. Ambele sunt în eroare parțială, întrucât uităm de componenta unui suflet pe care îl deținem și nu este încă negată existența lui.... Probabil singurii care pot pe deplin vorbii in cunoștință de cauză sunt cei care le-au experimentat.... Restul opiniologi |
Citat:
Citat:
Adevărul e că cine pleacă urechea la astfel de lucruri are deja o minte și o gândire americanizată, opusă să mai primească ceva real. |
Citat:
Iar Constituția SUA a fost scrisă prin 1788.Deci nici nu exista statul american pe când noi deja începeam la Sibiu sa printăm in limba romana pentru prima dată în istorie..... Ce anume? Erezii protestantisme:)) |
Citat:
Se vede după înțelegerea superficială a istoriei pe care o ai că ai învățat despre România din propagandă neoprotestantă. |
Citat:
Daca nu apărea reforma, tot în slavonă îți predica popa și azi:)) |
Citat:
În secolul XVII, au fost multe schimbări: Mihai Viteazul a unit românii, creând precedentul unei uniri mai strânse între români, și deja avea sens să ne axăm mai mult pe unirea de limbă și în slujbe. Acest proiect a fost pan-românesc: Noul Testament în Ardeal, Vechiul Testament în Țara Românească, și Dumnezeiasca Liturghie în Moldova. Limba din slujbe s-a schimbat când a avut sens, n-avea niciun sens să o schimbăm mai devreme când se depusese atâta efort în opera Sfinților Chiril și Metodie, slavona era încă destul de cunoscută, și aveau nevoie de ajutor frații sud-dunăreni. În secolul XVII nici nu prea se mai știa slavona în principate, deci ar fi fost dificil să se continue tipărirea în slavonă la fel ca înainte. Se cerea o schimbare. Reforma, din contră, a dăunat căci mulți ortodocși deveniseră foarte sceptici în a folosi limba română din moment ce era asociată cu prozelitismul protestanților. Dacă a făcut ceva, a îngreunat schimbarea limbii. Citat:
|
Citat:
Eu de asta am mereu puncte de vedere diferite când tratez anumite subiecte, fiindcă încerc să-l văd așa cum este dinafara lui, fără să-i incerc o forțare artificial impusă. Doar pentru că reforma a schimbat progresiv autenticitatea și bagajul tradițional a creștinismului... Nu-i putem nega celelalte beneficii aduse societății, printre care și traducerea bibliei în limbile fiecărui popor. Luther a început cu traducerea ei în germană,iar de aici a plecat totul, forțând chiar și catolicii și la noi influențând pe Coresi să traducă Evangheliile in limba română . Sa nu uitam că Biserica Catolică,cât și cea Ortodoxă erau împotriva acestui lucru, atât înainte cât și după reforma.... Abia la câteva zeci/sute de ani după au început și bisericile tradiționale traducerea cărților de ritual și cult cât și a bibliei în limbile statelor, forțate oarecum de protestanții care au dat Biblia umanității practic.... |
Citat:
Citat:
Se vede că ai în cap doar propagandă protestantă pe care ai înghițit-o fără s-o gândești vreodată: nu știi nimic despre neamul din care faci parte, despre tradiția ortodoxă, și cu atât mai puțin despre credința ortodoxă. |
Citat:
Practic Metodiu a fost un"reformator" întrucât a inițiat utilizarea slavonei in Liturghie, pentru care a fost și acuzat de erezie de papa,și i-a fost interzisă această practică cel puțin de 2 papi. Deci el fiind grec bizantin,care a lucrat sub comandă papală,a fost declarat eretic,și s-a refugiat în Țaratul Bulgar,unde a dezvoltat niște școli teologice și a dezvoltat alfabetul chirilic. Aceasta într-adevăr va rămâne alfabetul și limbajul standard bisericesc in Europa răsăriteană ortodoxă. Practic nu a făcut decât să preia în concept catolic de a dezvolta o limbă de cult,alta decât latina pentru popoarele slave,de acolo și apariția slavonei... Din câte îmi amintesc,noi suntem popor latin,nu slav.... Interesul Bisericii ortodoxe din acea vreme, controlată tot de străini pe teritoriul țării noastre,nu era să ai tu că popor român/vlah sa ai drepturi. Am ajuns accidental sa utilizăm limba slavonă in uzul creștin,fiindu-ne impusă,mai ales că suntem popor latin. Așa că asocierea ortodoxiei cu slavona pe teritoriul românesc nu aduce niciun beneficiu nici Ortodoxiei nici poporului român. Iar cele mai vechi urme de creștinism in teritoriul țării noastre sunt in limba latină. Noi la origini suntem un popor creștin de limba latină,nu slavă. Sa propagi slavismul in Romania nu este totuna cu a admite latinismul,care intervine efectiv în formarea poporului, inclusiv în dezvoltarea creștinismul la noi,poate cu excepția celui dobrogean,care este grec din origini. |
Citat:
Citat:
De ce am folosit noi slavona în loc de română deja am discutat. Nu e ca și când românii atunci aveau vreun imperiu de oameni literați, noi în perioada aia ne-am menținut ca neam doar prin grija lui Dumnezeu. Câte neamuri au fost pe lângă noi mult mai puternice? Avari, goți, huni, longobarzi, pecenegi, cumani, unde sunt toate aceste neamuri puternice? Dacă ai avea puțin raționament, te-ai minuna de cum a supraviețuit acest neam sute de ani într-o mare de slavi și barbari. În loc de asta, sub influență protestantă, tu tot vorbești de aberații ca și când totul în lumea asta se rezumă la traduceri de Biblie. Creștinii apostolici oare citeau toți Biblia sau învățau Evanghelia de la Biserică la fel ca românii din toate timpurile? Ai niște nemulțumiri care nici nu au sens, venite pe filieră protestantă fără ca măcar să conștientizezi. |
Citat:
Eu sunt "eronat" din multe puncte de vedere, însă învăț din mers,pe parcurs și apreciez când sunt "corectat". N-am nicio treabă cu Protestantismul, Ortodoxia sau Catolicismul,ca afiliere momentan. Mă interesează fenomenul in sine,per ansamblu. Fiecare și-a adus contribuția in felul său,in diferite etape ale istoriei. Majoritatea "realizărilor" fiecărei denominațiuni vine in general sub impulsurile conducătorilor din vremea respectivă și de regulă la porunca acestora. Întrucât ca sa supravietuisca,fiecare a servit un anumit interes , fără nicio treabă cu esența doctrinei in sine. Creștinismul a evoluat ca aservit politicii vremurilor,nu din rațiuni de puritate dogmatică și corectitudine socială sau alte elemente pe care tu le găsești în regulă cu manifestarea acestuia,cel puțin pe teritoriul românesc în privința Ortodoxă. |
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Sau mai degrabă o "corectură". Ești un partener de dialog,mai rar întâlnit de mine aici,și chiar ai ceva de spus, și o spui bine. Lăsând la o parte diferențele de opinie și poziționarea asupra subiectului. |
Citat:
|
P. P. Panaitescu despre lipsa impactului scrierilor diaconului Coresi:
Tipăriturile lui Coresi nu pot fi socotite ca stând la începutul literaturii române. Lucrări eretice din punct de vedere românesc, ele n-au putut crea un curent de imitație. Nu de la acest model eretic s-a tras opera de traduceri ale cărților bisericești din veacul al XVII-lea în Principatele Române. Cărțile lui Coresi n-au servit ca model, nici ca ajutor traducătorilor din principate, din marea epocă a lui Vasile Lupu și Matei Basarab, și cu atât mai puțin lui Dosoftei și Antim Ivireanu, care probabil că nici nu le-au cunoscut. Nicăieri cărțile lui Coresi nu sunt citate, nici nu se poate dovedi folosirea lor în traducerile din Muntenia și Moldova. Dimpotrivă, se poate dovedi ușor că toate traducerile lui Varlaam, Dosoftei, ca și ale școlii mai vechi de la curtea lui Matei vodă, sunt traduceri executate direct după manuscrisele sau cărțile slavone și nu reproduceri sau prelucrări ale traducerilor tipărite în Ardeal în secolul al XVI-lea. Între acestea din urmă și curentul de traduceri din Muntenia și Moldova este nu numai o prăpastie de un veac, dar și prăpastia deosebirii de credință. Prin nimic nu se poate face o legătură de cauză la efect între mișcarea de traduceri luterane și calvine pentru românii din Ardeal, mișcare care se termină printr-un insucces complet din punctul de vedere al credinței, și între introducerea limbii române în Biserica ortodoxă în veacul al XVII-lea. Adevărata introducere a limbii în Biserică, adevăratul început al literaturii române este independent de mișcarea de traduceri din Ardeal din veacul al XVI-lea. Operele ieșite din influența luterană și calvină sunt un episod local și izolat în timp și în spațiu, voit de străini pentru români, care n-au creat un curent și nu pot sta la originea literaturii române. Începuturile literaturii române, ca un curent continuu, trebuiesc căutate abia în veacul al XVII-lea. |
Citat:
|
Cartea ,,Viața după viața" de Dr.Raymond Moody e cea mai de referință în domeniu.Nimeni pasionat de așa ceva ,că și mine,de altfel nu trebuie sa o rateze.Si sunt cazuri reale de la un doctor care chiar cu asta se ocupa toată viața.Eu am citit-o și mi-a plăcut foarte mult.
|
Poate cea mai bine scrisă, informată, actuală, echilibrată, nonideologică carte citită până acum despre moarte (întoarsă pe toate părțile) este „Pledoarie pentru rai” de Lee Strobel. Anterior mai citisem de același autor „Pledoarie pentru minuni”, de asemenea o scriere excepțională.
https://ecc.ro/wp-content/uploads/20...d-300x375.webp Toți ne dorim să știm ce ne așteaptă de cealaltă parte a morții; avem însă dovezi solide care să ne arate că există viață după moarte? Cu ajutorul experienței sale ca jurnalist de investigație, Lee Strobel cercetează unul dintre cele mai controversate subiecte ale vremurilor noastre, oferindu-ne acest studiu deosebit de intensiv și convingător. Vom lua parte la conversații fascinante cu oameni de știință și cu experți respectați – un expert în neurologie de la universitatea Cambridge, un cercetător care a studiat peste o mie de relatări despre experiențe aproape de moarte și un filosof ateu care s-a convertit la creștinism – prin care Strobel ne va prezenta dovezi convingătoare că moartea nu reprezintă sfârșitul existenței noastre, ci trecerea spre o lume fascinantă. Vom studia și relatările biblice, cu ajutorul cărora autorul ne dezvăluie ce ne așteaptă dincolo de momentul în care ne vom da ultima suflare și ne răspunde la întrebări precum: Există viață după moarte? Cum arată raiul? Cum ne vom petrece timpul în rai? Ce înseamnă că Îl vom vedea pe Dumnezeu față-n față? Strobel abordează echilibrat subiectul, acordând atenție și alternativei iadului și raționamentului din spatele chinului veșnic și cercetând cu atenție idei precum reîncarnarea, universalismul, afirmațiile de exclusivitate ale lui Cristos, dar și alte chestiuni legate de viața de dincolo de moarte. Autorul ne oferă o frântură vulnerabilă a vieții sale, relatându-ne întâmplarea care l-a dus cu ani în urmă la un pas de moarte și vorbindu-ne despre felul în care realitatea morții ne poate influența viața și credința. Vă invităm să vă alăturați autorului în această călătorie de descoperire a unei vieți viitoare pe deplin credibilă și absolut captivantă. https://ecc.ro/produs/pledoarie-pentru-rai/ |
O lucrare structurată bine, documentată temeinic și accesibilă:
Pr. Theodore Papanicolaou - Viziunea morții în lumina Sfinților Părinți ai Bisericii Într-adevăr, materialismului extrem, care consideră moartea ca fiind punctul final al vieții, i se opun credința creștină și exprimarea sau experiența sa, în Biserica Ortodoxă, prin mijlocirea unei tradiții scripturistice, liturgice, ascetice și duhovnicești, adiind ca un vânt aducător de nădejde. https://libraria.decenu.eu/wp-conten...-Bisericii.jpg Printr-un exercițiu de o mare limpezime, părintele Theodore Papanicolaou propune o reflecție foarte actuală, cu privire la statutul morții în societățile noastre contemporane. Într-adevăr, într-un timp în care imaginea devine suportul de comunicare prin excelență, vederea morții este cel mai adesea legată de o reprezentare artistică, expresie a violenței unei lumi lipsite de repere. Cu toate acestea, în moartea lui Hristos, moartea își modelează un chip, al Celui Înviat, ceea ce-i face apropierea mai suportabilă. Ea este imaginea unui nou început. Desigur, durerile și suferințele legate de moarte sunt reale. Lipsa celor apropiați nouă provoacă o tristețe pe care e bine să o recunoaștem și să o respectăm. https://edituradoxologia.ro/viziunea...i-ai-bisericii |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 02:38:08. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.