Spunea despre calugari, monahi, Sfantul Macarie (smerindu-se pe sine, dar intr-u adevar!) atunci cand era intrebat, "monah, eu nu sunt, dar am vazut monahi!"

Despre calugaria neagra sau alba?! ...............................................

Si demonii in Biserici sunt pictati negri, dar sunt si albi (ispitindu-l pe Iisus Hristos!).

Despre mireni?! Buni crestini, buni romani, buni oameni si cu frica Lui Dumnezeu, care este inceputul intelepciunii!

eu nu am inteles nimic din mesajul tau... ce ai vrut sa intrebi de fapt?

ce inseamna "smerindu-se pe sine"?

Ce frumos cuvant de lumina si de mantuire ai adus, da, mie imi este de folos...

primus
"smerenia" este sinonim cu modestia...numai ca "smerenie" este folosit in biserica iar "modestie" este folosit ca termen laic,dar exprima acelasi lucru...
Alt ex :morala-etica = doua cuvinte sinonime care au acelasi inteles dar sunt folosite frecvent,fiecare in medii diferite.

Iar cat priveste intrebarea sau ce doreste sa spuna si ce raspunsuri asteapta autorul acestui top...nici eu nu am inteles.

Vad ca nu prea s-a ingramadit lumea sa posteze pe acest top,sincer ar fi multe de spus,dar aceasta depinde daca intelege multi aceasta relatie dintre mireni si calugari,sau ideea poate trebuie dezbatuta separat;mireni si calugari;diferente.Depinde cum se pune problema,personal,as putea spune ca aceasta reletie a devenit tot mai stransa in randul familiilor mai religioase,lucru care a decshis mai multe posibilitati de ispitire a calugarilor de catre cadrul social,sub pretextului ajutorului reciproc..... nu mai spun nimic!,ma cam impotmolesc fiindca,sincer e un subiect prea complex,devenit cotidian,probabil,pentru majoritatea dintre voi.

Nu sunt de acord cu tine. Smerenia e mai mult decat modestia. De ce crezi ca se spune ca smerenia n-are fund pe cand pe multi oameni ii vezi modesti?

Nici eu n-am inteles ce vrea sa spuna...:dozingoff:

Citat din biblie:INCEPUTUL INTELEPCIUNII ESTE FRICA DE DUMNEZEU"[adica in tot ce faci sa te gindesti sa nuajungi sa-l superi pe DOMNUL.

Cred ca sa vroia raspuns la un topic si din greseala a initiat un nou toipic.

Nu ma refeream la vestimentatie si nici la capacitatea intelectuala ci la atitudine si la explicatia din punct de vedere semantic.

Cu alte cuvinte nici eu nu sunt de acord cu tine...de fapt nici nu prea am cu ce sa fiu de acord de vreme ce n-ai sustinut in nici un fel ceea ce ai spus....pt mine este parerea ta si ti-o respect,nu am de ce sa te contrazic daca tie iti place sa crezi asa.

"De ce crezi ca se spune ca smerenia n-are fund pe cand pe multi oameni ii vezi modesti?"...de ce? te intreb si eu? cine spune ca are sau n-are fund? si la ce te referi cand spui ca multi oameni sunt modesti?
Pt mine nu exista nici o diferenta intre modestie si smerenie...omul modest este omul smerit...REPET : nu ma refer la saracie si la prostie...ci la atitudine si comportament fata de tot ce-l inconjoara.

Insusi Domnul ne-a invatat ca stramnta este poarta si ingusta este calea Evanghelieisi ca Imparatia lui Dumnezeu se ia si cu sila si cei ce se silesc o dobandesc. Fara silirea sinelui nostru nu poate fi indepartat omul cel vechi,nu pot fi dezradacinate patimile

Calugarul si mireanul!
 

Recent am citit o carte a Parintelui Arsenie Papacioc, " Cuvant despre bucuria duhovniceasca" si, am transcris aici un fragment.
Va recomand din suflet sa cititi aceasta carte, este de un real folos duhovnicesc.

"Care trebuie sa fie atitudinea credinciosilor fata de monahi atunci cand vin la manastire? De asemeni, cum trebuie sa se comporte monahii fata de mirenii care se inchina in manastire?

-Mirenii trebuie sa-i cinsteasca pe calugari cu orice chip, pentru ca sunt persoane daruite, binecuvantate, iar calugarii trebuie sa-i bucure pe oamenii acestia, sa-i sfatuiasca sa-si tina credinta. Si unii si altii sa nu vorbeasca de rau, gasind defecte colo si colo. Calugarii nu sunt desavarsiti, sunt in devenire, sunt in formare, dar stau acolo, cum zic unii Sfinti Parinti, mari traitori: "Sa manance cand le este foame, sa doarma cand le este somn, numai sa stea acolo!". Pentru ca numai statul acolo este deja o nevointa. Deja el se numeste calugar. Acestia nu pot fi numiti calugari prosti, ci mai putin nevoitori. Dar la toata lumea i se cere un lucru categoric: sa nu vorbeasca de rau, pentru ca aceasta nevointa este mai mare decat canonul, metaniile si toate celelalte. Nu vorbi pe fratele tau de rau, pentru ca criteriul de judecata va fi iubirea. Cand vorbesti de rau te incadrezi la crima. Deci unele din marile nevointe calugaresti sunt: statornicia si a nu vorbi de rau. Daca vin mirenii, sa ne bucuram, ca se folosesc si ei si, daca se poate, sa se foloseasca mai mult de miscarea ta decat de vorbele tale. Pentru ca nu a zice, ci a misca inseamna a ajunge. Sa se foloseasca de felul de a fi al monahilor."