Decizie in urma discutiei cu pr. duhovnic
 

Doamne ajuta!
Joi seara dupa ce m-am spovedit am primit ca sfat ca mai bine sa ma despart de prietena mea pentru ca ea nu ma iubeste, nici eu pe ea(am trait in curatie, asa am decis amandoi pana la nunta). Ce este drept nu am stat impreuna in aceeasi casa in tot acest an, doar asa cateva zile, ea a insistat mai mult sa facem pasul asta insa din cauza ca nu ii ofeream afectiune ea a plecat. De 2 zile de cand i-am zis ca fac ascultare de duhovnic si sa ne despartim,simt un gol in suflet si imi vine sa plang, imi este draga si m-am atasat de ea.
As incerca sa revin asupra deciziei si sa ii propun sa locuim impreuna o perioada sa vedem daca ne putem indragosti, bineinteles dupa ce am binecuvantarea pr. duhovnic, stiu ca neascultarea este pacat!
Imi simt sufletul incarcat, parea si ea afectata in urma aceste decizii. Un sfat va rog, multumesc!

Măi suflet inocent....

Asta da raritate în ziua de azi!

Pentru voi și sfinți încă mai ține Dumnezeu lumea!(vorbesc serios)

La câtă mizerie ne înconjoară,și câte păcate, mizerie, nelegiuiri se fac in fiecare minut pe acest pământ.

Fără că niciunul din noi să aibă măcar o firimitură de mustrare de conștiință.

Ba chiar ne credem nedreptățiți tot noi, chiar dacă greșim și facem răul.

IATĂ AICI EXEMPLU!

Să luăm aminte de PURITATE, atât TRUPEASCĂ cât și de CONȘTIINȚĂ!

Încă mai există oameni cu INIMA CURATĂ!

Încă există oameni care își pun asemenea întrebări,au mustrări de conștiință la asemenea nivel subtil și înalt.

Măi suflet drag, asemenea chestiuni citeam in viețile sfinților.

Și te rog să mă crezi că EȘTI UN EXEMPLU, foarte RAR!

Și o lecție, pentru mulți dintre noi.

MULȚUMESC!

Ce sfat să-ți dăm noi ție?

TU NE-AI SMERIT PE NOI SUFLET DRAG!

Dacă alegi Curăția și Ascultarea și Dragostea pentru Dumnezeu în favoarea Unirii Trupești...

Cred că știi deja Răspunsul!

Multumesc din suflet, sper sa fie de acord si parintele si fata sa revenim asupra deciziei!

E neclar din postarea ta caci la inceput zici ca nu o iubesti , iar apoi ca iti e draga. Si constati oarecum de undeva neutru ca nu va oferiti afectiune.
Dar apoi ce fel de afectiune e vorba si pe care crezi ca de acum i-ai pute-o oferi?
Si puteti oare locui impreuna pastrand limitele curateniei?
Cred ca plecand de la datele care i le-ai dat , ti a zis duhovnicul sa te desparti.
Deci de tine depinde cel mai mult calea pe care o vei lua. Duhovnicul nu face decat sa continue gandurile tale.
Daca te duci la fata si ii zici ca o iubesti, si crezi ca si ea te iubeste, si mai si reusiti sa fiti cuminti, nici un duhovnic din lumea asta nu s-ar opune, casatoria este una din tainele cele mai importante ale bisericii. Oricare din aceste lucruri ar lipsi, dragostea vreunuia din voi, sau chiar curatenia(extrem de rar azi!!) doar atunci duhovnicul ar dori sa te protejeze.
Dar cred ca daca ar fi dragoste dar nu curatenie, nu v-ar zice sa va despartiti, ci doar sa va luati mai repede.
Deci sfatul meu, asculta-ti inima, tine seama si de a ei , si duhovnicul va fi doar al 3 lea glas care sa vina in ajutorul vostru.

Părerea mea este să ții cont de sfatul primit de la duhovnicul tău care a VĂZUT ceva mai mult decât percepi tu. El îți vrea binele.

Viitorul unui cuplu este mult mai bine observat și analizat din afară de cei cu experiență.

La inceputul relatiei eram mai dragastos cu ea, eu simteam sa ma apropii mai mult (fara sa ajungem prea departe intim), insa cu timpul din partea mea s-a stins, nu imi explic de ce , probabil din cauza anumitor neintelegeri si critici . Imi doresc sa ajungem sa avem sentimente de dragoste unul fata de celalalt, dupa 1 an probabil o sa fie mai greu, doar Dumnezeu stie!

Deci mai exact situatia ta e ca aveai o relatie de care nu erai sigur cu o fata, intre timp ai mers la duhovnic care tinand cont de datele care i le-ai dat ti-a recomandat ruptura, ceea ce s-a si intamplat cand i-ai zis fetei. Ulterior insa ti ai dat seama ca o iubesti de fapt (ceea ce oricum se intampla dupa aproape fiecare despartire :) )
Pai tinand cont ca decizia duhovnicului a fost luata pe vremea cand tu credeai ca nu tii la ea, te poti duce din nou la duhovnic, sa ii zici ca intre timp lucrurile s-au schimbat si ca simti ca o iubesti.
Dar intre timp lamureste cu fata daca si ea te iubeste, poate ai sansa ca despartirea sa o fi dus si pe ea la astfel de sentimente. Desi in general se poate sa o fi jignit putin, folosind recomandarea duhovnicului pentru a rezolva o situatie care ulterior tu insati ai regretat-o.

Recomandarea duhovnicului iin aceste cazuri e foarte bine venita cand pacatuiesti , sau cand posibila relatie ar duce la pacat. Dar daca la voi nu era acest caz, ar trebui sa iti faci temele intai clar cu fata, si apoi sa mergi la duhovnic. Sau cu tiine insuti, ce anume te impiedica sa fii cu ea...Poate are totusi legatura cu credinta ,caz iin care de asemenea e util sa mergi la duhovnic.
Fata e credincioasa,iti intelege preocuparile religioase si ascultarea?

Fii atent aici!
Dacă ea a plecat las-o așa cum a picat. Fii bărbat, nu te milogi de ea. Tu n ai greșit cu nimic față de ea, ceea ce este surprinzător, și Slavă Domnului !

Ești tânăr, roagă-te la Dumnezeu și Măicuța Domnului să-ți aducă înaintea ta ceea ce îți trebuie ție!
Ca peste este în balta, slavă Domnului

Ea din ce povestești vrea să-și găsească pe cineva rapid.
Nu te grăbi!
Bine faci!
Golurile pe care le simți NU SUNT DE LA DUMNEZEU

Or să se răsufle, ai să vezi și o să te simți bine din nou.!

Și încă ceva, vezi ca fetele din ziua de azi sunt în procent catastrofal de uriaș cu creierii făcuți muci de ticktoace și alte aberații. Nu ca băieții ar fi mai breji, dar aici este vorba de ele.

Nu are legatura cu credinta, ea este si mai credincioasa decat mine!
Eu i-am spus ei la inceput ca o iubesc, insa treptat s-a dus, ea spune ca a fost doar atractie fizica atat. Probabil a fost iubire lumeasca, cea dumnezeiasca nu ar trebui sa se stinga!
Dar ea mi-a spus clar ca nu ma iubeste, are ceva sentimente dar nu de dragoste.

Nu poți aștepta de la om iubire dumnezeiască, și nici nu trebuie să confundăm și amestecăm dragostea pentru Dumnezeu cu cea pentru om.

Eu unul din acest punct de vedere mă regăseam in situația ta in adolescență, și după ce aruncat perlele curăției,am sărit direct in cea mai murdară baltă a tuturor păcatelor.

Ai ,te rog din tot sufletul, foarte mare grijă să nu mergi pe acest drum al pierzării pe care am mers eu!

Ține-ți curăția trupului și a inimii și a minții și a cugetului!

Iubește!

Iubește dumnezeiește!

Iubește Omul!

Fără să aștepți nimic în schimb!

Asta este adevărata iubire,și este iubirea pe care tu o poți da.

Iar dacă o femeie te poate iubi la fel...

Atunci și doar atunci să te unești Trupește cu ea!

Multumesc pentru sfaturi, am vorbit cu ea, o sa luam o decizie sa vedem daca mai continuam sau nu, daca mai simte si ea, ar trebui sa stam impreuna ca alta solutie nu prea mai vad!

Dani, dacă țineți în continuare să trăiți în feciorie până la căsătorie, locuirea împreună nu va reprezenta decât o ispită menită să surpe acea binecuvântată hotărâre. Nu știu ce vârste aveți, însă dacă fata dorește afecțiune din partea ta, poate ar fi mai bine să nu mai amânați căsătoria prea mult.

Rânduiala tradițională – și înțeleaptă, totodată – era ca logodna (pe parcursul căreia tinerii nu locuiau împreună) să premeargă căsătoriei. V-ați gândit să vă logodiți la biserică? V-ați pune, în felul ăsta, și sub binecuvântarea Bisericii și v-ați oferi un răgaz în care să meditați la planurile de viitor, precum și să vă cunoașteți mai bine. Vorbiți unul cu altul să vedeți dacă ambii aveți așteptări creștinești de la căsătorie, respectiv dacă vreți întâi de toate să păstrați dragostea lui Dumnezeu, să căutați mai mult voia Lui decât pe a voastră și să învățați de la El inclusiv cum să vă iubiți unul pe celălalt, cu dragoste adevărată, jertfelnică, până la uitare de sine.

Vedeți, mai ales, dacă vreți copii și dacă puteți să faceți ascultare de Biserică în această privință. Poate, însă, că înainte de asta trebuie să vă maturizați.

Totuși, dacă spui că fata nu te iubește... atunci este evident că trebuie să urmezi sfatul duhovnicului, chiar dacă sufletul te va durea o vreme. Nu poți face pe nimeni să te iubească; nici chiar celălalt nu poate face ceva în sensul ăsta. Asta nu e de la noi, ci de la Cel care nu trebuie să lipsească din această relație.

Nu mă pot abține să nu fac un mic studiu de caz,pe acesta situație a ta.

Mă duce vreo 10 ani înapoi în timp când iubeam și eu,și eram iubit.

N-am știut nici să iubesc nici să primesc iubire.

Nu că acum aș știi, însă cel puțin am înțeles și acceptat această situație.

Dragă suflet, când situațiile sunt incerte de la început,cu siguranță vor continua să fie incerte și pe parcurs.

Așa că,dacă nu este un consens,o simțire,o dorință,un țel comun și reciproc, atunci este indicat să vă opriți amândoi.

Dacă te angrenezi in asemenea situații nu vei face decât greșeli,vei aduna decepții, vei dezvolta complicații și răni se vor acumula de ambele părți cu rezultate care rămân imprimate de ambele părți ce te vor urmării toată viața.

După asta nu cei mai avea puterea, disponibilitatea și capacitatea să te angajezi in ceva sănătos, prezent,100% și cu toată ființa in ceva nou și chiar adecvat pentru tine, fiindcă vei fi urmărit de decepțiile din trecut.

Nu pari genul care preferă relații " pe interes" sau bazate pe legături axate mai degrabă pe relații fizice,sau alte tipuri de relații sau căsătorii cu alte scopuri decât cele bazate de dragoste și valori creștine.

Așa că decât să te bagi într-un potențial eșec cu urmări catastrofale pentru inima ta,mai așteaptă puțin sau mai mult, până vei găsi cineva disponibil 100% și care vei simții că te iubește chiar și fără să spună "Te iubesc".

Eu unul am învățat să ofer necondiționat suport de orice tip, chiar afectiv,in special persoanelor aflate în situații critice.

O îmbrățișare dată unui om care locuiește pe străzi și îți spune că voia să se sinucidă,te va umple mai mult decât o iubire reciprocă convențională.

Unii oameni au darul de a se găsi unii pe alții și a avea acea iubire "suflet pereche".

Unii trăiesc în cel mai mare întuneric și singurătate.

Iar unii trebuie sa învățăm să iubim necondiționat pentru a ajuta pe cei fără de speranță.

Dacă te gândești că iubirea unei femei,sau dacă ești femeie,iubirea unui bărbat este adevărata fericire...

Așteaptă să vezi când Dumnezeu îți intră în inimă....

Nu cred că e bine să dai multe detalii dintr-o spovedanie, care mai e taina spovedaniei atunci ?
Până la urmă ce rost are threadul ?

Te îndoiești de soluția părintelui duhovnic și vrei să-i verifici sfatul cu noi ?

Apoi de când duhovnicul te conduce ca pe un robot ?

Unde mai e responsabilitatea față deciziile luate, dacă nu e asumare și faci ce-ți zic alții ?

Ia o decizie și asumă-ți-o.

Iorest, prietene virtual,dacă tot suntem la capitolul relații...

Am avut un vis in care participam la nunta ta,sau ceva de genul și tu urma să te căsătorești sau era chiar nunta.

Au participat multe personalități,nu rețin nume concrete,ci doar funcții importante.

Chiar și tu sau aveai sau urma să avansezi in ceva funcție importantă,nu neapărat ca urmare a nunții,ci mai degrabă acei oameni influenți, însă într-un mod pozitiv,au venit pentru a celebra acest moment al tău.

Habar n-am dacă are sau va avea un echivalent în realitate, mai ales că noi nu ne-am văzut niciodată nici nu ne cunoaștem afara acestui forum.

Însă m-am bucurat,in acel vis, pentru acest fapt.

Știu că tu ești mereu discret în legătură cu viața ta, n-ai prea avut scăpări pe forum.

Rețin câteva de mai demult,dar nu le voi menționa,spre deosebire de tine,care când te enervezi oferi chestii personale despre mine:)

Știu la care thread faci referire, era deschis așa în spirit de glumă, dacă te uiți cred că au trecut vreo 10 ani de atunci, omul poate evolua în bine sau în rău în fiecare lună sau trimestru 3 luni din viața lui.

Eu nu am funcții, nu sunt un om înstărit dar nici nu mănânc din tomberon.
Cred că s-a creat o impresie falsă fiindcă am scris din patriotism despre principalul partid suveranist, pe care l-am susținut cum am susținut referendumul pt familie, din principiu și cozia tot făcea glume că să nu ne uiți când ajungi sus. Nu candidez nicăieri nici măcar ca un banal consilier local sau județean.

Nu-mi vine să cred totuși ce putere au cuvintele, gluma unui user, se întipărește în subconștientul altuia care visează ceva înălțător până la urmă, o nuntă.

Mulțumesc totuși pt gândurile bune, cine știe poate va fi de fapt nunta ta cea pe care ai visat-o, având lucruri bune pe interior de fapt le oglindești la alții.

Mie unul nu mi se umflă capul, cine știe ce va urma, poate vom muri mulți de aici în vreun război în care vor să ne arunce păpușarii ortodox contra ortodox, sau vor fi alte plandemii slobozite din laboratoare, și alte provocări la care nici nu te poți gândi acum.

Eu chiar n-am scris nimic despre mine personal aici, nu fiindcă frăția ta sau alți frați ați fi de rea credință sau ceva, dar cine știe cine ne mai citește care poate nici nu scrie aici.

Răpsunsul la întrebarea de atunci e să mergi direct să te bagi în seamă dacă vrei nr unei fete, eu nu prea am primit refuzuri de nr de la fete, dar nu am cerut la oricine, unele persoane e bine să le eviți chiar dacă vin din Biserică sau pare că sunt de o viață acolo și adoptă forme de evlavie exterioară - baticuri, fuste lungi, gesturi hieratice, cruci mari, cântă în cor șamd.

Cât despre aruncatul lucrurilor personale, față de tine nu am mai făcut-o e adevărat că într-un schimb mai contondent de idei pot deveni câteodată la fel de tare cum era Corneliu Vadim Tudor în studiouri până prin anii 2000.

După un schimb incendiar de replici cu el, aveai senzația că te-a călcat trenul.

Da uite mi-am adus și eu aminte de vremurile bune ale muzicii, tot despre nuntă e vorba la o piesă dusă în antologie de un cineast și un muzicolog

Ederlezi

A fost un sfat in legatura cu o relatie avand ca scop casatoria( care nu ar trebui sa existe fara iubire), aici nu este vorba despre taina pentru ca nu am vorbit despre pacatele mele pe acest forum. Ai dreptate cu asumarea, poate am gresit, dar cati oare nu gresim cand trebuie sa ne asumam niste responsabilitati si de aceea cerem sfaturile oamenilor induhovniciti sau cu mai multa experienta decat noi?
Daca dupa 1 an nu a ajuns sa ma iubeasca, poate nu o sa ajunga niciodata, doar Dumnezeu stie, drept este ca ne este drag si ne-am atasat unul de celalalt, am zis sa mai incercam si sa vedem macar 1-2 luni. A spus cineva mai sus ca aceste ganduri poate nu sunt de la Dumnezeu, dar atunci cand iti asculti inima si ai mustrari de constiinta, ajungand sa schimbi decizia cum discerni ca este sau nu ceea ce trebuie? Pana la urma nici nu este vorba de ascultare in astfel de cazuri, fiecare trebuie sa isi urmeze inima, atata timp cat o are la Dumnezeu si cu bune intentii.
Nici nu ma milogesc de fata asta, daca mai vrea sa incercam bine daca nu este libera sa isi caute pe altcineva, dar eu am vazut-o afectata si surprinsa dupa ce i-am zis sa ne despartim. Poate este un atasament bolnavicios, pot doar sa ma rog sa ne fie luminate inimile si sa ne dam seama daca mai are rost sau nu.