Postul Mare elemente practice
 

Mă interesează partea practică a Bisericii

1. de când se ajunează - Duminică după Vecernia Iertării ?

2. cât se ține post negru - fără apă - fără mâncare din Postul Mare, prima săptămână și săptămâna Patimilor ?

Spre exemplu începi de Duminică seara și când mănânci prima masă ?

Miercuri după Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite sau marți spre miercuri după ora 24:00 ?

În unele parohii se ține Liturghia Darurilor la 8-9 în altele spre orele 16-17.

Cât se ține ca să fie valid postul la cotele maximale ?

Nu stiu cine iti va raspunde , ca par chestii destul de specifice , si cei care intra sunt putini.

Pe mine m-ar interesa cum as putea sa ma abtin de la rau , ba mai mult ,cum sa fac binele.
Adica mai exact sa identific raul din viata mea si sa ma abtin de la el.

Sunt foarte multe învățăminte teoretico-filosofice, dar puține aspecte practice.
Pe mine practica mă interesa deși am văzut cărți cu bucate mănăstirești lângă ziare cu rebus, astrologie și alte acareturi, prin stații.

Revenind- conform învățăturilor în timpul săptămânii nu se mănâncă gătit cu ulei, e dezlegare la ulei doar sâmbăta și duminica.

Ce putem mânca fără ulei ?

Am citit că se mânâncă doar o masă în zi, în principal niște pesmeți cu apă.

Rețete fără ulei - ciorba de legume cu ștevie:

https://www.youtube.com/watch?v=IINVp_Cegz8

Mi se par utile unele rețete postate de creștini.

interesant e că până și ciocolata neagră cu procent 95% cacao, are unt de cacao care e tot un ulei, deci nu e bună dacă vrei să ții fără ulei Luni-Vineri.

unele pungi cu semințe de dovleac și floarea soarelui sunt prăjite în ulei.

Revin pe subiect, foarte multe produse așazis de Post sunt trecute prin ulei:

- Fistic - prăjit în ulei
- semințe dovleac/floare de la alesto, inclusiv mix cu stafide, caju prăjite
- biscuiți petit beure - toxici - ulei de palmier
- banalul pufulete - toxic ulei de palmier
- Eugenia Dobrogea - toxică - ulei de palmier
- halvaua - are ulei
- zacusca - are ulei
- anumite batoane fitness cu semințe și fibre, fără lapte praf sau zer - au totuși ulei
- unele dulciuri au ulei de cocos
- diferite grisine cu semințe au ulei
- ciocolata neagra de cea mai buna calitate - unt de ciocolata - tot un ulei
- covrigei - au ulei
- turta dulce are ulei

Până acum doar nucile, semințele crude, sunt ferite de ulei, e atât de toxic pentru ficat și stomac să mănânci în orice ulei, nu știu ce scapă neuns.

Mi se pare o terfelire raportat la rigorile postului să declari prin reclamă comercială la oferta vegană produse de post tot felul de alimente îndoite cu ulei.

Mă număr printre cei care consideră că postul alimentar este de mult folos duhovnicesc, constituind un bun substrat pentru pocăință, rugăciune, curățire sufletească și sporire în dragoste – adică roadele pe care le urmărim în mod deosebit în aceste perioade binecuvântate pe care Biserica le-a așezat înaintea marilor sărbători.

Dar noi trebuie să țintim către roade – asceza, rugăciunea și faptele de dragoste și milă fiind numai "lucrări de grădinărit" ale sufletului nostru. Sensul postului este înfrânarea – deci o restabilire (sau întărire) a ierarhiei spirit-trup –, recâștigarea simplității, prin renunțarea la alimentele "grele", care întăresc trupul în dauna duhului, dar și printr-un meniu mai puțin variat, care ne ajută să ne săturăm cu mai puțin.

Rigurozitatea, însă, cred că trebuie folosită mai ales la cercetarea cugetului, cu o atenție sporită la gândurile vătămătoare de suflet, justificările viclene, indiferența ori răutatea față de semenii noștri ș.cl. Acrivia excesivă cu privire la conținutul alimentelor de post este o ispită de-a draapta, care poate compromite postul până la a-l face nu doar inutil, ci chiar vătămător. Pentru că, spre deosebire de unul care alege să nu postească deloc, cel care tratează postul ca scop în sine și îl ține "perfect" se va îmbolnăvi de părere de sine, va trăi cu iluzia că este altfel decât "vameșii" care nu cercetează în amănunt ceea ce aleg să mănânce.

Câteva molecule de ulei, ori chiar de grăsimi animale, nu te vor face să te înfrânezi mai puțin. Mai mult chiar, unii duhovnici recomandau, tocmai cu scopul de a te feri de ispita părerii de sine, să adaugi și puțin ulei (în zilele de sec), ori chiar să te atingi de puțină smântână în vremea postului. Așa vei scăpa și de greaua ispită de a-i judeca pe cei care nu postesc.

Bine spus, doar că eu vreau să ies din sfera abstractului în cea a concretului, am văzut mulți oameni chiar și neoprotestanți care spuneau că nu e păcat ce intră pe gură ci ce iese și uite așa pasau subiectul post și nu posteau.

Problema e că foarte puțini oameni cunosc faptul că noi ne dezlegăm postul de fiecare dată când băgăm ulei, am vb cu mulți oameni pe tema asta și cum spunea și episcopul Europei de Nord - Macarie Drăgoi unii nu știau că postul e și de ulei.


Poți întreba și frăția ta cunoscuți, de la lucru, vecini etc să vezi câți știu care e postul original, fundamental.

Foarte puține conferințe ortodoxe care să îți spună în concret - noi la mănăstire nu mâncăm, nu bem apă de la Vecernia Iertării până Miercuri la ora x.

În săptămâna Patimilor nu se mănâncă, nu se bea de Duminică seara până Joi, și de Vineri până Duminică după Liturghie.

Asta e informația care m-ar fi ajutat mult dacă o știam din liceu, abia anul acesta am forțat 2 zile și 2 nopți fără să beau, fără să mănânc, mergând la lucru, poate mă antrenam de mai mulți ani dacă știam mai repede.

Acum îmi fac o bază de alimente fără ulei fiindcă nu mai vreau ulei, poate nu simțim efecte postului real fiindcă ne-am desfătat de ulei.

Te-ai gândit că mulți poate spun că nu mai simt beneficiile postului, tocmai fiindcă postul nu e post ?

Psalmistul ne învață în psalmul 108

https://www.bibliaortodoxa.ro/carte....=65&cap=108#23

23.Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului

Și mai e o formulare care spune că untelemnul aduce veselie în psalmul 4:

https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=4#7

Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmulţit.


Eu înțeleg de aici că untdelemnul e o desfătare.

Un post mai aspru poate aduce beneficii mai mari, de acord cu tine. Dar el trebuie să fie pe măsura râvnei și a credinței celui care alege, liber să postească. Nu trebuie să fie o normă pentru toată lumea, pentru că oamenii sunt diferiți. Pravilele (una dintre ele parcă a Sf. Sava) care "normează" postul trebuie luate ca un ghid, nu ca o obligație – părerea mea.

De aceea este bine ca fiecare să se sfătuiască cu duhovnicul și despre aspectul ăsta, pentru că dacă unii tind să se menajeze, alții se simt îndemnați către o rigoare care depășește măsura lor duhovnicească sau trupească.

Iar ascultarea de duhovnic – chiar dacă el te îndeamnă spre un post mai blând – îți poate aduce un beneficiu duhovnicesc mai mare decât un post aspru făcut din râvna ta singulară, fie ea și cu temei în canoanele Bisericii.

Ceea ce pentru unii este leac (spre despătimire), pentru alții poate să fie dăunător (piatră de poticnire când credința este slabă, ori chiar să-i afecteze fizic, nervos ori psihic).

Just, dar pentru cine vrea mai mult, sau măcar să se lupte cu el mai mult ca să biruie trupul, lumea și puterile întunericului, e cu neputință dacă se menajează.

Părerea mea e că mulți au o părere despre Biserică, și formalism tocmai fiindcă practică menajarea de sine, îndulcirea, zaharisirea emoțională.

Nu mai e duhul acela de luptă, acea bărbăție a inimii care înalță prin zdrobirea de sine și de aceea oamenilor li se pare că slujbele sunt repetitive și perioadele bisericești se succed fără rod.

Or dacă am mai îmbătrânit un an, să fac ceva altfel față de anul trecut, să mai pun o cărămidă, să caut acea Metanoia - înnoirea minții.


Păi nu e râvna mea singulară, m-am consultat cu un preot despre cum ar fi postul ținut la rigoare.
Nu cred că e imposibil, dar la început până culegi datele despre diferite alimente, și până îți faci o obișnuință cu canonul de rugăciune, e o ieșire din zona de confort personal.

Acum te-am înțeles mai bine și țin să-ți spun că apreciez cu adevărat energia cu care abordezi practica credinței. Cred că acest talant al tău este menit să învioreze credința celor din jur.

Este ceea ce îmi propun și eu, cu fiecare spovedanie: să mă distanțez măcar cu un pas de păcatele pe care le-am conștientizat și mărturisit; să mai arunc din gunoiul adunat în suflet.

Da sper să fie spre cele bune și să dirijez acest impuls de nou început spre fructificare duhovnicească, evident fiind în a 4-a zi de Post e prematur, dar contează și intenția bună.

E ca și când pleci la luptă, dar nu știi toată harta, dar măcar îți dai seama de propriile tale puteri, tragi propriile concluzii, e ca un jurnal de parcurs, te cunoști mai bine în diferite încercări.

Eu am mai ținut posturile, doar că nu eram atent la situația cu uleiul, fiindcă nu auzi de la mulți povățuitori.

Eu cred că mulți nu știu, nu că nu și-ar dori să țină fără ulei.

Acum descopăr că în alimentele de Post, nu mai e doar ulei dintr-acela clasic, cu care eram noi obișnuiți, e și de Palmier care e toxic și cancerigen.

Eu nu mă gândeam până ieri când am citit eticheta că în Pufuleți, în eugenie poți să te pretezi să faci economie și să bagi ulei de palmier.

Da, păi încercăm, mai degrabă formalismul se instalează când ești în zona de confort, deci daca aș fi în zona de confort postind fără ulei ar fi o ispită, pt mine e o muncă să ies din zona de confort ca să învăț să mănânc fără ulei.

Mai ales că la lucru mănânc într-un loc la vedere și toți care se așează cu mine la masă mă întreabă de ce nu mănânc carne, sau de ce mănânc prea neconsistent, observ că unii ar posti dar li se pare că nu le dă putere hrana de post, și de aceea bagă proteină.

Deci nu neapărat că sunt potrivnici postului.

Poți găsi proteină sănătoasă și în hrana de post, dacă mergi mult pe leguminoase (fasole boabe, năut, linte, mazăre) și diverse semințe (de cânepă, dovleac, migdale, floarea-soarelui, alune, nuci). Texturatul de soia, iarăși are multe proteine. Și mai sunt și pudre proteice vegane, chiar și fără E-uri.

Decât leșinat tot timpul, fără putere de muncă, eu cred că mai bine recurgi la sursele astea de proteine și chiar de uleiuri vegetale (inclusiv măsline naturale).

Da, dar e greu de înțeles din afară, pt oamenii care nu au practicat niciodată postul, nici măcar Miercurea și Vinerea.

Azi de pildă am mâncat fasole fără ulei cu varză de la butoi, dezavantaj varza dă sete, mi-a fost sete la canon deși e frig afară.

Alt lucru bun, strugurii, am găsit din Republica Moldova, din Africa de Sud nu mănânc și parcă e destul un ciorchine să tragi putere.

Lucruri bune derulând - am reușit să țin săptămâna brânzei și asta m-a ajutat să forțez acele 2 zile fără apă, fără mâncare.

Dacă mai țineam erau 2 zile jumate sau mai mult până se termina Liturghia darurilor mai înainte sfințite, nici nu știu miercuri - prima săptămână din Postul mare, cum și la cât se mânâncă.

Dacă mâncam carne în săptămâna lăsatului sec de carne, nu aș mai fi reușit să nu mânânc nimic Luni-Marți, fiindcă e o cădere prea mare de la sățietatea cărnii la nimic 48 h.

În alți ani de pildă, am mai mâncat carne în săptămâna premergătoare postului, chiar dacă nu zilnic.

Lucruri rele după 48 h am mâncat ciocolată neagră 90% cacao, 2 dreptunghiuri, imediat după ora 24 și aici deja a fost țeapă că untul de ciocolată nu e ce trebuie.
Depinde de fiecare, creierul nu e obișnuit, cred că pe la finele celei de-a doua săptămâni deja o să fie altfel, nu e vb de a sta sleit toată ziua, creierul e neantrenat.

Cred că te ia moleșeala dacă stai pe calculator, internet, tv, și îți vine să dormi, deci trebuie mișcare.

Cel mai important e cum vorbesti cu omul.

Tot ce zici , din secunda urmatoare devine parte a celuilalt, se duce in sufletul sau, te influenteaza si pe tine si pe el .

Si eu as fi intentionat sa zic ca mancarea nu e chiar atat de importanta , cand celalalt vezi ca pune accent pe ea. Dar tot la fel as zice si celor din viata mea care zic ca ei cred in Dumnezeu si ca Dumnezeu e in primul rand in suflet, dar cad in extrema cealalta , si nu cred ca postul de mancare, rugaciunea citita sunt asa importante.

Oricare din extreme imi vine sa o corectez. Dar nu o fac !
De ce? Pentru ca eu insumi as fi intr-o extrema, aceea de a ma crede invatator al celorlalti.

Asa ca incureajez pe fiecare asa cum e : pe cel care se nevoieste cu lucrurile concrete ,ca si pe cel care cauta catre lucrurile ce tin de interior.

Dar si pe cel care nu face nici una nici alta, pentru ca si acela are stropul lui de speranta la Domnul.

Cu ceilalti stiu cum ar trebui sa fiu , doar cu mine nu stiu .

Dar chiar daca nu stiu ,incerc sa nu imi pierd speranta si sa fiu aproape : intai de fratele meu cel vazut, pe care mai mult il supar cand ii spun ce simt, si apoi de Dumnezeul cel nevazut , caruia nu ii spun ce simt, si de aceea Il supar.

Singurul meu adversar sunt chiar eu insumi. Restul sunt doar prieteni care ma ajuta sa ma biruiesc.

Eu văd realism în încercarea de a ține postul cât mai precis raportat la rânduielile marilor Dascăli și Părinți Bisericești precum Vasile Cel Mare.

Problema e că dacă nu ești seminarist la teologie nu afli de pe la 18 ani când ești în putere cum se ține un post strașnic.

Având în vedere câtă lucrătură necurată, vrăjitorie, fermecătorie, și că postul asigură o agerime a minții, ferește de depresii, reechilibrează microbiomul intestinal mi se pare o nebunie să nu ții post.

Dacă Mântuitorul spune că acest soi de demoni nu iese decât numai cu post și rugăciune, e clar că apostolii când posteau nu-și dezlegau cu ulei, nu mâncau burgări de post, lipie cu ulei de rapiță și ulei de palmier.

Postul era ca la Psalmistul David istovitu-s-a trupul meu de lipsa untelemnului.

Eu oricum nu încerc să conving pe nimeni să postească, pe mine mă deranjează că nu găsesc un jurnal de Post pe zile, precum găsești jurnalul unui alpinist care abordează cele mai înalte piscuri.

Concret cum atacăm pe zile, săptămâni Postul pas cu pas, primele 6 săptămâni și apoi Săptămâna Patimilor.

Dar ce evoluitie anume vrei ?

Ca ai 2 variante doar, cu ulei sau fara , si acestea se repeta periodic.

O metoda de postire , 'glumesc ' acu, e sa te preocupe altceva , , ca atunci nici nu te mai intereseaza ce mananci.

Eu mananc de multe ori ce prind, paine mai mult . Azi am mancat morcovi ca niciodata.

Sunt f putin pretentios la ce mananc , daca am ceva orez e ok toata ziua, poate o leguma.

dar nu din merit ci din patima, pentru ca am mereu gandul ocupat la altele.

Mai sunt și câteva erori legate de post:

1. îndoparea cu zahăr - produse de post, paste făinoase, pâine,

2. pateul vegetal care e toxic.

3. uleiul de palmier denumit și unt de palmier pe tot mai multe produse de post, care nu era acu 20 de ani, uleiul de rapiță ingrediente toxice.


Interesant e și cât ulei mănâncă un om într-o zi, dacă e omniprezent ?

Mai e și o chestiune morală asupra mâncării care mie mi se pare aproape la fel de vinovată ca și încălcarea postului, și anume produsele cu formă și gust de brânză, chiftele, șnițele, care bineînțeles, ca să aibă acel gust, adaugă substanțe. Ceea ce mi se pare incorect sunt două lucruri: deși știm postul, încă vrei forma, mirosul și gustul celor de care te abții. Și măcar nu le consumi așa, ca pe o pastă informă — vrei să aibă și forma a ceea ce postești, ca și cum ai regreta și ai pofti pe acelea.

Mâncarea trebuie să fie din elemente simple: cartofi, orez, legume și ce alte elemente ar mai fi necesare ca să completeze nevoia, căci scopul postului nu e să te îmbolnăvească, ci să te ajute să faci sacrificiul poftei stomacului, ca un ajutor pentru a face sacrificiul abținerii de la rău și de la mândria de a te descurca singur. Acestea sunt de fapt obiectivele finale ale postului, la care postul de mâncare trebuie să ne ajute — mai degrabă cu spiritul postului, cu foamea, decât cu prea multă rațiune de a distinge între alimente.

Legumele și fructele din ziua de azi sunt zero, nu se compară cu cele de acum 2000 de ani. În afară de apă, și aia pesticizata nu au mare “brânză” în ele.

Clar avem nevoie de suplimente minerale și vitamine ca să nu ne demineralizăm.

Iar când ne vom plânge ca în bancul cu sinistratul pe acoperiș, Dumnezeu ne va reaminti de buruieni de leac, farmacii cu suplimente pe care El le a plasat în calea noastră.

De asemenea să nu uităm recomandările lui Dumnezeu referitoare la postul adevărat din Isaia 58(fragment):

“ Iată postul plăcut Mie: desleagă lanţurile răutăţii, desnoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug;

7împarte-ţi pînea cu cel flămînd, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere -l, şi nu întoarce spatele semenului tău.

8Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.

9Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: ,Iată-Mă!` Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,

10dacă vei da mîncarea ta celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunerecul tău va fi ca ziua nămeaza mare!

11Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

…fără comentarii, fiecare le știe pe ale lui, pe cine are de dezlegat…șamd

Mâncăm ce găsim și ne e accesibil la buzunar, mai bune sunt legumele și fructele, decât chestii sintetice, brânză de post, cașcaval de post șamd.
Mie oricum mi se pare că au un gust oribil, deci nici vorbă să imite realul.

Mai sunt urzici, ștevie, lobodă, urzici nu prea găsești.

Ok, nu e ca și cum erau elementele astea în mâncarea de dulce ultra-procesată.
Așa și în unele ape minerale mai găsești magneziu, calciu, sodiu șamd.

O a patra ispită-greșeală alimentară:

Energizantele în post, atunci când te simți sleit și eventual te mai îmbie și o ofertă la reducere să bagi un energizant, două să alungi și somnul, și oboseala, și apatia și astenia de primăvară.

O altă ispită în Post, pe fondul sleirii e să dormi toată ziua, părintele Ilarion Argatu parcă spunea că dacă dormi toată ziua, e ca și cum nu ți se pune ziua respectivă la post.

Iar alta e să te îmbuibi cu mâncare de post și să te simți rău și de la o iahnie de fasole mâncată cu nesaț.