|
Scurt Ghid pentru cei Rătăciți și Înșelați (Rătăcirile Mele)
Scurt Ghid pentru cei Rătăciți și Înșelați (Rătăcirile Mele)
N-am mai prea scris nimic de multă vreme, nici aici pe forum, nici altundeva și nici măcar așa pentru mine însumi, strict terapeutic. De ce? Păi fiindcă mi-am dat seama că cam tot ce am scris până acum este o mare RĂTĂCIRE și extrem de mare ÎNȘELARE, atât pentru mine și probabil și pentru alții care au luat în considerare ce am scris. Cum am ajuns la concluzia asta? Păi cam tot singur.. Adică ar fi ciudat să mă înșel că m-am înșelat,nu? Cel puțin aici chiar nu trebuie să-mi confirme nimeni fiindcă o face,extrem de clar cel puțin Biserica Ortodoxă, și inclusiv cea Catolică. Cel puțin în sfera Creștinismului, fiindcă la asta mă refer, când spun că am băltit efectiv în înșelare și rătăcire. Nu mă consider nici măcar în acest punct parte a Bisericii, fiindcă știu prea bine cât sunt de departe de ea, tocmai prin distanța pe care eu însumi am parcurs-o ca sa fug de ea. Însă în acest topic nu voi vorbi despre procesul de VINDECARE,de CORECTARE,sau mai degrabă ÎNDREPTARE. Aici este strict vorba de primul proces și anume POCĂINȚA! Recunoașterea greșelii! Și eu recunosc că cel mai mult am greșit tocmai în EREZIE! Adică bun,faci în păcat, îl știi poate numai tu, chiar fiind păcatul grav, însă n-ai smintit,deranjat pe nimeni,sau poate câteva persoane, însă este posibilitatea ca să nu-l mai repeți,sau cel puțin reduci. Însă să persiști în iluzie, rătăcire, înșelare ani de zile,ba mai mult să o și “propovăduiești” este deja un focar de PĂCAT! Mult mai grav și dăunător decât alte păcate,care par la prima vedere mult mai condamnabile. Este ca și cum ai fuma, însă ai crede va fumatul este sănătos,ba chiar curativ, și l-ai recomanda și altora ca fiind un obicei extrem de sănătos, dacă nu chiar cel mai sănătos! Când de fapt tu inhalezi și oferi și altora cancer, însă îl etichetezi ca fiind tocmai leacul pentru cancer! Ei,cam așa este și cu ÎNȘELAREA, RĂTĂCIREA…. Te distruge în primul rând pe tine, după caută să-i distrugă și pe ceilalți. De ce? Ei bine,aici am răspuns care probabil nu va fi pe placul multora! Fiindcă este INSTRUMENTUL preferat al SATANEI! Și îl operează cu extrem de multă eficiență pe plan mondial,mai ales în prezent. Asta nu-i greu de observat pentru nimeni. Cel mai greu este să observi și în cele din urmă ADMIȚI, că ești și tu cel ÎNȘELAT. Eu cel puțin am suferit și încă sufăr extrem de mult,de această Boală,am noroc cu anumite perioade de Luciditate. Însă Satan operează extrem de fin pe Toți și cu Toți,deci nu-i ca si cum este cineva înafara acestui pericol. Primul gând când cineva aude de Satan,este să-l RELATIVIZEZE… Să-l reducă la un simplu CONCEPT,IDEE, etc . Fiindcă dacă începi să-l consideri cu adevărat REAL,apare FRICA! Însă mulți credincioși pur și simplu îl Ignoră sau se concentrează exclusiv pe Dumnezeu. Până la urmă veți zice,de ce să îi dăm atenție Satanei? Îl am pe Dumnezeu, mă apără! Sau clasicul,nu există niciun Satan,fabule,basme, povești, imaginație! Majoritatea vor admite doar necesitatea unui CREATOR,și ATÂT! Ei bine,dragii mei deocamdată mă opresc aici, însă voi continua cu fiecare RĂTĂCIRE, ÎNȘELARE SI EREZIE, în care am stat ani de zile. Majoritatea le-am postat pe forum sau se regăsesc în postări pe diferite subiecte. Însă sper să rămân în zona de LUCIDITATE, cât mai mult, pentru a Gusta din ÎNVĂȚĂTURA SĂNĂTOASĂ! Desigur,reperele Sănătoase din Creștinism sunt BISERICA ORTODOXĂ CATOLICĂ,cea până la 1054, după aceea putem găsi adevărul în continuatoarele istorice ale acelei Biserici. La noi în România, Biserica Ortodoxă este cel mai mare izvor al Creștinismului, și nu vom găsi ca români nicăieri altundeva,o învățătură creștină mai SĂNĂTOASĂ! Va Urma! |
Ai mai fost pe la Frăsinei ?
Am fost acu câteva săptămâni și mi-am adus aminte cum povesteai tu despre începutul tău în ortodoxie. Știi ce ar fi tare, să-ți continui studiile teologice de unde le-ai lăsat, să te reînmatriculezi și să duci la bun sfârșit. |
Dacă tot e să fiu sincer până la capăt,sunt încă extrem de "luptat"...
Duminica trecută,chiar paradoxal,a izgoniri lui Adam din Rai,am participat la o Sfântă Liturghie,și jumătate de Utrenie, după mai bine de mulți ani. Deasemenea n-am măi pășit într-o Biserică Ortodoxă,de anul trecut când vizitasem Catedra Patriarhală. Acum locuiesc în altă parte a țării și am participat tot la o Sfântă Liturghie într-o catedrală dintr-un oraș mare al țării. Urmează Spovedania și așa mai departe.... Procesul este greu... Am avut mai multe probleme în ultimele luni, inclusiv medicale.... Însă,am vrut deocamdată să atrag atenția,cel puțin cu privire la ce am scris pe aici în ultimii ani... Trebuie puse în categoria "LUPTE"! Iau în considerare și Biserica Catolică, fiindcă are o prezență extrem de mare inclusiv pe partea românească,unde locuiesc acum. Asta doar dacă nu reușesc reintegrarea în Biserica Ortodoxă! Însă,este clar pentru mine,că singur,sau infara Bisericii nu mai este o opțiune pentru mine. Însă momentan am făcut pași mici spre Biserica Ortodoxă! |
Citat:
|
Nunu, cea veche din Dealul Mitropoliei,cea nouă am văzut-o doar din exterior.
Că tot ziceai de Frăsinei,ei bine întotdeauna când aveam aceste escapade, ajungeam la un momentdat într-o biserică. Catedrala Patriarhală,a fost un asemenea loc, fiindcă București era deseori un punct intermediar sau chiar destinație atunci când voiam să "plec". Aici mă refer la acele escapade spirituale din adolescență, când voiam de multe ori sa intru în monahism sau pur și simplu să plec undeva, oriunde, însă la mine "refugiile" sunt întotdeauna de ordin religios/spiritual. Desigur,cu excepția perioadei sataniste, oculte, păgâne unde refugiul a fost "Lumea",cu toate plăcerile ei. Revenind la București, Mănăstirea Antim rețin că a fost deasemenea un loc un am cerut deasemenea să intru în monahism,nu doar Frăsinei. Însă la vreo câțiva ani după episodul Frăsinei... Cred că aveam atunci vreo 18 ani,cel puțin. Totuși, cât despre situația actuală,pot spune că îmi aduc aminte că Ortodoxia nu se abordează așa.... Îți trebuie o anumită pregătire,o anumită condiție,o anumită stare, conduită fizică, psihică etc. Desigur voi trata extins fiecare chestiune, însă acum doar pe menționez. Știm cu toții cât de importante sunt în Ortodoxie,postul și curăția trupească sau în termeni mai actuali VEGANISM și Abstinența sexuală Veți găsi pe YouTube destule videoclipuri în care se promovează beneficiile "fastingului"(post negru),_semen retenion"(adică să nu ejaculezi) etc. Ei bine eu am avut deseori încercări mai mult sau mai puțin reușite de "ascetism " în felul meu. Însă rețeta nu-i să devi vegan, să practici abstinența sexuală sau să nu mănânci nimic... Asta au făcut oameni în trecut și o fac și în prezent din varii motive. Ideea este să folosești aceste instrumente într-un anumit SCOP! Și Ortodoxia are tocmai aceste Instrumente! Ultima dată când am căzut în genunchi, și am fost capabil să mă rog și să simt că sunt ascultat a fost tot acum câteva zile,cred că înainte să particip la Sfânta Liturghie de duminică. Față de Fecioara Maria....Nu știu dacă am avut vreodată revolte sau stări negative. Poate am mai menționat, însă mama mea a încercat mulți ani să rămână însărcinată, și mi-a povestit odată că doar după ce s-a rugat la Mănăstirea de la Nicula,acolo unde este icoana făcătoare de minuni,a reușit să mă aibe pe mine. Așa că poate Sfânta Fecioară,a mai vegheat de-a lungul timpului să nu fiu înghițit cu totul. Ce m-a făcut să cad în genunchi și pur și simplu să inchid ochii și să rostesc doar Sfânta Fecioară iartă -ma și roagă pe Dumnezeu să mă primească....Plus alte inovații așa spontane și scurte...Maica Domnului ajută -ma.... Adică mai degrabă revederea lui, într-o variantă mai documentată, fiindcă studiasem acestea chiar atunci când eram "dedicat" și mi-au rămas în minte. Însă deasemenea văzusem și un documentar făcut de protestanți în care încercau să demonstreze "biblic" că toate aceste apariții sunt de fapt ale diavolului,cu scopul de a înșela și de a duce oameni de la închinarea către Dumnezeu, așa cum cere Biblia. A fost un eveniment destul de unic filmat în Egipt,care nu-i unic decât prin faptul că a fost extrem de bine documentat, filmat, fotografiat și a avut sute de mii de martori. Însă evenimente ca acesta au avut loc și au loc în continuare. Este vorba de APARIȚIILE FECIOAREI MARIA din Zeitoun , Egipt din anul 1968,care au durat vreo 3 ani. Mi se par unul dintre cele mai clare și de necontestat minuni,care poate fi un fel de Toma Necredinciosul.... VINO SI VEZI! https://youtu.be/bo6UKQEC0T0?si=yosCBmCCZH3P8Yp0 JUDECĂȚI SINGURI DACĂ ESTE DE LA DUMNEZEU SAU SATAN! Mai ales cei care au fost și poate încă sunt în Rătăcire și Înșelare... Până la urma acesta este scopul acestui topic! |
Citat:
Având în vedere nestatornicia sufletului tău (pe care ne-ai făcut-o cunoscută pe alte threaduri), mă tem, însă, ca această întoarcere – timidă, din câte înțeleg – să nu fie temporară, superficială. Vrăjmașului – pe care l-ai identificat ca sursă (inspirație) a rătăcirilor tale – îi place să ne pescuiască din zonele superficiale ale ființei noastre, în care, ce-i drept, petrecem cea mai mare parte a timpului. Adevărul este că nu-i ușor să petreci mult timp în profunzimile sufletului. Biserica știe asta foarte bine; de aceea, rezervă perioade speciale în acest scop, postul pe care l-am început fiind cea mai puternică dintre ele. Caută, așadar, să te folosești cât mai mult de el, având în vedere nu numai limitările culinare, ci și lucrarea pocăinței împreună cu împărtășirea frecventă! Suferințele prin care treci cred că te-au ajutat să cobori mai adânc în tine, să te regăsești. Durerile, necazurile, strâmtorările, asceza – înțelese ca cruce – ne unesc într-un mod simțit cu Hristos, Cel care a făcut din Cruce ușă spre Înviere. Însă atunci când acestea trec, ori la sfârșitul postului, parcă abia așteptăm să reintrăm în zona superficială a ființei noastre, pierzând contactul cu adâncimile. Acela este momentul în care ispitele se insinuează din nou în mintea și sufletul nostru, ducându-ne, dacă se poate, în rătăciri și mai mari decât cele de care ne-am pocăit. Așa că, dacă e să fim lucizi, precum spui, trebuie să admitem că vom mai cădea. Ce contează, însă, este să realizăm cât mai repede că am alunecat și să ne redresăm, pocăindu-ne și spovedindu-ne rapid. Iar ca să realizăm asta, este nevoie de vigilență (trezvie, în limbaj ascetic); care, la rândul ei, se câștigă prin exercițiul repetat și insistent al rugăciunii, împreună cu o rânduială duhovnicească (o pravilă) care trebuie exersată persistent, până ajunge să ne devină indispensabilă. Din această rânduială de viață creștină, cred că cea mai importantă este legătura cu duhovnicul, la care trebuie mers cât mai des pentru sfat și mărturisire. Iartă-mă pentru sfaturile nesolicitate, însă ele vin din dorința de te afla și peste jumătate de an sau un an în această stare de pocăință vindecătoare pe care o trăiești acum. |
Da interesant ce ne povestești, deși mi se pare că la Frăsinei ajungi mai repede de pe autostradă prin Sibiu venind dinspre județul Cluj, apoi Valea Oltului, tu probabil aveai ceva treabă prin București.
E tare că ai avut implusurile astea spre monahism, care se poate traduce și spre a sluji Domnului, deci nu neapărat să te călugărești, ai fost la facultatea de Teologie și totuși nu ai avut răbdare să isprăvești studiile, care implicau mai mult un efort intelectual decât mistico-ascetic. Eu aveam impresia că tu mai ai frați, ce e iarăși interesant e că în fiecare post tu ai fervoarea să scrii câte ceva în funcție de starea de spirit de moment, vorba colegului Cristian, oare cum te va găsi postul Nașterii Domnului sau al Adormirii Maicii Domnului. |
O "lucrare" care din păcate nu este încă "aprobată" de Biserică, acuma eu când mă refer la Biserică, spun Biserica Ortodoxă Catolică, pentru mine este aceeași Biserică,și cred că nu va fi mult timp până când se vor uni din nou oficial.
Însă,spun despre această lucrare,care a apărut în Coreea de Sud, și este din păcate "persecutată" de Biserica,la fel cum s-a întâmplat în general cu toată lucrările sfinților,ale evenimentelor devine, minuni etc. Ca de exemplu Sfântul Gabriel,cel Nebun după Hristos,din Georgia,care deasemenea a fost declarat nebun, excomunicat,dat afară din preoție, închis,iar reprimit, după i-a fost distrus micul său schit etc. Însă acum este declarat Sfânt de Biserică.... Exemplele pot continua! Asta înseamnă că Biserica greșește? Nu nicidecum! Revenind la întâmplările din Coreea de Sud,care sunt relevante pentru cei care relativizează Sfânta Împărtășanie și multe alte aspecte SFINTE! Eu acum simt nevoia să mă împărtășesc! Și desigur să mă spovedesc, însă nu am un DUHOVNIC! Normal că pot merge în orice biserica și să merg la orice preot să fac asta, însă sper că pot găsi acel preot care să-mi devină duhovnic, și să mă primească așa cu tot bagajul ! Ultimă mea împărtășanie a fost acum vreo doi sau 3 ani,in cadrul Bisericii Greco-catolice! Cu Sfânta Împărtășanie din cadrul Bisericii Ortodoxe,cred că nu am luat de extrem de mulți ani... În primul rând fiindcă mulți preoți la care m-am spovedit m-au oprit de la ea, adică nu total,ci pentru o anumită perioadă,ca și canon. Logic, i-am înțeles, adică Păcatele mele erau și sunt destul de grave! Tocmai de asta de multe ori am ales acest tip de confesiune "publică". Vă las linkul cu aceste evenimente din Coreea de Sud! https://youtu.be/Z8RCuj_qaKE?si=zOh2qhE7bbnsF10l Din setări puteți da la audio,direct limba română. |
Citat:
Filmarea mi se pare o chestie exclusiv pe sentimentalism, pe lângă faptul că e tradus cu AI, de fapt ăsta e și păcatul cinematizării filmelor despre Hristos, se merge mult pe impactul emoțional al sângelui, suferinței, bicelor, coroanei de spini intrată în carne vie, piroanelor, scena crucificării. Dacă ai o credință doar pe emoțional la un moment dat se va ofili. Nici nu cred că e receptat ca veridic filmul în zona romano-catolică. |
Pentru mine Aparițiile Fecioarei Maria de la Zeitoun din Egipt,in zona Ortodoxă,cele de la Fatima,Lourdes și Medjugorje în zona Catolică și inclusiv aceata de la Naju într-o zonă practic necreștina sunt mai presus de orice DOVEZI!
Sentimentalismul este ceva pur uman,provocat de om și exploatat de om! Însă Dumnezeu lucrează în INIMĂ! Dacă avem o credință pur RAȚIONALĂ,suntem credincioși doar Mental,asta fac oamenii CĂRȚII! Adică evreii, musulmani și protestanții! Însă Biserica Ortodoxă Catolică este VIE! Plusează, Lucrează....Se REVELEAZĂ,in continuare,nu este o lucrare care s-a închis odată cu ultima frază din Apocalipsa. Pentru mine sunt extrem de importante Lucrările Bisericii și implicit ale lui Dumnezeu din prezent. Adică îmi consolidează Credința. Majoritatea se bazează doar pe Sfânta Scriptură,și refuză orice altceva! Am stat ani de zile în această Rătăcire și Înșelare! Biserica este Pilonul Scripturii,nu invers! PS Cristian R, mulțumesc și eu, dacă ai fi și preot ar fi și mai bine,că deja știi detalii despre starea mea sufletească de-a lungul anilor,cel puțin din ce am scris aici. Iorest știu că nu este preot,dar el nu m-ar împărtășii nici pe patul de moarte că este prea "legist":)) Așa că, dacă este vreun preot care a mai citit ce am scris și are timp și dorința să mă spovedească...Sau dacă știți pe cineva, aștept recomandări, adică as dori pe cineva cu care să rămân în legătură și să-mi devină duhovnic,și care înțelege cam ce probleme am. Logic, instabilitatea a fost una din marile mele probleme,deci ar trebui un duhovnic care să fie dispus să mă reprimească, când mai "fug":) Locația mea actuală este Vestul Țării, Mitropolia Banatului. |
Citat:
Eu altceva subliniam în threadul celălalt cu Postul, că Postul e izbăvitor de multe rele, farmece, lucrări necurate, deznădejde, postul aduce limpezirea minții și tocmai ca să aibă efect maximal, trebuie să-l ții cât mai aproape de cum se ține practic în învățăturile Părinților Bisericii. Când să ții post, dacă nu la tinerețe când ești în deplinătatea puterilor fizico-psihice, deci la tinerețe te antrenezi. Și ca să ții un post ca lumea trebuie poate să te antrenezi din timp, că nu vei reuși dintr-o dată, dar te lupți cu tine pt a ține. Citat:
|
În Timișoara,am participat la Sfânta Liturghie și mi-au cam "sărit" ochii spre IPS Ioan ,pe care nu cred că l-am mai văzut niciodată.
Am avut două tentative de a lua binecuvântare de la el,dar am fost oarecum prea departe sau trecut cu vederea și când calea era liberă n-am îndrăznit eu. Însă l-am simțit de cum a intrat în catedrala și până a plecat de la catedrala fiindcă am stat acolo până a plecat cu mașina. Inclusiv stilul său mi-a plăcut și intrat așa "la inimă" dar mai ales predica în modul de tip socratic, adică în dialog cu un alt preot,a fost deasemenea o noutate pentru mine, n-am mai văzut asemenea tip de predică. Deci pare oarecum că am găsit.... Însă disciplinarea probabil a început încă de atunci,de când am intrat în catedrală și i-am simțit prezența în momentul intrării "Pe stăpânul și.....". În mod normal nu as dezvălui asemenea intimități, însă din moment ce pot fi constructive, și pot să mă ancoreze într-o lucrare de mântuire... Acuma normal, că nu pot să merg direct la IPS Ioan și să-i cer să mă spovedească și să-mi devină duhovnic. De ce? Eu sunt level minus infinite,el level plus infinite... Trebuie întâi să mai fac level și eu,și abia după să mă apropii de el,deci voi aborda un preot mai de level intermediar , așa mă gândesc deocamdată. PS Am avut un vis inclusiv cu Patriarhul Daniel, înainte cu câteva zile de participarea la Liturghie,dar pe aceata îl voi reproduce în topicul mei despre vise... Cumva simt și nevoia asta de a primi o binecuvântare arhierească de ceva vreme... |
Citat:
|
Citat:
Nu știu dacă are cineva acces la mitropoliți și episcopi să se spovedească, auzisem că unii au ajuns la episcopi, dar erau de la teologie și i-a dus un preot paroh, deci așa să vii de pe stradă să vrei să te spovedești la un mai mare, e greu. Citat:
Rar prinzi mitropolitul și în Catedrală, prin toate eparhiile, probabil dacă ai fi student la teologie sau dacă ai interacționa cu mitropolia ca voluntar sau ai avea vreo asociație te-ai putea intersecta. Mai știu un episcop care spovedea unii tineri de la ASCOR care nu erau la teologie, dar nu știu cum au reușit aceia. Cel mai bine e să mergi pt o binecuvântare. Citat:
|
Până la urmă ar cam trebui și să detaliez așa în mare unde am greșit,ce am greșit și cum mi-am dat eu seama de asta.
Adică ideea este să realizezi tu singur o chestie,nu neapărat să fie doar catalogată ca și greșită dintr-un punct de vedere. Eu iau reper BISERICA! Adică în domeniul Creștinismului, că despre aceste greșeli vorbesc eu. Care BISERICA? Este foarte simplu aici, fiindcă există o SINGURĂ BISERICĂ! Ăia întemeiată chiar de Iisus, apostoli și dezvoltată de Imperiul Roman până în prezent. Nu spun că am ceva împotriva Protestanților și a celorlalte culte “creștine”. Însă orice cult care se pretinde creștin dar este desprins din Biserică,nu are nicio treabă cu creștinismul,este mai degrabă o organizație cu caracter creștin,care desigur ar putea funcționa în cadrul BISERICII,dar separat nu are absolut niciun caracter DUMNEZEIESC. Bun,hai sa detaliez așa câteva aspecte unde am interpretat și înțeles eronat Creștinismul! 1.SOLA SCRIPTURA Am observat acest curent,in care am căzut și eu in ultimii ani,și inclus mulți clerici și ierarhi ortodocși. Mai puțin am văzut asta în mediul catolic,care este mai vertical! S-au preluat acest obicei de a umbla cu Biblia la purtător și această bătălie a citatelor biblice și a raportării a orice aspect la în pasaj biblic. Fraților, BISERICA A FĂCUT BIBLIA! NU INVERS! Biblia nu are nicio valoare fără BISERICĂ! Biblia nu te mântuiește! Biblia nu este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU,in mod exclusiv! BIBLIA nu este singura REVELAȚIE etc… Mai vreți, că pot continua? Deci SOLA SCRIPTURA=ZERO 2.IISUS HRISTOS NU ESTE DUMNEZEU! Dedicație specială pentru martorii lui Iehova, pentru evreul din mine, pentru Islam și pentru toți cei care sunt tari in MONOTEISM! Însă din punct de vedere Creștin,este o mare aberație să spui că Iisus Hristos nu este DUMNEZEU! Tocmai asta este esența Creștinismului! Tocmai asta este teologia creștinismului! Tocmai despre asta este ORTODOXIA! IISUS HRISTOS ESTE DUMNEZEU! Poți studia toată ziua vechiul testament și noul testament, fiindcă așa cum am spus la punctul 1,este egal cu zero orice pasaj biblic,care contravine esenței Creștinismului și a BISERICII,care este vie și Dumnezeu lucrează în EA! 3.SFANTA TREIME Mergem direct din 2 în 3,și vedem că nu am prea fost de acord eu,cu această doctrină,dar este irelevant ce cred eu sau oricine altcineva. Este relevant ce a decis BISERICA! Dacă Dumnezeu considera că nu-i place Trinitatea, mă gândesc că nu îi era greu să spună asta în interiorul BISERICII,de 2000 de ani. Acuma desigur că eu menționez aici așa pe scurt aceste aspecte,ele sunt tratate destul de bine de BISERICA, pentru cine dorește să aprofundeze, resurse sunt destule. Eu doar atrag atenția asupra a ceea ce am considerat eu greșit cu privire la interpretările mele asupra Creștinismului. Aceste opinii sunt strict despre creștinism! 4.LEGEA VECHILULUI TESTAMENT! Nu este necesar să fie ținută ABSOLUT NICIO IOTĂ/SLOVĂ ! Deci pentru creștini nada/ZERO! Nici măcar cele 10 porunci nu sunt obligatorii pentru creștini! NIMIC PS Ar fi culmea acum să vin tot cu citate din Biblie ca să-mi susțin argumentele, însă nu am nevoie să o acum, fiindcă m-am pliat pe învățătura BISERICII,deci nu mai trebuie să LUPT, trebuie doar să APLIC! Însă așa cum am spus,acest “ghid” este pentru cei “luptați” , pentru cei ce caută,care pare că nu găsesc liniștea,care nu-și găsesc locul … Mă refer în primul rând din punct de vedere spiritual,iar majoritatea avem la baza creștinismului,deci clar în conștiința noastră aceste valori se luptă cu idei,cu ispite,cu tentații, filosofie, erezie etc. Cu cât aprofundăm și studiem și experimentăm,cu atât mai multe acest amestec devine din ce în ce am turbulent și confuz și tindem să pierdem imaginea de ansamblu unde vedem fiecare aspect atât împreună cât și separat. PS 2 Cât despre celelalte postări în care am scris așa cum considerat atunci despre aceste aspecte… Nu le reneg, retrag sau mă dezic de ele! Sunt așa ca un parcurs al unei “boli” în care poți vedea cum se instalează,cum evoluează și în cele din urmă cum este vindecată. Deci și acelea atât la mime cât și la orice om care cade în anumite ispite, greșeli,erori etc. Nu trebuie să fugim de noi,de omul vechi, trebuie să ne acceptăm așa cum suntem și faptul că ne schimbăm sau îndreptăm sau urmăm Calea cea Sănătoasă, tocmai în raport cu Omul cel Vechi,ne scrie tabloul complet al vieții. Întrucât viața unui Om asta înseamnă,și fiecare urmează acest traseu într-un mod sau altul. Dacă am fi perfecți n-am avea cum să evoluăm. Fiindcă tocmai despre asta este viața, să pleci dintr-un punct,și să ajungi în altul. Iar tot acest traseu implică schimbări, greșeli,erori etc… PS 3 Vreau deasemenea să atrag atenția asupra unei mari capcane în care am cazut extrem de multe ori și pe care un coleg de forum,a menționat-o (CristianR) ,și deasemenea alt coleg de forum o știe extrem de bine(Iorest). Tocmai aceste “întoarceri” ale celor tulburați, instabili, luptați etc. Eu știu foarte bine ce înseamnă să-ți schimbi opiniile instant, adică a fost chiar acesta perioada a mea destul de lungă, mă refer de la a reveni din satanism/ocultism/ateism,la credința în Dumnezeu,la a relua din nou studiul Creștinismului,și chiar inclusiv al Islamului și în mod special al Iudaismului până la urmă la a accepta adevărul Bisericii Istorice Creștine (Ortodoxă/Catolică). Însă doar pentru că noi că oamenii ne schimbăm percepțiile, orientările, credințele etc. Asta nu înseamnă că ADEVĂRUL se schimbă! NUNU! ADEVĂRUL rămâne același,doar noi ne schimbăm! Așa că dacă tu crezi azi că Pocăiți sunt buni,iar mâine că Biserica Ortodoxă este Singura Adevărată…. Atât Pocăiți cât și ORTODOXIA vor rămâne la fel. Doar tu vei avea o altă perspectivă! SĂ NU CĂDEM IN EXTREMISM! Mai ales noi cei schimbări care azi lăudăm pe unul și mâine îl scuipăm! Va urma…. |
Ma bucur ca te-a luminat Dumnezeu si aceiasi minte si aceiasi persoana, vorbeste acum din alt duh.
Asta ne da prilej de meditatie: cat de relative sunt gandurile noastre , si cum trebuie sa ne lipim cu totul de Adevar. Sa cautam mai putin la noi insine si mai mult la Adevarul obiectiv, acela care e acceptat de majoritatea celorlalti, si care a fost de la inceput. Biserica e una singura intradevar , dar sunt curios cum ai (re) ajuns la concluzia asta. Pentru ca si eu am avut aceasta intoarcere in interiorul meu la credinta in Biserica (nu ca as fi fost plecat vreo clipa) , iar la mine s-a produs prin reamintirea rolului Duhului Sfant , alaturi de Hristos. Astfel nici Cuvantul lui Dumnezeu , Evanghelia, nu e scazuta cu nimic, este in contiinuare de aceiasi importanta cu Traditia. Fizic Cuvantul a aparut din Traditie. Dar revelatia este in continuarea prin Cuvantul lui Duumnezeu consfintit apoi in evanghelii. Decat sa ne indeletnicim sa le separam , cel mai bine e sa le pretuim pe amandoua, fiecare in sectorul ei. Cuvantul ne da acces direct la Dumnezeu. Iar Duhul Sfant ne da pe de o parte intelegerea lui ,pe de alta parte, prin Biserica , ne da Traditia , care este viata Cuvantului. Hristos este totul si in toate , iar Duhul Sfant ne poarta nevazut catre Hristos, prin Biserica. |
Citat:
Au fost câțiva foști preoți cred că-i numeri pe degetele de la o mână care au împânzit internetul, cu versiunea lor, nu se spune ce abateri, căderi, nereguli, au avut, sau ce carierism urmăreau ei când s-au apucat de preoție. Până la urmă ispita financiară, arghirofilia, e una dintre cele 3 mari ispite descrise de Sfântul Ioan Gură de Aur în tratatul despre preoție. Citat:
Citat:
Citat:
Chiar mă mira câtă energie ai să te ții de postări, având în vedere că ai și loc de muncă și alte obligații gospodărești, plus întreținerea unei mașini, de plătit impozite șamd. Citat:
|
Până la urmă știi cum e...
Prin Ortodoxie am intrat în acest vârtej religios, spiritual sau cum vrei să-i zici și deasemenea tot prin Ortodoxie cred că voi ieși din el. Adică clar liniște n-am avut niciodată sau pace în această relație cu spiritualitatea, însă am avut intensitate și trăire și m-am simțit viu,asta este clar. Însă vine vremea,vorba ta Iorest, să mai pui și punct. Fiindcă la mine asta este ca la păcănele,am intrat și nu mă pot opri. Devine o adicție,care mă consumă. Bine o poți numi și pasiune,sau dedicare.... Însă chiar am nevoie de un "concediu":)) Dar nu știu cum și unde să mi-l iau! Așa o zonă neutră,un vid. Adică cumva lupta cu Creștinismul sau interiorul Creștinismului este finalizată pentru mine. Și cum eu nu pot sta liniștit,voi căuta probabil alte lupte,alte fronturi. Însă tocmai asta încerc să evit sau amân. |
Concediu ar putea fi predarea ta in mana Duhului , renuntare a tine , si cautarea mereu a Adevarului obiectiv si valabil si pentru cedilalti. Si adaugarea ta de propriile caramizi la acest adevar.
Concediul e scaparea de demonul ideilor proprii, si remodelarea lor in ideile Bisericii si mai exact ale Duhului. Asta ne absolva de multe griji Iar viitoarea lupta este intotdeauna cea mai grea : lupta cu tine insuti, cu mandria, cu parerea de sine , cu sipararea, cu intoleranta , cu ne-blandetea , cu ranirea aproapelui ,intr-un cu zacerea in desfatarea eului propriu. Nu vei piede nimic din tine , ci doar te vei descatusa de balast PS Astea s valabile la mine , nu le lua ca si observatii , ca as deprercia ceva la tine, sunt doar auto-cunoastere |
Să reformulez un pic...
1."Lupta mea", și nu-l citez pe Hitler,că și el avut lupta lui "Mein Kampf":)) Da el e boss in fundul Iadului,eu sunt ratat în toate 3,rai,iad, pământ... Revenind,deci Lupta mea,a ajuns într-un punct oarecum unde trebuie să admit ori înfrângerea,ori să aleg o tabără,ori să schimb frontul. Fiindcă era o luptă oarecum fără sens,aparent cel puțin. Așa cum spusesem,unii colegi știu despre ce vorbesc,de pe forum fiindcă m-au "însoțit de-a lungul cel puțin al unui deceniu în aceste"lupte " ,mai degrabă a la Don Quijote. 2.Admit învingătorul,dar nu și faptul că voi merge în tabăra lui și nici n-am certitudine că voi fi invitat sau promit acolo. 3.Singura certitudine este că nu mai am ce sau de ce să lupt pe acest front al Creștinismului. Și implicit să admit că am greșit aproape din toate punctele de vedere privind interpretarea lui,ca și creștin. Adică dacă eram cel puțin într-o singură tabăra: islamică, iudaică, creștină... Dar n-am fost niciodată nici în una, așa că chiar și punctele mele de vedere din perspectiva iudaică, islamică etc,au fost eronate.. 4.Nu m-am convertit la Creștinism,pur și simplu mi-am recunoscut erorile,și admit Creștinismul Tradițional, respectiv Ortodox și Catolic că având singurul autoritatea din toate punctele de vedere să învețe,să conducă, să administreze etc tot ce ține de Creștinism. PS În privința "concediului"mă refeream concediu de la ce făceam eu în.mod compulsiv, adică să-mi fac capul cu chestiile astea despre care acum admit că sunt greșite, simple,erezii, percepții puterile de minte superficială,care se crede mare teolog etc... Adică probabil îmi voi alege alt domeniu unde sa foleseec constructiv aceste "porniri" ,chiar dacă că "hobby", însă desigur nu voi renunța la o participare "normală" la Biserica Ortodoxă/Catolică, însă că simplu "participant" și atât. |
Nu știm cine i în fundul Iadului. Nimeni nu s a întors de acolo ca să ne enumere cine l populează. Sunt doar presupuneri. Nimeni în afară de Dumnezeu nu știe ce i în inima unuia și altuia.
|
Citat:
|
Hai să compilez eu o scurtă “povestioară” despre acest episod prelungit de pauză și revenirea cu capul plecat înapoi la Biserică,nu neapărat dintr-o convingere,ci dintr-o necesitate provocată de mai multe evenimente care s-au produs în lanț.
Mă refer aici la ultimele luni. Până la urmă lumea are nevoie și de definiții dar și de exemple concrete, însă cel mai mult apreciază oamenii “fabulația” sau pildele, parabolele unde fantasticul se amestecă cu realitatea. Ei bine la mine chiar nu a fost cam niciodată nevoie să adaug “fantasticul” ci mai degrabă a trebuit să-l reduc câteodată, pentru a putea fi luat în serios în numele cazuri. Așa că hai să intrăm în poveste,desigur nu voi menționa toate detaliile concrete din motive de “securitate” și bineînțeles fiindcă sunt chestii personale,dar în mare voi trage toate liniile necesare pentru a stoarce din această parabolă esențialul. Totul a început acum vreo lună și jumătate atunci când după o perioadă inițială de câteva luni unde a fost turat la maxim,dar fiind faptul că m-am mutat în altă parte a țării,am schimbat și locul de muncă, desigur lucrând tot în același domeniu dar cu un volum mult mai mare de muncă,a trebuit să mai fac și niște upgrade-uri/specializări etc. Și, deși în această perioadă am dus totul așa ca un tank, fără să îmi pese de dificultăți… De exemplu ceva aparent banală probabil a produs cel mai mare stres acumulat vreodată așa în firmă continuă,și anume frica mea de câini,cred că asta este singura mea fobie care mă consumă efectiv din toate punctele de vedere. Vreo câteva săptămâni a trebuit să lucrez într-un loc,mai înafara orașului unde locația era “casa” unor câini “adunați” și ceilalți colegi aveau grijă de ei,le dădeau mâncare etc,ei păzeau locația. Chestia era că fiecare eram singuri pe “tura” noastră și după câteva turi de “acomodare” am rămas singur cu ei. Desigur câinii m-au acceptat,dar fiind faptul că m-a acceptat “șeful” lor,un câine care săracul nu avea un picior din față,dar totuși era liderul haitei. În fine ideea este că eu pur și simplu de când am auzit că va trebui să lucreze și acolo o perioadă,și că sunt vreo 4 câini permanenți plus unul care venea în vizită, efectiv mi s-au tăiat picioarele înainte de ajunge efectiv acolo… Totuși au trecut cele câteva săptămâni, uneori deschideam ușa biroului și ei intrau efectiv în birou,logic era și frig afară,și eu rămâneam înlemnit,cu greu îi scoteam afară… Pare ceva banal,dar cred că a fost cea mai traumatizantă experiență pentru mine și cea mai challenging… FACE YOUR FEAR! Înfrunți frica logic,dar nici să stai lângă ea permanent… Așa,deci până la urmă am revenit la “oraș” am mai muncit acolo câteva săptămâni, desigur mai greu că volum de muncă,dar mult mai ok pentru mine. După asta a apărut o șansă de “promovare” vreo 3 luni în curs de specializare,unde rămâneam totuși plătit salariului minim,dar după deja logic alte beneficii și posibilități. Cursul este cumva hibrid, adică și prin zoom dar și practică… La 3 zile după ce am început cursul,și logic nu am mai mers la muncă… Adică 3 zile de relax, odihnă,doar cursuri de la 8 la 13 online… Bum! Încep să mă simt rău…. Palpitații…Presiunea în cap…Mă ustură ochii….Îmi plusează venele în mâini piept, tâmple…Îmi “sare”inima din piept…Etc.. Durează asta câteva zile,eu aveam așa ceva medicamente pe care le luăm la nevoie, pentru chestii avute mai demult,dar niciodată în halul ăsta. Avusem de-a lungul timpului depresie, anxietate,atacuri de panică etc. Însă le țineam sub control și au devenit din ce în ce mai rare. La acea vreme pe lângă unele pastile naturiste,mai luăm piracetam și propranolol, desigur automedicație,însă eficiente. Revenind,deci văzând că nu scap de acea stare care persistă,iau ce mai aveam acolo aspirină, magneziu,potasiu, măresc doza de propranolol,care practic fiind beta blocant ar fi fost cel mai indicat în acea stare… Cam nicio ameliorare,și trec pe artileria grea,un Xanax…. Bun,seara trece, probabil Xanax a maacat câteva ore starea,și dimineața din nou mă trezesc,mai grave stările,deja eram ca într-o beție, amețit, ochii usturau,capul greu, pieptul și venele turnate la maxim. Fac un duș, mă îmbrac, cobor jos din apartament și chem un Bolt,direct la primiri urgențe! N-am mai fost direct la urgențe niciodată, însă am chemat ambulanța de două ori înainte însă din cauza unor crize la rinichi,dar mai demult. Mă documentasem puțin înainte, știam că se face o sortare,așa că am mers, le-am spus ce am, probabil se vedea și pe mine. Imediat am fost dus să mi se ia tensiunea, mă așez pe scaun, își pune utilajele pe mine,direct la prima “citire” 182/121 sau ceva de genul plus minis,dar clar peste 180/120. Eu eram cel puțin ușurat că n-am venit degeaba și nu-s stări fictive,ea mai face o a două citire și îi dă 164/120… Parcă de depășește 180 este urgență medicală,dar și 160 necesită deasemenea intervenție medicală. Mi-a spus să aștept că mă va vedea în doctor, după 15-20 minute sunt chemat investigat,am stat pe un pat cu un tensiometru care a măsurat din 10 în 10 minute tensiunea, mi-ai luat sânge, mi-au dat o injecție, probabil diazepam cu metroporol,sau ceva beta blocant, fiindcă vedeam cum treptat tensiunea scadea până a ajuns al 117/72 sau ceva de genul. În fine după ce a mai venit și cardiologul,am mai discutat de ce și ce,am fost eliberat cu o rețetă, diagnostic “salt tensional remis”. Medicamente prescrise:magnerot,stres clean, corlentor și leridip…. Plec oarecum ok, după injecția lor,care m-a pus pe picioare,dar chestia e că imediat îi trece efectul,iau medicamentele alea,dar pare că tot în ceață sunt după, deși fără starea acută inițială. Ce-i de făcut zic? Deja,era duminică,caut un loc liber la cardiolog pe site-ul spitalului unde se fac programări,și paradoxal găsesc unul singur pentru mâine de la ora 9, deși următoarele dați libere ar fi fost peste o lună. Na,zic uite că am noroc… Da,o sa continui “povestea”într-o următoare postare… |
Continuare…P2
Deci așa cum am zis, văd locul liber la cardiologie pentru mâine (adică chiar așa a fost, nu-i “înflorită” povestea). Cel mai probabil a renunțat cineva,și mă programez. Eu aveam luni de dar primul “test” pentru la cursul pe care îl urmam, însă programarea era undeva la 9:45, testul ar fi trebuit să înceapă pe la 9. Totuși fac programarea și în funcție de cum mă simt dimineața văd ce fac. Dimineața pe la 7:30 aveam alarmă pusă,iau magnerot, stres clean, leridip și corlentor așa toate la grămadă. Starea mea era oarecum nu prea ok, așa că sun responsabilul pentru curs și alte câteva persoane care mă așteptau acolo unde dădeam testul,le spun situația, și logic au înțeles. Bine că în această situație oameni acceptă, chiar dacă nu ar crede fiindcă se gândesc că ceva “problemă”tot este așa că ori persoana se se chinuie să inventeze clasica “am probleme medicale”dar poate are alte probleme, ori chiar are probleme medicale reale. Eu le-am trimis și poze cu dosarul de la urgențe și programarea la cardiolog, totuși să fiu sigur că nu-s din categoria cu probleme fictive. Plec la spitalul și acuma toți știți cum e la spital,eu nu frecventez prea des,dar aici era destul de ok, desigur haotic “ca la noi” dar acceptabil și destul de profesional. Birocrația clasică,nu aveam bilet de trimitere! Le explic că eu vin cu dosarul de la urgențe de ieri,și am găsit loc liber azi,plus medicul meu de familie este în alta parte a țării. Așa că,oricum eram asigurat și aveam cardul de sănătate,dar dacă este cazul plătesc… Până la urmă am plătit cam 130 Ron, consultație plus EKG. Doctorul tânăr,cam de o vârstă cu mine,foarte glumeț, dezinvolt și șmecheraș,cu multe asistente și studenți pe lângă, îi ținea pe toți “din scurt”. Nu înțelegea cine m-a trimis și de ce am venit, fiindcă nu era actualizată programarea nouă, apărea tot cel care a renunțat în listă. Îi explic, mă primește,ii arăt dosarul de la urgențe,nu prea se uită la el, îi explic că am făcut EKG ieri și analize,mă trimite iar la EKG,iar tensiunea care era 147/110 cred … Totuși îl îndemn să privească și ce au văzut cei de la urgențe…”Aruncă alea zice,îs medicamente de “babe””:)) Bun,îmi prescrise alte medicamente,și noul diagnostic HTA, adică hipertensiune arterială. Bun,ii spun că oricum nu mă simțeam ok după cele vechi,dar nici nu aveau cum să-și facă efectul în câteva zile. Bun, noile medicamente: Nebilet (Nebivolol),în beta blocant mai de ultimă generație și Salvo( olmesartan medoxomil/amlodipină),și asta tot ceva mai modern, practic o formă evoluată a lui leridip. Bun,dar până la urmă ar trebui să știu ce cauzează hipertensiune arterială,nu? Dada,zice și el. Păi n-ar trebui să fac niște analize? Pune un student să scrie pe o foaie ce analize să fac. În fine, până la urmă ies,caut o farmacie și iau noile “droguri”. Logic,nu le putem lua decât următoarea zi, dat fiind faptul că luasem dimineața pumnul plin cu toate celelalte. Acuma mă gândeam ce doctor să mai vizitez,și caut eu locuri libere la anumit specializări, până la urmă găsesc unul liber la Medicină Internă. Zic, totuși acolo investighează mai general,și poate decide per ansamblu care ar fi cauza. Găsisem peste câteva zile,vine următoarea zi,iau dimineața noile medicamente și plec să dau testul restant. Imediat am simțit noul beta blocant,care oarecum îmi lipsise de când nu mai luasem propranolol, fiindcă până atunci tot sângele îmi urca în cap,eram agitat, transpirasem etc. Deci,cel puțin o parte a problemei era rezultată. Dau testul, ajung acasă și seara după ora 17,iar apar palpitații, usturimea în ochi, presiune în cap, desigur nu la nivelul acut,dar erau acolo. Noile medicamente le luăm doar o singură dată pe zi. Pfff…Ce-i de făcut? Apelez la ce mai aveam, mă consult cu Gemini, că nu mai folosesc ChatGPT, trecusem pe Gemini de o vreme. Și paradoxal,sfaturile lui medicale m-au ferit de multe probleme,mai ales când nu aveam acces la sfat medical sau cel puțin până ajungeam la medic. Iau iar un Xanax, parcă așa moderat s-au ameliorat, deși nu parea să trateze cauza neapărat, acoperă efectele. Merg până la urmă la Interne,și acolo sau de un medic(femeie )și un asistent medical foarte ok,care chiar m-au ajutat în mai multe privințe. În primul rând eu mergeam pe ideea că deși n-am bilet de trimitere,voi plăti dacă este cazul, deși eram asigurat, încât nu voiam să-mi schimb nici medicul de familie și nici nu puteam pleca atunci înapoi acasă. Însă ei au vrut să mă ajute așa că au reușit să-mi facă rost de un bilet de trimitere de la un medic de familie de acolo și bază aceluia mi-au făcut analize, consultații, ecografie etc. Plus alte bilete de trimitere pe care mi le-au făcut ei, către alte departamente. Bun,în urma analizelor și ecografiei… Trigliceridele -400, Colesterol -260, Ficat gras -steatoza hepatică cronică,cam ăștia au fost triggerii majori. Bun,deci o cauză pentru hipertensiune,și urmările stresului cronic ulterior. Bun, alte noi medicamente: fenofibrat și essentin. Însă având și anxietate,sau suspectând hipertensiune și pe acest fond am cerut o trimitere la psihiatru:)) Dat fiind faptul că împărțea cabinetul tocmai cu un medic psihiatru, doar că lucrau ore diferite. La psihiatru am găsit ore libere pentru programare în orice zi,la orice oră,nu se îndeasă lumea acolo:)) Merg,ii explic situația actuală,și mai explic și din trecutul meu… Adică eu am mai fost din propria inițiativă la psihiatrii de-a lungul timpului, dar n-am fost diagnosticat niciodată cu ceva anume,doar suspect de anumite chestii și mă trimiteau de obicei la psiholog dacă vreau să discut despre stările mele. Eu folosesc mai degrabă forumul pentru asta:)) Însă având în vedere starea medicală pe care o aveam am zis să iau în serios și un posibil fond anxios sau alte aspecte ale stresului care au declanșat acele persoane puseuri ale tensiunii arteriale. În urma discuțiilor am zis totuși să încerc un ISRS, adică inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei, folosiți de obicei ca tratament pe termen lung,cel puțin jumătate de an,sau chiar mai mult. Eu încercasem așa mai demult sertralina (Zoloft),luat cu o rețetă din Grecia:)). Fiindcă așa cum am zis,medicii psihiatri de la noi n-au considerat că am nevoie de medicamente niciodată. Probabil au dreptate,dar asta e,așa sunt eu curios. Și am luat Zoloft vreo câteva săptămâni,dar am renunțat la el, fiindcă efectiv nu sunt pentru mine aceste tipuri de medicamente,dar despre asta voi discuta mai târziu în “poveste”. Așa că medicul a zis să încercăm escitalopram(Cipralex),tot din clasa ISRS,dar mai blând și mai curat decât celelalte. Eu,am zis să-i dau o șansă,și i-am dat-o cam vreo 3 săptămâni. Bun, imediat urmează partea 3… |
Partea 3
Bun,deci am mers am scos și Cipralex de la farmacie, însă rămâneam fără Xanax,ça nu aveam decât câteva rămâne așa de mai demult, când “luptam” cu alți “demoni”, însă mai aveam extraveral (combinație de fenobarbital cu valeriană),ei bine acest fenobarbital este altă clasă de medicamente numite barbiturice, folosite des înainte de apariția benzodiazepinolor(Xanax, valium, anxiar etc). Fiindcă știam că la începutul când se administrează ISRS, întâi provoacă agitație, stări amplificate oarecum a ceea ce ai deja,așa că se ia la început cu benzo, nu-i o regulă,dar dacă aceste stări apar, n-ai ce face, după ce intri în acest cerc vicios al medicamentelor de sinteză,care în esență sunt tot droguri. Acuma eu aveam încă două “stresuri” suplimentare,care vor fi lămurite mai târziu în “poveste”. Renunțasem la utilizarea nicotinei (pliculețe cu nicotină, vape, tutun încălzit), oricum renunțasem la țigări normale de ani de zile,și reluasem vechea mea dieta vegană,pe care eșuasem să o menținem mereu, dintr-o cauză pe care deasemenea o voi afla abia acum câteva zile. Deci, dintr-un stres ulterior, mă băgasem în mai multe însă le controlam acum prin medicamente, care nu-i tocmai o mare plăcere nimeni, deși mulți ajungem la asta. Eu aveam ambiția să reduc toate simptomele printr-o dietă vegană strictă. Însă am ajuns imediat într-un colaps în lanț, așa cum vom vedea în continuare. Ei bine,la primele zile cu Cipralex,nu l-am prea simțit, fiindcă tocmai asta este farmecul lui, lucrează discret și eficient, chirurgical chiar. Însă am observat imediat starea de “zen” artificial”,o lipsă de interes generală,o somnolență,o scădere a libidoului,și faptul că mi-a tăiat imediat “arma” mea , adică scannerul meu continuu. Deja nu mai studiam nimic,nu mai scriam nimic,nu mai citeam nimic,nu mă mai interesa nimic. Cipralexul este extrem de eficient în anxietatea generalizată, socială etc. Ei bine eu nu sunt neapărat anxios,dar sunt extrem de receptiv la orice este in jurul meu, analizez tot, procesez tot etc. Ei bine asta mi-a fost tăiată,și cel mai grav, capacitatea de reacție mi-a fost încetinită,iar asta cel puțin la jobul meu este vitală. Însă pentru cineva care vrea să se retragă în bula lui și să nu-l mai interese nimic, Cipralex aici își face treaba foarte bine. Am stat așa vreo 3 săptămâni,poate că anumite stări s-au îmbunătățit în privința “instabilității mele, însă palpitațiile nu le-a ameliorat și nici nevoia acută de dopamină,care la mine era pe zero. Auzisem din anumite surse că în unele mănăstiri se folosesc asemenea medicamente pentru a tăia”poftele “ călugărilor/călugărițelor. Ei bine aici Cipralex și probabil și alte ISRS iar te lasă mort, din păcate. Însă ăia nu este abstinență sexuală este mai degrabă”mutilare “ sexuală. Energia sexuală este cea mai potenta chiar și din punct de vedere spiritual. Acuma pentru mine problema era să nu mai fiu așa adormit, amorțit etc… După vreo săptămână de dietă vegană,asta înainte de începerea postului,am decis așa dintr-o dată,să renunț la toate medicamentele, bazându-ma strict pe faptul că corpul deja s-a curățit,și poate continua fără nimic artificial. Ei bine înainte luasem pulbere de alge, Spirulina și clhorela… Zic,gata merg pe alge,ceaiuri și vegan strict. Următoarea zi,am băut doar praf de alge și apă, nimic altceva,nu am mai luat niciun medicament. Ok,ziua m-am simțit relativ stabil,mă bag pe la 9 jumătate la somn și nu pot adormi,devin agitat, gânduri peste gânduri, schimb poziția, mă tot învârt în pat, imediat tâmplele și venele le aud cu plusează din perna,mă uit la cea 22:30. Mă scol,beau un pahar cu apă,mă plimb prin cameră deschid geamul…. Și scutur steagul alb… Iau pumnul de medicamente,cred că doar cele de “inimă” și un Xanax/extraveral sau ce mai aveam, probabil mănânc ceva scurt și mă pun iar în pat. Cred că pe la 23 am reușit să mă stabilizez și după să adorm… Totuși continuui dietă vegană,dar luând toate medicamentele inclusiv cele pentru ficat/trigliceride, însă în următoarele zile apare așa o durere de spate,care parcă cobora puțin pe un picior. Nu o bag în seamă, până ce în următoarele zile crește și se accentuează, încât îmi era greu să mă îmbrac,aplec, rostesc chiar în pat,sau chiar stau jos… Până la urmă cu tot acest pachet de “boli” merg acasă,gen locurile natale. Acolo dau dosarul investigațiilor medicului de familie,și acesta îmi mai prescrie continuare tratamentului de la specialist plus,altele pentru ducerea de spate,plus o trimitere la neurologie să investigheze durerea,eu suspectăm hernie de disc. Însă acasă,un membru al familiei a trecut cam prin aceleași “boli” și mi-a mai dat din medicamentele lui,sfaturi etc. Acasă am trecut o săptămână pe un regim alimentar “normal” am trecut de pe Cipralex pe Zoloft,la recomandarea medicului de familie, mi-am refăcut stocul de benzo cu încă doua noi medicamente Lorazepam și bromazepam,iar Lorazepam a fost cam singurul care a făcut diferența,dat fiind faptul că relaxează și corpul și durează mai mult efectul. Revenind la nouă locație,unde locuiesc,cu stocurile pline, chiar din ultima zi de stat acasă,am decis totuși, speriat de atâtea medicamente să încerc totuși o abordare holistică,dar treptat,așa că a revenit la dieta vegană, oricum imediat începea postul,plus o abordare și spirituală, adică ortodoxă. Adică începeam să suspectez niște cauze mai neconvenționale ale acestui lanț de “necazuri”,boli peste mine. Bun,am revenit,am continuat vegan,am luat tratamentele,dar în ideea că le voi elimina treptat,am început totuși să fiu mai activ și fizic,deja trecerea de la Cipralex la Zoloft își făcea efectul,dat fiind faptul că Zoloft lovește și dopamina puțin,deci te face mai activ, însă mare lucru nu a făcut nici el,tot acea ceață,și lipsă de creativitate etc. După câteva săptămâni de vegan,deja eram “mort”,fără energie, obosit, durerea se muta din coloană jos în picior etc. Așa că mi-am adus aminte de testul ADN, făcut de mine,și l-am descărcat și încărcat în niște compilatoare care identifică acele gene specifice din punct de vedere medical etc. Am ajuns în punctul în care aveam pofta de carne crudă,de inimă în sânge,de sânge etc.:)) Știam eu că anumit persoane nu pot procesa și extrage nutrienți din plante și deasemenea știam că vitamină B12 nu se găsește în Plante,iar în suplimente sintetice corpul o poate ignora și chiar nu o poste folosi. Logic la analizele de sânge,aveam B12 relativ normal,dar atunci mâncăm normal. Deci am zis sa merg strict pe date concrete,să vad exact din ADN,care ar fi problemele. Și am văzut…. |
Ești tânăr și iei cam multe medicamente, mii de lei se duc către ele din ce relatezi, plus ore pierdute pe la doctori, așteptând, chiar acum mă gândeam citind ce ai scris, ce lux e să nu dai banii pe medicamente și din ei să mergi prin pelerinaje, sau să faci ceva constructiv.
E destul de șocant să ai steatoză hepatică, ficat gras la vârsta ta, ai peste 100 de kg ? Ai persoane în familie cu istoric de hipertensiune ? Cumva, citind ce ai scris, înțeleg anumite poziționări ale tale din trecut și cum dădeau în clocot apoi scădeau, chiar mă uimea și pe mine ce putere aveai de muncă dintr-o dată, scriai tomuri. Ești sigur că ceea ce ai tu nu e de la lucrarea cea rea a vrăjmașului ? |
Toate aceste "boli" sunt 100 genetice,deci le-am moștenit,am 1.88 și 94 de kg:))
N-am luat medicamente niciodată, decât la nevoie, n-am fost la doctori decât rar,acestea le iau doar de o lună jumătate,și sper să le elimin curând. Majoritatea medicamentelor le-am împrumutat de la celelalte persoane din familie care suferă de chestii de genul. Tocmai asta urma să spun din analiza ADN, corpul meu nu poate susține o dietă vegană. Deci urmează probabil să reiau antrenamente de forță și alte forme de a scăpa total de medicamente,și de a produce dopamina,a reduce stresul. STRESUL a generat ficat gras și trigliceride,eu nu sunt obez. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 21:37:47. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2026, Jelsoft Enterprises Ltd.