La rugaciunile scrise ar trebui cautat intai sensul dogmatic al unor cereri
 

Unele cereri din rugaciuni le zicem asa cum sunt, pentru ca ne dam seama ca rimeaza cu sufletul nostru,ca ne reprezinta, si nu mai stam sa ne batem capul.

Totusi o analiza ar fi indicata , ca sa stii ce te rogi.

E drept ca important e sa fie existent si puternic sentimentul interior de cerere si de dependenta de Dumnezeu, ca asta e una din conditiile de baza ale rugaciunilor.

Rugaciunile au fost preluate din traditie, si se pot identifica cu AI primele atestari documentare ale unora din ele ( de exemplu acatistele incepe de prin secolul 6)

De aceea le socotim ca venind de la Duhul, si nu ne mai prea batem capul cu ele, si riscam sa ajungem la o recitare a lor, chiar daca nevoia respectiva o simtim puternic si in sufletul nostru.

Un exemplu simplu, care toti il zicem in primele rugaciuni incepatoare:

Sunt anumite implicatii dogmatice pe care nu insist caci cred ca toata lumea le stie sau le simte :
-ca trebuie sa iti cunoscti pacatele intai,
-ca trebuie sa simti pocainta pentru ele, si hotararea de a scapa de ele ca rugaciunea sa aiba efect

Ce as vrea eu sa subliniez este ca dintre cele doua, iertarea este mai evidenta ,pentru ca toti stim ca pacatele ne-au fost iertate prin Hristos, si ca prin caiunta,si Taina spovedaniei actualizam mereu aceasta iertare ,pentru pacatele ulterioare

Dar curatirea de pacate, nu e asa evidenta.

Pentru ca nu e asa usor sa scapi de pacate.

Aici trebuie cunoscut exact ce trebuie sa faci tu si ce te poti ruga si astepta sa faca harul Duhului.

Cerea ar suna ca si cum harul ar face tot, noi doar cerem si vom fi curatati.

Dar in realitate stim toti ca a scapa de pacate este o lupta comuna si grea a omului ,asistat de har , in care harul e cel care vindeca pacatul (asa cum suna si cererea), dar omul e cel care doreste sa scape de el,se roaga pentru har, incearca sa faca faptele bune opuse acxelui pacat, isi supravegheaza mintea sa il identifice macar, si daca se poate sa il respinga

Un răspuns superb de la Dănuța:
Nici că se poate mei bine👏

https://youtube.com/shorts/M01NV6Emp...DBd2usNYvkHozo

Poate că ai vrut să formulezi altfel ceea ce am boldat și poate că prin karma s-ar putea ca Duhul Sfânt să mă ferească de a comite vreun păcat, sau să nu lase ca urmările unei fapte să se răsfrângă asupra mediului in care, fără să conștientizez, comit păcatul; căci dacă conștientizez că fac un păcat, atunci nu-mi vine a crede că pot obține în avans iertarea(”actualizarea” ei).

A-mi cunoaște păcatele întâi este o mare, mare binecuvântare, ba chiar har, căci dacă nu simt pocăință, înseamnă că nu e nici o conștientizare a păcatului, sau cateheza mea are lacune și nu cunosc Voia lui Dumnezeu și nici jertfa Lui pentru mine.

Toate rugăciunile scrise au avantajul că se pot alege conform nevoii pe care o simțim și, mai ales, pot fi completate sau ajustate cu formulări proprii pe care harul nostru le consideră necesare a fi menționate.

Nu, am folosit timpii gresit. De fapt vroiam sa zic ca prin Botez ni se iarta pacatele , la fel cum prin jertfa Mantuitorului ni s-au iertat pacatele panba la acel moment, iar prin marturisire ni se iarta pacatele de la botez pana ion prezent , sau de la ultima marturisire.

Actualizarea se face prin taina spovedaniei.

Bineinteles ca aceasta vine proportional cu gradul de cainta, nu cu simplul automatism al marturisirii

Si un suflet nesimtit ce face :) ?
Se educa in a isi constientiza pacatele, macar cu ratiunea intai, ca sa urmeze si nevoia de rugaciune de iertare apoi.

Eu devin mai nesimțit(or) atunci când mănânc și dorm pe săturate.

Postul, reducerea somnului (în favoarea rugăciunii, spre exemplu), o suferință fizică ori sufletească, sărăcia... sau durerea empatică față de suferința altuia – astea mișcă sufletul, îl trezesc, îl înmoaie.

Botezul la 6 săptămâni de la naștere? Care păcate? Zi măcar unul.

Botezul la 6 săptămâni de la naștere? Care păcate? Zi măcar unul.

21. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,(1Petru3,21)

Pacatul originar .
Si pentru cei care nu se boteaza cand sunt mici ,pacatele facute pana atunci.
Iar apoi din marturisire in marturisire pacatele facute intre timp sau nespovedite la vremea lor.

Ar mai fi si cererea sub diferite forme asemanatoare cu 'si ne izbaveste de cel rau'

Cu aceasta e mai usor de gasit explicatii ca este chiar in Rugaciunea Domneasca si avem chiar Sfinti parinti care au analizat-o.

In afara de alte intelesuri ,cum ar fi raul ca foamete, raul diavolilor din clipa mortii ,intelesul principal e sa fim izbaviti de uneltirile diavolului.

In Rugaciunea domneasca este impreuna cu ferirea de ispite, aratand mecanismul : intai suntem ispititi cu o slabiciune sau pofta a noastra , apoi vine alegerea libera a noastra care poate fi buna sau rea.

Deci in final noi suntem cei care alegem, raul e in noi, raul e pacatul.

Nu ar trebui sa cerem pasivi ca raul sa fie eliminat cumva , ar trebui sa ne cunoastem partea in pacat , si sa vedem si influenta mediului extern (de exemplu indemnul la pacat al lumii secularizate) dar si optiunea noastra .

Harul cerut inseamna puterea de a cunoaste anticipat pacatul, deci ispita, dar si puterea de a i ne opune.

Acest păcat este la originea oricărei nașteri, cu excepția nașterii lui Hristos.

Oare există în evanghelii vre o mențiune din partea lui Iisus referitoare la excepționalitatea nașterii Lui?
Concepția, da, ține de altceva, dar nașterea? Eu nu mai îmi amintesc să fi citit ceva legat de asta.

De-asemenea fiind deja ieșit din rândul nostru al oamenilor simpli cărători de păcat originar de ce oare a mai trebuit să se confrunte cu alegerile omului pe Pământ prin autoizolarea Sa pentru 40 de zile în Pustie și confruntarea cu Mamona?