Cum iti poti da seama daca esti bun de calugarie sau de casatorie? Multa lume se plange de faptul ca nu poate distinge clar chemarea sau ca neputintele impiedica luarea unei decizii bine intemeiate. voi ce parere aveti, cum stau de fapt, lucrurile? ce sfat i-ati da unei persoane care se confrunta cu aceasta problema?:sleep::dozingoff:???

Pai, nu-i dau nici un sfat, ca nu-i nici o problema (dilema)!

In primul rand trebuie sa discute cu pr duhovnic si cu ajutorul lui sa ia o hotarare ,care nu va fi usoara bineinteles.dar eu cred ca din momentul in care s-a gandit la calugarie pp ori ca nu are pe cineva(o/un iubit)ori are dar nu o/il iubeste ,poate totusi trebue sa mai caute sa mai astepte .eu cred ca atunci cand dumnezeu te cheama la el nu ai nici o indoiala ,dar ai mare grija pt ca indoiala nu e de la dumnezeu!:| :|

Adica calugarit sau/si casatorit?! Pai cel mai bine, OM cu frica Lui Dumnezeu!

Si ce temei crezi tu ca ar avea aceasta indoiala??? DA, nu areo un iubit (desi isi doreste!),da...se indoieste de propria neputinta fizica si sufleteasca...A avut, in schimb, niste deceptii ingrozitoare pe care daca le-ai cunoaste, te-ai speria. Faptul ca la ora actual mai este in picioare se datoreaza milei lui Dumnezeu.

Asa este, fratele meu, dar...vezi tu, singuratatea nu prieste aproape nimanui din acestia slabi. Ori in lume, la obstea mica (casatorit), ori in obstea mare. Foarte bine spus ca nu conteaza pe ce drum mergi, numai sa fii cu frica de Dumnezeu!
O sa-i spun si prieteni mele, poate asa se mai potoleste putin.

Eu cred ca doar Dumnezeu ii poate arata omului calea pe care merge. Unii asa cum scrie Sf. Apostol Pavel sunt facuti pt. a fi calugari din pantecele mamei. altii aleg ei, cu indrumarea duhovnicului. Indiferent ce cale alege omul, calugaria sau casatoria el trebuie sa-l aibe pe Dumnezeu in inima sa si sa-i slujeasca. Parintele Arsenie Boca scria ca calugarii din zilele noastre sun cei de la coada si sublinia ca calea aceasta, a calugariei, nu este usoara. Spunea de asemenea ca la manastire nu vii daca ai deceptii, ci pt. ca doresti sa urmezi calea ingereasca. Nu vreau sa se simta nimeni lezat, eu insumi mi-am pus aceasta intrebare si cercetandu-ma bine si cu ajutorul duhovnicului, mi-am dat seama ca sunt ,,mirean 100%" Si cei care aleg casatoria au lupta lor pt. ca diavolul nu vrea binele si astfel pune piedici si lupta famila cu ispite mari, poate la fel ca si pe calugari. Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare sa ne facem datoria acolo unde suntem, in lume sau in manastiri si sa implinim poruncile Sale. Doamne ajuta

Daca te intrebi ce sa alegi, inseamna ca nu esti de calugarie. Calugaria, asa cum spunea parintele Arsenie Papacioc, este nebunie pentru Hristos. Deci, daca esti suficient de "nebuna", du-te! Dar cred ca ar trebui sa te duci mai intai pentru o perioada de proba (intr-un concediu) si chiar in mai multe manastiri, pana iti afli locul, pentru ca - nu vreau sa te dezamagesc - dar cunosc bine viata monahala si in manastirile de maici e f. dificil, din cauza fiicelor Evei, inclinate spre rautate si barfa. Pana sa ajungi la Hristos, te lovesti de neputintele oamenilor si daca nu te poti face ca un pres pe care sa calce toate, nu vei putea rezista.

Imi cer scuze ca indraznesc sa imi dau cu parerea,dar eu cred ca ambele cai ,atat calugaria cat si casatoria sunt binecuvantate si placute lui Dumnezeu,daca le urmezi cu cinste.Dumnezeu,cred eu,in Dreptatea Lui le-a facut pe amandoua la fel de usoare si de placute;ar fi fost o nedreptate daca facea una mai usoara sau alta.Numai ca noi oamenii,percem aceasta realitate diferit si de aceea suntem indoielnici si nestatornici.Eu sunt casatorit,am si doua fetite si merg cu familia de multe ori la manastiri.
Doamne ajuta!

Cum iti poti da seama daca esti bun de calugarie sau de casatorie? Multa lume se plange de faptul ca nu poate distinge clar chemarea sau ca neputintele impiedica luarea unei decizii bine intemeiate. voi ce parere aveti, cum stau de fapt, lucrurile? ce sfat i-ati da unei persoane care se confrunta cu aceasta problema?


un Sfint Parinte(cred ca Parintele Clopa Ilie)a zis ca atunci cint te apuca gindul de calugarie nu mai stai ci o iei din loc si fugi fugi spre Mirele tau iubit.Fugi spre El din iubire pentru El nu de altceva si atunci nu mai stai la indoiala.

Raspunsul e in noi insine si cred ca cel mai mult ne poate ajuta duhovnicul. Nu cautati chemarea in afara voastra (in carti, in parerea celor din jur etc.) ci acolo in adancul sufletului vostru dar neaparat sa aveti si un duhovnic. Insusi Domnul vorbeste prin gura duhovnicului. Forumul pe care l-am citat este unul orientativ, de asemenea si cartile sfinte sunt un auxiliar, un instrument de cercetare a cugetului, dar nu ele ne dau raspunsul ci noi insine. Poate ca exprimarea mea a dat de inteles ca ve-ti gasi un raspuns la nelamurirea voastra si daca e asa iertati-ma. Staruiti cu rugaciune fierbinte si miscatoare catre Mantuitorul, rugati-L cu lacrimi sa va lumineze cu lumina mai presus de fire a Harului Sau si sa va calauzeasca la acea viata in care sa-I placeti mai mult si sa faceti sfanta Lui Voie, zicand cu regele Iosafat: " Nici nu stim ce sa facem... dar sa fie spre Tine ochii nostri" (II Paralip. 20, 12) si cu David: " Arata-mi, Doamne, calea pe care sa merg, ca la tine am ridicat sufletul meu" (Ps. 142, 10). Nu am pretentia ca raspunsul meu este foarte bun.

Sunt deacord cu tine Gabriela-Ionela.

Daliapantelimon a scris

PANA LA URMA, CARE E CONCLUZIA?

Uite eu iti pot spune concluzia mea. Deocamdata eu ma multumesc cu ce am, incerc sa ma deprind cu viata sociala si cu cea profesionala. Incerc sa ma potrivesc cu situatia in care m-a asezat Dumnezeu, asumandu-mi responsabilitatile si grijile zilnice.
Aceasta cu simplitate, cu mintea lipita continuu de Dumnezeu si fara sa incetam a aspira la "unicul necessar" si straduindu-ne "sa fim intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii"(Mat. 10, 16).
Deci nu este nevoie sa ne retragem intr-o manastire ca sa ne mantuim deoarece nu calea prin ea insasi- monahismul sau casatoria- mantuieste ci implinirea fagaduintelor, a voii lui Dumnezeu si a Legii Sale. Asadar monahismul nu este singura cale care duce la mantuire. Nu lumea, nu agitatia ei este cauza tulburarii noastre, ci patimile noastre, starea noastra launtrica.
Nu uita pe Maica Domnului si repeta mereu: "nu ma lasa Maicuta, miluieste-ma"
Doamne ajuta si rabdare!

MULTUMESC, E CEL MAI BUN RASPUNS PE CARE-L CITESC. MULTUMESC MULT, ASA ESTE...:):):)

MA BUCUR MULT CA RASPUNSUL MEU TI-A FOST FOLOSITOR. TI-AM RASPUNS CU PLACERE SI DIN INIMA. MAICA DOMNULUI SA FIE CU TINE CACI DACA NU AR FI FOST EA CINE NE-AR FI IZBAVIT DIN ATATEA NEVOI SI NECAZURI! PACE SI BUCURIE DALIAPANTELIMON!

NU AM EXAGERAT CAND AM SPUS CA..CITIND RASPUNSUL TAU, M-AM LUMINAT LA FATA. ASTA E SOLUTIA ATAT PENTRU PRIETENA MEA, CAT PENTRU ORICINE AFLAT IN INDOIALA. POATE SA NU FIE TIMPUL, POATE SA NU FIE VOIA LUI DUMNEZEU, POATE SA FIE SLABICIUNEA SI PACATUL MAI PUTERNIC DECAT OMUL. ORICARE DIN ACESTE VARIANTE AR FI, E BINE SA NE MULTUMIM CU CE AVEM, SA CAUTAM PE DUMNEZEU CUM PUTEM IN SITUATIA NOASTRA, SA NU NE LASAM COPLESITI DE GRIJILE LUMII SI SA NE INDEPARTAM DE DOMNUL.
AI MARE DREPTATE, INSA IN CAZUL ACESTEI PERSOANE LA CARE M-AM REFERIT, LUCRURILE NU SUNT CHIAR ATAT DE SIMPLE. ITI VOI SCRIE UN MESAJ MAI AMPLUS SI ATUNCI POATE CA VEI INTELEGE DE CE ASA, DE CE ACUM...SI MULTE ALTELE.IARTA-MA!

Dalia, trebuie sa avem mare grija noi cei ce oscilam intre viata de manastire si cea de casatorie. Sa presupunem ca am gasit un raspuns si ne hotaram pentru casatorie dar inevitabil tot ne mai gandim si la manastire. In acest caz trebuie sa luam aminte la modul in care ne intemeiem o familie, sa fie una buna si placuta Domnului. Se stie ca si casatoria este binecuvantata de Dumnezeu o data prin aceea ca Dumnezeu a facut inca de la inceput barbat si femeie si a spus cresteti si va inmultiti dar si prin aceea ca Hristos a prefacut apa in vin la nunta din Cana. Deci daca noi nu ne vom intemeia o familie in care sotii sa se sfinteasca unul pe altul, atunci mi se pare ca nu vom putea infrunta duhovniceste necazurile, iar vrajmasul isi va baga putin codita si ne va lupta cu gandurile: eu trebuia sa merg la manastire dar daca m-am casatorit asa-mi trebuie.
Daca ne hotaram pentru manastire este necesar sa stim la ce sa ne asteptam ca mergand acolo sa nu avem surpriza ca nu putem face fata. Nu e simplu deloc.
Si nu ai de ce sa-ti ceri iertare.:)

DA, ASA ESTE, AM SI EU O PRIETENA CARE VISA LA MANASTIRE ZI DE ZI, INSA S-A CASATORIT IN CELE DIN URMA. DIN DRAGOSTE....SI CONVINGERE MAI MULT SAU MAI PUTIN. ACUM ARE UN COPIL, INSA NU O SIMT DELOC IMPLINITA IN CASNICIE, DESI SOTUL EI ESTE BISERICOS PANA PESTE POATE. LEGATURA AFECTIVA DINTRE EI E FRAGILA. DECI NU NUMAI CREDINTA, CI SI DRAGOSTEA FAC CASA BUNA. BINE CA O MAI INSENINEAZA PRUNCUTUL ACELA DRAGALAS, CA ALTFEL AR CADEA IN DISPERARE.
DIN FERICIRE,EU SUNT SINGURA SI NICI NU SE ARATA VREO ISPITA LA ORIZONT (SPRE CIUDA MAMEI:p). SLAVA DOMNULUI CA IMI VAD DE SERVICI, FACULTATE, RUGACIUNE.:)

.....despre calugarit, vei sti daca esti chemat la momentul potrivit, cat despre casatorie lucrurile sunt simple, recititi capitolul 7 din Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel din Sfanta Scriptura :D

Pentru daliapantelimon.
O carte care ajuta foarte mult sa isi limpezeasca cineva aceste ganduri, sa isi dea seama care sunt de fapt motivatiile sale, este "Traditie si Libertate in Spiritualitatea Ortodoxa" , a Mitropolitului Antonie Plamadeala. Se gaseste acolo inclusiv slujba tunderii in monahism, in cadrul careia marturisesti in fata Altarului ca ai venit la manastire "dorind viata pustniceasca si ingereasca", iar nu "din vreo nevoie sau din frica". Manastirea nu este azil. Spui ca de fapt isi doreste pe cineva- un prieten. Cine stie de ce necazuri o fereste Bunul Dumnezeu daruindu-i singuratatea!... Sa ne incheiem fiecare rugaciune cu "Doamne, fie voia Ta in viata mea!", si sa nu uitam acel "Cautati mai intai imparatia Lui Dumnezeu..."
Doamne ajuta!

DA, CAREREA PE CARE AI RECOMANDAT-O ESTE EXTRAORDINARA. STIA DE SLUJBA TUNDERII IN MONAHISM DE MAI MULT TIMP. ASA ESTE...CINE STIE DE CE NECAYURI O FERESTE DUMNEZEU. DAR SPUNE ASTA PARINTILOR EI, SPUNE ASTA SI FA/I SA INTELEAGA....FA-O PE EA INSASI SA INTELEAGA SI SA SE DESPRINDA DE EI, DE EA INSASI, SA URMEYE VOIA LUI... POTI??????????????

Nu, eu personal nu pot, Dalia. Dar altii poate ca pot. Uite, pentru mine este un deliciu site-ul Maicii Siluana, (www.sfintii-arhangheli.ro) il studiez destul de des si gasesc multe lucruri interesante acolo.
Iti citez cu aproximatie, ca sa-ti exemplific, un crampei care are legatura cu aceasta problema: "voia Lui Dumnezeu nu este de a face ceva sau altceva, ci de a face orice dumnezeieste"; gasesti acolo cai catre Bucurie (ex. o invatatura foarte frumoasa despre Rugaciunea Lui Iisus), si cai de a te lepada de "zdrentele dorintelor impuse de lumea aceasta". Inca un aspect: am convingerea ca un om nefericit si nemultumit in singuratate va fi in scurt timp la fel de nefericit si in tovarasia altcuiva si viceversa. Pentru ca fericirea nu depinde de un context sau eveniment exterior ci de prezenta Lui Dumnezeu in inima omului. Din proprie experienta, iti spun ca desi Dumnezeu a fost nespus de darnic cu mine, aveam si eu -si mai am cateodata- tot felul de nemultumiri. Toti suntem cateodata in situatia ca ne simtim singuri, nefericiti, neintelesi. Daca am avea puterea sa ne ridicam putin privirea sufletului din aceasta autocompatimire bolnava si sa vedem cata suferinta si singuratate exista de fapt in jurul nostru... Cati sunt cei care ar avea nevoie de tine si pentru care ai putea schimba ceva in bine daca n-ai mai trece prin aceasta minunata viata ca un somnambul... Poate crezi ca acestea sunt doar vorbe- convinge-o pe prietena ta sa experimenteze practic si se va convinge. Si nu uita sa-i recomanzi site-ul respectiv- cu siguranta ii va fi de mare folos. S-auzim de bine ! :)

Eu am vazut pe pielea mea cum insala diavolul pe om, incepe si citeste din biblie, se lumineaza si dintr-o data ar vrea sa se calugareasca, crede ca este urmatorul pas, dar aceasta este o ispita. Sunt si cazuri cand nu este si este intradevar o chemare, dar cei mai multi sunt slabi , neinvatati, nelucrati etc. Si ei se lupta cu ei insisi vor sa mearga etc, trec printr-un conflict psihologic mare, si intr-un final sunt deznadajduiti, infrnati, fara putere, si incet incet se lasa de religie, pararea mea este ca tre sa ascultam de sfatul printeleui Papacioc, care zice ca dupa ce ai invins lumea mergi acolo, nu ca sa te refugiezi de ispite, este foarte important sa integem asta. LA calugarie mergi puetrnic ca sa fii si mai puternic ca sa te dsavarsesti. nu din slabiciune de lupta sau fara rabdare sau din stramtorare sau presati de timp etc.
Acolo mergi cu un oarecare zambet , liniste, rabdare. etc
De cele mai multe ori acest sentiment este ispita si daca va dati seama si va rugati la Dumnezeu si il dati la aratare o sa dispara, o sa vedeti .
De aceea cei cheamti cu adevarat sunt un pic mai tari, nu prea stau pe ganduri, nu au lanturi, sunt clari, decisi, fermi de la inceput pana la final, si sunt bine documentati si trecuti prin lupta. Numai bine!!!

Am hotarat sa scriu si eu la acest subiect deoarece si eu sunt,probabil ca multi altii in aceasta situatie,de a alege intre casatorie si calugarie.Dumnezeu stie ce e mai bine pentru noi,insa pana acum cel putin,nu sunt foarte sigur ce cale sa aleg.Adevarul este ca nu-mi gasesc locul in aceasta lume atat de superficiala si profana,unde totul se relativizeaza,pana si adevarul biblic.Dar,desi nu sunt deplin hotarat,simt o chemare in sufletul meu,din ce in ce mai puternica,spre viata monahala.Sper ca Dumnezeu sa-mi dea gandul cel bun si sa aleg calea cea buna.Doamne ajuta!

ma bucur mult pentru tine si m-as bucura daca ai duce intentia pana la capat. Cu adevarat devine tot mai greu de rezistat in lume, dar mai ales devine tot mai greu sa fii inteles si acceptat ca om al lui hristos! Domnul sa te intareasca!:):)

Multumesc mult pentru incurajare si vorbele frumoase.Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si toate cele bune.

Andrei sunt - ai pus foarte bine problema. Sunt de acord cu ce zici tu - un calugar bun este si un mirean bun, si invers. Cine are chemare o simte atat de puternic incat stie sigur ce trebuie sa faca.
La fel ca un om care se indragosteste - nu sta si se intreaba - stie :)

Am fost in primavara intr-un pelerinaj si ajunsi la o manastire-Mrea Comana,cineva din grup a pus exact intrebarea aceasta:cum poti sti dak esti pentru casatorie sau pt calugarie?Parintele(un parinte deosebit,cu o blandete si o dragoste deosebita)a raspuns simplu:pur si simplu simti chemarea;adik nu poate cineva sa-ti dea un raspuns si sa-ti spuna fa aia sau cealalta,ci tu trebuie sa gasesti raspunsul in adancul sufletului tau.E ca atunci cand esti indragostit:esti in stare sa fugi de acasa,sa pleci pe geam numai k sa te intalnesti cu persoana iubita,asa si cu calugaria:pana cand nu simti k arzi cu putere si k nu se poate altfel.Daca esti indecis insa,inseamna k nu esti pregatit nici pt una ,nici pt cealalta.Dar important este sa fim buni crestini fie in casatorie,fie in calugarie si sa ne ingaduim unii pe altii.
Dumnezeu sa te lumineze si sa-ti arate calea pe care trebuie sa o urmezi!Roaga-te mult si cauta in sufletul tau,pt ca numai acolo poti gasi raspunsul.
Doamne ajuta!

DAR DACA SUNT FIRE NEVAZUTE CARE TE TIN IN LUME, DACA AI SLABICIUNI TRUPESTI SAU SUFLETESTI CARE PUN LA INDOIALA REZISTENTA TA PE TERENUL DE LUPTA? DAR DACA TE CHINUIE UN GAND DE CARE NU TE POTI DEZLIPI DECAT CU MARE CHIN(GANDUL DE A AVEA UN COPIL, DE PILDA)? CE TE FACI ATUNCI? TEORETIC SIMTI, STII, VEZI CA ACEEA E CHEMAREA TA-MONAHISMUL, DAR NU AI ARIPILE INTREGI CA SA ZBORI!!!POATE EXISTA UN CHIN MAI MARE???

O dilema despre calugarie-casatorie o poate rezolva doar un duhovnic foarte bun si cred ca doar un asemenea duhovnic poate ajuta in oricare dintre variante. Trebuie sa intrebi pe cineva care iti spune ce vrea Dumnezeu de la tine. Daca incerci sa discerni tu, poti sa ajungi si la depresie, Doamne fereste!Parintele Nichita Pascan, judetul Olt, manastirea Brancoveni, comuna Brancoveni, pe drumul Caracal-Slatina la vreo 20-25 de Km.Sau un altul mai apropiat...Cere sfat!Cere sfat!Cere sfat!

DAR PR. JUSTIN PARVU, DE CAND A VAZUT-O PRIMA DATA I-A ZIS F. CLAR-B "MAI ,VINO LA MANASTIRE DUPA CE TERMINI FACULTATEA!!!" SI NU O SINGURA DATA.CHIAR RECENT I-A DAT BINECUVANTARE SA SE INTEGREZE INTR- OBSTE ANUME, UNDE POATE FI DE REAL FOLOS CU STUDIILE SI PERSONALITATEA PE CARE O ARE.INSA...MAI ARE DE LUPTAT IN LUME O VREME.MAI E PUTIN. DAR CEL PUTIN NU O MAI CHINUIE GANDUL CA S-AR MAI PUTEA SI ALTCEVA DECAT CALUGARIA. SLAVA DOMNULUI PENTRU TOATE.II ESTE GREU, DAR VAD CA S-A URNIT DIN LOC, CA LUPTA..LUPTA..LUPTA...:):):)

Da, trebuie sa ceri safatul Duhovnicului despre ce cale sa urmezi. Calugaria inseamna foc, inseamna nebunie, inseamna lupta. Nu poti sa fi monah daca nu esti nebun dupa Hristos, nu se poate, e o iubire pe care nimeni nu o intelege nici macar cel care o are.
Multi prieteni au vrut sa fie monahi fara aceasta nebunie si nu s-a putut. Pr Arsenie Papacioc explica clar si frumos aceasta nebunie si daca aveti posibilitatea cereti sfatul.

Da trebuie sa ceri si sfatul duhovnicului, insa atunci cand nu exista nimic si nimeni pe pamant, cand bucuria si desfatarea este rugaciunea, cand simti ca, cuvantul lui Dumnezeu este hrana sufletului tau...asta este chemarea...asta este calugaria.Calugaria inseamna sa nu ai decat o singura dorinta in inima,o singura grija sa fi placut lui Dumnezeu si sa lucrezi pentru Dumnezeu.Sfantul Ioan Scararul spunea"acela care in fiecare zi pana la sfarsitul vietii nu inceteaza sa aduca foc langa foc, dorinta langa dorinta, exercitiu langa exercitiu"acela este adevaratul calugar.

Delia am si eu aceeasi "problema" care ma macina de ceva vreme. stiu foarte bine prin ce treci . Acum doua saptamini am avut surpriza ca Parintele Staret de la Patrunsa sa ma intrebe cat mai am de gand ssa aman decizia finala. Esram gata sa plec din lume, maica Serafima de la Strehareti ma avertizt ca vor veni tot felul de ispite si nu am crezut. In mod subit am fost avansata la firma, ma curteaza mai maai multi baieti decat niciodata si ce este mai grav este ca de cateva zile nu ma mai pot ruga ca altadata. Mi-e un dor nebun dupa rugaciune si dupa Dumnezeu, un dor ce nu-l pot controla . Au fost zile in care era gata sa-mi iau traista si sa plec dar de fiecare data s-au ivit probleme care m-au facut sa raman.
Am discutat si cu parintele meu duhovnic despre dorinta mea, sincer nu m-a lamurit prea mult. Mi-a spus aceasta este numai decizia mea dar m-a avertizat asupra faptului ca nu este usor si ca este o decizie pentru toata viata ,ca nu mai pot da inapoi.Si aasa este.Urmeaza sa continui discutia cu Sfintia Sa , si daca este posibil cat de curand voi lua binecuvantare sa merg sa vorbesc cu parintele Nikita poate ma lamureste Sfintia SA mai mult .Este o decizie grea si fara cale de intoarcere, mai ales ca familia nu este de acord nu inteleg aceasta dorinta a mea.Ma rog Domnului sa se faca voia Sa si sa-mi calauzeasca pasii. Stiu prea bine ca nu este un drum usorsi o decizie prea usoara
.Doamne ajuta!

Iti voi da acelasi raspuns care l-am primit si eu. Imi venea acest gand si s-a intamplat ca la o conferinta organizata de LTCOR ( ceva gen ASCOR ) am ajuns sa pot vorbi cu un calugar inainte de ceilalti. Sa relatez intamplarea ( prin aceasta intamplare am cunoscut ceea ce este adevarata smerenie ). Ma uitam prin zona unde era conferinta la anunt ( de fapt l-am vazut pe calugar ca vine si fuga ma faceam ca ma uit pe anunt ). Nici calugarul nu s-a lasat mai prejos. Se facea si el ca se uita. Cand mi-am gasit curajul si l-am intrebat daca de cand era mic a fost mai bun. Mi-a dat un raspuns care m-a cam enervat putin la inceput. Raspunsul: eu nu sunt bun, numai Dumnezeu e bun. Imi venea sa-i spun ca doar stie la ce m-am referit dar Duhul Sfant mi-a insuflat intrebarea corect si anume daca avea o inclinatie spre Dumnezeu. Mi-a spus ca da. L-am intrebat cum a stiut daca e bine sa se faca calugar. Mi-a spus ca a stiut si m-a intrebat de ce il intreb, daca nu cumva vreau si eu sa ma fac calugar. I-am spus ca imi trece prin gand. Si mi-a spus ca prin rugaciune voi afla. Dupa aceea au venit altii si mi-era rusine sa mai povestesc cu calugarul ( parintele Calinic ). Cand s-a terminat conferinta si ne miruia m-a intrebat calugarul daca mai am acele ganduri si i-am spus ca nu stiu ( mi-era rusine de oameni ) desi eram sigur ca asta e voia lui Dumnezeu. Momentan nu sunt calugar dar dupa ce termin facultatea voi face o decizie. Sa te ajute Dumnezeu! Sfatul meu este cel dat de parintele Calinic: rugaciunea. Iti spun ca la unele conferinte la care am participat, cand povestea despre manastirea pe care a inceput s-o construiasca, dificultatile si minunile de care a avut parte imi venea sa plang de ciuda ca nu sunt si eu la acea manastire. De ce spun asta? Deoarece il vad pe parintele Calinic ca un calugar cu harisma.

Cine e nedrept sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat sa se spurce inca. Cine este drept sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant sa se sfinteasca inca.

cu scuzele de rigoare, dar intrebarea mi se pare aiurea. e aiurea sa intrebi asa ceva, in primul rind ca daca te gindesti la calugarie, nu poti sa ai in plan si cealalta optiune. chemarea catre calugarie e o chestie serioasa, nu o poti pune in balanta alaturi de optiunea casatoriei ca sa vezi care e mai atractiva...

Cred ca nu stii ce vorbesti! E firesc sa-ti pui acasta intrebare; "Doamne, ce m-ar implini mai mult, casatoria sau calugaria?".Intrebarea asta si-au pus-o multi, au aflat ce era pentru ei. Unii s-au calugarit,altii s-au casatorie, cum le-a fost dat la fiecare sa inteleaga menirea lui...asa ca nu e deloc aiurea intrebarea, iarta-ma!:angry::angry::dozingoff::hmmm:

Sa te ajute Dumnezeu sa fie precum spui. insa ma indoiesc ca e doar o chestie de rugaciune.
Mi-ai putea spune de unde e acest pr. Calinic si unde se tinea aceasta conferinta(in ce oras)? Sper sa nu fie vorba de una si aceeasi persoana.
Multumesc!:);)

Prima chestie eu as fi de acord. Daca vrei sa afli voia lui Dumnezeu cum o faci altfel decat intrebandu-L pe Dumnezeu? Si intrebandu-L pe Dumnezeu tu de fapt vorbesti cu El. Dar a vorbi cu Dumnezeu este rugaciunea. Pricepi?:D

Sper ca nu.:D Conferinta s-a tinut in Bistrita ( de-acolo sunt eu ) si par. Calinic este de la Manastirea Sf. Calinic ( cand l-am intrebat eu scria schit dar mai tarziu, la alte conferinte din Bistrita la care a mai participat, scria manastire ) din Targu-Mures. Daca e aceeasi persoana ( sa speram ca ii:D) atunci vreau sa te intreb daca iti placea cum vorbea sau mi se parea mie. Parintele Calinic Greceanu este numele complet. Acum chiar ca trebuie sa stii daca vorbim despre aceeasi persoana.

Daca se intampla imprevizibilul si suntem din acelasi oras sa ma anunti sa stiu sa evit vreo confruntate cu tine...:D

Nu suntem din acelasi oras, fii pe pace! Credeam ca e pr. calinic de la Vorona...iertare...