Urmarind topicurile legate de feminism si cel cu privire la raportul dintre orele de munca presatate de femei si respectiv barbati mi-a rasarit o noua intrebare.

unii colegi de forum au afirmat ca femeia ar trebui sa lucreze in gospodarie. un coleg a spus ca ar vrea sa castige suficient pentru a tine femeia acasa.

intrebarea pe care mi-o pun este femeia ar trebui sa aiba cariera, sa aiba o activitate cu scop lucrativ (sa castige bani) sau sa aiba activitati domestice (gradinarit, curatenie, crescut copii, gatit etc).

Eu consider ca are dreptul sa aleaga daca isi doreste o cariera sau nu.(in cazul cel fericit, uneori este obligata sa lucreze ca sa isi intretina familia). Si asta nu tine de dorinta de emancipare a femeii, ci de dorinta de a se simti utila, pe picioarele ei. Eu nu consider ca astfel de desacralizeaza familia si valorile morale ale ei.

"un coleg a spus ca ar vrea sa castige suficient pentru a tine femeia acasa."

asta ar putea avea mai multe semnificatii. Prima, ca i-ar placea sa isi faca sotia fericita , sa nu fie nevoita sa aiba o slujba solicitanta. A doua, exista o dorinta de dominare, posesiune. Sa isi stie sotia dependenta financiar de el ii poate oferi conform parerii lui anumite drepturi asupra ei. De aici se poate ajunge chiar si la violenta.

Sunt de parere ca femeia poate avea o cariera a ei, poate cistiga bani, dar in acelasi timp sa nu uite ca este FEMEIE, adica sa fie mama, sa isi creasca copiii.La noi s-a creat o idee falsa, precum ca o femeie de cariera nu poate sa fie si o buna gospodina. Asta o spun femeile acelea "mironosite", care in afara de machiat, discoteci,etc. nu stiu sa faca nimic si se cred mari feministe (ele nestiind ce inseamna sa ai copii si bucuriile pe care ti le poate oferii un primul "mama",nestiind ce inseamna sa citesti o carte intradevar buna, nestiind ce minunat este sa petreci citeva ore in parc cu copilul si cu sotul -nu cu iubitul cu care are o relatie de 5-10 ani si cu care nu se casatoreste pt. ca nu are timp, nu ii leaga niste acte, etc.-). Sa fim seriosi, cite femei sunt Monica Tatoiu, Mihaela Radulescu sau Daciana Sirbu si cite doar se lauda ca au terminat nu stiu ce facultate cu nume pompos, neavind habar de nimic, dar ca o sa aiba o cariera.....care le va minca tot timpul. Este valabil si pt barbati.

copiii si apoi cariera,daca ii permite timpul.daca nu,copiii.omul nu se hraneste numai cu hrana,ci si cu cuvantul lui Dumnezeu-zice Biblia.
chestia cu gospodaria mi se pare depasita.in primul rand trebuie sa ai grija de sufletul tau si de educatia spirituala a copiilor,nu sa stai toata ziua sa faci mancare.asta doar daca nu iti permiti sa cumperi mancare gata facuta de la magazin.

Voi chiar nu ati observat ca rd a clasat datoria femeii in activitati "domestice"? Ma mir ca a atribuit femeii o preocupare domestica, de parca ar fi un animal de casa. Chiar nu ati putut observa cat de mult a desconsiderat el femeia prin atrbutia care i-a insusit-o? Nu pot decat sa zic decat ca sunt dezamagit de viziunea lui rd asupra femeii...

Eu vad ca chiar dictionarul a specificat clar la inceput inainte de a reda explicatia propriuzisa ca este vorba despre animale, uite daca vrei iti si dau un indiciu mic - vezi ce scrie acolo in paranteza: "DOMÉSTIC, -Ã, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale)" - nu de alta, dar vad ca ai dat la o parte aspectul ca se referea numai la animale :)

traim in secolul in care femeia pune pe primul loc cariera, iar cariera tine cam pana pe la 35-40 de ani, abia atunci femeie resimte lipsa unei familii. Ma intreb la ce ii mai foloseste acelei femei o familie daca ea nu mai poate avea copii ca a preferat mai intai cariera pt a-i oferii copilului totul pe tava?Sau la acea varsta femeia s-a obisnuit singura cu viata ei, e multumita de ce a realiza si este alegerea ei de a ramane singura. Ce-i drept am intalnit femei cu cariera dar au avut grija sa intemeieze si o familie, iar in acea familie se afla 4 copii, cel mai mic avand doar 3 zile. Dar cred ca sunt putine femei de genul acesta. E consider ca o femeie trebuie sa puna mai mult pret pe familie si a da nastere copiilor, 2-3-4 copii. Nu e un lucru greu. Eu am 3 copii dar nu sunt o femeie de "cariera" si nu mi-a placut sa fiu legata de serviciu, sa traiesc pt a produce bani. Daca sotul ne poate intretine pe toti de ce nu as alege sa stau acasa si sa ma ingrijesc numai de familie pt a nu duce lipsa de nimic. Nu stiu daca o femeie de cariera care isi petrece in mare parte timpul la serviciu mai are timp si de sotul ei, sa-l rasfete ca la inceput. De aceea majoritatea familiilor unde femeia prefera cariera nu rezista. Chiar sotul meu imi spune cate colege de serviciu sunt divortate ca barbatii lor preferau o "sotie" ce sa aibe grija si de ei. Nu in totdeauna banii tin o familie unita si fericita. Copiii nu se cresc cu bone, acel copil ii va da mamei peste nas atunci cand va fi mare, ii va spune cat de mult a suferit el in copilarie ca nu a avut-o pe mama langa el. Pe un copil nu-l ajuta cu nimic daca ii oferim tot ce isi doreste. Prezenta mamei este cea mai importanta. Eu nu regret ca fac treburi "domestice" chiar am o multumire sufleteasca cand vine sotul de la serviciu si gaseste ordine si o mancare calda pregatita de mine si nu de servitoare.
Fiecare are liber sa aleaga, le apreciez pe femeile care fac fata sa aibe un serviciu si pe langa asta sa mai aibe si copii. Felicitari lor.

mie nu mi se pare depasita, si cred ca daca as avea copii i-as acorda mult mai mult timp decat acum. iar o mancare "ca la mama acasa" nu se compara NICIODATA cu mancarea gata facuta de la magazin, ultima iese mereu pe locul II.

si inca ceva, sa nu confundam femeile care au si ele un serviciu de nevoie cu femeile care fac cariera. acestea din urma sunt mult mai putin numeroase si nu definesc statutul femeii in societate. am mai spus, cand generalizam trebuie sa excludem extremele.

Parascheva, ferice de tine. Eu una insa mi-as cam dori cateodata sa fiu o "grande dame" si sa-mi permit sa am servitoare care sa-mi faca de mancare... si poate ca as mai ajuta-o si eu cateodata...:)

paraschevaiasi, 2 lucruri as avea de "contrazis", sau mai degraba de lamurit.
1. Asa cum barbatii, colegii de serviciu ai sotului tau, au divortat pentru a avea o femeie care sa se ocupe de ei, si femeile pot divorta de barbatii care nu fac altceva decat sa lucreze. Mi se pare greu si pt o femeie casnica sa isi astepte barbatul de la munca dupa nu stiu cate ore, sa vina obosit si sa nu aiba timp de ea. Deci la ceea ce ai scris, merge si reciproca.
2. Unele mame casnice din lipsa de activitate isi sufoca copiii. Am cunoscut numeroase cazuri. O mama ce lucreaza, are concediu maternal 2 ani platit. Dupa 2 ani il poate da la gradinita si astfel copilul invata sa socializeze cu alti copii. Nu trebuie bona decat daca iti permiti, dar copilul tot trebuie dat la gradinita ca altfel nu va stii sa se comporte intr-un colectiv cand va incepe scoala. In plus, cand copilul creste si incepe sa inteleaga, si incepe sa ceara anumite lucruri pe care poate unii parinti nu si le pot permite, incepe sa intrebe "dar mami de ce nu merge ca tati la serviciu ca sa aiba bani sa imi cumpere si mie x si y?" Iar cand creste,in cazul in care a suferit lipsuri in copilarie, fii sigura ca isi va judeca mama. Nu as fi dat acest exemplu daca nu as cunoaste un caz concret. Deci nu poate afirma nimeni cum este mai bine, fiecare face ceea ce crede de cuviinta.

Erzsi,cu toata plecaciunea!!!La cele lumesti esti super.Sincer ma intreci.Si acesta e un talant.Sa ti l folosesti cum se cuvine si spre mantuirea a cat mai multi,Doamne ajuta!!

uite-aici inca un indiciu:
"(despre animale)" scrie in dreptul sensului 1. adica unu. pentru ca sensul 1 (unu) se refera la animale.
sensul 2 se refera la casa. n-are legatura cu animalele. 2=doi.

si rd a zis asta, dar probabil ca n-ai citit atent :)

Intradevar, deabia acum am realizat ca am gresit, punctul 2 se referea la ce este legat de casa si gospodarie, dar la cat de revoltat am fost de la primul inteles al cuvantului, mintea mea s-a incetosat si nu a mai cuprins in vedere si al doilea inteles, ce sa zic...recunosc ca la aceasta faza am fost repezit si fara bagare de seama, asa ca rd te rog sa ma ierti, ca chiar nu am vazut...:|

Femeia intre menaj si cariera. Ce e de preferat? Raspunsul difera de la caz la caz, caci nu exista o solutie clara.

Am intalnit femei, care s-au dedicat familiei si care au scos oameni de valoare din copiii lor. Am vazut si femei de cariera, care nu au reusit sa faca mai nimic cu odraslele lor. Dar nu e o regula. Oricum faptul ca mama se dedica cresterii copiilor isi gaseste mai tarziu rasplata in realizarile lor. Nu vad nimic rau in asta. Normal, ca barbatul care isi tine sotia acasa va fi rege in casa lui.

Femeia in Romania a invatat sa mearga la scoala, sa invete o meserie, de la muncitor la profesor universitar. Aceasta va urma cursul firesc, muncind si avand si sarcinile casei de rezolvat dupa orele de munca. Cand esti tanar ti se pare normal, ca dupa orele de munca sa vii si sa mai faci si treaba in casa si sa ai grija de proprii tai copii. Nu vad nici aici nimic rau.

Eu as pune altfel problema: ca tinerele sotii, casnice sau in campul muncii sa-si "educe" sotii la inceput de casnicie, caci s-ar putea ca mai tarziu sa fie imposibil, ca sa ajute atat in ingrijirea si educarea copiilor, cat si la treburile casei. Cu rabdare sa le explice ce au de facut si sa aiba intelegere pentru stangaciile inerenta ale celor, care in viata lor nu au pus mana sa calce rufe, sa faca curat sau sa gateasca. Barbatii trebuiesc LAUDATI!
Deci nu cred ca se poate da o reteta in privinta locului de munca al femeii: acasa sau la serviciu. Cineva trebuie sa stea acasa si altcineva trebuie sa mearga la serviciu.

Nu cred ca pooti impaca si capra si varza nu le poate face oricine bine pe amandoua,ori cariera ori viata de famili are de suferit.Eu am incercat dar nu am putut sa am o cariera.Am ales atunci o profesie care sa ma solicite cateva ore(4)iar restul timpului l-am dedicat familiei,in special educatiei copiilor,planificarii activitatii lor impreuna cu ei.Exista o varianta comoda, bona,insa am dorit ca eu personal sa-i educ,sa-mi asum cresterea lor.Nu va ganditi ca sunt o super mama desi sunt pedagog mi-e destul de greu..dar ce este greu este si frumos...am pus in balanta:un servici bine platit(7oo euro,as.manager)si departe de copii,ori bani mai putini,insa aproape de ei..Cea mai frumoasa profesie este cea de mama,iar cei care afirma ca le poti face la fel de bine pe amandoua isi vor da seama ca se amagesc(am elevi,fii de medici care tanjesc dupa o mangaiere,dupa afectiunea mamei..se leagana pe scaun,ori sunt nedezlipiti de mine in pauze si imi marturisesc cu lacrimi in ochi felul in care resimt lipsa parintilor,la fel parintii plecati prin Italia ori aiurea..)

Da, Mirela, ai perfecta dreptate.
Acum catva timp am intalnit o fata, care spunea ca nu are de gand sa se casatoreasca, pentru ca avea de gand sa se dedice carierei. Era asistenta medicala.
Meseria e una si cariera e cu totul altceva.

erzbet, fiecare femeie alege ce vrea in viata.
Eu am ales sa fiu aproape de Dumnezeu si sa am o viata linistita pt educarea copiilor. Care femeie ce lucreaza cate 10-12 ore pe zi mai are rabdare cu copiii ei sau cu sotul. Traim intr-o lume prea murdara, intr-o lume ce alearga toti pt a face cat mai multi bani, sa ofere copiilor totul pe tava. Eu sunt de principiul, poti avea cati bani doresti dar nu uita de copil. Copilul nu mai pune pret pe nimic ce il inconjoara pt ca nu e muncit de el. Datoria parintelui este de a-l educa in primul rand SPIRITUAL in al doilea rand educational, iar atunci le va avea pe amandoua in educatia lui. Va fi un matur cu credinta si un angajat de nadejde sau un patron cu respect fata de angajati. Daca copilul nu este educat spiritual si nu e invatat sa pretuiasca tot, atunci e un copil fara valoare chiar daca a primit de la parinte tot ce si-a dorit.

De acord cu tine in tot ceea ce ai zis despre educarea copiilor. Sunt impotriva celor ce pleaca in afara pentru a castiga bani, spre exemplu. Cunosc cazuri in care ambii parinti au plecat si nu s-au mai intors; dar trimiteau bani. Asta nu compenseaza cu nimic lipsa lor. Eu nu cred ca exista femeie care sa se ingroape de buna voie in 12 ore de munca pe zi. Poate este nevoita sa o faca, eu nu am dreptul sa judec. Dar nu toate slujbele sunt asa. In plus, ai avut dreptate, fiecare femeie alege ce vrea in viata. Incorect este cand barbatul alege si pentru femeie, si atunci nu se poate numi alegerea ei de a lucra/a fi casnica.

asta etse intr-adevar o problema. nu poti sa compensezi dragostea parinteasca cu o bancnota de 100 de euro. iar daca se poate compensa atunci nu mai este o relatie parinte copil. garantia unui viitor mai bun pentru noastre nu il constitute doar banul (desi este esential) ci si o buna educatie, ajutor cu studiile, ajutor morala.

tanti lenuta si matusa viorica nu vor avea energia si probabil nici implicarea emotionala (oricat de bine ar fi stimulata material) de a fi mame.

Poate ati scapat din vedere ca sintem deja in secolul XXl...

trist dar adevarat
 

Nu stiu daca o femeie de cariera care isi petrece in mare parte timpul la serviciu mai are timp si de sotul ei, sa-l rasfete ca la inceput. De aceea majoritatea familiilor unde femeia prefera cariera nu rezista. Chiar sotul meu imi spune cate colege de serviciu sunt divortate ca barbatii lor preferau o "sotie" ce sa aibe grija si de ei. Nu in totdeauna banii tin o familie unita si fericita. Copiii nu se cresc cu bone, acel copil ii va da mamei peste nas atunci cand va fi mare, ii va spune cat de mult a suferit el in copilarie ca nu a avut-o pe mama langa el. Pe un copil nu-l ajuta cu nimic daca ii oferim tot ce isi doreste. Prezenta mamei este cea mai importanta. Eu nu regret ca fac treburi "domestice" chiar am o multumire sufleteasca cand vine sotul de la serviciu si gaseste ordine si o mancare calda pregatita de mine si nu de servitoare.
Fiecare are liber sa aleaga, le apreciez pe femeile care fac fata sa aibe un serviciu si pe langa asta sa mai aibe si copii. Felicitari lor.[/quote]

Ei, aici a dus lupta pentru egalitate intre sexe! In loc sa-si creasca copiii si sotul sa castige painea familiei, sotul se poate dula la crasma si la pescuit, copiii ii creste bona, mamicile prin tarile calde. Rezultatul se vede!

scuze
 

era postat de parascheva, nu stiu sa manevrez butoanele

Si daca suntem in sec. XXI ce?
Problemele sunt aceleasi.
Eu sunt pentru o cale de mijloc. Adica:
1. Femeia sa poata sta cu bebelusul acasa macar pana la 2-3 ani.
2. Femeia sa lucreze, dar ceva potrivit ei si mai putine ore (ex. 4), ca sa aibe timp si de familie si de...ea.
Nu-mi plac femeile barbat- in politica, armata (inlcusiv politie), si care lucreaza zile in tregi fara sa mai stie de familie, pleaca la razboi, sau in delegatii nesfarsite, sedinte nesfarsite.
3. Barbatul sa munceasca si sa poata intretine familia bine cu banii sai.
Situatie f.frecventa azi: multi barbati someri sau care nu-si pot intretine familia, femei obligate sa se ocupe si de casa si de copii si sa-si caute de lucru din lipsa de bani.
4. Femeia care fie platita si pentru "serviciul" de acasa.
5. Femeia care alege sa stea numai acasa, pentru familie, sa aibe asigurata o pensie in cazul in care ramane singura (vaduvie, divort).

La tara exista (in unele state si Romania este inca printre acestea), acea situatie de sclavie a femeii: munca (grea! - gardina, camp, fara conditii de viata decente), familie, copii. Nu tu studii, nu tu culturalizare si socializare, nu tu bani, nu tu concedii/calatorii. Nimic.

Sa nu cadem in extreme si sa ne gandim si la copii, soti si...sanatatea noastra (cat putem duce de fapt).

Exista concediul de maternitate de 2 ani mi se pare, pe care il poate lua oricare din parinti. Din punctul meu de vedere copilul in timpul cresterii are nevoie de ambii parinti. Sunt primele lui modele de viata si in functie de contactul cu ele va discerne mai tarziu si isi va forma in timp un comportament social mai mult sau mai putin bun.
Cat priveste cariera in viata unei femei, sunt de parere ca fiecare persoana ar trebui sa isi faca un scop din evolutie. Prin cariera inteleg sa ajungi sa lucrezi in domeniul care iti place avand satisfactii, sa o faci primind salariul pe care il meriti si sa o faci calitativ. Asa ca nimic nu ne opreste sa ajungem doctori de renume, avocati foarte buni, scriitori premiati, presedinti de tari etc., si ca femei si ca barbati. Exista atatea exemple feminine in istorie care sa-mi probeze ideea. Si cate vor mai aparea...

Femeia si cariera
 

Fiecare om, indiferent ca este barbat sau femeie, trebuie sa presteze o munca legala, utila societatii, de preferinta intr-un domeniu conform cu aspiratiile fiecaruia!
Este adevarat ca sunt anumite meserii care nu ar fi potrivite pentru o femeie (tractorist, tamplar, sofer, electrician, strungar, mecanic de locomotiva, etc), meserii care au un anumit "specific"" masculin!
In privinta impacarii serviciului si carierei cu viata de familie, sunt convins ca daca exista intelegere si sentimente adevarate intre cei doi parteneri, aceste doua aspecte ale vietii sociale pot fi ïmpacate""! De altfel, inainte de 1990, atat barbatii cat si femeile erau incadrate in campul muncii si existau destule familii fericite!

Dar de ce trebuie? Că aşa zic comuniştii?

Ti-a lasat traume cultul muncii, castanele de inceput de an scolar? :71:

Oare este chiar atât de rău să ai o carieră? Cred că este o chestiune de priorităţi: să nu uităm să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, apoi ar trebui să fie familia şi apoi cariera. Mi se pare de bun simţ ca mama să aibă timp pentru copii. S-a mai scris că de fapt ambii părinţi ar trebui să aibă timp pentru familie. Ce te faci însă în ziua de azi când serviciul îţi ocupă tot mai mult timp? Din ce să trăieşti? Există garanţii că un serviciu modest înseamnă şi un timp de lucru normal, sau redus? Aţi alege un serviciu mai prost plătit pentru a avea mai mult timp liber? Cu cât mai puţin plătit? Dar dacă îţi place ce faci la serviciu, singurul impediment fiind timpul de lucru prelungit? Ai schimba locul de muncă pentru a nu fi numit carierist(ă)?
Neavând copii, deocamdată, vorbesc ipotetic. Sper ca Dumnezeu să îmi netezească calea astfel încât să am şi copii, şi un echilibru între viaţa de familie şi carieră.

Daca titlul se chema...femeia cu servici, parea normal, asa apar tot felul de opinii care trag hai si cea, cand de fapt a lucra e ceva normal.

Eu ca mama m-as gandi la un job part-time, pentru a ma integra si eu in societate, a avea o stare mai pozitiva.

Cat copilasii au 1-3 anisori mai merge sa fii casnica, dar cand ei merg deja la scoala...poti spune ca te simti super facand ordine si mancare jumatate de zi?!!

Nu cred. În schimb nu suport gândirea asta de tip absolutist. Cu atât mai puţin ideile comunistoide. Şi cel mai puţin elogierea comunismului.

dar tu cum ai vrea sa fie?

Iata un punct de vedere echilibrat, pe care l-am gasit la Dr. Dmitri Avdeev in cartea Femeia si problemele ei.

"Atunci cand o femeie ajunge la mari succese in cariera este, deigur, bine. Ortodoxia nu judeca succesele in cariera. Este insa foarte important ce semnificatie da femeia acestui succes. Daca primul loc in viata il ocupa cariera, atunci nu este bine. Din pacate, viata ne arata ca, atunci cand pentru o femeie cel mai important lucru in viata este succesul in cariera, aceasta este profund nefericita. (...)

Tineti minte: omul este o valoare in sine, si nu doar pentru ca are succes. De aceea sa nu alergati dupa statutul acesta trecator al omului de succes. Adevarata menire a femeii este alta, iar Domnul a creat pe pamant Biserica Sa. De aceea multe dintre raspunsuri le veti gasi prin imbisericire."

Nici eu nu suport ideile "privatilor", care au in cap ideea ca doar ei fac ceva, si a nu trai sau gandi ca ei, inseamna sa fii comunist. Uite, de asta sunt eu un marxist non-ateist. Ca sa nu dai in kernel panic, citeste-l pe Cuviosul Paisie Aghioritul (ca ortodox, ar fi trebuit sa ii cunosti parerea despre proprietate, si relatia ei cu imbisericirea si mantuirea, etc).
Esti subiectiv. Chiar nu puteti trece, cei ca tine, de "daca eu o duc bine, cum ar putea altii s-o duca rau?" sau de "cine nu gindeste ca mine, e rau/comunist/papistas/etc"?

Daaaa, tare bine mai era. La tara la bunica mea, toate femeile care aveau fete maritate cresteau nepoti. Cel mai adesea, copiii erau adusi la bunica la cateva saptamani dupa nastere si ramaneau acolo pana la 6 ani cand plecau la scoala. Era minunat, nu tu alaptare la san, nici ingrijire, ca bietele bunici aveau norma la CAP... stii cum se rezolva problema?... copilul era lasat legat de pat intr-o camera goala si eventual cat mai intunecata, ca sa doarma mai bine.
Alte mame se mai descurcau cu cresa... o alta minunatie. Fratele meu a beneficiat cateva luni de acest loc minunat si la 9 luni nu putea sa stea in fundulet intre perne, era muuuuult in urma fata de dezvoltarea normala a unui bebelus de varsta lui. Atunci l-a luat bunica din Bucuresti, care era pensionara si intr-o luna l-a pus pe picioare... doar urmele rahitismului au ramas amintind de lipsa laptelui matern.

Numarul mare de avorturi din perioada comunista nu se datoreaza numai lipsei de bani... imposibilitatea de a te ingriji de copii era o problema reala... Pe fondul necredintei si nonsensului se grefau toate lipsurile aduse de comunism. A fost o perioada cruda, nu trebuie niciodata data exemplu... mai ales de cei care nu o cunosc, incercand sa-i convinga pe cei care au suferit atunci.

Nu cred ca oamenii trebuie (in sensul de obligatie, datorie) sa presteze o munca utila societatii, oamenii sunt datori sa munceasca ca sa se intretina pe ei si familia lor. Cu cat familiile sunt mai bune, cu atat societatea, care este alcatuita din familii, va fi mai buna. De aici rezulta ca o femeie care isi educa copiii si ingrijeste de familie e mai utila societatii decat daca ar face o munca "utila" gen casierita la supermarket, consilier make-up, vanzatoare, secretara, etc, etc.
A nu se intelege ca am ceva impotriva angajarii femeilor, ba din contra, cred ca e foarte bine sa faci ceva util, sa castigi ceva banuti, dar o angajare serioasa ar trebui sa fie ceva ca in Japonia unde femeile foarte tinere, abia iesite din scoala lucreaza masiv, apoi se casatoresc, au copii si majoritatea se retrag de la munca si revin in campul muncii abia cand copiii sunt mari.
Ideea e ca poti munci ceva (in special chestii care se pot face de acasa), dar este imposibil sa te dedici si familiei si muncii in acelasi timp. Una va trece obligatoriu pe locul doi.

Din contra "mironosite" sunt acelea care nu se machiaza, nu merg nicaieri dar nici nu sunt un exemplu. Din pacate unii barbati vor doar femei la cratita si in pat si daca se poate sa traiasca si sa tina si casa din banii ei, ar fi perfect! Eu una NU voi accepta niciodata asa ceva! Pe de alta parte sunt si femei care nu pot sa ofere altceva decat ce am mentionat mai sus. Numai daca s-ar gasi unii pe altii si sa nu le mai complice viata celor care actioneaza, gandesc si simt atfel.

Ca tot a fost duminica talantilor. Ce ne facem daca incurajam o mama sa ramana acasa spre buna crestere a copiilor? Poate exista si situatii in care ea sa se daruiasca trup si suflet copiilor, dar sa nu mai inmulteasca talantii primiti - e de ajuns sa am in vedere o mama care de exemplu a primit darul de a invata, de a fi o buna invatatoare.

Cred ca genul acesta de discutii sint asa, vorbarie. Cati dintre barbati in ziua de azi, in Ro, sint capabili financiar sa isi tina acasa nevasta pe perioada cresterii copiilor (sau pe un job part time deci nu foarte bine platit)?
Sa ridice doua degete cine se simte in stare...

Altfel, daca amandoi au servici la fel de lung (8 ore servici + 1 - 2 ore drumul servici-acasa), chiar daca necesitatile biologice le sint satisfacute acelor copii (mama avand grija sa fie mancati, curati, spalati, etc), se poate numi ca acea femeie isi creste copii mai mult decat cariera?

Sigur ca orice mama crestina va avea grija de copii cel putin cat sa le asigure necesitatile biologice si sigur ca si tatal crestin participa si el cum poate la cresterea copilului.
Atunci despre ce extreme vorbim?

Bravooo! Ai perfecta dreptate!!!
De multe ori femeile fac pe mironositele dar ades sub aceasta masca zace o fiara, care dezlantuita arata in final ce e si cum e de fapt...

Nu v-ati gandit ca poate or fi si femei care sunt pasionate de ceea ce fac si care nu privesc serviciul doar ca pe o corvoada sau ca pe un mijloc de a castiga bani?! Care ar prefera sa munceasca, desi nu ar duce lipsa de bani?
Ca au si ele - macar unele - mai multi talanti de inmultit, nu doar cel al familiei?

Si mie mi se pare vorbaraie aiurea acest topic.