Am intalnit foarte des opinia, conform careia credinta ia nastere ca rod al inculturii.

Citesc acum viata Sf. Ioan Gura de Aur si iata ce scrie:

“ Acest Ioan era din Antiohia…Era fiul unor oameni care au stralucit prin noblete, tatal sau fiind conducatorul armatei din Siria. Cand a ajuns apt de studiuS, s-a ocupat de studiul retoricii, in vederea slujirii sfintelor Scripturi, iar dupa aceea, de la varsta de 18 ani, a parasit pe sofisti, care se ocupau cu lucuri marunte si s-a dedicate studiului Sfintelor Scripturi. In acel timp, conducea Biserica Antiohiei fericitul Macarie Marturisitorul, armean de origine. Acesta, observand ca tanarul este inteligent, i-a ingaduit sa-i stea mereu in preajma si, indragind frumusetea inimii sale, a prevazut cu ochi profetic cresterea lui.”

Avem nenumarate exemple de parinti deosebiti ca inzestrare si credinta, care au dat nastere unor fii cu un viitor mare. Cunoasteti si alte exemple?

Draga Anca, eu personal nu sunt deacord cu asta.Cred ca ateii spun despre cei credinciosi ca sunt inculti, sau ca, credinta este drogul saracilor.Niste aberatii.Normal ca la numarul enorm de crestini ortodocsi se pot intilni si oameni bolnavi, inculti, saraci,etc.,dar tot atitia sunt si oameni culti,sanatosi,etc.Sf.Ecaterina era si frumoasa si culta si bogata.

Multumesc, Cristina. Tocmai acesta e si motivul deschiderii topicului.

Initiativa e buna. Multi din Sfinti au fost mari oameni de cultura ai timpului lor: Sfintul Vasile Cel Mare a construit scoli si primul spital din lume, apoi sunt Sfintii Iustin Martirul si Filozoful, Grigorie Teologul, Arsenie, Constantin Brancoveanu. Noi ne mandrim cu ei, dar le stim viata si le urmam exemplul in virtuti?

Iata un indemn bun: de a ne cunoaste inaintasii si pe cat posibil sa le urmam exemplul.
Un alt exemplu ar fi Fericitul Augustin care s-a nascut intr-o familie de oameni avuti. Mama in special a fost foarte evlavioasa si s-a rugat la Dumnezeu pentru convertirea fiului ei, Augustin, care incepuse cu alte "filozofii". A trait pana in momentul in care Augustin ii declara mamei sale credinta sa in Iisus Hristos, dupa care in 2 saptamani s-a stins din viata.
"Si iata ca trecusem si eu la credinta crestina, alaturi de mama mea si de toata casa, cu exceptia tatalui meu, care nu a reusit sa inabuse in mine datoria iubirii de mama si sa ma faca sa ajung sa nu cred nici eu in Hristos, asa cúm nici el inca nu crezuse. Fiindca ea, mama mea, dorea cu ardoare ca Tu sa-mi fii mie tata, cu mult mai mult decat el, Tu , Dumnezeule al meu; si in privinta aceasta Tu ii veneai ei in ajutor, ca sa-si biruie sotul, pe care biruindu-l, il slujea inca si mai bineca inainte, fiindca in acest fel iti slujea Tie, Cel Care porunceai lucrul acesta."
De la Sf. Augustin avem relatarea unui botez efectuat pe prieienul lui, aflat in coma, care readus la viata fiind, a aratat efectul botezului asupra sa, spre uimirea lui Augustin.

imi place topicul :)
oricum... cei kre sustin aberatia asta, k sunt inculti credinciosii, sunt niste oameni limitati... si o spun fara rautate. pt k nu e nevoie sa citesti prea multe carti sau sa cunosti viata a atator sfinti pt a-ti da seama k aceasta credinta este rod al culturii.. si nu al inculturii.
e suficient sa citesti un capitol - doua din Biblie si iti vei da seama k cel kre l-a scris nu a fost prost.
Solomon, pe langa faptul k a fost foarte credincios, a fost si cel mai intelept om. si nu e nevoie sa-i credem pe cuvant pe cei kre ne-au spus-o... e suficient sa citim din scrierile lui si ne vom lamuri singuri.
sa citim din scrierile Sfantului Ap Pavel si vom intelege k niciun pic de prostie n-a salasluit intru el (poate inainte de a se crestina :D ).

oricum, gandirea asta e copilareask si expirata in acelasi timp. acum, mai nou, "inteleptii" zilelor noastre au ajuns la concluzia k Iisus, Apostolii si cei impreuna cu ei au fost niste "smecheri, destepti intr-adevar, kre au stiut sa manipuleze lumea"....

k sa nu mai spun.... necredinta al cui rod este? al crimelor? al minciunii, prefacatoriei, inselatoriei kre aduc numai ura si invidie intre oameni? asta nu e incultura, intr-adevar.............. :hmmm:

Acum nu stiu sau nu iau in seama ce spun cate unii care vor sa-si ascunda propria incultura, dar stiu ca pe vremuri am invatat la istorie ca, CREDINTA s-a nascut din teama, apoi din certitudinea omului ca cineva exista si este mai mare decat el si din nevoia de a se supune "manifestarilor" neantelese de om la acel timp si care in opinia lui erau dovezi la certitudinea ca exista acel CEVA mai mare si mai presus de el, omul.

mie asta imi suna mai mult a teorie feudiana. :)
n-am inteles niciodata de ce cei mai multi istorici sunt atei...

Si atunci carui fapt se datoreaza ideea aceasta, precum ca din incultura, pe langa frica, superstitie, etc. s-ar naste credinta? Cand vorbim de cultura ne gandim la literatura, muzica, arte frumoase, o vorbire aleasa si un vocabular dezvoltat, plin de noeologisme, dar rareori este inclusa religia printre materiile, care trebuiesc stapanite,pentru a te putea incadra printre cei culti. Asta din punctul unora de vedere. Oare de ce e asa?

Anca, ai spus foarte bine la ce ne gandim cand spunem cultura. Si a mai zis cineva ca dintr-o mare de crestini ortodocsi, se intalnesc si persoane mai putin inzestrate. Spre exemplu taranii care au o credinta imensa, fara sa posede o cunoastere deosebita a ceea ce se numeste cultura.(sa nu se inteleaga gresit, respect taranii si imi dau seama ca sunt mult mai fericiti decat mine).

Din cate stiam eu, oamenii cu adevarat eruditi sunt in general atei sau cred altfel in Dumnezeu. Asta in schimb nu ii impiedica sa aiba profunde cunostinte in materie de religie. Am intalnit adesea zicala "ca sa poti combate un lucru, trebuie mai intai sa il cunost". In general vorbind, oamenii cu adevarat culti, cunosc sriptura, vietile sf parinti, vietile apostolilor,etc.(indiferent daca ei cred sau nu in Dumnezeu). Acesti oameni nu ar afirma niciodata ca religia este pentru cei slabi

Ispita_ta, si tu ai zis bine cand ai zis ca sunt limitati cei care considera religia o dovada de incultura, limitare si infumurare. Pot afirma ca au cunoscut oameni religiosi inculti. Asta e altceva, exista si astfel de oameni. In concluzie, eu nu cred ca religia si credinta sunt rod al inculturii.Exemple sunt o gramada. Dostoievski era crestin; iar opera lui este o capodopera.

In schimb sunt oameni complet habotnici, fanatici, care nu inteleg nimic din ceea ce se cheama credinta. Sunt aceeia ce sustin ca daca ai o parere proprie e satana in tine. Daca porti fusta vei arde in flacarile iadului. Orice nu are legatura cu religia este mana satanei. Asta inseamna ca acesti oameni nu cunosc nimic din afara sferei lor de interes. Si se pot numi inculti. Din cauza unor astfel de oameni s-au nascut si astfel de opinii.

din pacate, acesti oameni reprezinta un procent semnificativ din numarul crestinilor. ideea de legatura intre religie si incultura cred ca a aparut de la o alta idee, gresita in opinia mea, si anume aceea ca majoritatea defineste grupul in ansamblu.

Religia ofera o crestere din perspectiva lui Dumnezeu, nu umana, ca sa-l citez pe Pr. Arsenie Papacioc. Poate de aceea unii accepta religia ca act de cultura, iar altii nu.

In general necredinciosii nu inteleg credinta. Ei trebuie sa puna mana. Asa ca daca tu nu vii cu argumente materiale tu esti catalogat un "incult".

Cum sa explici fotbalul unui americat care este ahtiat dupa baseball. Pentru el esti un incult: nu stii echipele, trofeele, campionatele etc de baseball.

Cam plastica comparatia dar pentru ca un necredincios nu poate pune mana pe esenta Crezului este cauza considerarii ca cei credinciosi sunt inculti. Desi credinciosii citesc psalmi, acatiste, carti ziditoare si nu ziare sau alte prostii.

Cred ca "lumina proasta" a inculturii se datoreza si rasturnarílor de valori, pe care o constatam la religie. Dumnezeu e smerit, deci se tinde spre smerenie. Pe cine intereseaza smerenia, in afara de cel angajat din punct de vedere religios? Pe nimeni. Toata lumea vrea onoruri. Vedem la TV "Premiul Oscar", "Premiul Emi", "Grand Prix", festivaluri, concursuri, premii in bani, functii, recunoastere, laude, slava desarta.
Iata catre ce tindem de obicei, sub pretextul ca ne trebuie bani. Si ne trebuie bani, fara indoiala; dar in goana noastra uitam sa dam lui Dumnezeu, ce e a lui Dumnezu.
Sigur e frumoasa literatura, e interesanta istoria si palpitanta cercetarea, dar toate le facem cu constiinta, ca pentru faptele noastre oamenii ne datoreaza onoruri, uitand ca la baza devenirii noastre sta Dumnezeu. Lui trebuie sa Ii aducem laude, caci le merita, fiind ale Lui. Odata cu acumularea cunostintelor creste in noi o mandrie nemasurata, care cere tot mai mult; e ca un perpetuum-mobile. Cu cat primim mai multe laude, cu atat vrem mai multe, prestam mai mult, pentru a fi si mai laudati. Si atunci cand ne "mor" laudatorii, ne laudam singuri. Iata de ce de cele mai multe ori oamenii de cultura sunt si atei: caci langa ei nu mai e loc de Dumnezeu.

cultura si incultura. este destul de dificil sa definesti termenul de cultura. ne gandim la bagajul de informatii sau ne gandim la elementele caracteristice prin care un un grup de oameni rationeaza.

fiecare popor are propria cultura. mai mult decat atat fiecare natia are un numar de subculturi. in riomania putem discuta despre subcultura rroma, subcultura maghiara, subcultura moldovenilor, subcultura lipovenilor, subcultura taranilor samd.

daca ne referim la bagajul de cunostinte care tin de arta, stiinte tehnice sau socio-umane,
limbi straine s.a. atunci putem spune ca anumite subculturi (in parte din cauza accesului dificil la educatie) sunt inculte.

acum rolul bisericii in trecut a fost unul de educare. preotul era si dascalul. pe de alta parte, biserica in general, s-a opus deschiderilor stiintifice sau artistice prea largi.

un exemplu il reprezinta renasterea, umanismul si reforma. ani mai tarziu odata cu secularizarea. aceste fenomene au aparut sub forma de liberare de sub o forma de autocratie.

in zilele noastre cunostintele religioase si despre religie sunt foarte importante. si aceste cunostinte contribuie la cultura nioastra generala. cu atat mai mult religia unui popor este fundamentela in trasarea profilului cultural.

arta religioasa a reprezentat secolele la randul centrul preocuparilor artistice in europa. ma refer atat la catalocism cat si in statele ortodoxe. in estul europei aceasta amprenta religioasa ca si exponent al culturii nationale este chiar mai puternica. daca un turist strain intreaba ce este e vizitat in romania consider ca multi vor raspunde manastirile.

la polul opus se afla unele aforisme ("cu cat stii mai mult cu atat esti mai prost", "crede si nu cerceta") care in esente sunt indrumari la non-educatie, la non-cultura.

sunt oameni deosebit de credinciosi care injura si sfarteca in islam, iudaism sau budism (doar un exemplu) insa nu cunoasc in fond paradismele acestor credinte si nici macar nu vor sa cunoasca.

am intalnit, chiar aici pe forum colegi care se considerau superiori doar pentru ca sunt crestini practicanti, altii fiind "mai ortodocsi decat teoctist", insa cu mari dificultati in intelegerea unor cuvinte simple si evident mari goluri in vocabular.

credinta nu mai indeamna la abstinenta de cultura. insa sunt anumite grupuri si persoane, cu un anumit grad de fanatism si extremism care considera cunoasterea primejdioasa. ca si purtatoare a traditiei "baba" (femeia in varsta cu batic ce este prezenta duminica de duminica la liturghie) este un fel de emblema pentru ceea ce numim incultura; insa chiar daca reprezinta o categorie sociala importanta practicanta, nu este cea definitorie. sunt persoane literate, chiar cu studii superioare care impartasesc credinta ortodoxa.

in loc de paradisme a se citi paradigme la postarea de mai sus.

RD: "baba" (femeia in varsta cu batic ce este prezenta duminica de duminica la liturghie) este un fel de emblema pentru ceea ce numim incultura;

Iata o parere a cuiva situat in afara universului credintei. Cum in biblie scrie ca femeia trebuie sa aiba capul acoperit atunci cand se roaga, nu vom putea face distinctie in functie de batic, daca e vorba de un om incult sau cult.

Si daca e sa luam drepta adevarate cuvintele lui Tutea, conform carora: "intre o baba cu picioarele murdare, care se roaga si un om de stiinta ateu, ea este om, iar el este dihor" (citat din memorie), atunci vom vedea valoarea noastra se raporteaza la relatia cu Dumnezeu si nu se defineste numai in functie de acumularea cantitativa sau calitativa de cunostinte. Mai mult, lipsa divinitatii din viata noastra ne reduce la a fi "doar trup", in vreme ce credinta ne da dimensiunea spirituala, pe care un ateu nu o poate avea. Sau daca o are, atunci e cu semnul negativ, intrucat se raporteaza la alt dumnezeu, ceea ce inseamna: mai multe adevaruri, nici un adevar. Fiind doar UN ADEVAR, exista doar un Dumnezeu si vice-versa.

Cu ocazia asta as vrea sa lansez si eu o invitatie celor de alta religie sau chiar fara, sa fie deschisi fata de adevarul din credinta ortodoxa si sa nu o condamne in necunostinta de cauza.

Felul cum este pusa intrebarea ma mahneste de fiecare data .
Nu-i prima data , din pacate .

maria

Am privit din partea celui care priveste din afara.

Tu cum ai pune problema. Cand afirmi ceva, Maria, vino te rog si cu alte propuneri totodata.

Sunt destui Parinti cititi care au stralucit in biserica ortodoxa unul dintre ei este Parintele Arsenie Boca care era licentiat in medicina , teologie si belle arts.

Si in afara de asta parintele era un om cu o cultura solida cunostea cate ceva din aproape fiecare domeniu.
DAca va duceti la Prislop sa cedeti cloptnita construita de Parintele Arsenie Boca in stil athonit.

maria55 sunt o gramada de oameni care conidera religia drept sursa de incultura. mi se pare normal sa discuti despre aceste probleme chiar si atunci cand intrebarile sunt puse ironic.

acum este de datoria noastra sa gandim si sa ne exprimam opinia. chiar daca suntem sau nu suntem de acord cu ea. insa este necesara o argumentare.

Daca-i asa , e altceva anca.
Iti cer iertare !
maria

Citindu-l pe PETRE TUTEA vom intelege multe si vom primi raspuns si la intrebarea pusa de ANCA in cadrul acestui topic. Incultura, sau oameni mai putin scoliti sint oriunde si in orice domeniu . Un om simplu si cu bun simt face de multe ori cit zece oameni scoliti dar plini de pacate si cu rautate-n suflet. Credinta nu e sustinuta de oameni inculti , pentru ca pina la urma urmei pentru a cunoaste si a intelege dreapta credinta ortodoxa trebuie sa citesti foarte mult, sa te documentezi neincetat , sa cunosti si sa citesti multa istorie . Chiar eu nefind instruit in deajuns in ale credintei am cerut unui student un manual de Istorie a religiilor. Tot timpul trebuie sa citesti si sa te documentezi si slava Domnului avem o bibliografie bogata legata de credinta. Incultura nu naste carti !

eu am avut o vecina care este un exemplu de crestin ortodox si de om cult . poate ati auzit de florica t. campan, profesor universitar la catedra de matematica in iasi, Dumnezeu s-o odihneasca. a scris nenumarate carti de popularizare a matematicii, precum ,,vechi si nou in matematica" sau ,,licuricii din adancuri". a scris si o carte in care demonstreza, prin calcule matematice, existenta lui Dumnezeu. n-am citit-o, ca v-as spune in mare despre ea, cred ca e o carte interesanta si grea. a scris si o varianta versificata a psalmilor, la sfarsitul vietii, ultima sa carte. si a fost si crestina practicanta, poate daca ar fi vazut-o prietenul nostru la biserica ar fi catalogat-o drept o baba cu batic, caci avea o infatisare modesta, desi mintea-i era stralucita. si era un om bland si atent cu cei din jur. pe noi, copiii din scara ne primea la ea, ne dadea ceva bun sau ne facea cadou cate un exemplar din cartile sale, cu dedicatie. mie mi-a imprumutat multe carti bune cand eram copil, ca avea o biblioteca enorma, si a vazut ca-mi place sa citesc si a intuit probabil ca mi-ar prinde bine un indrumator in lecturile mele care altfel se faceau cam alandala. imi amintesc ca proust de madeleina lui de gustul fursecurilor aromate facute de buna batranica, pe care le rontaiam in timp ce citeam teatru de bernard show , imprumutat tot de ea, intr-o dupaamiaza insorita de vacanta.
Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca cu dreptii, a murit tinandu-si singura lumanarea si recitand psalmii preferati.
doamne ajuta sa fim toti asa de ,,inculti" si de buni crestini, si sa traim si sa murim cu numele lui Dumnezeu pe buze!

Irina, un exemplu mai graitor nici ca se putea. Am totusi o mare rugaminte si sper sa fiu si in asentimentul celorlalti , daca ai putea sa ne indici exact titlurile cartilor ( cele mai importante) care se refera la credinta, la Dumnezeu insusi. Iti multumesc pentru interventia ta stralucita.

Catre tine, doamne, inalt sufletul meu-ed chemarea-1992
Dumnezeu si matematica-1997
alte doua au ramas in manuscris, despre cei4 evanghelisti si despre sf ap Pavel
eu am:Psaltirea in versuri

Intelectualul este de cele mai multe ori purtatorul si victima confuziei. Cunosterea lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu ipotezele teoretice, cu silogismele deductive sau cu dovezile logice. Ce este cu adevarat existent: ceea ce percepem cu simturile noastre, ceea ce ne certifica ratiunea? Consider ca nu. Exista si realitati pe care le cunostem numai in cadrul unei relatii.

Spuneti ceva si despre Grigorie Palama preaindumnezeitul la minte!:)

As fi incantat daca ai face primul pasul, sau ne dai o adresa in acest sens. Oricum exemple sunt destule, marturie ne sta literatura de specialitate.

Sfantul Grigorie Palama

Parintele Grigorie a fost de mic aproape de Dumnezeu si a simtit chemarea Sa. Rugandu-se mereu la Fecioara Maria, A REUSIT SA UIMEASCA PE CEI DIN JUR PRIN STIINTA DOBANDITA SI PRIN INTELEPCIUNEA SA, astfel incat imparatul Andronic al II-lea Paleologul, cunoscand si pe tatal sau, pe care-l facuse sfesnic, avea mari planuri pentru dansul. In ciuda dorintei imparatului, parintele Grigorie nu se gandea decat la Imparatul ceresc. Purta o imbracaminte saracacioasa, postea, se ruga si, ca dovada a dragostei cu care facea toate acestea, in ciuda vorbelor celor care il credeau nebun, a ajuns sa traiasca numai cu paine si apa. Atat de mult simtea ca locul lui este departe de lume, in pustietate, incat la varsta de 20 de ani a plecat la Sfantul Munte. Nemarginita sa credinta a facut ca, intr-una din zile, la aproape 2 ani de cand venise acolo, sa I se arate Sfantul Ioan Teologul intrebandu-l, pentru ca l-a trimis Preasfanta Imparateasa, de ce striga mereu catre Dumnezeu: lumineaza-mi intunericul! Dar Sfantul Grigorie a raspuns: Ce altceva trebuie sa cer eu, cel patimas si plin de pacate, decat numai sa fiu miluit si luminat, spre a afla si a face voia Lui cea sfanta? Atunci Evanghelistul i-a spus ca Nascatoarea de Dumnezeu voieste sa-i fie lui ajutatoare atat in viata de acum, cat si in cea viitoare, dupa care s-a facut nevazut.
Avand numai 30 de ani, parintele a inceput sa duca o viata mai aspra simtind in el puterea trupeasca si cunoscand lumina adevarata. Pe atunci, a venit din Calabria ticalosul Varlaam care, prin minciuni si viclenie, incerca sa-i indeparteze de la credinta pe oameni. Sfantul Grigorie a aparat adevarul ortodox, scriind despre credinta si slavirea cea adevarata, iar Varlaam, neputand sa i se impotriveasca, a fugit din Tesalonic la Constantinopol. Nu dupa mult timp, prin lucrarea lui Dumnezeu, Sfantul Grigorie este hirotonit episcop al Tesalonicului.
Virtutile lui au vindecat pe multi oameni, dar fiindca si el era om, s-a imbolnavit si a cazut la pat. Sfantul a spus cand va fi sfarsitul sau si anume, dupa praznicul Sfantului Ioan Gura de Aur, pe 14 noiembrie, dupa cum il instiintase in vedenie acest sfant. Astfel, dumnezeiescul Grigorie, si-a dat ultima suflare spunand cele ceresti, la cele ceresti. Ca dovada a sfinteniei sale, chilia s-a umplut de multa lumina, descoperind stralucirea launtrica a sufletului sau. Pomenirea Sfantului Grigorie Palama se savarseste in Duminica a II-a din Postul Mare si pe 14 noiembrie.

http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Palama

"INZESTRAT CU ABILITATI INTELECTUALE SI AMBITIE, GRIGORE A STAPANIT TOATE SUBIECTELE DE STUDIU CARE FACEAU PARTE LA VREMEA ACEEA DIN CURSUL COMPLET DE EDUCATIE SUPERIOARA MEDIEVALA"

poate ca unii atei n-au inteles fericirea "fericiti cei saraci cu duhul ca acelora este imparatia cerurilor"acei saraci cu duhul sunt aceia modesti fara mandrie sau ingamfare

Poporul roman nu s-a caracterizat printr-o cultura prea mare la nivelul poporului care a dus credinta. Stiinta, desteptaciunea, inteligenta, acestea au fost al unei alte categorii de mase din tara noastra. Putini au fost cei care au combinat filozofia, arta, chiar stiinta cu ortodoxia. De aceea eu as spune altfel:
Credinta-rod al intelepciunii.

Merci antiecumenism. Chiar am cautat cateva ceva despre acest Sfant dar nu am gasit.
Auzisem ca despre el lucruri frumoase:)

Eu nu cred ca poate fi credinta un rod al inculturii,ci dimpotriva din cate stiu eu unii dintre cei mai destepti si culti oameni au avut mare credinta in Dumnezeu.Personal pot spune ca samburele de credinta l-am cunoscut de la bunica mea,dar citind si descoperind noi idei din toate domeniile si din religie(teologie)nu mi-a scazut,ci mi s-a intarit credinta

:cool:de multe ori m-i s-a intamplat sa cunosc oameni cu carte mai putina,dar cu o intelepciune si o agerime a mintii,o evlavie de asemenea autentice nu mimate si care veneau doar din credinta,primitivi in felul lor , simpli,onesti si buni,ori noi aici suntem deficitari,stim de toate; sa folosim calc.,cele mai noi descoperiri ale tehnicii,ne complicam ,ne vin tot felul de ganduri;,oamenii cu adevarat crdinciosi, practicanti, sunt luminati la minte...de multe ori m-i se intampla sa constat ca unde e carte multa e si multa prostie ,care vine din infumurare,infatuare, din dorinta de a dovedi mereu cate ceva,de a demonstra superioritatea..credinta nu este rodul inculturii..... parerea mea,....hac!

"m-i" se pare ca prea multa carte nu e... :) inseamna probabil ca e intelepciune multa

scuze,de multe ori ma grabesc,de cateva ori s-a intamplat sa nici nu gandesc prea mult raspunsurile,nu am timp sa stau cu cartea pe genunchi sa-i citez pe Sf.Parinti...am multe pe cap sper ca nu deranjeaza pe nimeni agramatismele mele involuntare....ideea era importanta,doar nu suntem la un curs de caligrafie..

Darius, da-mi voie sa te contrazic. Poporul roman are unul din celel mai bogate folcloruri din Europa. Uite-te la costumele si dansurile populare si vezi varietate. Olaritul este o arta. Tesutul covoarelor deasemeni. Covoare romanesti pe fond negru si cu flori din zona Moldovei sunt intalnite in cartile despre covoarele manuale valoroase. Romanul e poet si cantaret si pictor si sculptor. Iar intelepciunea e crestina.